Evacuare. Decizia nr. 1437/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1437/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 1437/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1437
Ședința publică din data de 27.11.2014
PREȘEDINTE – C. R.
JUDECĂTORI – M. N.
– I. C.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului civile declarat de recurentul-reclamant M. PLOIEȘTI P. C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8562/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. E., domiciliată în Ploiești, ., ., Ș. P., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, I. D. V. L., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova și M. G., domiciliat în Ploiești, Ale. Petrochimiștilor, nr. 8, ., . și f.f.l. în Ploiești, ., jud. Prahova.
Cerere de recurs scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns intimata I. E. reprezentată de avocat L. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei I. E., având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatei I. E., având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului, arătând că instanța de fond a respins acțiunea în evacuare, față de intimata I. E., precum și obligarea la plata lipsei de folosință, întrucât din probele administrate a rezultat că potrivit hotărârii pronunțate în 2001, intimata I. E. fusese evacuată din imobilul din Ploiești, ., jud. Prahova, astfel că nu datorează lipsă de folosință. Cu privire la ceilalți intimați, instanța de fond a calculat lipsa de folosință, iar cererile formulate în apel se realizează pe calea executării. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._ 2010, reclamantul M. Ploiești, prin C. L. Ploiești, a chemat în judecată pe pârâții I. E., S. P., M. G. și Iurocovschi D. V. L. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate încetat contractul de închiriere nr._/ 20.11.2008, să se dispună evacuarea necondiționată a pârâților din spațiul închiriat situat în Ploiești, .; să se dispună obligarea pârâtei I. E. la plata sumei de 6199 â lei, reprezentând chiria restantă și majorări de întârziere, sumă ce urmează a fi actualizata până la data plății efective, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat ca între M. Ploiești și pârâta I. E. a fost încheiat contractul nr._/03.09.1999, având ca obiect închirierea spațiului cu destinație de locuință situat în Ploiești, .., pe o durata de 5 ani cu începere de la data de 08.04.1999 și până la data de 08.04.2004, în prezent contractul fiind încetat prin ajungerea la termen.
În continuare, reclamanta a arătat că la data de 22.04.2010 pârâta I. E. figura în evidențele instituției reclamante cu un debit în valoare de 12.238 lei, reprezentând chirie restantă în valoare de 6.119 lei și majorare de întârziere în cuantum de 6.119 lei, motiv pentru care pârâta I. E. a fost notificată prin intermediul mai multor adrese să se prezinte în vederea achitării debitului restant, însă aceasta nu a luat nicio măsură și mai mult chiar a părăsit spațiul deținut cu contract de închiriere, în prezent locuința fiind subînchiriată pârâților S. P., M. G. și I. D. V. L., fără acordul proprietarului, respectiv M. Ploiești.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile capitolului IV alin 3 și 4 din Contractul de închiriere nr._/03.09.1999 și art. 25 din legea nr. 114/1996 a locuinței, precum și prevederile art. 1021 C.civ, și art. 1439 Cod civil.
P. sentința civilă nr. 5383/17.05.2011, Judecătoria Ploiești a admis cererea precizată formulată, a constatat încetat contractul de închiriere nr._/03.09.1999, a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, a obligat pârâta I. E. sa plătească reclamantei suma de 12.246 lei, reprezentând chirie aferentă perioadei decembrie 2006-aprilie 2011 si majorări întârziere aferente aceleiași perioade.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că între M. Ploiești și pârâta I. E., în calitate de titular, s-a încheiat contractul nr._/03.09.1999, având ca obiect închirierea spațiului cu destinație de locuință situat în Ploiești, ., jud. Prahova, stabilindu-se o chirie lunară inițială în cuantum de 355,432 lei, care a fost modificată ulterior, conform HG 310/2007, contract de de închiriere încheiat pentru o perioadă de 5 ani, începând cu data de 08.04.1999 și până la data de 08.04.2004, când a expirat prin ajungerea la termen, pârâta neformulând cerere de prelungire a contractului.
