Fond funciar. Decizia nr. 789/2014. Tribunalul PRAHOVA

Decizia nr. 789/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 789/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL P. - SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 789

Ședința publică din data de 25 Septembrie 2014

PREȘEDINTE - C.-A. M.

JUDECĂTOR - M. N.

GREFIER - M. - D. B.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții-reclamanți P. M., CNP_, domiciliat în ., județ P. și O. M., CNP_, domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 523/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți A. P. I., domiciliat în Ploiești, .. 41, județ P., A. P. N., domiciliat în Ploiești, Al. Seciului, .. B, ., A. P. P., domiciliat în Ploiești, ., nr. 25, județ P., A. P. M., domiciliată în Ploiești, .. 41, județ P., A. R., domiciliat în Ploiești, ., nr. 25, județ P., A. C., domiciliat în Ploiești, ., nr. 25, județ P., A. M., domiciliată în Ploiești, ., nr. 25, județ P., B. A., domiciliată în Ploiești, ., nr. 25, județ P., C. LOCALĂ DE F. F. TEIȘANI, cu sediul în . și C. J. DE F. F. P., cu sediul în Ploiești, str. ..

Cerere de apel scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant P. M. personal, apelanta-reclamantă O. M. reprezentată de mandatar O. D. și intimatul-pârât A. P. I. personal, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare a părților legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apelantul-reclamant P. M., având cuvântul, arată că dorește să depună la dosar înscrisuri și, totodată, solicită ca instanța să emită adrese către Ministerul Agriculturii și la Arhivele Naționale ale României pentru a obține înscrisuri cu privire la teren, precizând că terenul îl deține din anul 1959 până în prezent și, depune la dosar o notă de ședință și copie a Titlului de Proprietate, fiind comunicate și părților adverse prezente.

Tribunalul, în temeiul disp. art. 478 alin. 2 N.C.pr.civ., încuviințează pentru apelantul-reclamant P. M., proba cu înscrisuri și, ia act că acesta a depus la dosar o notă de ședință și copie a Titlului de Proprietate.

De asemenea, Tribunalul, cu privire la cererea formulată de apelantul – reclamant P. M., prin care solicită ca instanța să emită adrese către Ministerul Agriculturii și la Arhivele Naționale ale României pentru a obține înscrisuri cu privire la terenul în litigiu, urmează a o respinge, ca neîntemeiată, având în vedere că acesta a avut posibilitatea să efectueze demersurile necesare în susținerea apărărilor sale în acest sens, precum și că, prezenta cauză s-a aflat pe rolul instanței, fiind înregistrată din luna martie 2013, apelantul-reclamant având timp suficient pentru administrarea probatoriului la instanța de fond.

Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului declarat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului declarat.

Apelantul-reclamant P. M. având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii, în tot, cu obligarea intimatelor-pârâte C. Locală de F. F. Teișani și C. Județeană de F. F. P. să dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr._/23.07.2009 cu privire la T 23 P 524/29, întrucât această suprafață nu a aparținut niciodată lui A. P. I., ci lui Salchievici V..

Apelanta-reclamantă O. M. - prin mandatar O. D., având cuvântul, arată că se recunoaște de către . nu a fost restituit. De asemenea, arată că terenul nu a fost niciodată cooperativizat și nu a pierdut niciodată posesia terenului, fiind primit prin schimb și stăpânesc în continuare acest teren. Solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Intimatul-pârât A. P. I., având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, arătând că terenurile au fost luate și date în posesie.

