Contestaţie la executare. Decizia nr. 157/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 157/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 157
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2014
Președinte - C. N.
Judecători - C.-A. M.
- G. M.
Grefier - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „contestație la executare”, declarat de recurentul – contestator C. D. G., domiciliat în Ploiești, .. 7, județ Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. M. A., cu sediul în Ploiești, ., ., împotriva sentinței civile nr._/04.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în G., ., județ G. și în București, .. 212, sector 1.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 97,00 lei, conform chitanței . nr._/28.01.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – contestator reprezentat de avocat Ososchi A. în substituire avocat M. A., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare și o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât reprezentantul său convențional, nu se poate prezenta în instanță datorită situației drumurilor și a stării meteorologice din această perioadă, după care,
Apărătorul recurentului – contestator depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire.
Tribunalul respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de intimată prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât reprezentantul său convențional, nu se poate prezenta în instanță datorită situației drumurilor și a stării meteorologice din această perioadă, întrucât din cuprinsul întâmpinării rezultă faptul că intimata are sediul în București, reprezentanții legali ai acestea având posibilitatea să se prezinte în instanță la acest termen de judecată, având în vedere și faptul că se poate circula pe ruta București - Ploiești.
Apărătorul recurentului – contestator, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului – contestator, având cuvântul, solicită, în principal, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că la instanța de fond nu s-a pus în discuția părților raportul de expertiză întocmit în cauză și, în subsidiar, față de celelalte motive de recurs invocate, solicită modificarea în tot a sentinței recurate și, pe fond, admiterea contestației. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, contestatorul C. D. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. A. L. I. S.A., anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului de executare silită al B. M. I. în dosarul de executare nr. 205/2012 pentru suma totala de 28.608,25 euro, echivalentul în lei fiind de 128.451,04 lei precum și anularea titlurilor executorii reprezentate de: biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent în 04.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 04.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent în 29.05.2009; biletul la ordin emis în data de 19.12.2006, scadent în 16.01.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009; biletul la ordin emis în data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009 și anularea încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite din cadrul dosarului nr. 205/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc M. loan, ca fiind dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
În motivare contestatorul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, față de prevederile art. 94 din Legea Cambiei si a Biletului arătând ca dreptul intimatei de a solicita recuperarea creanței este prescris, fiind depășit termenul de 3 ani de la data scadenței biletelor la ordin mai sus amintite, ultima data scadență a acestora fiind 29.05.2009.
A menționat contestatorul că potrivit art. 399 alin 3 Cod Procedura Civila în cazul în care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare apărări de fond, împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede, în acest scop, o alta cale de atac.
Suma totala a biletelor la ordin puse in executare silita de către B.E.J. M. loan nici de debitoarea insolvență, nici de avalistul C. D. G..
Contestatorul a arătat că între debitoarea S.C. Dran Construct S.R.L. și intimată a existat un contract de credit, în baza căruia societatea debitoare a lăsat garanție biletele la ordin mai sus amintite. Creditul ce a făcut obiectul contractului de credit fiind achitat în proporție de 80%, astfel nefiind justificate sumele de bani solicitate avalistului de către intimata, în condițiile eventualei imposibilități de recuperare a creanțelor de la debitoarea insolenta.
Se mai menționează că sumele pretinse nu sunt certe, executorul judecătoresc nefăcând dovada obligației nerespectate de către debitoare, contestatorul neavând la cunoștința din ce se compune debitul restant si daca acesta are corespondent în sumele prevăzute în biletele la ordin puse în executare silita, debitul fiind mult prea mare comparativ cu situația ratelor scadente.
Având in vedere faptul ca procedura de executare silita demarata pentru recuperarea debitului mai sus menționat nu a fost însoțită și de un grafic al pretinselor rate scadente și neachitate, respectiv un algoritm prin care să se evidențieze fiecare rata scadenta, precum si accesoriile ce au fost atașate acestora, contestatorul precizează că actele de executare nu sunt valabile.
Totodată, suma pentru care s-a demarat procedura de executare silita, nu are caracter cert, respectiv existenta acesteia nu rezulta din însuși actul de creanța exhibat si concretizat prin contractul de credit încheiat intre debitoarea insolventă S.C. Dran Construct S.R.L. si intimată, contract de care executorul judecătoresc nu face vorbire.
Cu privire la formele de executare silite efectuate de către Biroul executorului Judecătoresc M. loan in dosarul nr. 205/2012 executarea nu a fost încuviințata de Judecătoria Ploiești. Nu i-a fost comunicata încheierea de încuviințare a executării silite pronunțata de către Judecătoria Ploiești.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 399 si următoarele din Codul de Procedura Civila.
