Contestaţie la executare. Decizia nr. 971/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 971/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 971/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 971
Ședința publică din data de 28.10.2014
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - G. M.
GREFIER - R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – contestatoare P. B. ROMÂNIA S.A., cu sediul ales la C.. Av. F. O. din Constanta, . - 84, jud. Constanta împotriva sentinței civile nr. 7118/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – debitori P. M. - C. și P. R. – G., ambii domiciliați în Ploiești, . N. nr. 1B, ., jud. Prahova.
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1939,11 lei, conform tranzacției interbancare nr.2119/27.10.2014 și timbru judiciar în valoare de 5,00 lei ce au fost anulate.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul în temeiul disp. art.150 C.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ /281/2011, contestatoarea P. B. România S.A. a chemat în judecată pe intimații P. M. - C. și P. R. - G. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunului imobil situat în Ploiești, . A. nr.1B, ., ., jud. Prahova.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că a încheiat cu intimata P. M. - C. contractul de împrumut nr.310102J_ din data de 27.08.2007 și contractul de credit card nr.310102X_ din aceeași dată, debitoarea încetând să achite sumele datorate, astfel încât, a fost demarată executarea silită în dosarul de executare nr.746/2010 al B.E.J. P. A..
În drept, contestatoarea P. B. România S.A. a fost invocat dispozițiile art.29 C. fam. și art.67310 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, contestatoarea a atașat cererii de chemare în judecată înscrisuri, respectiv contractul de credit card nr.310102X_ din 27.08.2007, cerere executare silită.
Intimații P. M. C. și P. R. G., legal citați, au formulat, în temeiul art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestație la executare, ca neîntemeiată, arătând că, este real că au un credit restant, însă solicitarea creditoarei de partajare a imobilului care constituie domiciliul comun al acestora și al celor doi copii rezultați din căsătorie, este abuzivă și excesivă, cu precizarea că, nerambursarea ratelor scadente a fost cauzată de situația economică deosebită, însă, în acest moment, există posibilitatea recuperării creditului prin poprire.
În drept, intimații au invocat art.4001 C.pr.civ.
În dovedire, intimații au depus înscrisuri, și anume: certificatul de moștenitor nr.01/30.03.2006, contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 1351/01.07.1996, contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.4687/07.10. 2008, adeverință salariat.
În raport de întâmpinarea formulata, contestatoarea a formulat „Note de ședința” prin care a învederat că art.3711 C.pr.civ. prevede posibilitatea creditorului de a apela, simultan, la orice formă de executare silită, astfel încât, susținerile intimaților în sensul instituirii popririi sunt neîntemeiate, cu precizarea că, anterior formulării contestației la executare, B.E.J. P. A. a emis adresa de înființare a popririi asupra veniturilor realizate de debitoare, însă, terțul poprit nu s-a conformat.
În urma probelor administrate în cauză cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate construcții civile și industriale ing. Dubuleac L., Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr.7118/19.05.2014 prin care a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea P. B. România S.A., reținând că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat, pe calea contestației la executare, partajarea bunului imobil situat în Ploiești, . A. nr.1B, ., ., care aparține, în devălmășie, intimaților P. M. - C. și P. R. - G..
În fapt, instanța de fond a reținut faptul că, în anul 2007, între contestatoarea P. B. România S.A. și intimata P. M. - C. au fost încheiate contractul de împrumut nr.310102J_/27.08.2007 și contractul de credit card nr.310102X_/27.08.2007, obiectul contractului de împrumut fiind reprezentat de acordarea unui împrumut în cuantum de 1.587,42 Euro, cu rambursare lunară, pentru refinanțarea unui credit de consum și de nevoi personale ale debitoarei.
Obiectul contractului de credit card nr.310102X_/27.08.2008 a fost reprezentat de acordarea unei linii de credit pentru nevoi personale.
Instanța de fond nu a putut analiza și celelalte clauze contractuale, întrucât, în cadrul probei cu înscrisuri, contestatoare a depus doar fila 1 din contractele de credit amintite.
Ca urmare a neexecutării de către intimata P. M. - C. a obligațiilor contractuale, creditoarea P. B. R. S.A. s-a adresat B.E.J. P. A. în vederea începerii procedurilor de executare silită, astfel că, la data de 06.05.2011, s-a întocmit un proces - verbal de constatare prin care s-a reținut că imobilul asupra căruia a fost solicitată executarea silită imobiliară aparține, în coproprietate intimaților, astfel că a intervenit un impediment, iar executarea silită asupra imobilului situat în Ploiești, . A. nr.1B, ., ., jud. Prahova, nu mai poate continua.
