Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 275/2014. Tribunalul PRAHOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 275/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 275/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 275

Ședința publică din data de 24 Aprilie 2014

PREȘEDINTE - C.-A. M.

JUDECĂTOR - G. M.

GREFIER - M. - D. B.

Pe rol fiind soluționarea apelului civil, având ca obiect „constatare nulitate act juridic”, declarat de apelanții – reclamanți B. A. și B. C., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat D. C., cu sediul în Câmpina, .. 12, ., ., împotriva sentinței civile nr. 224/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. V., domiciliată în Ploiești, .. 1, ., județ Prahova și intimata-intervenientă în nume propriu Ș. M., domiciliată în com. Ceptura, ., nr. 193, județ Prahova.

Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei, conform chitanței . nr._/24.04.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, a răspuns intimata-pârâtă B. V. reprezentată de avocat I. M. M., lipsind apelanții-reclamanți și intimata-intervenientă în nume propriu Ș. M..

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, astfel cum au fost stabilite de instanță în sarcina de plată a recurenților-reclamanți și că, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă B. V. a depus la dosar întâmpinare, precum și că apărătorul apelanților-reclamanți, avocat D. C., a depus la dosar o cerere prin care solicită strigarea cauzei după ora 10,00, deoarece la prima oră trebuie să se prezinte la o altă instanță, anexând împuternicirea avocațială pentru apelanții-reclamanți din prezenta cauză, după care,

Tribunalul, având în vedere cererea formulată de apărătorul apelanților-reclamanți, avocat D. C., prin care solicită strigarea cauzei după ora 10,00, deoarece la prima oră trebuie să se prezinte la o altă instanță, constată necesar lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, la orele 10:18, respectiv la sfârșitul ședinței de judecată în complet de Apel, a răspuns intimata-pârâtă B. V. reprezentată de avocat I. M. M., lipsind apelanții-reclamanți și intimata-intervenientă în nume propriu Ș. M..

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, astfel cum au fost stabilite de instanță în sarcina de plată a recurenților-reclamanți, precum și că, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă B. V. depus la dosar întâmpinare, după care,

Tribunalul constată că, deși instanța de fond a indicat calea de atac a cauzei ca fiind apelul, apelanții – reclamanți au formulat cerere de recurs, însă dosarul a fost înregistrat, în mod corect, ca apel, având în vedere obiectul cauzei.

Apărătorul intimatei-pârâte B. V., avocat I. M. M., depune la dosar împuternicire avocațială și, la interpelarea instanței, având cuvântul,arată că adresa corectă a acestei intimate-pârâte este cea din Ploiești, .. 1, .. 1, ., conform copiei cărții de identitate a intimatei-pârâte B. V. existentă la fila 80 în dosar fond.

Tribunalul, având în vedere obiectul cauzei și calea de atac indicată de instanța de fond, constată că prezenta cale de atac este apelul, cum și de altfel, a fost înregistrat dosarul, ca fiind apel.

De asemenea,ia act că apărătorul apelanților-reclamanți, avocat D. C., a formulat o cerere prin care solicită strigarea cauzei după ora 10,00, cerere la care nu s-a atașat nicio dovadă pentru imposibilitatea prezentării în instanță la acest termen de judecată și, față de lipsa dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, astfel cum au fost stabilite de instanță în sarcina de plată a recurenților-reclamanți, invocă, din oficiu, excepția netimbrării cererii de apel și pune în discuția părții prezente această excepție.

Apărătorul intimatei-pârâte B. V., avocat I. M. M., având cuvântul, în principal, solicită admiterea acestei excepții și anularea cererii de apel ca fiind netimbrată, iar în subsidiar, în cazul în care, până la sfârșitul ședinței de judecată se va timbra cererea, solicită respingerea apelului, ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare. Pe fondul apelului, arată că în cauză s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, deoarece aceștia nu au acceptat succesiunea defunctului în termen legal. Susține că apelanții-reclamanți au invocat și faptul că au existat și alte cauze care să ducă la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, cu motivarea că nu au știut de decesul autorului acestora, astfel au fost împiedicați să accepte succesiunea, însă există probe la dosar din care rezultă că nu au vocație succesorală în cauză. Arată că în data în care apelanții-reclamanți au aflat de decesul autorului lor, respectiv cu 2 ani în urmă de la deces, au promovat această acțiune, însă reclamanții nu sunt în termenul legal, deoarece nu au solicitat repunerea în termenul de acceptare a succesiunii defunctului. Precizează că trebuia să existe o cerere expresă din partea reclamanților de repunere în termenul de acceptare a succesiunii. Solicită respingerea apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată și, totodată, precizează că a depus la dosar practică judiciară.