Intimata a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție inadmisibilitatea și tardivitatea cererii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării, intimata a menționat că titlurile executorii - biletele la ordin emise de . la data de 19.12.2006 scadente la data de 16.01.2009, 04.05.2009 și respectiv 29.05.2009 în sumă totală de 28.608,25 euro sunt valabile, încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 21.10.2010 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite fiind pronunțată cu îndeplinirea dispozițiilor legale, executarea silită și toate formele de executare efectuate de B. M. loan în dosarul nr. 205/2012 sunt legal îndeplinite.
A precizat intimata că la data de 19.12.2006, a încheiat cu S.C. Mercury Planet S.R.L. (în prezent .)în calitate de Locatar/Utilizator contractul de leasing nr.919/19.12.2006, prin care a acordat dreptul de folosință în sistem leasing asupra unui echipament de bowling SWITCH ST-1 compus din 4 bucăți cu elementele aferente. Și că acest contract de leasing a fost semnat și de către . în calitate de Garant Fidejusor.
Având în vedere faptul că prețul contractului era foarte mare, intimata precizează că părțile au agreat că se impune ca Locatorul/Finanțator să fie garantat și prin emiterea a 47 de bilete la ordin de către Garantul Fidejusor - Dran Construct SRL și avalizate de C. D. G. care la data încheierii contractului de leasing avea calitatea de asociat și administrator în ..
Deși a folosit echipamentele obținând profituri însemnate, S.C. Mercury Planet S.R.L.(în prezent .) nu și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate prin contractul de leasing, înregistrând debite foarte mari către S.C. A. L. I. S.A. Biletele s-au întors cu refuz din lipsă totală de disponibil, ulterior acestea fiind învestite cu formulă executorie.
Potrivit dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 58/1934: "orice acțiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani, socotiți de la data scadentei."
Potrivit dispozițiilor Normelor-cadru ale BNR nr.6/1994 privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit, cu cambii și bilete la ordin, la pct. 187 se prevede că: „avalul este o garanție personala prin care o persoana, denumita avalist, adică acela care da avalul, garantează obligația unuia dintre obligații cambiali, direcți sau pe cale de regres, numit avalizat, pentru toata suma menționată pe titlu sa pentru o parte din ea." Astfel avalul se poate da fie pentru unul dintre obligații cambiali direcți, respectiv trasul și acceptantul cambiei fie pentru unul dintre debitorii de regres, respectiv trăgătorul și giranții. Potrivit dispozițiilor art. 107 din Legea nr.58/1934 „Emitentul unui bilet la ordin este ținut în același mod ca acceptantul unei cambii." În aceste condiții avalistul acceptantului, care este emitentul biletului la ordin, este obligat cambial direct și nu de regres.
Având în vedere faptul că C. D. G. este avalist al emitentului - ., intimata menționează că acesta este un obligat cambial direct și că termenul de prescripție în materie cambiala ce își găsește aplicabilitatea în speța de față este de 3 ani, calculat de la data scadenței biletelor la ordin, respectiv 16.01.2009, 04.05.2009 și 29.05.2009, iar potrivit prevederilor art. 405 alin 1 lit. b: „Cursul prescripției se întrerupe: pe data depunerii cererii de executare, însoțite de titlul executoriu, chiar daca a fost adresată unui organ de executare necompetent. d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;"
La data de 19.12.2006 s-a semnat contractul de leasing
financiar nr. 919/19.12.2006 și nu un contract de credit astfel cum susține
contestatorul. Sumele datorate în baza contractului de leasing erau cunoscute de contestatorul C. D. G., care a semnat contractul de leasing, în calitate de administrator al Garantului Fidejusor și emis un număr de 47 de bilete la ordin ce aveau completate la data emiterii contravaloarea sumelor datorate în baza contractului de leasing.
Având în vedere faptul că plățile au fost efectuate cu întârziere, intimata precizează că au fost calculate și facturate penalități, crescând astfel sumele datorate în baza contractului de leasing financiar nr. 919/2006 și că, contestatorul C. D. G. cunoștea faptul că, în toata aceasta perioadă Utilizatorul S.C. Mercury Planet S.R.L. (în prezent .) a beneficiat de folosința echipamentelor fiind folosit în vederea obținerii de venituri, însă a ales să nu plătească sumele datorate în baza contractului de leasing.
In ceea ce privește certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței, . SA este titulara unei creanțe care îndeplinește aceste trei condiții.
În drept intimata și-a însușit cererea pe dispozițiile prev. de art. 115-118 C.pr.civ, Legea nr.58/1934.