În drept, prima instanță a reținut dispozițiile art.33 C. fam. conform cărora bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți.
Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă, numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale.
Analizând textul de lege menționat, instanța de fond a constatat că partajarea bunurilor comune ale soților poate fi solicitată de creditor numai dacă este îndeplinită condiția imperativă de a fi urmărite, în prealabil, bunurile proprii ale soțului debitor.
Astfel, s-a apreciat că suntem în prezenta unei norme juridice imperative onerative care impune creditorului o anumită conduită, și anume aceea de a urmări, cu prioritate, bunurile proprii ale debitorului.
Fată de aceste dispoziții, instanța de fond a reținut că legiuitorul a instituit, în favoarea soțului proprietar care nu are calitatea de debitor, un beneficiu de discuțiune, efectul fiind acela că eventualii creditori sunt obligați să îndrepte executarea silită asupra bunurilor proprii ale debitorului și, numai dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanțelor, pot fi urmărite și celelalte bunuri comune ale soților.
Astfel cum rezultă din adeverința de salariat nr.140/07.12.2012 eliberată de S.C. Roster IFN S.R.L. Câmpina, debitoarea P. M. - C. este angajată, cu contract de muncă pe perioada nedeterminată, începând cu data de 02.07.2002.
În ceea ce privește sumele de bani datorate de societatea angajatoare și neîncasate de soțul debitor, instanța de fond a reținut faptul că, în practica judiciară, s-a conturat opinia că acestea reprezintă bunuri proprii ale soțului debitor și, având în vedere că sumele de bani datorate intimatei de S.C. Roster IFN S.R.L. Câmpina reprezintă bunuri proprii, s-a apreciat că P. B. R. S.A. trebuia să se îndrepte, mai întâi, asupra acestora (prin înființarea popririi) și, numai în măsura neîndestulării creanței, s-ar fi putut îndrepta asupra bunurilor comune ale soților.
Instanța de fond a observat că, prin „Notele de ședință”, creditoarea a arătat (fără a depune nicio dovadă în acest sens) că s-a dispus înființarea popririi, însă, terțul poprit nu s-a conformat.
Chiar și în situația în care cele relatate sunt reale, s-a considerat că aceasta avea posibilitatea să solicite instanței validarea popririi, astfel încât, având în vedere că din probatoriul administrat a rezultat faptul că intimata P. M. - C. deține bunuri proprii (sub forma veniturilor realizate și neîncasate de la S.C. Roster IFN S.R.L. Câmpina, fără ca, în prealabil, creditoarea să se fi îndreptat împotriva acestora, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea P. B. România S.A., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată, precum si, în temeiul art.242 alin.2 C.pr.civ., judecarea cauzei chiar în lipsa părților legal citate.
Astfel, contestatoarea a arătat că a sesizat Judecătoria Ploiești cu o contestație la executare prin care a solicitat împărțirea bunului situat în Ploiești, . N. nr.1B, ., ., prin atribuirea acestuia debitoarei P. M. – C., cu obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzătoare către P. R. - G..
Prin sentința civilă nr.7118/19.05.2014, prima instanță a respins contestația la executare ca neîntemeiată, reținându-se că, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că debitoarea deține bunuri proprii (sub forma veniturilor realizate și neîncasate de la S.C. Roster IFN S.R.L. Câmpina), fără ca, în prealabil, creditoarea să se fi îndreptat împotriva acestora.
Hotărârea astfel pronunțată este, în opinia contestatoarei, netemeinică și nelegală, întrucât, potrivit dispozițiilor art.3711 alin.3 C.pr.civ. „Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare”.
Dispozițiile legale enunțate prevăd expres posibilitatea creditorului de a apela, simultan, la orice formă de executare, astfel încât, susținerile primei instanțe potrivit cu care, în speță, contestatoarea își poate satisface creanța prin executarea veniturilor debitorului, nefiind necesară partajarea bunului imobil care aparține pârâților în vederea realizării cu celeritate a creanței stabilite prin titlul executoriu, este neîntemeiată.
În ceea ce privește realizarea executării silite prin poprire, contestatoarea a învederat că, de asemenea, susținerile primei instanțe nu au niciun suport legal, art.3711 alin.3 C.pr.civ. permițând creditorului să apeleze la oricare dintre formele de executare, succesiv sau simultan, în vederea realizării creanței sale.
În raport de dispozițiile legale enunțate, contestatoarea a solicitat a se constata că măsura înființării popririi asupra veniturilor debitorului nu este suficientă pentru realizarea creanței sale, cu atât mai mult cu cât, din probele administrate a rezultat că aceasta deține în proprietate un imobil, respectiv cel din Ploiești, . N. nr.1B, ., ., a cărei executare silită a solicitat-o.