Tribunalul consideră dezbaterile încheiate și, constată cauza în stare de judecată, rămânând în pronunțare asupra excepției netimbrării cererii de apel, invocată din oficiu și, pe fondul apelului.

După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțarea asupra excepției netimbrării cererii de apel, invocată din oficiu și, pe fondul apelului, se prezintă în instanță apărătorul apelanților-reclamanți, care depune la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei, conform chitanței . nr._/24.04.2014 și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și, având cuvântul, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ reclamanții B. A. și B. C. au chemat în judecată pe pârâta B. V. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a Certificatului de moștenitor nr. 43/24.03.2010 emis în dosarul notarial nr. 53/2010 al BNP R. A. M. de pe urma defunctului B. G. decedat la data de 03.01.2010 cu ultimul domiciliu în ., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta B. A. este soția supraviețuitoare a defunctului B. G., căsătorită din anul 1972 cu defunctul, din căsătoria lor rezultând un copil respectiv B. C., soții nu au divorțat niciodată, iar defunctul a părăsit domiciliul comun când fiul său era foarte mic refuzând să mai reia legătura cu familia sa.

S-a menționat de reclamanți că întâmplător au aflat că defunctul B. G. este decedat de aproximativ doi ani și, luând relații de la Primărie li s-a indicat numărul certificatul de moștenitor emis de pe urma defunctului în care figurează ca unică moștenitoare sora acestuia, pârâtă în cauză.

În această situație reclamanții au apreciat reaua credință a pârâtei care a dorit excluderea de la beneficiul drepturilor legale de moștenire a descendentului ca succesor de gradul 1.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.948 cod civil, art. 88 din Legea 36/1995 și reclamanții au solicitat probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori.

În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar acte de stare civilă.

Pârâta B. V. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este sora defunctului B. G. de pe urma căruia s-a emis certificatul de moștenitor nr. 42/2010 BNP R. A. M. a cărui nulitate se solicită de reclamanți.

Pârâta a precizat că nu avea cunoștință de existența unei căsătorii încheiată între fratele său în prezent decedat și reclamantă și nici de existența vreunui copil al acestuia cu reclamanta.

A susținut că la data decesului numitului B. G. nu a avut cunoștință de alți moștenitori în afară de pârâtă și sora acesteia, V. E. care a renunțat la succesiune, reclamanta având astfel calitatea de unică moștenitoare.

În aceiași întâmpinare s-a arătat că defunctul a trăit în concubinaj notoriu din luna decembrie 1972 cu numita B. E. relație din care s-a născut un fiu respectiv B. C. N. ns. la 23.10.1975, în prezent decedat, iar după despărțirea de B. E. a început o nouă relație de concubinaj cu numita Ș. M. cu care a locuit până la decesul acestuia în .> Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a numitului B. C., față de care a formulat acțiune în instanță având ca obiect contestare filiație - fila 18 dosar - solicitând suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina.

Cererea a fost întemeiată pe art.115-118 cod.pr.civ, 244 alin.1 cod pr.civ.

In ședința publică din data de 10.09.2012 instanța a dispus suspendarea prezentei cauze, în temeiul art. 244 alin.1 pct. 1 C. până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .al Judecătoriei Câmpina.

Cauza a fost repusă pe rol la solicitarea reclamantului cu termen la data de 30.09.2013 după pronunțarea sentinței civile nr.1168/2013 pronunțată în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contestarea filiației lui B. C. formulată de B. V..

In cauză a formulat cerere de intervenție în nume propriu numita Ș. M.,fiica defunctului B. G. prin care aceasta a solicitat de asemenea constatarea nulității absolute a Certificatului de moștenitor nr. 43/24.03.2010 emis de BNP R. A. M. în dosarul notarial nr.53/2010, emis de pe urma defunctului B. G., consecință a constatarii calității de moștenitor a intervenientei față de defunctul B. G..

S-a arătat de către intervenientă că la data de 03.01.2010 a decedat numitul B. G. cu ultimul domiciliu în . și de pe urma defunctului au rămas moștenitori din mai multe clase succesorale, astfel: soția supraviețuitoare B. A. precum și descendenți.

La data de 24.03.201o s-a emis certificatul de moștenitor de pe urma defunctului B. G. și la rubrica privind moștenitorii a fost menționată B. V. în calitate de soră-colateral privilegiat deși el a fost căsătorit în . soția B. A., căsătorie din care a rezultat un fiu, B. C., astfel cum intervenienta a cunoscut chiar de la tatăl său; defunctul B. G., fratele pârâtei și în același timp tatăl intervenientei a avut o relație de concubinaj începută în anul 1972 cu numita Bulau E. din această relație rezultând doi copii B. C. N. decedat în anul 1975 și intervenienta respectiv Ș. M.,împrejurare dovedită cu acte de stare civilă. Cererea a fost întemeiată pe disp.art.49 alin.1 și 2 și 50 C.pr.civ.

