Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2343/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2343/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2343/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2343
Ședința publică din data de 02.06.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de creditoarea . SRL, CUI_, cu sediul ales la C.. Av. R. R. în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 27.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata – debitoare P. C., CNP_, cu domiciliul în ., județul Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform O.P. nr._/10.10.2014, ce a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-creditoare, reprezentată de avocat M. M., lipsind intimata – debitoare.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantei-creditoare, având cuvântul, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri
Apărătorul apelantei-creditoare, având cuvântul, solicită admiterea apelului acum a fost formulat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 01.08.2014, sub nr._, petentul Biroul Executoriului Judecătoresc S. T., T. și G. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 4271/2014, privind pe creditoarea S.C. E. K. România S.R.L. București și pe debitoarea P. C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din data de 17.03.2006 semnat între BCR S.A. și debitor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.665 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată, la dosarul cauzei fiind atașată dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 de lei.
În dovedirea cererii, la dosarul cauzei au fost depuse, în copii certificate de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul, mai multe înscrisuri: titlul executoriu, dovada cesiunii de creanță, încheierea prin care s-a dispus deschiderea dosarului de executare, extras din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare.
Prin încheierea pronunțată la data de 27.08.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fot respinsă cererea de încuviințare a executării silite înaintată de petentul Biroul Executoriului Judecătoresc S. T., T. și G., prin executor judecătoresc T. L. I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut faptul că între BCR S.A. și debitoarea P. Constanta a fost încheiat contractul de credit din data de 17.03.2006, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosarul cauzei.
Între Banca Comercială Română S.A și S.C. E. K. R. S.R.L. București a fost încheiat contractul de cesiunea de creanță nr. 277/31.05.2011. Prin acest contract, părțile menționate anterior și-au transmis creanțe nenominalizate, numite generic în acest contract „creanțe cesionate”, nefiind precizate prețul cesiunii sau debitorii cedați .
Instanța de fond a reținut că potrivit contractului de cesiune nr. 277/31.05.2011 situația debitorilor cedați și a creanțelor cedate este prezentată în Anexa 1, anexă ce nu a fost depusă la dosarul cauzei. Totodată, deși în extrasul din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare depus la dosar apare numele debitoarei P. Constanta, nu rezultă cu claritate care este creanța ce a trecut în patrimoniul cesionarului S.C. E. K. România S.R.L. București, existând neconcordanțe între datele înscrise în contractul de credit ce constituie titlu executoriu și cele relevate în extrasul atașat.
În drept, din interpretarea art.663 C.proc.civ., instanța de fond a reținut că executarea silită poate porni numai la solicitarea persoanei care are calitatea de creditor, potrivit titlului executoriu.
Legea recunoaște calitatea de titlu executoriu hotărârilor judecătorești și oricăror alte înscrisuri care constituie titlu executoriu, astfel cum rezultă din art. 632 C.proc.civ.. În consecință, în materia executării silite, regula o constituie caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești, excepția fiind celelalte înscrisuri cărora legea le recunoaște acest caracter. Potrivit dispozițiilor art. 56 din legea 58/1998, în vigoare la data semnării contractului de credit în cauză, contractele de credit constituie titluri executorii.
În speță, instanța de fond a reținut existența valabilă a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din data de 17.03.2006, în care are calitate de creditor BCR SA.
În continuare, instanța de fond a apreciat că S.C. E. K. România S.R.L. București nu poate avea calitatea de creditor în prezenta cauză întrucât, din actele depuse la dosarul cauzei, nu rezultă cu certitudine că a dobândit creanța rezultată din titlul executoriu invocat și implicit calitatea de creditor al debitoarei P. Constanta.
În concluzie, reținând dispozițiile art. 663 alin.(1) C.proc.civ., potrivit cărora executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, astfel cum figurează acesta în cuprinsul titlului executoriu, precum și faptul că, în prezenta cauză, nu s-a făcut dovada identității dintre persoana care a formulat solicitarea de executare silită, respectiv S.C. E. K. România S.R.L. București și cea care are calitatea de creditor în temeiul titlului executoriu invocat, instanța de fond, în baza art. 665 alin.(5) pct..7, a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată. S-a apreciat că nedovedirea transmiterii creanței individualizate de contractul de credit invocat constituie un impediment în încuviințarea executării silite.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat apel creditoarea E. K. România SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii apelate și, pe fond, admiterea cererii de încuviințare a executării silite.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că împotriva debitoarei P. C. a formulat cerere de executare silita ce face obiectul dosarului de executare 4271/2014, în temeiul titlului executoriu - contract de credit din 17.03.2006, încheiat de către debitoare cu BCR SA.