Totodată, instanța de fond a constatat că, de-a lungul timpului, pârâta a acumulat un debit la plata chiriei în cuantum de 6511 lei (aferentă perioadei decembrie 2006 – aprilie 2011), la care s-au calculat majorări întârziere în cuantum de 5.735 lei, însă aceasta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de rezultat ce îi incumba potrivit convenției, aceea de a achita chiria aferentă spațiului închiriat, astfel încât, în prezent, datorează Municipiului Ploiești suma de 12.246 lei, reprezentând chirie restantă și majorări întârziere.
Instanța de fond a mai reținut că pârâta a subînchiriat spațiul în litigiu pârâților S. P., M. G. și I. D. V. L., deși, potrivit convenției părților, subînchirierea se putea face doar cu acordul proprietarului, iar acesta nu și-a manifestat voința în acest sens.
Împotriva sentinței civile nr. 5383/17.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești,a declarat recurs pârâta I. E., prin procurator D. C., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentaa susținut că instanța de fond a judecat cauza cu lipsă de procedură, recurenta-pârâtă fiind citată la adresa Ploiești, ., județ Prahova și Ploiești, ., ., ., ea neavând cunoștință niciodată de acest proces, întrucât nu a mai locuit la această adresă din anul 2002. Astfel cum rezultă din copia CI anexată, recurenta a avut domiciliul în Ploiești, ., ., . și reședința în Belgia, locuind efectiv acolo din anul 2002.
Astfel, s-a procedat la judecată în absența pârâtei, care nu a fost citată la adresa corectă, încălcându-se dispozițiile art. 85 și art. 107 Cod Procedură Civilă, care prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, respectiv că președintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
Încălcarea normelor procedurale enunțate, ce se constituie în garanții ale asigurării a două din principiile fundamentale ale procesului civil, principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, atrage asupra hotărârii pronunțate în aceste condiții sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă, fiind astfel incident în speță motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
P. al doilea motiv de recurs se critică faptul că instanța de fond a dispus încetarea contractului de închiriere nr._ din 03.09.1999 și obligarea pârâtei I. E. la plata sumei de 12.246, reprezentând chirie aferentă perioadei decembrie 2006 – aprilie 2011, în condițiile în care Judecătoria Ploiești prin Sentința_/2001 a dispus rezilierea contractului de închiriere nr._ din 03.09.1999 dintre I. E. și Serviciul Public de Administrație și Comerț Ploiești și evacuarea necondiționată a acesteia din imobil. Instanța de fond a încălcat astfel o hotărâre definitivă și irevocabilă, respectiv sentința civilă_/2001 a Judecătoriei Ploiești, fiind astfel autoritate de lucru judecat. Recurenta-pârâtă I. E. nu mai locuiește în imobilul din Ploiești, ., județ Prahova, aceasta predând cheile imobilului în anul 2002 când a plecat din țară în Belgia și nu a mai prelungit contractul de închiriere_/1999 și nici nu a mai încheiat cu reclamanta un alt contract de închiriere pentru imobilul din Ploiești, ., județ Prahova.
La aceeași dată de 06.11 2012, recurenta – pârâtă a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs, arătând că datorită unor cauze neimputabile a fost în imposibilitatea obiectivă de a declara recurs în termen, întrucât a fost plecată din țară în Belgia, fiind citată cu rea-credință la adresa din Ploiești, ., județ Prahova și Ploiești, ., ..