La dosar au fost depuse înscrisuri: procura judiciară aut. sub nr.2125 din 21.08.2013 la BNP M. R. A., certificatul de căsătorie, certificatul de naștere (f.37-38), copii certificate de pe înscrisurile aflate în dosarul notarial nr.53/2019 în care s-a emis certificatul de moștenitor nr. 43/24.03.2010.

Reclamanții au formulat o cerere prin care a solicitat completarea acțiunii în sensul constatării calității acestora de succesori ai defunctului B. G., decedat la data de 03.01.2010 în calitate de soție supraviețuitoare și descendent.

In drept cererea a fost întemeiată pe disp. art.132 cod pr.civ.

În ședința publică din data de 21 oct. 2013 instanța a admis probe cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și probe testimoniale cu câte un martor pentru reclamanți și intervenientă iar în ședința publică din 25.11.2013 a dispus decăderea acestora din proba testimonială pentru neindicarea martorilor cu nume și adrese în vederea citării, administrându-se proba cu interogatoriul pârâtei la termenul din 20 ianuarie 2014, filele 129-131dosar.

Pârâta B. V. a invocat excepțiile neacceptării în termenul legal de către reclamanți și intervenientă a succesiunii defunctului B. G. și în consecință excepția lipsei calității procesual active a acestora de a formula cerere de chemare în judecată a pârâtei și cerere de intervenție, depunând și practică judiciară în acest sens, filele 81-110 dosar.

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare susținând că în speță sunt aplicabile excepțiile de la regula calculării termenului de prescripție de șase luni ca termen de opțiune succesorală.

Astfel s-a arătat că ori pârâta cunoștea de existența reclamanților și a intervenientei, soție supraviețuitoare și fii ascunzând acest lucru cu rea credință notarului, ori într-adevăr nu cunoștea acest aspect și atunci vina aparține în totalitate defunctului.

Au fost invocate dispozițiile art. 88 alin. 1 din Legea 36/1995 care conferă legitimare procesuală activă tuturor celor care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor precum și art. 689 cod civil care admit acceptarea voluntară tacită a succesiunii.

S-a susținut că intentarea unei acțiuni succesorale valorează acceptare și cerere de repunere în termen ul acceptării iar în speță formularea unei acțiuni în constatarea nulității certificatului de moștenitor motivat de excluderea lor în calitate de succesori semnifică fără dubiu intenția de a accepta succesiunea și a solicita repunerea în termenul de acceptare a succesiunii.

S-a depus la dosar practică judiciară cu referire la prescripția dreptului de opțiune succesorală.

În urma probelor administrate în cauză Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr. 224/20.01.2014 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, consecință a neacceptării în termenul legal a succesiunii defunctului B. G. de către reclamanți și intervenientă și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanți și cererea de intervenție formulată de intervenienta Ș. M., ca formulate de persoane fără calitate procesuală activă, obligând reclamanții și intervenienta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei către pârâtă reprezentând onorariu apărător.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin certificatul de moștenitor nr. 43/24.03.2010 emis în dosarul notarial nr. 53/2010 al BNP R. A. M. de pe urma defunctului B. G., decedat la data de 03.01.2010, cu ultimul domiciliu în ., depus la dosar, a cărui nulitate absolută se solicită a se constata atât prin acțiune cât și prin cererea de intervenție, se menționează ca moștenitoare a defunctului numita B. V., soră, pârâtă în prezenta cauză iar ca renunțător la succesiune V. E., soră, conform declarației autentificate sub nr.509/15.03.2010 notar public Manzicu C. M., Ploiești.

A reținut instanța de fond faptul că reclamanții și intervenienta au calitate de soție supraviețuitoare, fiu și fiică a defunctului B. G. conform actelor de stare civilă depuse la dosar coroborate cu sentința civilă nr. 1168/2013 pronunțată în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contestarea filiației lui B. C. formulată de B. V..

În cauză, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și intervenientei, invocate de pârâtă, consecință a neacceptării în termenul legal de șase luni a moștenirii defunctului.

Astfel, prin definiție, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății .

Instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul fixează cadrul procesual în care se va desfășura judecata cu privire la părți, trebuind să justifice atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului, instanța având posibilitatea verificării acestora.

Cum, ca principiu de ordine publică, legea precizează că nimeni nu este obligat a face acceptarea unei moșteniri cei se cuvine (art.686 cod civil) chiar în cadrul aceleiași clase de moștenitori vocația generală se transformă în vocație concretă prin manifestarea expresă sau tacită a succesibilului de a culege moștenirea.

