Contestaţie la executare. Sentința nr. 497/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 497/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 2925/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA NR. 2925
Ședința publică din data de 15 Octombrie 2015
PREȘEDINTE - M. N.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - I. C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-contestator V. I., cu domiciliul in Bușteni, ., județ P., împotriva sentinței civile nr. 497/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria S. in contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE P. - S. F. ORĂȘENESC BUȘTENI, cu sediul in Ploiești, .. 22, jud. P..
Cererea de apel a fost timbrată cu suma de 49 lei, conform chitanței nr._/05.08.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că din partea apelantului contestator a fost depusă o cerere de amânare a cauzei, după care
Tribunalul respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apelantul contestator ca neîntemeiată, după care, analizând actele si lucrările dosarului, constată cauza in stare de judecată si o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr._ / 03.07.2013 la Judecătoria Ploiești, contestatorul V. I. a chemat în judecată pe intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice P. - S. F. Orășenesc Bușteni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea somației nr._/ 24.05.2013, a titlului executoriu nr._/24.05.2013, constatarea inexistenței în sarcina sa a unei obligații de plată în favoarea intimatei, prescripția dreptului de a stabili obligațiile fiscale.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că în mod nelegal s-a procedat la executarea sa silită privind plata sumei de 312 lei în condițiile în care nu i s-a comunicat nicio decizie de impunere în acest sens, neavând cunoștință de existența unei asemenea obligații, de modalitatea de stabilire a acesteia, iar actele de executare sus menționate nu respectă dispozițiile legale în materie, mai ales că termenul de prescripție privind dreptul de a stabili obligațiile fiscale s-a împlinit, fiind imposibilă executarea sa silită.
La data de 18.08.2014 intimata a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești în condițiile în care procedura de executare silită a fost declanșată de către organele fiscale care au sediul pe raza localității Bușteni, solicitându-se și respingerea contestației la executare atât timp cât în mod legal s-a procedat la executarea silită a contestatorului care nu a contestat titlul de creanță ce a stat la baza emiterii actelor de executare silită.
Prin sentința civilă nr._/10.09.2014 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă excepția necompetenței teritorială invocată de către intimată și s-a dispus declinarea competentei de soluționare a contestației la executare formulată de contestator împotriva intimatei în favoarea Judecătoriei S., motivându-se că debitorul domiciliază pe raza localității Bușteni, executarea silită fiind declanșată de un organ fiscal din raza acestei localități, motiv pentru care în baza disp. art.111, art.248 cod pr. civilă competența teritorială de soluționare a contestației la executare aparține Judecătoriei S. și nicidecum Judecătoriei Ploiești.
Primindu-se dosarul la Judecătoria S. cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 30.03.2015.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr.497/ 19.06.2015 a Judecătoriei S. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestator împotriva intimatei.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că în baza deciziilor de calcul accesorii nr._/01.07.2012,_/31.12.2012, comunicate contestatorului la data de 03.04.2013, 18.04.2013, aspecte confirmate de dovezile de comunicare existente la dosar, a fost obligat contestatorul la plata sumelor de 1265,62 lei, acte care au stat la baza emiterii actelor de executare constând în somația nr._/ 24.05.2013, titlul executoriu nr._/24.05.2013, astfel încât în condițiile în care contestatorul nu a contestat cele două decizii s-a procedat în mod legal la executarea silită a acestuia, caz în care nu există nicio împrejurare care să determine desființarea actelor de executare, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art.172 alin. 3 cod pr. fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul anulării actului administrativ fiscal, a actelor de executare silită, constatarea inexistenței vreunei obligații în sarcina sa, a prescripției, motivându-se că în cuprinsul actelor de executare silită nu a fost indicat organul emitent al actelor administrative privind cele două decizii de calcul accesorii, neexistând nicio analiză a legalității titlului executoriu, a celor două decizii de calcul și că eronat instanța de fond s-a limitat doar la verificarea comunicării actelor sus menționate, deși cele două decizii nu au la baza documente justificative, fiind nule absolut, impunându-se ca intimata să depună la dosar documentele care să ateste modalitatea de stabilire a debitelor.
În continuare, contestatorul a arătat că nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pe baza unor simple decizii emise prin intermediul calculatorului, intimata având obligația să facă dovada existenței acestor debite, impunându-se verificarea titlului, care fiind nul, determină nelegalitatea executării silite și că sumele solicitate sunt prescrise, mai ales că prin sentința nr. 2359/18.06.2014 a Tribunalului P. s-a soluționat definitiv executarea acestor sume.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 14.07.2015.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În baza somației nr._/ 24.05.2013, titlului executoriu nr._/24.05.2013 s-a procedat la executarea silită a contestatorului pentru suma totală de 1327 lei, reprezentând contribuții CASS, ocazie cu care s-au menționat cu titlu de documente prin care s-a evidențiat plata acestor sume de bani, deciziile de calcul accesorii nr._/01.07.2012, privind plata sumelor de 110 lei, 1155 lei și nr._/31.12.2012 privind suma de 62 lei.