În motivarea cererii, recurenta – pârâtă a arătat că nu a mai locuit la adresa din Ploiești, ., județ Prahova din anul 2002 când a plecat din țară, revenind în perioada 29 octombrie 2012 – 05 noiembrie 2012, așa cum rezultă din biletul de avion anexat, iar pe data de 31 octombrie a aflat de somația nr. 375/15 octombrie 2012, de procesul-verbal nr. 5383/17.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești. Ea nu a locuit niciodată la adresa din Ploiești, ., ., ., locuind, conform copiei CI anexate, în Ploiești, ., ., . și reședința în Belgia locuind efectiv acolo din anul 2002.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 19.12.2012.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
P. decizia civilă nr. 210/05.02.2013 Tribunalul Prahova a admis cererea de repunere în termenul de declarare a recursului și a dispus repunerea recurentei I. E. în termenul de declarare a recursului, a admis recursul, a casat în tot sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, potrivit considerentelor deciziei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere strânsa legătură dintre aspectele invocate în susținerea cererii de repunere în termenul de recurs și cele invocate în susținerea motivului de casare, respectiv în prima fază procesuală recurenta a fost citată la adresa din Ploiești, . și la adresa din Ploiești, ., ., această din urmă adresă fiind cea care coincide cu aceea la care s-a solicitat constatarea încetării contractului de închiriere, respectiv evacuarea recurentei, iar în calea de atac a recursului a fost depusă copia cărții de identitate a recurentei valabilă începând cu data de 22.07.2003, potrivit căreia adresa de domiciliu a acesteia este Ploiești, ., ..17, jud.Prahova, adresă unde a fost comunicată hotărârea recurată, ceea ce înseamnă că a fost înmânată unei alte persoane decât recurenta, condiții în care sunt întrunite prevederile art. 103 alin.1 teza finală, în sensul că recurenta a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa pentru a lua cunoștință de hotărâre, impunându-se astfel repunerea acesteia în termenul de recurs.
A mai arătat tribunalul că, în aceste condiții în raport de adresa reală de domiciliu a recurentei și ținând seama de disp. art.85 cod pr. civilă conform cărora judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, se constată că instanța de fond a judecat cauza fără citarea legală a recurentei, fiind ca atare incident motivul de casare prev. de art.-304 pct.1 cod pr. civilă, instanța de fond pronunțând hotărârea cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.
S-a precizat de către instanța de recurs că, se impune în temeiul art.312 alin. 4 și 5 cod pr. civilă casarea sentinței recurate și trimiterea cauze aceleiași instanțe de fond prin rejudecare, ocazie cu care instanța va avea în vedere și celelalte aspecte invocate de către recurentă în cererea de recurs, inclusiv incidența puterii de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.5383/ 17.05.2011 a Judecătoriei Ploiești.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești cauza a fost reînregistrată la nr._ la data de 10.05.2013.
P. sentința civilă nr. 8562/11.06.2014 Judecătoria Ploiești a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta I. E., ca neîntemeiată și a respins acțiunea față de această pârâta ca neîntemeiată, iar față de pârâții I. E., Ș. P., I. D. V. L. și M. G. a admis în parte acțiune apreciază și a obligat pe pârâții Ș. P., I. D. V. L. și M. G. să plătească reclamantei suma de 9117 lei, reprezentând c. valoare lipsă de folosință aferentă perioadei decembrie 2008 - noiembrie 2013, sumă ce va fi reactualizată în raport de rata inflației la data plății efective, respingându-se în rest acțiunea precizată, ca neîntemeiată și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 2000 lei către pârâta I. E., reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr._/07.11.2001 a Judecătoriei Ploiești pronunțată în dosarul nr._/ 2001, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1201 cod civil nemodificat în sensul că nu există identitate de părți, obiectul în acțiunea dedusă judecății nu este identic și, în plus, prezenta cauză are și un capăt de cerere vizând pretenții.
Pe fondul cauzei instanța a arătat că referitor la primul capăt al cererii se impune respingerea acestuia ca neîntemeiat întrucât prin sentința civilă nr._/07.11.2001, irevocabilă s-a dispus rezilierea contractului nr._/ 03.09.1999, aspect cu privire la care această hotărâre intră în puterea lucrului judecat.