Din răspunsurile pârâtei la interogatoriu coroborate cu actele și lucrările dosarului succesoral precum și cu înscrisurile din prezenta cauză rezultă ca cei doi reclamanți și intervenienta nu au făcut nici un act de acceptare tacită sau expresă a moștenirii rămase de pe urma defunctului B. G.. În termenul de opțiune succesorală de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.

Potrivit art. 651 cod civil succesiunile se deschid prin moarte astfel succesiunea defunctului s-a deschis la data de 03.01.2010, sancțiunea neexercitării dreptului de opțiune succesorală în termenul prevăzut de art. 700 alin. 1 cod civil o constituie decăderea din dreptul de a opta astfel că, pe cale de consecință, persoana respectivă devine străină de succesiune.

Natura juridică a termenului de acceptare a succesiunii a fost calificată ca fiind de prescripție și așa fiind, este susceptibil de întrerupere suspendare și repunere în termen fiindu-i aplicabile regulile care guvernează materia prescripției extinctive.

În cauză nu a fost solicitată repunerea în termenul de acceptare a succesiunii ci referirile la această instituție s-au făcut prin notele scrise și răspunsul la întâmpinare în baza practicii judiciare depuse cu această ocazie și nu au fost invocate nici cauze de forță majoră sau alte motive care să atragă suspendarea sau întreruperea termenului în accepțiunea Decretului 167/1958.

A reținut instanța de fond că prin răspunsul la interogatoriul depus la dosar, reclamanta recunoaște că a aflat de la fratele său în urmă cu doi ani de decesul soțului său iar prin probele administrate, la solicitarea reclamanților și a intervenientei, nu s-a dovedit împiedicarea acestora de a efectua acte de acceptare a succesiunii în termenul legal fiind confirmată doar înstrăinarea lor de soțul respectiv tatăl cu care nu au mai menținut relații în ultima parte a vieții.

Cum această situație nu este suficientă pentru a determina calitatea de moștenitor acceptant iar în aplicarea dispozițiilor legale, art. 700 alin. 2 C.civ. nu prezintă importanță nici faptul că succesibilului locuiește în altă localitate, din țară sau străinătate decât locul deschiderii moștenirii și nici cunoașterea componenței patrimoniului succesoral, instanța de fond a apreciat excepțiile ca fiind întemeiate.

Astfel, chiar dacă art. 88 alin. 1 din Legea 36 /1995 mod., arată că cei care se consideră vătămați în dreptul lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței anularea lui și stabilirea drepturilor lor potrivit legii, în cazul de față, reclamanții și intervenienta sunt străine de moștenirea autorului lor prin neacceptarea în termenul legal de opțiune succesorală a succesiunii și nici nu justifică un alt drept sau interes, astfel că, nu pot susține o vătămare a drepturile lor și, în consecință, nu au calitate procesuală activă în promovarea acțiunii în nulitatea certificatului de moștenitor.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, au declarat apel reclamanții B. A. și B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, apelanții-reclamanți au arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică si nelegală, deoarece in mod greșit a admis excepția lipsei calității noastre procesuale active si a respins acțiunea pe acest motiv.

Au arătat apelanții – reclamanți că susținerile invocate de instanța in cadrul considerentelor de admitere a excepției constituie interpretări unidirecționale ale doctrinei si jurisprudenței. Se insista, in esența, pe următoarele aspecte: depășirea termenului de opțiune succesorala, inexistenta unei cauze de forța majora care sa împiedice pe reclamanți sa-si exercite dreptul de acceptare a succesiunii si lipsa unei cereri de repunere in termen.

Au susținut apelanții-reclamanți că termenul de prescripție de 6 luni începe să curgă de la deschiderea succesiunii, respectiv de la data morții. Există și câteva excepții de la regula calculării termenului de prescripție din momentul deschiderii moștenirii: când succesibilul afla mai târziu de calitatea sa de moștenitor, termenul se calculează de la data când a luat la cunoștința de aceasta calitate; începutul prescripției mai poate fi amânat si datorită altor împrejurări care constituie cauze de suspendare a prescripției, dacă aceste cauze operează și la data deschiderii moștenirii, împiedicându-l pe succesibil să-și exercite dreptul său de opțiune.