La termenul din data de 26.04.2013, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite și excepțiile inadmisibilității și tardivității ca neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr._/04.10.2013, Judecătoria Ploiești a respins excepția prescripției dreptului material la executarea silită precum și contestația la executare, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin încheierea de ședință pronunțată la data de 21.10.2010 de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010, s-a încuviințat executarea silită în baza titlurilor executorii reprezentate de biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 04.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 04.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 16.01.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009; biletul la ordin emis in data de 19.12.2006, scadent in 29.05.2009.
Conform art. 399 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite și a actelor de executare, se poate face contestație de cei vătămați prin executare, iar potrivit alin. 2, nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea actelor de executare se sancționează cu nulitatea respectivelor acte, instanța fiind investită astfel cu verificarea legalității și temeiniciei executării silite.
De asemenea, instanța fondului a reținut că potrivit art.3731 alin.3 C.pr.civ., executarea se pornește după încuviințarea acesteia de către instanță, prin încheiere, în oricare din formele prevăzute la art. 3711 alin. 3, care face trimitere la celelalte dispoziții ale Codului de procedură civilă. Formele executării silite sunt imobiliară, mobiliară și poprirea, alegerea formei fiind exclusiv dreptul creditorului, executarea putându-se face simultan sau succesiv în aceste forme.
Prima instanță a mai reținut că au fost respectate și dispozițiile 387 C.pr.civ., care prevede că executarea silită poate începe numai după comunicarea unei somații debitorului: din înscrisurile aflate la filele 73, 77-79 și 83 rezultă că executorul a comunicat contestatorului o somație, în care i s-a acordat un termen de 15 zile pentru executarea obligației din titlu. În conformitate cu alin. 2 al art. 387 C.pr.civ. dacă debitorul nu a achitat suma la care a fost obligat în termenul de 15 zile de la primirea somației, executorul este obligat să procedeze de îndată la executarea silită.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea cambială, instanța de fond a respins-o având în vedere prevederile art. 94 alin. 1 și 2 din Legea nr. 58/1934, în care se arată că acțiunile împotriva acceptantului se prescriu în 3 ani, iar împotriva giranților și a trăgătorului în termen de 1 an și că în accepțiunea Legii nr. 58/1934, termenul de girant desemnează cesionarul cambiei sau a biletului la ordin (art. 13 și urm.), ceea ce înseamnă că termenul de prescripție de un an se referă la acțiunile împotriva cesionarului și nu a garantului, iar avalistul este un garant, potrivit art. 33 și urm.; nefiind stipulat un termen special de prescripție, se aplică prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiv, adică acțiunile împotriva avalistului se prescriu în 3 ani de la scadență.
De asemenea, instanța fondului a reținut că scadența biletelor la ordin a fost la data de 04.05.2009, 29.05.2009, 16.01.2009, termenul de prescripție împlinindu-se la data de 04.05.2012, 29.05.2012 și 16.01.2012, așadar începerea executării silite s-a făcut în termen, prin depunerea cererii de executare întrerupându-se termenul de prescripție în conformitate cu art. 16 lit. c din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul contestației, s-a reținut de către instanța de fond că sumele solicitate nu sunt certe, lichide, exigibile și că prin somația emisă la data de 01.11.2012, i s-a solicită contestatorului suma de 28.608,25 euro. Deși titlurile executorii în baza cărora s-a pornit executarea sunt reprezentate de biletele la ordin anexate în copie de către contestator, creanța este strâns legată de contractul de leasing financiar nr.919/19.12.2006 prin care se prevedea că returnarea sumei pusă la dispoziție de către finanțator este garantată cu 47 de bilete la ordin avalizate de contestator (art. 2.6).
De asemenea se reține de către prima instanță că, deși potrivit legii, biletul la ordin reprezintă un titlu executoriu prin el însuși, odată ajuns la scadență, pentru suma înscrisă, nu trebuie ignorat că în speță este și un instrument de garantare, fiind necesară existența concordanței între suma datorată în baza contractului de leasing și suma solicitată în baza biletelor la ordin.
Se reține de instanța fondului că la obiectivul 1 din raportul de expertiză contabilă s-a precizat că suma totală achitată sau poprită în baza contractului de leasing este de 254.187,47 lei, la obiectivul 2 specificându-se că imputația plății s-a făcut conform prevederilor legale și contractuale.
Așadar, potrivit răspunsului la obiectivul 3, suma rămasă de achitat în baza contractului de leasing este de 459.287,32 lei, prin urmare superioară valorii solicitate în baza biletelor la ordin.
Conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., o creanță este certă și lichidă când existența rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul” și „câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanate de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.”