Tribunalul ia act de susținerile părților și, constatând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. la_ la data de 18.03.2013, reclamanții P. M., C. A. și O. M. au chemat în judecată C. Locală Teișani de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană P. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând anularea parțială a titlului de proprietate nr._ din 23 iulie 2009, emis moștenitorilor defunctului A. N. P., pentru suprafața de 2,65 ha. teren, pe vechile amplasamente deținute de A. P. înainte de anul 1959.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că reconstituirea dreptului de proprietate, pentru moștenitorii lui A. N. P., trebuia înfăptuită din rezerva de teren agricol din localitatea B., ce a aparținut fostului C.A.P. „V. Olteni” a satului Teișani, jud. P.. Reclamanții susțin că au moștenit de la autorii lor terenuri în punctele „Scoborâș” și „Z.” din . compensație, cu ocazia colectivizării, în baza unor schimburi legale. Se mai susține că la emiterea titlului de proprietate nu a fost respectată hotărârea nr. 74/1991 a Comisiei Județene, care validase reconstituirea dreptului de proprietate pentru 2,32 ha.

Acțiunea a fost completată la 24 aprilie 2013, reclamanții chemând în judecată și pe A. P. I., alături de cele două comisii de fond funciar.

În motivarea cererii, au arătat că pârâtul a folosit înscrisuri false și a făcut uz de fals, obținând o hotărâre judecătorească prin care C. locală a fost obligată să întocmească documentația pentru eliberarea titlului de proprietate, pe vechile amplasamente. Se susține că în actul de împărțeală voluntară din anul 1937 nu se menționează terenurile pe care le-a solicitat în acțiune A. P. I., terenuri care au aparținut defuncților A. N. I. – unchiul acestuia și E. M. – care nu au formulat cerere la Legea 18/1991. S-a mai arătat că A. P. I. nu este menționat ca moștenitor al defunctului A. N. P., în titlul a cărui anulare se solicită, fiind menționați ca moștenitori A. M., A. N., A. P. P. și A. I..

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 18/1991, art. 220, 208 și 209 cod penal.

C. locală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut prin hotărârea 2789 din 14 noiembrie 2002, în favoarea moștenitorilor lui A. N. P., respectiv A. M., A. I., A. P. și A. N., pentru suprafața de 2,65 ha., pentru care au fost eliberate proces-verbal de punere în posesie și titlul_/2009. Pârâta mai susține necesitatea introducerii în cauză a tuturor moștenitorilor lui A. N. P..

Reclamanții au răspuns la întâmpinare, susținând că este inexplicabil cum C. locală a putut pune în posesie pe moștenitorii lui A. P., atât timp cât pe vechile amplasamente existau proprietari de bună credință încă din anul 1962, în urma schimburilor de teren, fiind îndeplinite și condițiile prescripției achizitive. Reclamanții au mai indicat suprafețele trecute în titlul de proprietate, care în opinia lor le aparțin și care trebuie să atragă nulitatea titlului.

În drept, au mai fost indicate dispozițiile art. 27 alin. 2 din Legea 18/1991, art. III alin. 2 din Legea 169/1997 și art. 11 alin. 2 din același act normativ.

Pârâtul A. p. I. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, lipsei calității procesuale active a reclamanților, lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, prescripției dreptului la acțiune, lipsei de interes, prematurității acțiunii și necompetenței materiale a instanței.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că reclamanții se află în afara termenelor legale de promovare a unei astfel de cereri, nu există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului afirmat, respectiv între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde obligat în raportul juridic dedus judecății, că dreptul material este prescris și că reclamanții nu justifică un interes care să îndeplinească toate condițiile legale din punct de vedere procedural. Se mai susține că acțiunea reclamanților este prematură, întrucât aceștia nu s-au adresat mai întâi pârâților, înainte de a sesiza instanța de contencios administrativ și nu instanța de drept comun. Se mai arată că reclamanții au avut cunoștință despre actele de reconstituire a dreptului de proprietate încă din momentul punerii în posesie a moștenitorilor defunctului A. N. P., fiind prezenți la acea operațiune, fără obiecțiuni.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 cod procedură civilă.

Pârâtul a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea celor trei reclamanți, în solidar, să-i plătească suma de 10.000 lei, prejudiciu, echivalent al folosinței fără drept a terenurilor și al fructelor culese de reclamanți.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 209 cod procedură civilă.