Au precizat apelanții-reclamanți că, cursul prescripției dreptului de opțiune succesorală de 6 luni se suspendă de drept cât timp succesibilul: este împiedicat printr-un caz de forță majoră sau de alte cauze întemeiate să-și exercite dreptul de opțiune succesorală conform art. 700 alin (2) cod civil. Daca succesibilul a fost împiedicat din cauza de forța majora sa-si exercite dreptul de opțiune succesorala, atunci forța majora va suspenda de drept curgerea termenului de prescripție in perioada cat acționează. Însă, când împiedicarea s-a datorat unor motive întemeiate si nu din pricina unei cauze de forța majora, instanța poate dispune repunerea in termenul de opțiune succesorala (la cel mult 6 luni de la încetarea cauzei împiedicării); face parte din forțele armate ale României când acestea sunt puse pe picior de război, in baza art. 13 din Decretul 167/1958; este lipsit de capacitatea de exercițiu și nu are reprezentant legal sau are capacitate de exercițiu restrânsă și nu are cine să-i încuviințeze actele; dacă între cel ocrotit și ocrotitor există contrarietate de interese, cursul prescripției se suspendă față de cel ocrotit atâta timp cât acesta nu a avut curator desemnat pro causa de autoritatea tutelară; în cazurile când este nevoie de obținerea autorizației autorității tutelare se admite suspendarea cursului prescripției pe durata necesară obținerii autorizației, dacă demersurile în acest scop au fost tăcute înainte de împlinirea termenului de prescripție.

Au menționat apelanții-reclamanți că așa cum au statuat practica si literatura in materie, termenul de opțiune succesorala curge nu doar de la data decesului, ci comporta anumite excepții care pot conduce la stabilirea unei alte date de la care începe sa curgă acest termen, unul din motive fiind si acela al necunoașterii faptului si datei decesului si respectiv a calității de moștenitor. Aceste motive nu se limitează la forța majora, ci se extind si la alte cauze justificate temeinic.

Au învederat apelanții-reclamanți că tot practica arată că: cauzele temeinic justificate sunt împrejurările neimputabile culpei titularului dreptului de opțiune, dar care nu întrunesc nici caracterele forței majore; Acestea sunt cazuri fortuite, dar care nu sunt totuși împiedicări absolute, de forța majora. Exemple: când comoștenitorii ascund cu rea-credință moartea lui de cujus; când legatarul nu cunoaște testamentul întocmit în favoarea sa sau descoperă o legătura de rudenie cu defunctul; boala succesibilului dacă este gravă și de durată; îndrumarea greșita data de notar, urmata de tergiversări din partea organului administrației locale etc.

Au mai arătat apelanții-reclamanți că ne aflam in situația unei asemenea împrejurări neimputabile culpei lor, iar parata insista ca relația de rudenie presupune „păstrarea legăturii cu părinții" si pretinde ca „din propria culpa reclamanții si intervenienta n-au ținut legătura cu defunctul", aceasta afirmație fiind nu doar falsa si tendențioasa, ci ignora pana si in acest moment toata situația dintre subsemnații si defunct.

Au precizat apelanții-reclamanți că singurul vinovat de distrugerea relației dintre aceștia a fost defunctul care nu a înțeles sa-si respecte statutul de soț si de tată, care si-a părăsit familia pentru o relație extraconjugala cu o femeie cu care întreținea relații si înainte de căsătorie si după încheierea acesteia, defunct care mai avea doi copii din concubinaj si care a trebuit chemat in judecata pentru plata pensiei de întreținere si care, după despărțirea de soție a mai întreținut si alte relații, nu s-a mai întors la familie, nu a mai fost preocupat de îndeplinirea obligațiilor părintești măcar, si care nu a avut nici bunul simt de a comunica familiei sale (sora sa, parata) ca are o soție si un copil legitim.

Au susținut apelanții – reclamanți că o alta culpa deosebit de grava o are însăși parata care a declarat in fata notarului ca defunctul nu are alți moștenitori din clase mai apropiate, pretinzând ca nu cunoștea existența reclamanților, insa le este greu sa creadă ca nu cunoștea si despre existenta intervenientei, atat timp cat exista o relație strânsa intre ea si mama intervenientei, care a si depus mărturie in dosarul privind contestarea filiației subsemnatului B. C.. Aceasta persoana,înfăptuind o grava mărturie mincinoasa in opinia lor (probabil in înțelegere cu parata) a pretins ca din relația sa de concubinaj cu defunctul a rezultat un singur fiu, predecedat, insa a „omis" sa o pomenească pe fiica sa, intervenienta.

Ca urmare, au arătat apelanții – reclamanți că nu văd decât următoarele variante: fie parata știa foarte bine de existenta intervenientei si de a lor, soția si fiul legitim, si atunci cu rea credința a mințit in fata notarului arătând ca este singura moștenitoare, fie într-adevăr nu cunoștea faptul ca defunctul a mai avut copii si atunci, daca ea, ca sora, apropiata teoretic de defunct, nu era informata de o chestiune atât de importanta, vitala, din viata fratelui sau, nu putem decât sa constatam cu regret, ca defunctul era o persoana cu un caracter departe de standardele morale acceptate, care numai din vina sa a rupt orice legătura cu familia.