Instanța de fond a constatat că suma solicitată este stabilită în bani, rezultând din însăși biletele la ordin depuse și este exigibilă, scadența fiind la data de 04.05.2009, 29.05.2009, 16.01.2009, prin urmare sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 379 alin. 1 C.pr.civ., conform căruia urmărirea silită se poate începe doar pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, prin urmare în mod legal și temeinic a fost emisă încheierea de încuviințare a executării silite.
Față de considerentele expuse, instanța fondului a respins contestația la executare ca neîntemeiată și, în baza art.274 alin.1 C.pr.civ., a obligat contestatorul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul C. D. G., criticând-o ca netemeinica si nelegala.
În motivarea recursului a arătat că în fapt, prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești, a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. A. L. I. SA, anularea tuturor actelor de executare silita efectuate în cadrul dosarului de executare silita al B. M. I. în dosarul de executare nr.205/2012, pentru suma de 28.608,25 euro, echivalent in lei și 128.451,04 lei, precum si anularea titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin enumerate in cuprinsul contestației la executare.
A mai arătat recurentul-contestator că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al acestuia, precum si principiul contradictorialității, respingând cererea motivată de amânare formulata de apărătorul contestatorului, punând în discuție raportul de expertiza administrat în cauza, în lipsa acestuia sau a reprezentantului legal.
Contradictorialitatea reprezintă un principiu fundamental, în temeiul căruia, părțile pot să formuleze cereri, să propună, să administreze probe și să pună concluzii cu privire la toate problemele de fapt și de drept de care depinde corecta soluționare a procesului, indiferent dacă elementele puse în discuție reprezintă rezultatul inițiativei părților ori al judecătorului.
Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanța de judecată are obligația de a pune în discuția părților toate chestiunile de fapt și de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluționa litigiul.
Astfel, părțile trebuie să aibă posibilitatea de a discuta și de a combate susținerile făcute de fiecare dintre ele și de a-și exprima opinia asupra inițiativelor instanței în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În doctrină s-a reținut faptul ca amânarea pronunțării de către instanța, nu poate constitui un veritabil remediu pentru potențiala nesocotire a principiului contradictorialității.
Mai mult, recurentul-contestator a arătat că în privința administrării probei cu expertiza, instanța de la Strasbourg a decis că respectarea principiului contradictorialității și a celorlalte cerințe ale unui proces echitabil se referă la toate dezbaterile ce au loc în fața unui tribunal si implicit la discutarea conținutului raportului.
Față de cele învederate, recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea respectării principiului contradictorialității cu privire la punerea în discuție a raportului de expertiza contabila.
Cu privire la punctul doi din motivele de recurs, contestatorul a arătat că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția prescripției dreptului la executare silita invocat de acesta,interpretând greșit dispozițiile legii nr.58/1934.
Astfel, contestatorul a invocat prevederile art. 94 din legea Cambiei si a Biletului la ordin, conform cărora dreptul intimatei de a solicita recuperarea creanței este prescris, fiind depășit termenul de 3 ani de la data scadentei biletelor la ordin mai sus amintite, ultima data scadenta a acestora fiind 29.05.2009.
De altfel, contestatorul în calitate de avalist al biletului la ordin în cauză, este un debitor de regres, executarea silită împotriva acesteia fiind supusă normelor prevăzute de Legea nr.58/1934, motiv pentru care posesorul biletului la ordin își poate valorifica dreptul doar în cadrul termenului de prescripție de 3 ani stabilit în art.94 din Legea nr.58/1934, care curge de la data scadentei.
Față de cele învederate, recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate si pe fond admiterea excepția prescripției dreptului la executare silita, astfel dispunând anularea tuturor actelor de executare silita pornite împotriva contestatorului si anularea titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin menționate in cuprinsul contestației la executare.
De asemenea, recurentul precizează că la suma solicitata pe calea executării silite de către intimata S.C. A. L. I. SA, instanța de fond în mod greșit a dispus respingerea apărărilor de fond formulate de către contestator, unica motivare fiind ca suma este stabilita in bani, rezulta din însăși biletele la ordin depuse si este exigibila, prin urmare fiind îndeplinite condițiile art. 379 alin.1 C.pr.civ.
Astfel, suma totală a biletelor la ordin puse în executare silită de către B.E.J. M. loan, nu este datorată nici de către debitoarea insolventă S.C. Dran Construct S.R.L, nici de avalistul C. D. G..
Creditul ce a făcut obiectul contractului de credit mai sus amintit a fost achitat în proporție de 80%, astfel ca nu sunt justificate sumele de bani solicitate avalistului de către intimata, în condițiile eventualei imposibilități de recuperare a creanțelor de la debitoarea insolventă.