Referitor la evacuarea pârâților I. E., Ș. P., I. D. V. L. și M. G., instanța de fond a reținut că atât timp cât prin sentința civilă nr._/07.11.2001 contractul încheiat cu pârâta I. E. a fost reziliat și s-a dispus evacuarea necondiționată a acesteia din spațiul situat în Ploiești, ., jud.Prahova, se impune respingerea acțiunii față de aceastăî pârâtă ca neîntemeiată și, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada faptului că pârâta I. E. a mai folosit spațiul din care a fost evacuată, înseamnă că aceasta nu datorează c. valoarea chiriei și a penalităților de întârziere solicitate în prezenta cauză.
În ceea ce privește evacuarea celorlalți pârâți și obligarea acestora la plata c. valorii chiriei și a penalităților de întârziere, instanța de fond a arătat că potrivit relațiilor comunicate de Poliția Mun. Ploiești, pârâții Ș. P., I. D. V. L. și M. G. locuiau la data de 06.06.2007 în imobilul situat în Ploiești ., jud.Prahova a cărui evacuare se solicită, imobil pe care aceștia îl dețin fără forme legale, situație în care sunt incidente disp. art.25 - 26 din legea nr.114/1996 pentru a se admite acțiunea și a se dispune evacuarea acestor pârâți din imobilul situat în Ploiești, ., precum și obligarea acestora în solidar la plata sumei de 9117 lei aferentă perioadei decembrie 2008- noiembrie 2013 în temeiul răspunderii delictuale și nu contractuale având în vedere deținerea spațiului fără forme legale.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul M. Ploiești prin C. L. Ploiești, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâților Ș. P., I. D. V. L. și M. G. la plata sumei de 18.296 lei reprezentând chirie restantă în sumă de 9.117 lei aferentă perioadei decembrie 2008 - noiembrie 2013 la care se adaugă majorări de întârziere în sumă de 9179 lei aferentă aceleiași perioade, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății efective cât și a dispunerii evacuării acestor pârâți din imobilul situat în Ploiești, ..
În motivarea recursului recurentul a arătat că în mod greșit, deși instanța a admis capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata c. valorii lipsei de folosință, eronat a reținut că actualizarea sumei până la data plății efective se referă la actualizarea cu rata inflației în condițiile în care cererea a vizat obligarea pârâților la plata sumei de 18.296 lei, reprezentând chirie restantă în sumă de 9117 lei aferentă perioadei decembrie 2008 - noiembrie 2013 la care se adaugă majorări de întârziere în sumă de 9179 lei aferentă aceleiași perioade, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății efective.
A precizat recurentul că astfel, atât timp cât valoarea lipsei de folosință este dată de cuantumul echivalent al chiriei calculat în condițiile stipulate în contractul de închiriere, înseamnă că în aceleași condiții trebuie efectuată și actualizarea sumei la data plății, mai ales că până la momentul executării silite debitul înregistrat de pârâți se modifică, astfel încât prin modalitatea de formulare a celui de-al treilea capăt al cererii se evită formularea unor repetate cereri precizatoare.
Un alt motiv de recurs a vizat faptul că, deși instanța de fond a admis în parte acțiune apreciază având ca obiect „evacuare”, iar în considerentele sentinței arată că va admite acțiunea reclamantului și va dispune evacuarea pârâților din spațiul situat în Ploiești, ., totuși prin dispozitiv nu dispune evacuarea necondiționată a acestora din spațiul locuit fără forme legale, impunându-se completarea hotărârii în acest sens.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost reînregistrată sub nr._ la data de 16.09.2014.
Tribunalul, examinând cauza in raport de situata de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept conform disp. art.304 și art.3041 cod pr. civilă si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform sentinței civile nr._/07.11.2001, irevocabilă, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr._/03.09.1999 încheiat între reclamant și pârâta I. E., dispunându-se evacuarea necondiționată a acestei pârâte din imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, sentință după pronunțarea căreia pârâta a evacuat imobilul mutându-se la o altă adresă, astfel cum reiese din actele existente la dosar, situație în care, ținând seama că pârâta a evacuat imobilul, neexistând nicio dovadă că ulterior evacuării aceasta a continuat să locuiască în imobilul situat în Ploiești, ., înseamnă că în mod corect instanța de fond a respins în acțiunea față de această pârâtă având ca obiect evacuarea și obligarea pârâtei la plata chiriei și a penalităților de întârziere aferente perioadei decembrie 2008 - noiembrie 2013.