Reclamanții au răspuns și la această întâmpinare, susținând că anularea titlului de proprietate (despre a cărui existență nu au luat cunoștință până la momentul formulării cererii) se poate cere, în termen de un an, dar nu celui care a primit dreptul ci celui care a eliberat actul. Se mai susține că acele terenuri s-au aflat în posesia neîntreruptă și utilă a reclamanților, mai mult de 30 de ani.

La 29.08.2013 s-a primit la dosar cererea formulată și depusă personal de reclamanta C. A., prin care aceasta renunță la judecată.

Prin încheierea interlocutorie din 10.09.2013, instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale, invocată prin întâmpinare, constatând că este competentă material și teritorial să judece pricina și a pus în vedere reclamanților în temeiul art. 78 cod pr. civilă, necesitatea chemării în judecată a celorlalți succesori ai titularului dreptului reconstituit, acțiunea fiind completată prin introducerea în cauză a pârâților A. N., A. M., A. R., A. C., B. A. și A. M..

Prin încheierea interlocutorie din 14.01.2014, instanța de fond a respins, motivat, excepțiile inadmisibilității, prematurității, prescripției extinctive și lipsei de interes, ca neîntemeiate, unind cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active si pasive.

Instanța de fond a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, apreciată ca admisibilă, concludentă și utilă.

Au fost comunicate, de către C. locală, documentele pe baza cărora a fost eliberat titlul de proprietate contestat și acte de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 523/08.04.2014 Judecătoria Vălenii de M. a respins excepțiile lipsei calității procesuale active si a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul A. P.I., ca neîntemeiate De asemenea a respins cererea reclamanților Păis M. si O. M. în contradictoriu cu pârâții C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Teișani și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor P., A. N., A. M., A. R., A. C., B. A. și A. M., ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant A. P.I. ca neîntemeiată și s-a luat act că reclamanta C. A. a renunțat la judecarea cererii.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art. 36 cod pr. civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Acțiunea în anularea unui titlu de proprietate trebuie promovată de o persoană interesată (interesată, evident, de o parte sau de tot terenul din titlu) împotriva comisiilor de fond funciar și a titularului sau moștenitorilor acestuia.

Faptul că reclamantul nu se încadrează în situațiile legale de anulare a unui titlu emis în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate sau că titularul nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului conform titlului contestat reprezintă chestiuni de fond.

În consecință, constatând îndeplinite cerințele art. 36 teza I cod procedură civilă, va respinge excepțiile lipsei calității procesuale, active si pasive, ca neîntemeiate.

C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Teișani a înregistrat cu nr. 305/1991, cererea prin care A. M. și ceilalți moștenitori ai defunctului A. N. P. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pentru mai multe suprafețe de teren, predate statului în temeiul Decretului 115/1959.

Reconstituirea dreptului de proprietate a fost validată prin Hotărârea nr. 2789 din 14 noiembrie 2002 a Comisiei Județene P., care a validat anexa 36 poz. 3, pentru suprafața de 2,65 ha.

Prin sentința civilă 1802 din 31 octombrie 2007 a Judecătoriei Vălenii de M. comisiile de fond funciar au fost obligate să procedeze la punerea efectivă în posesie a moștenitorilor defunctului A. P. și la eliberarea titlului de proprietate.

Cazurile de nulitate a unui titlu de proprietate emis în procedura legii fondului funciar sunt expres și limitativ enumerate de art. III din Legea 169/1997.

Deși reclamanții nu au indicat în mod expres unul din aceste cazuri, în susținerea cererii, din motivarea din fapt reiese că s-a avut în vedere situația prevăzută de art. III alin. 1 lit. a paragraf ii, nici un alt caz nefiind incident în speță.

Potrivit textului de lege, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii 18/1991, Legii 1/2000 și Legii 169/1997.