Sumele pretinse nu sunt certe, executorul judecătoresc nefăcând dovada obligației nerespectate de către debitoare, subsemnatul neavând la cunoștința din ce se compune debitul restant si daca acesta are corespondent in sumele prevăzute in biletele la ordin puse in executare silita, debitul fiind mult prea mare comparativ cu situația ratelor scadente cunoscuta de către mine.
Având în vedere faptul ca procedura de executare silita demarata pentru recuperarea debitului mai sus menționat nu a fost însoțită și de un grafic al pretinselor rate scadente si neachitate, respectiv un algoritm prin care sa se evidențieze fiecare rata scadenta, precum si accesoriile ce au fost atașate acestora, instant de fond trebuia să constate ca actele de executare silita efectuate pentru o suma care nu corespunde realității, nu sunt valabile.
In concluzie, având în vedere toate aceste considerente, recurentul – contestator solicită să se dispună admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea contestației Ia executare, anularea tuturor actelor de executare efectuate împotriva contestatorului si anularea titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin enumerate in cuprinsul contestației la executare.
În drept, au fost invocat dispozițiile art. 304 pct.7,8 si 9 Cod.Pr.Civ.
În susținerea recursului a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 23.01.2014 intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat precum și obligarea recurentului-contestator la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
În susținerea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 19.12.2006, subscrisa, în calitate de Locator/Finanțator, a încheiat cu S.C Mercury Planet S.R.L. (în prezent .), în calitate de Locatar/Utilizato contractul de leasing nr.919/19.12.2006, prin care a acordat dreptul de folosință în sistem leasing asupra unui echipament de bowling SWITCH ST-1 compus din 4 bucăți a elementele aferente.
Contractul de leasing a fost semnat și de către . cu sediul în ., Ploiești, Jud. Prahova, în calitate de Garant Fidejusor.
Având în vedere faptul că prețul contractului era foarte mare, părțile au agreat că si impune ca Locatorul/Finanțator să fie garantat și prin emiterea a 47 de bilete la ordin de către Garantul Fidejusor - Dran Construct SRL și avalizate de recurentul-contestator C. D. G..
Intimata mai menționează că la data încheierii contractului de leasing recurentul-contestator C. D. G. avea calitatea de asociat și administrator în .. și că, în baza titlurilor executorii - biletele la ordin emise de . Ia data de 19.12.2006 scadente la data de 16.01.2009, 04.05.2009 și respectiv 29.05.2009 în sumă totală de 28.608,25 euro, S.C. A. L. I. S.A. a formulat către Corpul Executorilor din cadrul . SA cerere de executare silită împotriva debitorilor . și a avalistului C. D. G., formându-se dosarul de executare silita nr.205/2012 pe rolul B. M. I..
Intimata arată că motivul de recurs este neîntemeiat întrucât la termenul de judecata din data de 30.09.2013, apărătorul recurentului-contestator a formulat cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, că instanța de judecata a pus in discuție această cerere și, analizând actele aflate la dosarul cauzei, respectiv delegația de substituire acordata de reprezentantul convențional al contestatorului - titular al contractului de asistenta juridica - unui alt avocat substituent, aflata la fila 111 dosar, a respins in mod întemeiat, cererea de amânare formulata de apărătorul recurentului-contestator.
Precizează intimata faptul că, așa cum rezulta din toate încheierile de ședința pronunțate in cauza, reprezentantul convențional al recurentului-contestator - titular al contractului de asistenta juridica - nu a răspuns la niciun termen de judecata in cauza dedusa judecații, acesta fiind substituit la toate termenele de judecata de un alt avocat, in conformitate cu delegația de substituire aflata la fila 111 dosar.
De asemenea, se arată că în mod nejustificat, recurentul-contestator susține faptul ca instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al contestatorului precum si principiul contradictorialității, motivat de faptul ca acesta nu a avut posibilitatea de a combate susținerile subscrisei precum si conținutul raportului de expertiza la termenul de judecata din data de 30.09.2013.
Totodată, se mai precizează că la termenul de judecata din data de 13.08.2013, recurentul-contestator, prin intermediul avocatului substituent, a solicitat un termen de judecata pentru a lua cunoștința de conținutul raportului de expertiza depus in cauza și că, astfel in situația in care recurentul-contestator avea obiecțiuni față de raportul de expertiza depus in cauza, acesta avea obligația de a le depune la dosarul cauzei, in conformitate cu dispozițiile art.212 alin.2 C.pr.civ., pentru a fi puse in discuție la termenul de judecata din data de 30.09.2013.