În egală măsură, instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art.409 alin.1 C.pr.civ. potrivit cu care salariile și alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile, pot fi urmărite numai până la 1/3 din venitul lunar net.
În aceste condiții, în raport de valoarea creanței, mai ales că penalitățile de întârziere sunt datorate până la achitarea efectivă și integrală a debitului, și cuantumul redus al veniturilor debitoarei, executarea silită ar fi finalizată în decurs de cel puțin doi ani.
În raport de cuantumul ridicat al creanței, formele de executare silită trebuiau combinate, în vederea aducerii la îndeplinire, cu celeritate, a obligației prevăzute în titlul executoriu.
Referitor la partajarea imobilului - bun comun, instanța de fond a reținut că poate fi dispusă numai după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, însă contestatoarea nu a susținut un alt punct de vedere, numai că, din actele de executare efectuate până la momentul promovării contestației, a rezultat că nu au fost identificate bunuri proprii ale debitorului, acesta fiind motivul pentru care a solicitat urmărirea silită imobiliară, cu precizarea că, evident, în măsura în care acestea existau, debitoarea le-ar fi indicat pentru a evita, astfel, executarea silită imobiliară.
În egală măsură, alegațiile instanței de fond privind condiționarea executării silite imobiliare de un anumit cuantum al creanței ce face obiectul executării, sunt lipsite de orice suport legal, ele putând face obiectul unor propuneri de lege ferenda, însă, până la legiferarea acestora, contestatoarea apreciază că nu există niciun impediment în efectuarea urmăririi silite imobiliare pentru realizarea integrală a creanței, indiferent de cuantumul acesteia, în acest sens fiind și dispozițiile art.3731 alin.3 C.pr.civ.
Pe cale de consecința, contestatoarea apreciază că actele de executare îndeplinite până la momentul promovării contestației reprezintă dovada „eforturilor” depuse în identificarea bunurilor proprii, mobile sau imobile, ale debitoarei, precum și a bunurilor comune mobile, astfel încât, la acest moment, este îndreptățită să solicite și să obțină urmărirea silită imobiliară pentru realizarea creanței, respectiv partajarea imobilului – proprietate a intimaților.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 17.09.2014.
La termenul de judecată de astăzi – 28.10.2014, tribunalul a recalificat calea de atac ce trebuia exercitată în cauză ca fiind apel, iar nurecurs, având în vedere disp. art.402 alin.2 C.pr.civ. rap. la art.4001 C.pr.civ., dar și împrejurarea că, potrivit raportului de expertiză tehnică de specialitate construcții civile și industriale ing. Dubuleac L., valoarea de circulație a imobilului situat în Ploiești, . N. nr.1B, ., ., jud. Prahova este de 129.274 lei (f.125 – dos. fond).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se retine că, la data de 27.08.2008, a intervenit între contestatoarea P. B. România S.A., în calitate de creditor și intimata P. M. – C., în calitate de „deținător card de credit principal” sau împrumutat, contractul de credit card nr.310102X_ având ca obiect acordarea de către bancă a unei linii de credit ce va putea fi accesată doar cu Credit card, pentru diverse nevoi personale ale împrumutatului, precum și contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr. 310102J_ (f.6 – 7, dos. fond).
Întrucât, debitoarea P. M. – C. nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de restituire a creditului împreună cu dobânda și penalitățile de întârziere aferente, la termenele stipulate în contracte, contestatoarea P. B. România S.A. a formulat cerere de încuviințare a executării silite în vederea acoperirii creanței în cuantum total de 2.814,37 Euro (f.8 – dos. fond).
Potrivit procesului – verbal de constatare încheiat de B.E.J. P. A. la data de 06.05.2011, din adresa nr.1561/07.02.2011 a rezultat faptul că imobilul din Ploiești, . N. nr.1B, ., ., jud. Prahova se află în coproprietatea intimaților P. M. C. și P. R. G. (contract de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 4687/07.10.2008 – f.51, dos. fond), astfel încât, constatându-se că, în cadrul procedurii executionale ce a făcut obiectul dosarului nr.746/2010, a intervenit un impediment la executare prevăzut de art.493 alin.1 C.pr.civ., executarea silită asupra imobilului menționat nu a mai putut continua (f.12 – dos. fond), împrejurare adusă la cunoștința contestatoarei P. B. România S.A. prin adresa aflată la f.11 – dos. fond.
Raportul de expertiză tehnică de specialitate construcții civile și industriale ing. Dubuleac L. a concluzionat că valoarea de circulație a imobilului situat în Ploiești, . N. nr.1B, ., ., jud. Prahova este de 129.274 lei (f.125 – dos. fond).