Prin urmare, o condiție legală de desființare a unui titlu de proprietate este ca terenul pretins de către reclamanți să fi fost solicitat și de aceștia, în termen legal, anterior eliberării titlului contestat.

Din documentația comunicată de C. locală Teișani, reiese că niciunul dintre reclamanți nu a solicitat terenul pentru care a fost emis titlul de proprietate contestat.

Astfel, P. M. a solicitat terenuri în punctele unde au avut loc comasări însă acestea aparținuseră nu autorului pârâților (A. P.) ci numitului A. Ș., așa cum rezultă din chiar conținutul cererii adresate Comisiei locale.

Cum în „punctele” respective suprafețele de teren sunt întinse și au avut titulari diferiți, nu se poate reține că petentul a solicitat chiar locația atribuită lui A. P..

O. C., autorul reclamantei O. M. nu menționează deloc, în cererile adresate Comisiei locale, teren solicitat în punctul în litigiu.

Prin urmare, chiar dacă este discutabilă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, prin titlul contestat, în condițiile în care a existat un schimb legal de terenuri, cerința ca reclamanții să fi solicitat acele amplasamente, Comisiei locale, nu este îndeplinită, astfel încât acțiunea este neîntemeiată.

Susținerea reclamanților, în sensul intervenirii prescripției achizitive este vădit neîntemeiată, practica și doctrina de specialitate fiind constante în a considera că imobilele obiect al legilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate nu pot fi uzucapate, întrucât au fost deținute precar și nu posedate sub nume de proprietar.

Vădit neîntemeiată este și cererea reconvențională, în susținerea căreia pârâtul-reclamant nu a propus administrarea vreunei probe.

Potrivit art. 249 cod procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanții O. M. prin mandatar O. D. si P. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod greșit, instanța de fond considera ca reclamanții ar fi trebuit sa fi solicitat anterior eliberării titlului de proprietate contestat, terenurile in litigiu, considerând că este suficient ca reclamanți sa fi avut in proprietate anterior emiterii Titlului de Proprietate contestat, proprietatea terenurilor in litigiu.

Motivele pentru care au solicitat anularea Titlului de proprietate nr._ /23-07-2009 au fost arătate distinct de către apelanți, astfel:

Apelanta reclamantă O. M. a susținut următoarele:

Titlul de proprietate conține si o suprafața de teren de 0,25 ha care este proprietatea apelantei încă din anul 1960; terenul de 0,25 ha, obținută in urma schimbului de terenuri din anul 1959-1960, cu Sfatul Popular al corn T., nu a fost niciodată proprietatea lui Arnautu N. P., ci a lui Salchievici. N. V., conform Actului de împărțeala Voluntara din 1937.

A mai susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat ca terenul respectiv este pretins de reclamanta, deoarece acest teren este proprietatea acesteia din 1960.

A arătat prin istoricul acestui teren că acest teren nu a fost niciodată proprietatea lui Arnautu. N. P. ci a aparținut începând cu anul 1937 lui Salchievici N. V., din anul 1959 a aparținut de Sfatul Popular al . anul 1959, in urma unui schimb de terenuri (proprietate) dintre autorul său (O. .C. C.) si Sfatul popular . devenit proprietatea reclamantei. Actul prin care s-a făcut schimbul de terenuri ar trebui sa se găsească la Primăria T., terenul fiind înscris in Registru agricol din perioada 1959-1963.

Consideră ca Primăria T. nu are nici un interes de a depune acest act la instanța de judecata, deoarece aceasta este clar ca a fost emis un Titlu de Proprietate in mod nelegal putând atrage răspunderea penala a angajaților acestei instituții pentru neglijenta in serviciu.

Instanța de fond nu a luat in considerare înscrisurile depuse din care reiese ca autorul reclamantei a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului "Valea lui D." - teren ce fusese dat la schimb pentru terenul "pe camp", teren ce se regăsește pe titlu de proprietate contestat.