Au invocat apelanții – reclamanți dispozițiile art. 69, alin. 1 și 75, alin. 1 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, dispoziții potrivit cărora persoana care solicită deschiderea procedurii succesorale are obligația de a menționa, pe lângă datele de stare civilă ale defunctului și numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, notarul dispunând citarea celor care au vocație la moștenire.

Ori, din conținutul certificatului de moștenitor a cărui nulitate o invocă reclamanții, reiese că pârâta nu a adus la cunoștința notarului public faptul că mai exista moștenitori prezumtivi, fapt de natură să conducă la concluzia că pârâta, cu rea-credință a ascuns notarului existența unui moștenitor prezumtiv pe de o parte, iar pe de altă parte, cu rea-credință a ascuns reclamanților decesul, aceștia fiind puși în imposibilitate de a-și exprima dreptul de opțiune succesorală în sensul acceptării sau neacceptării succesiunii, în termenul prevăzut de art. 700, alin. 1 Cod civil.

Au menționat apelanții-reclamanți că art. 88, alin. 1 din Legea nr. 36/1995 conferă legitimare procesuală activă tuturor celor care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor, aceștia putând solicita anularea certificatului emis cu vătămarea propriilor drepturi.

In ce privește repunerea in termenul de acceptare a succesiunii, apelanții – reclamanți au arătat că trebuie subliniat ca succesibilul poate săvârși acte din care rezulta neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii, legea admițând acceptarea voluntara tacita (art.689 Cod civil) fără a stabili, in concret, care sunt actele cu aceasta semnificație juridica. Prin urmare revine instanțelor judecătorești obligația de a stabilii, împrejurări din care sa rezulte indubitabil manifestarea intenției in acest sens de a aprecia de la caz la caz, daca actele succesibilului reprezintă sau nu o acceptare tacita.

Au susținut apelanții – reclamanți că intentarea unei acțiuni succesorale valorează acceptare si cerere de repunere in termenul acceptării, din punctul acestora de vedere, simplul fapt al formulării unei acțiuni in constatarea nulității certificatului de moștenitor deoarece nu au fost incluși ca succesori semnifica fără dubiu intenția lor de a accepta succesiunea defunctului si de a solicita instanței repunerea in termenul de acceptare, acțiunea fiind introdusa la mai puțin de o luna de la data la care au aflat despre faptul decesului autorului nostru. Ori acel moment se situează . cu doi ani, adică in anul 2012, când au introdus acțiunea. Repetă apelanții că, au aflat acum doi ani de deces, iar la mai puțin de o luna de la acel moment au si formulat cererea.

Au solicitat apelanții – reclamanți admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate si, pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecata la fond și în prezentul apel.

La data de 15.04.2014 intimata-pârâtă B. V. a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului, întrucât nu sunt indicate in drept motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul (art.302 ind. 1 lit.c), solicitând respingerea acestuia ca nefondat, deoarece deși disp. art. 700 alin. (2) Cod civil, in care se prevede ca in cazul când moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forța majora, instanța judecătoreasca, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea", in cauza de fata, prin motivele de recurs s-a invocat practica si literatura in materie, potrivit cărora "termenul de opțiune succesorala curge nu doar de la data decesului,ci comporta anumite excepții care pot conduce la stabilirea unei alte date de la care începe sa curgă acest termen, unul din motive fiind si acela al necunoașterii faptului si datei decesului" si respectiv a calității de moștenitor".

A arătat intimata - pârâtă că apelanții consideră că s-au aflat . justificata, existând împrejurări neimputabile culpei titularului dreptului de opțiune, dar care nu întrunesc caracterele foitei majore, respectiv, aceștia pretind ca nu ar fi avut cunoștința de data decesului din cauze ce nu le sunt imputabile lor, ci pretind o situație in opinia noastră stranie, si anume faptul ca vinovat se face "defunctul", care s-a îndepărtat de aceștia, neintelegand sa respecte statutul de soț si de tata, fără a preciza insa ca aceasta ruptura s-a produs in urma cu peste 40 de ani.

A precizat intimata-pârâtă că nu a avut cunoștința de existenta pretinsei casatorii dintre reclamanta si defunctul său frate, si nici de existenta unor copii, respectiv a reclamantului B. C. si a intervenientei S. M., ai acestuia și, de altfel, a și formulat acțiune in contestarea filiației numitului B. C., fata de fratele său, B. G., acțiune ce a format obiectul dosarului nr._ și, întrucât in acest dosar i-a fost respinsa proba privind expertiza medico-legala pentru efectuarea testului AND privind paternitatea,expertiza fiind singura in măsura sa facă dovada faptului ca numitul B. C. este sau nu, fiul lui B. G., in mod logic prin sentința pronunțată in aceasta cauza, i-a fost respinsa acțiunea ca nedovedită.