Este cunoscut faptul că soții pot avea două feluri de datorii: personale și comune, astfel încât, vor exista creditori personali și creditori comuni.
Art.33 alin.1 C. fam. prevede că, creditorii personali nu pot urmări, pentru realizarea creanței lor, bunuri comune, ceea ce înseamnă că acești creditori pot urmări numai bunurile proprii ale soțului debitor.
Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorii personali pot cere împărțirea bunurilor comune, prin hotărâre judecătorească, însă, numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței (art.33 alin.2 C. fam.).
Acțiunea creditorilor personali pentru împărțirea bunurilor comune are, așadar, un caracter subsidiar, ordinea în care bunurile proprii și comune pot fi urmărite fiind imperativă.
De aceea, dacă un creditor personal introduce acțiune pentru împărțirea bunurilor comune și niciunul dintre soți nu invocă beneficiul de discuție, atunci acesta va trebui ridicat din oficiu (Tratat de dreptul familiei I. P. F. și A. I. F.).
Așa fiind, cum în mod corect, a reținut și instanța de fond, partajarea bunurilor comune ale soților poate fi solicitată de creditor numai dacă este îndeplinită condiția imperativă de a fi urmărite, în prealabil, bunurile proprii ale soțului debitor.
Conform adeverinței nr.140/07.121.2012, intimata - debitoare P. M. - C. este încadrată în cadrul S.C. Roster IFN S.R.L. Câmpina, în funcția de amanetar, cu contract individual de muncă, pe durată nedeterminată, începând cu data de 02.07.2002, realizând un salariu brut lunar în cuantum de 1.900 lei, respectiv un venit net de 1.325 lei, nefiind grevat de rețineri salariale (f.53 – dos. fond).
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, cu referire specială la art.33 C. fam. și, reținând caracterul subsidiar al acțiunii creditorilor personali pentru împărțirea bunurilor comune ale soților, este evident că prezentul demers judiciar vizând partajarea bunurilor comune ale intimaților P. M. - C. și P. R. – G. nu este admisibil, câtă vreme, contestatoarea P. B. România S.A. avea posibilitatea de a solicita înființarea popririi asupra veniturilor realizate de debitoare, conform art.452 și urm. C.pr.civ. și, respectiv, în cazul în care terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile care îi revin pentru efectuarea popririi, validarea acesteia, potrivit art.460 alin.1 C.pr.civ.
Art.3711 alin.3 C.pr.civ. invocat de apelanta - contestatoarea P. B. România S.A., text de lege care prevede că „Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare” nu poate fi interpretat ca fiind în contradicție sau derogatoriu de la norma specială prevăzută de art.33 C. fam. care statornicește ordinea în care bunurile proprii și comune pot fi urmărite, această ordine fiind imperativă.
Nu în ultimul rând, în raport cu valoarea de circulație a imobilului – proprietate a intimaților P. M. C. și P. R. G., imobil situat în Ploiești, . N. nr.1B, ., ., jud. Prahova, respectiv 129.274 lei, măsura partajării acestuia în vederea realizării creanței contestatoarei P. B. România S.A. în sumă de 2.814,37 Euro la momentul formulării cererii de executare silită apare ca fiind mult prea oneroasă, încălcând și norma imperativă impusă de art.33 C. fam.
Alegația inserată în cuprinsul motivelor de recurs, reconsiderate ca motive de apel în sensul că, în raport de valoarea creanței, mai ales că penalitățile de întârziere sunt datorate până la achitarea efectivă și integrală a debitului, și cuantumul redus al veniturilor debitoarei, executarea silită ar fi finalizată în decurs de cel puțin doi ani nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, pe de o parte, aceasta nu ar putea constitui o justificare pentru nesocotirea ordinii impuse de art.33 C. fam., iar pe de altă parte, interesele creditoarei sunt protejate tocmai prin dobânzile și penalitățile de întârziere care curg, în favoarea sa, până la achitarea integrală a debitului.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în baza art.296 C.pr.civ., va păstra în tot sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta – contestatoare P. B. ROMÂNIA S.A., cu sediul ales la C.. Av. F. O. din Constanta, . - 84, jud. Constanta împotriva sentinței civile nr. 7118/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – debitori P. M. - C. și P. R. – G., ambii domiciliați în Ploiești, . N. nr. 1B, ., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică azi 28.10.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. G. H. G. M.
Fiind în C.O. semnează Fiind în C.O. semnează
președintele instanței președintele instanței
GREFIER
R. C.
Operator date cu caracter personal nr5595
Red./tehnored. A.G.H.
5 ex. – 17.11.2014
d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. B. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1353/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 950/2014.... → |
|---|