Motivul pentru care nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului "Valea lui D.", a fost tocmai faptul ca se efectuase in anul 1960 schimbul de terenuri si primisem in proprietate terenul in litigiu (025 ha, intitulat „pe camp")

Autorul său O. C. C. nu avea nici un motiv sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul in litigiu, deoarece acesta se găsea in proprietatea sa incă din anul 1960.

In concluzie începând cu anul 1991 in temeiul legilor Fonului F. cererile de reconstituire se făceau doar pentru terenurile ce fusese preluate in mod abuziv de Statul R. in perioada 1949-1989 .

Motivarea instanței de fond cu privire la respingerea cererii privind intervenția prescripției achizitive ca neîntemeiata este greșita in cea ce privește terenul reclamantei, deoarece acest teren nu a fost deținut precar ci chiar a fost si este proprietatea terenului de 025 ha di punctul "pe camp", identificat cu ./29, din titlu contestat. Consideră ca prescripția achizitiva in cazul său nu poate interveni deoarece aceasta se refera doar la transformarea posesiei in proprietate si nicidecum nu poate interveni la o cauza in care proprietarul o invoca împotriva unui alt titlu de proprietate asupra aceluiași teren.

Apelantul reclamant P. M. a susținut, separat următoarele:

Acest titlu de proprietate cuprinde și o suprafața de teren de 0,25 ha, respectiv tarlaua 22, . punctul „pe câmp", teren care este proprietatea sa, fiind moștenit de la tatăl său, P. N. și care la rândul său, îl deținea din anul 1959, in urma unui schimb de terenuri efectuat cu Sfatul Popular al .> Apelantul a susținut că terenul in litigiu nu a aparținut niciodată lui ARNAUTU N. P. astfel încât nu avea cum sa apară pe Titlul de Proprietate al acestuia

A mai arătat că in toata perioada cuprinsa cuprinsă intre 1949-1989, . de . fost colectivizat, existând numai gospodarii individuale, astfel că apelantul nu avea nici un motiv sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul in litigiu, deoarece acesta se găsea deja in proprietatea sa.

Un alt motiv pentru care consideră ca sentința instanței de fond este nelegala, consta in faptul ca in dispozitivul sentinței nu apare ARNAUTU .P. I. ca si parat in cauza ,chiar daca i se respinge ac estuia excepțiile invocate instanța de fond nu a răspuns solicitării subsemnaților reclamanții daca ARNAUTU I., care apare pe titlu atacat este una si aceeași persoana cu ARNAUTU . P. I., care este parte in acest dosar . in cazul in care ARNAUTU .P I., nu este una si aceeași persoana cu ARNAUTU I. de pe Titlu de Proprietate atacat, trebuie sa se constate lipsa calității procesuale pasive a acestuia .

In concluzie solicita admiterea apelului, anularea hotărârii apelate sau schimbarea in tot a sentinței apelate, iar pe fond admiterea acțiuni asa cum a fost formulata si completata.

Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată sub nr._ .

La data de 10.01.2014 intimatul pârât Arnautu P. loan a depus la dosar întâmpinareprin care solicită respingerea recursului formulat de apelanți, întrucât este netemeinic și nelegal.

Analizând în totalitate motivarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, se observă că temeinic și legal a fost respinsă acțiunea de către judecătorul fondului.

Afirmația potrivit căreia . fost colectivizată, nu are echivalentul că nu au fost luate în mod abuziv terenurile antecesorilor săi, dându-se unor persoane apropiate regimului dictatorial de atunci, spre folosință, nici vorbă de împroprietărirea vreunei persoane. Așa încât, afirmația tendențioasă că judecătorul nu ar fi luat în considerare înscrisurile depuse la dosarul cauzei, este cel puțin neadevărată.

Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, în temeiul art. 479 N.C.p.c., constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins excepțiile lipsei calității procesuale active si a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul A. P.I., ca neîntemeiate, a respins cererea reclamanților Păis M. si O. M. în contradictoriu cu pârâții C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Teișani și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor P., A. N., A. M., A. R., A. C., B. A. și A. M., ca neîntemeiată și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant A. P.I. ca neîntemeiată și s-a luat act că reclamanta C. A. a renunțat la judecarea cererii.

Apelul reclamanților O. M. prin mandatar O. D. si P. M. vizează numai respingerea cererii reclamanților în contradictoriu cu pârâții C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Teișani și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor P., A. N., A. M., A. R., A. C., B. A. și A. M., ca neîntemeiată

Astfel, Judecătoria Vălenii de M. a reținut în mod corect că prin cererea înregistrată sub nr. 305/1991 la C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Teișani, A. M. și ceilalți moștenitori ai defunctului A. N. P. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pentru mai multe suprafețe de teren, predate statului în temeiul Decretului 115/1959, reconstituirea dreptului de proprietate fiind validată prin Hotărârea nr. 2789/ 14 noiembrie 2002 a Comisiei Județene P., anexa 36, poz. 3, pentru suprafața de 2,65 ha.

Prin sentința civilă 1802/ 31 octombrie 2007 a Judecătoriei Vălenii de M. a fost anulată în parte Hotărârea nr. 5161/ 2007 a Comisiei Județene P. și comisiile de fond funciar au fost obligate să procedeze la punerea efectivă în posesie a moștenitorilor defunctului A. P. și la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 2, 65 ha. teren pe raza ..

La data de 23.07.2009 a fost eliberat și titlul de proprietate nr._/ 23.97.2009 pe numele A. M., A. N., A. P. P. și A. I., în calitate de moștenitori ai def. A. N. P., pentru suprafața totală de teren de 2, 65 ha. pe teritoriul comunei Teișani, jud., P..

Prin completarea/ precizarea la acțiunea lor, reclamanții O. M. și P. M., au solicitat anularea parțială a titlului de proprietate emis sub nr._/ 23.97.2009 cu motivarea că reclamanții sunt proprietarii suprafețelor de teren cuprinse în acest titlu în tarlaua 23, .) și respectiv tarlaua 23, .) terenuri pe care aceștia le-au stăpânit neîntrerupt de peste 30 de ani, sub nume de proprietar, posesia fiind publică și neviciată.

Au mai susținut că sunt singurii proprietari în baza uzucapiunii de 30 de ani și contractelor de schimb terenuri, cu mențiunea că au figurat la rolul agricol cu aceste terenuri și din anul 1962 plătesc impozite pentru acestea.

În mod corect, instanța de fond a reținut că nulitatea unui titlu de proprietate emis în procedura legii fondului funciar se poate solicita decât în cazurile și pentru motivele expres și limitativ enumerate de art. III din Legea 169/1997.

Cum reclamanții nu au indicat în mod expres vreunul din aceste cazuri, în susținerea și motivarea cererii lor completate și precizate, în mod corect, instanța de fond a reținut că din motivarea de fapt a cererii, așa cum a fost precizată, se reține că s-a avut în vedere situația prevăzută de art. III alin. 1 lit. a paragraf ii, din actul normativ susmenționat, potrivit căruia, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii 18/1991, Legii 1/2000 și Legii 169/1997.

Prin urmare, potrivit depozițiilor legale susmenționate, o condiție esențială de desființare a unui titlu de proprietate este ca terenul pretins de către reclamanți să fi fost solicitat și de aceștia, în termen legal, anterior eliberării titlului de proprietate contestat prin prezenta acțiune.

Tribunalul reține însă că din documentația comunicată de comisiile de fond funciar la dosarul cauzei nu rezultă că reiese că vreunul dintre reclamanți ar fi solicitat terenul pentru care ulterior a fost emis titlul de proprietate contestat.