Se mai precizează că la termenul de judecata din data de 30.09.2013, in mod total nejustificat, reprezentantul convențional al recurentului-contestator titular al contractului de asistenta juridica încheiat cu recurentul-contestator nu a înțeles sa depună la dosar nici un fel de obiecțiuni fata de raportul de expertiza, trimițând la dosar o simpla cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare.
Se mai arată de către intimată că cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare depusa la termenul de judecata din data de 30.09.2013 nu a fost motivată iar în susținerea acesteia nu au fost depuse documente doveditoare și că pe întregul parcurs al procedurii judiciare in cauza dedusa judecații, avocatul titular al recurentului-contestator si-a asigurat substituirea. In aceste condiții, apreciază intimata ca fiind întemeiată soluția instanței de fond de a respinge cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare formulata de avocatul titular - reprezentant al recurentului-contestator.
În susținerea argumentelor anterioare, intimata arată că prin Decizia nr. 1278 din 8 martie 2012 pronunțată în recurs, Secția a II-a civila a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că "dispozițiile art. 156 alin. (1) C.pr.civ. (care stipulează că instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată, iar când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv va amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise) nu sunt formulate în termenii imperativi ai unei obligații a instanței de a amâna cauza, mai ales că aspectul invocat de apărătorul reclamantei nu poate fi considerat ca o cerere temeinic motivată, existând posibilitatea de a fi substituit în scopul acordării asistenței juridice".
Mai mult decât atât, intimata arătă că potrivit art. 221 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat dispune că "în cazul în care avocatul este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional, își va asigura substituirea, inclusiv printr-un avocat care își desfășoară activitatea într-o altă formă de exercitare a profesiei (...)". În cauză, avocatul titular și-a asigurat substituirea la toate termenele de judecată.
Precizează intimata că lipsa avocatului substituent la termenul de judecată din data de 30.09.2013 nu constituie un motiv temeinic pentru invocarea, de către recurent, a încălcării principiului dreptului la apărare, întrucât, în această situație, culpa aparține în exclusivitate, reprezentanților convenționali ai recurentului-contestator.
De asemenea, intimata arată că în mod corect, instanța fondului a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de recurentul-contestator, reținând că „scadența biletelor la ordin a fost la dată de 04.05.2009, 29.05.2009, 16.01.2009, termenul de prescripție împlinindu-se la data de 04.05.2012, 29.05.2012 și 16.01.2012, așadar începerea executării silite s-a făcut în termen, prin depunerea cererii de executare întrerupându-se termenul de prescripție. In conformitate cu art. 16 lit. c din Decretul nr.167/1958."Astfel, potrivit dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 58/1934: "orice acțiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani, socotiți de la data scadentei."
Potrivit dispozițiilor Normelor-cadru ale BNR nr.6/1994 privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit, cu cambii și bilete la ordin, la pct. 187 se prevede că: „avalul este o garanție personala prin care o persoana, denumita avalist, adică acela care da avalul, garantează obligația unuia dintre obligații cambiali, direcți sau pe cale de regres, numit avalizat, pentru toata suma menționată pe titlu sa pentru o parte din ea."
Astfel avalul se poate da fie pentru unul dintre obligații cambiali direcți, respectiv trasul și acceptantul cambiei fie pentru unul dintre debitorii de regres, respectiv trăgătorul și giranții.
Potrivit dispozițiilor art. 107 din Legea nr.58/1934 „Emitentul unui bilet la ordin este ținut în același mod ca acceptantul unei cambii."
În aceste condiții avalistul acceptantului, care este emitentul biletului la ordin, este obligat cambial direct și nu de regres.
Potrivit dispozițiilor pct.215 din Norma cadru BNR nr.6/1994 „termenul în care trebuie exercitata acțiunea în contra avalistului este în funcție de poziția pe care o are în cambie avalistul, după cum a garantat pe unii dintre debitorii de regres, trăgător sau girant sau a garantat pe acceptant, caz în care acțiunea contra sa poate dura 3 ani."
Având în vedere faptul că recurentul-contestator C. D. G. este avalist al emitentului - ., acesta este un obligat cambial direct.
Intimata arată că potrivit dispozițiilor pct. 456 din Norma cadru BNR nr.6/1994: „durata prescripției în materie cambială este următoarea: Trei ani în ceea ce privește acțiunea sau executarea cambiala directă; Un an în ceea ce privește acțiunea sau executarea cambiala de regres;...."
Astfel termenul de prescripție în materie cambiala ce își găsește aplicabilitatea în speța de față este de 3 ani, calculat de la data scadenței biletelor la ordin, respectiv 16.01.2009, 04.05.2009 și 29.05.2009, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond în sentința atacata.