Cu privire la culpa defunctului cat si a pârâtei, care au stat la baza neacceptării succesiunii de către reclamanți în opinia acestora, consideră ca aceste motivări nu sunt de natura sa înlăture dispozițiile legale referitoare la acceptarea succesiunii.

A arătat intimata-pârâtă că nici recurenții reclamanți B. A. si B. C. si nici intervenienta S. M., nu au acceptat succesiunea defunctului in termenul de prescripție expres prevăzut de lege, de 6 luni de la data deschideri succesiunii.

A menționat intimata-pârâtă că este adevărat ca succesibilul poate fi repus in termenul de prescripție daca se constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, cu condiția ca moștenitorul sa fi cerut repunerea in termen in decurs de o luna de la încetarea cauzelor care justifica depășirea termenului de prescripție, conform disp. art. 700 alin. (2) Cod civil, însă, în speța de față, reclamanții si intervenienta nu au formulat cerere de repunere in termenul de o luna prevăzut de lege, si oricum, nici nu au invocat cauze de forța majora care sa-i fi împiedicat de a se folosi de dreptul lor de a accepta succesiunea defunctului B. G..

Totodată, a precizat intimata-pârâtă si faptul ca nu s-a solicitat nici de recurenții reclamanți si nici de intervenienta,repunerea in termenul de acceptare a succesiunii prin cererile adresate instanței (acțiune si cerere de intervenție), referire la aceasta instituție făcându-se doar prin notele scrise si răspunsul la întâmpinare, in baza practicii judiciare depusa de aceștia.

A învederat intimata-pârâtă că susținerea reclamanților din cuprinsul motivelor de apel, prin care aceștia considera ca introducerea acțiunii in constatarea nulității certificatului de moștenitor, poate fi asimilata cu o cerere de repunere in termenul acceptării succesiunii, nu poate fi reținuta nu numai datorita faptului ca aceasta cerere trebuia sa fie făcuta in mod expres conform dispozițiilor legale, . la încetarea cauzelor, care justifica depășirea termenului de prescripție, dar si a faptului ca daca s-ar trece peste prevederile legale, acțiunea de fata a fost înregistrata la data de 11 iulie 2012, deci cu mult peste data la care s-a aflat despre deces,respectiv anul 2011, conform probelor de la dosar.

A menționat intimata-pârâtă si faptul ca intervenienta S. M. nu a formulat apel, față de aceasta sentința instanței de fond fiind definitiva si irevocabila.

A considerat intimata-pârâtă ca in mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților si a intervenientei, consecința a neacceptării in termenul legal a succesiunii defunctului B. G., motiv pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat si menținerea sentinței ca fiind legala si temeinica.

În drept, intimata-pârâtă și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115-118, 308 alin. (2) Cod pr.civila.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 06.03.2014.

În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Tribunalul examinând cauza în raport de sentința apelată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția netimbrării apelului, invocată de intimata B. V., tribunalul urmează a o respinge dat fiind faptul că, până la sfârșitul ședinței de judecată din data de 24.04.2014, apelanții au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate și a timbrului judiciar.

Cu privire la fondul apelului, tribunalul reține că prin apelul declarat apelanții au înțeles să critice soluția instanței de fond susținând că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților si a intervenientei, ca și consecința a neacceptării in termenul legal a succesiunii defunctului B. G.. Critica este nefondată și va fi respinsă ca atare.

Astfel, tribunalul reține că, deși teoria expusă de apelanți privitor la modalitatea de acceptare a succesiunii este corectă, această expunere nu face decât să confirme soluția instanței de fond care nu a făcut altceva decât să aplice în mod corespunzător legea, la situația concretă a cauzei.

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, potrivit principiului disponibilității reclamantul fiind cel care fixează cadrul procesual în care se va desfășura judecata cu privire la părți, ceea ce impune ca acesta să justifice atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului, instanța având posibilitatea verificării acestora.

În mod corect instanța fondului a interpretat prevederile art.686 cod civil potrivit cărora „nimeni nu este obligat a face acceptarea unei moșteniri cei se cuvine”, reținând totodată că în cadrul aceleiași clase de moștenitori vocația generală se transformă în vocație concretă prin manifestarea expresă sau tacită a succesibilului de a culege moștenirea.

Din răspunsurile pârâtei la interogatoriu coroborate cu actele și lucrările dosarului succesoral precum și cu înscrisurile administrate în cauză, rezultă ca cei doi reclamanți cât și intervenienta nu au făcut nici un act de acceptare tacită sau expresă a moștenirii rămase de pe urma defunctului B. G., în termenul de opțiune succesorală de 6 luni de la data deschiderii succesiunii ( respectiv data decesului).