Conform deciziilor de calcul accesorii nr._/01.07.2012,_/ 31.12.2012 a fost obligat contestatorul la plata sumelor de 1265 lei, respectiv 62 lei reprezentând contribuții CASS, decizii comunicate acestuia la data de 03.04.2013, respectiv 18.04.2013, cu confirmări de primire semnate de către contestator.
În conformitate cu sentința nr.2359/18.06.2014 a Tribunalului P. a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de către contestator împotriva intimatei și s-a dispus anularea somației nr._/19.01.2013, a titlului executoriu nr._/19.01.2013, fiind respins capătul de cerere privind anularea deciziei nr._/17.03.2013.
În temeiul titlurilor executorii și somațiilor emise la data de 10.07.2013, contestatorul a fost obligat la plata sumei de 475 lei, reprezentând contribuții CASS stabilite în sarcina acestuia în baza deciziei de calcul accesoriu nr._/31.12.2012.
Disp.art.172 C.pr.fiscală prevăd că persoanele interesate pot formula contestație la executare împotriva fie a oricărui act de executare efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale în materie de către organele de executare, fie împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea silită în cazul în care acest titlu nu constituie o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea acestuia nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în baza deciziilor de calcul accesorii nr._/01.07.2012,_/ 31.12.2012 a fost obligat contestatorul la plata sumelor de 1265 lei, respectiv 62 lei reprezentând contribuții CASS, decizii comunicate acestuia la data de 03.04.2013, respectiv 18.04.2013, cu confirmări de primire semnate de către contestator, motiv pentru care s-a procedat la executarea silită a contestatorului pentru plata sumei totale de 1327 lei în temeiul celor două decizii sus menționate constând în emiterea titlului executoriu nr._/24.05.2013, a somației nr._/ 24.05.2013.
Ca atare, atât timp cât prin deciziile de calcul accesorii nr._/ 01.07.2012,_/ 31.12.2012 a fost obligat contestatorul la plata sumei totale de 1327 lei, decizii comunicate acestuia la data de 03.04.2013, 18.04.2013, iar împotriva acestor decizii contestatorul nu a formulat contestație, nefiind desființate pe cale judecătorească, înseamnă că în realitate aceste decizii produce efecte juridice, reprezentând prin însăși natura lor titluri de creanță, întrucât atestă în favoarea intimatei o creanță certă, a cărei existență reiese din cuprinsul acestora, lichidă, cuantumul acesteia fiind clar stabilit în cadrul celor două decizii, exigibilă, fiind ajunsă la scadență în urma expirării termenelor de plată privind contestarea deciziilor în termenul de 30 de zile de la comunicare.
De fapt, în condițiile în care cele două decizii de calcul accesorii menționate în cuprinsul titlului executoriu nr._ /24.05.2013, constituie prin însăși natura lor titluri de creanță, făcând dovada existenței în favoarea intimatei a unor creanțe certe, lichide și exigibile, înseamnă că, în mod legal s-a procedat la executarea silită a contestatorului constând în emiterea titlului executoriu nr._/24.05.2013 și a somației nr._/ 24.05.2013 privind suma totală de 1327 lei, deoarece cele două decizii de calcul accesorii produc efecte juridice, dând naștere la drepturi în favoarea intimatei de a solicita încasarea sumelor datorate și obligații în sarcina contestatorului privind plata sumei totale de 1327 lei, motiv pentru care intimata are obligația să procedeze la executarea silită a contestatorului în vederea încasării la bugetul general consolidat al statului a sumei totale de 1327 lei, neexistând nicio împrejurare care să determine desființarea actelor de executare care cuprind toate elementele prevăzute de Codul de procedură fiscală care reglementează modalitatea de executare silită a obligațiilor fiscale existente în sarcina contribuabililor.
Faptul că prin sentința nr.2359/18.06.2014 s-a dispus anularea somației nr._/19.01.2013, a titlului executoriu nr._/19.01.2013, nu înseamnă în mod automat că se impune desființarea actelor de executare contestate în prezenta cauză constând în titlul executoriu nr._/24.05.2013, somația nr._/ 24.05.2013, întrucât această hotărâre judecătorească produce efecte juridice numai în ceea ce privește actele de executare care au făcut obiectul unei analize în cadrul acțiunii soluționată în baza sentinței nr. 2359/2014 și nicidecum și în ceea ce privește actele de executare contestate în prezenta cauză, fiind imposibilă analizarea acestora din urmă prin prisma sentinței sus menționată.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins contestația la executare ca neîntemeiată, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art.172 cod pr. fiscală privind anularea actelor de executare silită, mai ales că cele două decizii de calcul accesorii atestă existența în sarcina contestatorului a unei obligații de plată în favoarea intimatei privind suma totală de 1327 lei, iar în speță nu a intervenit prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale atât timp cât s-a procedat la executarea silită a contestatorului în termenul de 5 ani de la data emiterii celor două decizii de calcul, fiind imposibilă analizarea prescripției dreptului de a stabili obligațiile fiscale în cadrul prezentei contestații la executare, aspecte care pot fi analizate numai în cadrul procedurii de drept comun privind contestarea celor două decizii de calcul accesorii.