Așa cum a reținut chiar instanța de fond in motivarea sentinței atacate, intimata arată că a formulat cerere de executare silita la data de 12.10.2010 și că, în conformitate cu prevederile art. 4052 alin. 1 lit. b: „Cursul prescripției se întrerupe: pe data depunerii cererii de executare, însoțite de titlul executoriu, chiar daca a fost adresată unui organ de executare necompetent, pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;"
În aceste condiții, intimata precizează că, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, „începerea executării silite s-a făcut in termen, prin depunerea cererii de executare întrerupându-se termenul de prescripție in conformitate cu art. 16 lit. c din Decretul nr.167/1958.
La punctul patru intimata precizează că așa cum a arătat anterior, la data de 19.12.2006 s-a semnat contractul de leasing financiar nr. 919/19.12.2006 și că încă de la data semnării contractului de leasing financiar nr. 919/2006 între S.C. A. L. I. S.A., S.C. Mercury Planet S.R.L. (în prezent .) și ., Utilizatorul și Garantul Fidejusor - . cunoșteau atât sumele datorate cu titlu de rate de leasing, cât și scadența acestora, toate acestea fiind cuprinse în Graficul de eșalonare a plății ratelor de leasing, ce se constituie în Anexa nr. 1 la contract.
Mai mult, menționează că toate sumele datorate în baza contractului de leasing au fost cunoscute de contestator, care a și semnat contractul de leasing, în calitate de administrator al Garantului Fidejusor și a emis un număr de 47 de bilete la ordin ce aveau completate la data emiterii contravaloarea sumelor datorate în baza contractului de leasing.
În art. 8.5. din contract se prevede că: "Pentru neexecutarea la scadență a oricărei obligații de plată ce îi revine potrivit prezentului contract, Locatarul/Utilizator datorează Locatorului/Finanțator penalități de 0,5% din suma scadentă și neachitată, pentru fiecare zi de întârziere, până la data încasării sumelor în contul Locatorului/Finanțator."
Având în vedere faptul că plățile au fost efectuate cu întârziere, au fost calculate și facturate penalități, crescând astfel sumele datorate în baza contractului de leasing financiar nr. 919/2006.
Mai mult decât atât, intimata arată că aferent fiecărei rate lunare, inclusiv pentru penalități, societatea a emis facturi fiscale ce au fost comunicate Utilizatorului și că a comunicat Utilizatorului faptul că înregistrează întârzieri la plata sumelor datorate.
Din contestația la executare formulată intimata arată că reiese foarte clar faptul că, C. D. G. este informat în legătură cu situația contractului de leasing. Astfel aceasta cunoaște sumele achitate de Utilizator, precum și faptul că echipamentele se află în continuare în posesia Utilizatorului.
De asemenea, se precizează că recurentul-contestator C. D. G. cunoaște faptul că, în toata aceasta perioadă Utilizatorul S.C. Mercury Planet S.R.L. (în prezent .) a beneficiat de folosința echipamentelor fiind folosit în vederea obținerii de venituri, însă a ales să nu plătească sumele datorate în baza contractului de leasing.
În ceea ce privește certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței, în opinia intimatei, . SA este titulara unei creanțe care îndeplinește aceste trei condiții, și anume: este certă (existența creanței nu este discutabilă din punct de vedere juridic, cuprinsul contractului de leasing financiar fiind acceptat prin semnătură de către garantul fidejusor . și de către avalistul C. D. G., contestator în cauza de față); este lichidă (cuantumul creanței este determinat în ceea ce privește prețul și este determinabil în ceea ce privește penalitățile); este exigibilă (data scadentă a sumelor datorate este stabilită prin contract și este menționată și pe facturile emise de creditoare).
Se mai arată de către intimată că potrivit raportului de expertiza contabila efectuat in cauza, s-au stabilit următoarele: la obiectivul nr. 1 expertul a precizat ca suma totala achitata sau poprita in baza contractului de leasing este de 254.187,47 lei, la obiectivul nr.2 expertul a specificat, in mod clar, faptul ca imputația plății s-a făcut conform prevederilor legale si contractuale,la obiectivul nr. 3 expertul a stabilit ca suma rămasa de achitat in baza contractului de leasing este de 459.287,32 lei.
În condițiile in care chiar prin expertiza contabila solicitata de contestator s-a stabilit faptul ca suma rămasa de achitat in baza contractului de leasing este de 459.287,32 lei, valoare care este superioara valorii solicitate de subscrisa prin cererea de executare silita apreciază intimata ca fiind neîntemeiat si acest motiv de recurs.