Referitor la pârâții Ș. P., I. D. V. L. și M. G., se constată că în considerentele sentinței recurate s-a motivat că, întrucât aceștia dețin spațiul în litigiu fără forme legale și fără plata vreunei sume de bani, urmează a se admite acțiunea și a se dispune evacuarea pârâților din spațiul situat în Ploiești, . și a fi obligați, în solidar, la plata sumei de 9117 lei aferentă perioadei decembrie 2008- noiembrie 2013, reactualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, în timp ce în dispozitivul sentinței s-a admis în parte acțiunea precizată având ca obiect evacuare și au fost obligați pârâții Ș. P., I. D. V. L. și M. G. la plata sumei de 9117 lei, reprezentând c. valoare lipsă de folosință aferentă perioadei decembrie 2008 - noiembrie 2013, reactualizată în raport de rata inflației la data plății efective, respingându-se în rest acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
Se constată astfel că, deși s-a solicitat evacuarea necondiționată a pârâților și obligarea acestora la c./valoarea chiriei și a penalităților de întârziere, s-a admis în parte acțiunea precizată în sensul că au fost obligați pârâții la c./valoarea lipsei de folosință și s-a respins în rest acțiunea precizată ca neîntemeiată, ceea ce înseamnă că s-a respins și capătul de cerere privind evacuarea acestor pârâți, deși în considerentele sentinței s-a menționat că se va dispune evacuarea acestora din spațiul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, existând astfel contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței recurate, instanța de fond pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
Ca atare, instanța de recurs se află în imposibilitate de a exercita controlul în ceea ce privește situația de fapt, de drept avută în vedere de instanța de fond la pronunțarea soluției, ținând seama că, deși cu ocazia deliberării, a decis admiterea acțiunii numai în ceea ce privește obligarea pârâților la plata c/valorii chiriei și respingerea în rest a acțiunii precizate ca neîntemeiată, inclusiv deci cu privire la evacuarea pârâților, totuși considerentele soluției conduc la concluzia temeiniciei cererii vizând evacuarea pârâților, împrejurare care impune casarea în parte a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice, cu respectarea principiului disponibilității, a pretențiilor deduse judecății, urmând ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării, să analizeze și celelalte motive de recurs invocate de către recurent.
P. urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, având în vedere disp. art. 304 pct. 1-9 c.pr.civ., în temeiul disp. art. 312 alin.1, 2 și 3 c.pr.civ. nemodificat aplicabil în cauză, va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, conform considerentelor prezentei decizii, urmând a menține dispozițiile sentinței privind respingerea autorității de lucru judecat invocată de pârâta I. E. și respingerea acțiunii față de pârâta I. E. ca neîntemeiată.
De asemenea, în baza art.284c.pr.civ. va obliga recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata I. E..
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant M. PLOIEȘTI prin C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8562/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. E., domiciliată în Ploiești, ., ., ., Ș. P., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, I. D. V. L., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova și M. G., domiciliat în Ploiești, Ale. Petrochimiștilor, nr. 8, ., . și f.f.l. în Ploiești, ., jud. Prahova și, în consecință:
Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, conform considerentelor prezentei decizii.
Menține dispozițiile sentinței privind respingerea autorității de lucru judecat invocată de pârâta I. E. și respingerea acțiunii față de pârâta I. E. ca neîntemeiată.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata I. E..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
C. R. M. N. I. C.
Fiind plecată la altă instanță
semnează președintele instanței,
GREFIER,
L. E. A.
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat R.C./Tehnored. TS
3 ex./06.02.2015
D.f._ Jud. Ploiești
J.f. S. Z.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1194/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1428/2014.... → |
|---|