Motivele invocate de către contestator conform cărora nu a fost indicat organul emitent al actelor administrative în cuprinsul actelor de executare silită privind cele două decizii de calcul accesorii, neexistând nicio analiză a legalității titlului executoriu, a celor două decizii de calcul accesoriu sunt neîntemeiate, întrucât nu era obligatorie menționarea organului care a emis titlurile de creanță reprezentate de cele două decizii de calcul accesorii, fiind imposibilă analizarea legalității celor două decizii în cadrul contestației la executare care vizează strict actele de executare silită și nicidecum modalitatea de emitere a unor acte administrative, iar contestatorul avea posibilitatea să conteste cele două decizii pe cale separată în raport de data comunicării acestora, prin intermediul dreptului comun.
Susținerile contestatorului potrivit cărora eronat instanța de fond s-a limitat doar la verificarea comunicării actelor sus menționate, deși cele două decizii nu au la baza documente justificative, fiind nule absolut, impunându-se depunerea la dosar a documentelor privind modalitatea de stabilire a debitelor, nu pot fi avute în vedere deoarece în temeiul disp. art.172 cod pr. fiscală, în cadrul contestației la executare se analizează modalitatea în care s-a procedat la executarea silită a contestatorului, actele de executare silită propriu zisă, fiind imposibil din punct de vedere legal să se analizeze în cadrul unei asemenea contestații legalitatea sau nelegalitatea, valabilitatea sau nevalabilitatea, temeinicia sau netemeinicia celor două decizii de calcul accesorii, indiferent de actele ce au stat la baza emiterii acestor două decizii, mai ales că necontestarea acestora pe cale separată, prin intermediul dreptului comun, atestă existența în sarcina contestatorului a unei obligații de plată, dreptul intimatei de a-l executa silit fără nicio altă formalitate, condiție, inclusiv în ceea ce privește depunerea unor documente care ar fi stat la baza emiterii celor două decizii de calcul.
Afirmațiile contestatorului privind imposibilitatea obligării sale de a achita sume de bani pe baza unor simple decizii emise prin intermediul calculatorului, intimata având obligația să facă dovada existenței acestor debite, impunându-se verificarea titlului care determină nelegalitatea executării silite, fiind nul absolut, nu au relevanță în cauză în condițiile în care obligația de plată a fost stabilită pe baza unor decizii de calcul accesorii care produc efecte juridice în urma necontestării acestora de către contestator, intimata făcând dovada existenței acestei obligații de plată prin însăși cele două decizii de calcul, iar atât timp cât aceste decizii nu au fost desființate, în mod legal s-a procedat la executarea silită a contestatorului pe baza acestor două decizii prin emiterea titlului executoriu nr._/24.05.2013 și a somației nr._/ 24.05.2013.
Criticile contestatorului privind prescrierea sumelor solicitate, soluționându-se definitiv executarea acestor sume prin sentința nr. 2359/18.06.2014 a Tribunalului P., sunt nefondate deoarece nu a intervenit prescripția dreptului intimatei de a solicita executarea silită a contestatorului în termen de 5 ani care a început să curgă începând cu data de 01.01.2013 în raport de data emiterii celor două decizii de calcul accesorii la 01.07.2012, respectiv 31.12.2012, iar sentința sus menționată vizează anularea unor acte de executare privind plata altor sume de bani, total diferite de suma totală de 1327 lei și anume 312 lei stabilită în sarcina contestatorului printr-o decizie de calcul accesorie diferită de cele care au stat la baza emiterii actelor de executare contestate în prezenta cauză înregistrată cu nr._/17.03.2013.
Apărările contestatorului în sensul că eronat s-a procedat la executarea sa silită privind neplata unor sume de bani, raportate la desfășurarea unei activități în anul 2004, fiind imposibilă executarea sa silită după un interval de 10 ani, impunându-se depunerea unor documente în acest sens și că a achitat suma de bani solicitată, fiind obligatorie analizarea legalității titlului de creanță, nu au niciun temei legal întrucât, în speță nu se analizează modalitatea de executare silită a contestatorului privind plata altor sume de bani în temeiul altor titluri de creanță sau executorii, ci, dimpotrivă, pretențiile deduse judecății se analizează strict prin prisma celor două decizii de calcul accesorii invocate în cadrul titlului executoriu contestat în prezenta cauză, neexistând nicio dovadă la dosar privind achitarea de către debitor a sumei de 1327 lei, stingerea acestei obligații prin plată sumei datorată.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie în baza disp. art.480 alin.1 cod pr. civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-contestator V. I., domiciliat în Bușteni, ., județ P., împotriva sentinței civile nr. 497/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria S. in contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE P. - S. F. ORĂȘENESC BUȘTENI, cu sediul in Ploiești, .. 22, jud. P., ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. N. M. C.
GREFIER,
I. C. M.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. CM/ tehnored TS
4 ex./07.12.2015
d.f._ Judec. S.
j.f. D. G. N.
| ← Evacuare. Decizia nr. 2953/2015. Tribunalul PRAHOVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 275/2014.... → |
|---|