În dovedirea celor susținute intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, intimata și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115-118 c.pr.civ, art. 308 alin. 2 c.pr.civ, Legea nr.58/1934.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova la data de 02.12.2013, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește primul motiv de recurs potrivit căruia instanța de fond ar fi încălcat dreptul la apărare al contestatorului cât și principiul contradictorialității dat fiind faptul că a respins cererea de amânare formulată de apărătorul contestatorului și a pus în discuție raportul de expertiză administrat în cauză.
Contestația la executare formulată de contestatorul C. D. G. s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 23.10.2012 cu prim termen de judecată la data de 19.03.2013, termen pentru care apărătorul contestatorului a solicitat amânarea, cerere încuviințată de instanță, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la acel termen ( fila 113 dosar fond).
Apărătorul reclamantul a formulat o nouă cerere de amânare pentru a lua cunoștință de conținutul raportului de expertiză întocmit de expert I. M., în condițiile în care raportul a fost depus în termen procedural, la data de 06.08.2013( vezi rezoluție de primire fila 146 dosar), iar termenul de judecată a fost la 13.08.2013, iar instanța a admis și această cerere, deși era, procedural vorbind, îndreptățită să procedeze la punerea în discuția părților a raportului de expertiză mai ales că ambele părți erau reprezentate.
Pentru termenul de judecată din data de 30.09.2013 apărătorul contestatorului a formulat o nouă cerere de amânare prin care a invocat imposibilitatea prezentării din motive medicale, fără a face nicio dovadă a acestei susțineri.
Art.156 alin.1 c.pr.civ. prevede că instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de amânare, temeinic motivată.
Or, în cauză instanța deja acordase două termene pentru lipsă de apărare, în condițiile sus arătate, iar față de faptul că cea de a treia cerere nu a fost în nici un mod dovedită în mod corect cererea a fost respinsă și, ca o garantare a dreptului la apărare pronunțarea a fost amânată, chiar dacă nu era îndeplinită ipoteza art. 156 alin. 2 c.pr.civ.( partea nu a cerut amânarea pronunțării), apărătorul contestatorului putând formula note scrise în care să exprime poziția părții și cu privire la conținutul raportului de expertiză( ceea ce nu a făcut).
Nu se poate reține nici că s-a încălcat principiul contradictorialității devreme ce raportul de expertiză a fost pus în discuție în ședință publică, faptul că apărătorul contestatorului nu ar fi fost prezent, în condițiile în care părții îi revenea obligația respectării prevederilor art.129 coroborat cu art.723 c.pr.civ., nefiind de natură a afecta legalitatea punerii în discuție a expertizei din perspectiva contradictorialității.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs potrivit căruia instanța de fond în mod nelegal ar fi respins excepția prescripției dreptului la executare silită tribunalul reține că și acesta este nefondat și îl va respinge ca atare.
Art. 94 din Legea nr.58/1934 prevede că „ Orice acțiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani, socotiți de la data scadentei, iar acțiunile posesorului împotriva giranților si împotriva trăgătorului se prescriu printr-un an socotit de la data protestului făcut in timp util sau de la data scadentei in caz de stipulațiune, fără cheltuieli.
Din interpretarea acestei dispoziții legale exprese coroborate cu prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, rezultă că în cauză, în ceea ce îl privește pe contestator, termenul de prescripție este de 3 ani, astfel cum, în mod corect a interpretat și instanța fondului termen calculat de la scadență.
Scadența biletelor la ordin în temeiul cărora se face executarea silită, a fost la data de 04.05.2009, 29.05.2009, 16.01.2009, astfel încât termenul de prescripție se împlinea, în lipsa întreruperii, la data de 04.05.2012, 29.05.2012 și 16.01.2012, așadar devreme ce începerea executării silite s-a făcut în termen, prin depunerea cererii de executare, întrerupându-se și termenul de prescripție în conformitate cu art. 16 lit. c din Decretul nr. 167/1958.
Cât privește cel de al treilea motiv de recurs potrivit căruia greșit s-ar fi respins apărările de fond, tribunalul reține că și acesta este nefondat și îl va respinge ca atare, având în vedere faptul că prin concluziile formulate în raportul de expertiză întocmit în cauză s-a arătat că suma rămasă de achitat intimatei era de_,32 lei chiar mai mult decât suma indicată în actele de executare, iar potrivit copiilor titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin coroborate cu contractul de leasing financiar încheiat rezultă că debitorul este executat pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 312 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – contestator C. D. G., domiciliat în Ploiești, .. 7, județ Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. M. A., cu sediul în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr._/04.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în G., ., județ G. și în București, .. 212, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.01.2014.
Președinte, Judecători,
C. N. C.-A. M. G. M.
Grefier,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. M.G./Tehnored.M.E.
2 ex./28.03.2014
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. B. M. R.
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 85/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