Art.651cod civil prevede că succesiunile se deschid prin moarte, prevedere în raport de care, tribunalul reține că la data de 03.01.2010 s-a deschis succesiunea defunctului, astfel cum rezultă din actul de deces, însă reclamanții și intervenienta nu au făcut dovada că în termen de 6 luni de la această dată ar fi acceptat succesiunea defunctului, iar sancțiunea neexercitării dreptului de opțiune succesorală în termenul prevăzut de art.700 alin.1 cod civil o constituie decăderea din dreptul de a opta astfel că, pe cale de consecință, persoana respectivă devine străină de succesiune.

Chiar dacă natura juridică a termenului de acceptare a succesiunii este calificată ca și termen de prescripție, susceptibil de întrerupere, suspendare și repunere în termen, fiindu-i aplicabile regulile din materia prescripției extinctive, potrivit probatoriului administrat, tribunalul reține că, reclamanții nu au solicitat repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, formularea cererii de chemare în judecată, la data de 11.07.2012, neputând fi catalogată ca o cerere de repunere în termenul de acceptare al succesiunii( cum neîntemeiat susțin apelanții) mai ales că nu s-a făcut nicio solicitate de acest fel și nu s-au invocat și nici dovedit, cauze de întrerupere, suspendare și repunere în termenul de opțiune succesorală, pentru ca instanța să fie legal investită cu o astfel de cerere.

Referirile făcute cu privire la această instituție, s-au făcut doar prin notele scrise și răspunsul la întâmpinare, fără a fi invocate cauze de forță majoră sau alte motive care să atragă suspendarea sau întreruperea termenului în accepțiunea Decretului 167/1958, aspecte corect sesizate de judecătorul fondului.

Alegațiunile apelanților referitoare la atitudinea față de familie a defunctului și moralitatea acestuia, defunct care, în opinia acestora ar fi singurul vinovat de distrugerea relației dintre aceștia, cât și cu privire la pârâtă sunt nefondate și neavenite din perspectiva exercitării dreptului de opțiune succesorală în termen legal, aspectele invocate de aceștia nefiind de natură a le conferi calitatea de moștenitori acceptanți, dispozițiile art.700 C.civ. fiind explicite sub acest aspect.

Sub acest aspect, tribunalul reține că, în mod corect instanța fondului a reținut că în aplicarea dispozițiilor legale, respectiv a art. 700 alin. 2 C.civ., nu prezintă importanță nici faptul că succesibilului locuiește în altă localitate, din țară sau străinătate decât locul deschiderii moștenirii și nici cunoașterea componenței patrimoniului succesoral.

Ca atare, devreme ce apelanții nu au calitatea de moștenitori acceptanți ai succesiunii defunctului B. G., fiind străini de moștenirea autorului lor prin neacceptarea în termenul legal de opțiune succesorală a succesiunii aceștia nu justifică un alt drept sau interes, astfel că, nu pot susține o vătămare a drepturile lor și, în consecință, nu au calitate procesuală activă în promovarea acțiunii în nulitatea certificatului de moștenitor, cum în mod corect a reținut instanța fondului.

Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul constată că apelul este nefondat sub toate aspectele invocate, motiv pentru care, în temeiul art.296 c.pr.civ. îl va respinge ca atare.

În temeiul art. 274 c.pr.civ. va obliga apelanții să plătească intimatei B. V. 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția netimbrării apelului, invocată de intimata B. V..

Respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți B. A. și B. C., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat D. C., cu sediul în Câmpina, .. 12, ., ., împotriva sentinței civile nr. 224/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. V., domiciliată în Ploiești, .. 1, .. 1, . și intimata-intervenientă în nume propriu Ș. M., domiciliată în com. Ceptura, ., nr. 193, județ Prahova, ca nefondat.

Obligă apelanții să plătească intimatei B. V. 1500 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2014.

Președinte, Judecător,

C.-A. M. G. M.

Grefier,

M. - D. B.

Operator de date cu caracter personal 5595

Red./ Tehnored.B.M.D.

6 ex/15.07.2014

Df._ Jud. Câmpina

Jf. Negoiasă V.

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 497/2015. Tribunalul...		Fond funciar. Decizia nr. 550/2014. Tribunalul PRAHOVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Fond funciar. Decizia nr. 550/2014. Tribunalul PRAHOVA Fond funciar. Decizia nr. 276/2014. Tribunalul PRAHOVA Acţiune în constatare. Decizia nr. 262/2014. Tribunalul PRAHOVA Reziliere contract. Decizia nr. 552/2014. Tribunalul PRAHOVA