Este adevărat că P. M. a solicitat terenuri în punctele unde au avut loc comasări însă acestea aparținuseră nu autorului pârâților (A. P.) ci numitului A. Ș., așa cum rezultă din chiar conținutul cererii adresate Comisiei locale iar O. C., autorul reclamantei O. M., nu menționează deloc, în cererile adresate Comisiei locale, că terenul solicitat ar fi situat în punctul în litigiu.

Tribunalul are în vedere și împrejurarea că în „punctele” respective suprafețele de teren sunt întinse și au avut titulari diferiți, astfel că, față de mențiunile din cererile formulate de către reclamanți/autorii lor nu se poate reține că au solicitat chiar locația atribuită lui A. P..

Pentru aceste considerente, chiar dacă ar fi existat un schimb legal de terenuri, ceea ce nu s-a dovedit cu certitudine, cerința ca reclamanții să fi solicitat Comisiei locale chiar acele amplasamente, se constată că nu este îndeplinită, astfel încât acțiunea în mod legal a fost respinsă neîntemeiată.

Susținerea reclamanților, în sensul intervenirii prescripției achizitive este de asemenea vădit neîntemeiată, așa cum a motivat și instanța de fond, practica și doctrina de specialitate fiind constante în a considera că imobilele ce fac obiectul legilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate nu pot fi uzucapate, întrucât detenția acestora este una precară și nicidecum sub nume de proprietar.

Susținerile apelanților în sensul că aceștia sunt proprietarii terenurilor în cauză sunt nefondate și având în vedere aceștia nu au putut prezenta un titlu de proprietate valabil în condițiile în care certificatul de moștenitor și sentința judecătorească de partaj, sub imperiul vechiului cod civil nu constituie titlu de proprietate, fiind declarative de drepturi iar nu constitutive.

Pe de altă parte, tribunalul constată că împrejurarea că terenurile cuprinse în titlul de proprietate nu a fost proprietatea lui Arnautu. N. P. nu constituie un motiv de nulitate a titlului, având în vedere că titlul de proprietate a fost emis chiar în baza sentinței civile nr. 1802/ 31 octombrie 2007 a Judecătoriei Vălenii de M. prin care a fost anulată în parte Hotărârea nr. 5161/ 2007 a Comisiei Județene P. și comisiile de fond funciar au fost obligate să procedeze la punerea efectivă în posesie a moștenitorilor defunctului A. P. și la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 2, 65 ha. teren pe raza ..

Pentru toate aceste considerente, constatând ca neîntemeiate motivele de apel invocate și susținute de către apelanții - reclamanți, tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 N.C.p.c va respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanții-reclamanți P. M. și O. M., împotriva sentinței civile nr. 523/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți P. M., CNP_, domiciliat în ., județ P. și O. M., CNP_, domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 523/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți A. P. I., domiciliat în Ploiești, .. 41, județ P., A. P. N., domiciliat în Ploiești, Al. Seciului, .. B, ., A. P. P., domiciliat în Ploiești, ., nr. 25, județ P., A. P. M., domiciliată în Ploiești, .. 41, județ P., A. R., domiciliat în Ploiești, ., nr. 25, județ P., A. C., domiciliat în Ploiești, ., nr. 25, județ P., A. M., domiciliată în Ploiești, ., nr. 25, județ P., B. A., domiciliată în Ploiești, ., nr. 25, județ P., C. LOCALĂ DE F. F. TEIȘANI, cu sediul în . și C. J. DE F. F. P., cu sediul în Ploiești, str. ., ca nefondat.

DEFINITIVĂ

Pronunțată în ședința publică azi, 25 Septembrie 2014

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C.-A. M. M. N.

GREFIER,

M. - D. B.

operator date cu caracter personal 5595

red. / tehnored.: NM / TS

14 ex./ 09.10.2014

d.f._ - Judec. Vălenii de M.

j.f. B. D..

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 789/2014. Tribunalul PRAHOVA