Mai mult, apelanta – creditoare a învederat că Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada cesiunii de creanța cuprinsa în contractul mai sus menționat.
În continuare, apelanta – creditare a apreciat că soluția judecătoriei este netemeinică și nelegală, întrucât cesiunea de creanța a fost încheiată înainte de . NCC, astfel că este guvernată de regulile instituite de vechiul Cod Civil.
Or, apelanta – creditoare a susținut că potrivit disp. art. 1391 C. civ. "La strămutarea unei creanțe [...] predarea între cedente și cesionar se face prin remiterea titlului".
Așadar, apelanta – creditoare a susținut că cesiunea de creanța este un contract care este valabil încheiat prin simpla tradițiune a titlului si fără a fi necesar a se încheia vreun înscris.
Prin urmare, apelanta – creditoare a susținut că în lipsa obligativității formei scrise, se deduce că dovada cesiunii se face prin dovedirea posesiei titlului.
De altfel, apelanta – creditoare a susținut că la momentul formulării cererii de executare silita a depus titlul executoriu în original - contractul încheiat de BCR SA cu debitoarea P. Constanta, anexat cererii înaintate organului de executare.
Prin urmare, apelanta – creditoare a susținut că la data formulării cererii de executare silită (moment anterior solicitării încuviințării) se afla în posesia titlului executoriu, motiv pentru care, coroborând aceasta situație de fapt cu dispozițiile art. 1391C. civ., instanța de fond ar fi trebuit să concluzioneze că în mod aparent, apelanta își justifica pretenția de a avea calitatea de creditor al intimatei P. Constanta.
Mai mult decât atât, apelanta – creditoare a susținut că prin depunerea la dosar a unei copii de pe un contractul de cesiune de creanța, ea face dovada existentei unui transfer convențional al unor creanțe de la BCR SA, astfel că și sub acest aspect, în aparență, se justifica posesia legitima a titlului executoriu, respectiv pare a exista un temei legal pentru prezenta titlului in posesia E. K. România.
În plus, apelanta – creditoare a susținut că, față de aceasta, la dosar a fost depus și un extras din Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) conținând și o referire la debitoarea cedată.
De altfel, apelanta – creditoare a susținut că prin înscrierea avizului privind cesiunea de creanța la AEGRM, s-a îndeplinit formalitatea referitoare la notificarea debitorului, cu privire la cesiune.
În aceste condiții, apelanta – creditoare a susținut că, ținând cont și de natura necontencioasă a cererii de încuviințare silita, în cadrul căreia instanța trebuie sa verifice numai aparenta de legalitate a cererii de executare silita, Judecătoria Ploiești ar fi trebuit să se rezume la a constata ca, în mod aparent, apelanta își justifica pretenția de a avea calitatea de creditor al obligației conținute în titlul executoriu aflat în original în posesia sa și al cărei debitoare este P. Constanta.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1391C. civ., 466 C. pr. civ.
În dovedirea apelului, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 15.01.2015, iar intimata-debitoare, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței la termenul de judecată acordat pentru a solicita încuviințarea vreunui mijloc de probă.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Între BCR SA și P. C. s-a încheiat contractul de credit din data 17.03.2006, în baza căruia debitoarei i emis un card de credit cu o linie de credit aprobată de 2000,00 lei.
Conform art.120 din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
Practic, contractul de credit din data 17.03.2006, invocat de către apelantă, are natura juridică a unui contract de credit încheiat cu o instituție bancară, astfel că îi sunt aplicabile prevederile art.638 coroborate cu art.632 Cod procedură civilă, fiind susceptibil de executare silită.
Așa cum, în mod corect, a reținut și prima instanță, prin raportare la dispozițiile art. 663 NCPC, executarea silită poate porni numai la solicitarea persoanei care are calitatea de creditor, potrivit titlului executoriu. Cu alte cuvinte, odată cu formularea unei cereri de încuviințare a executării silite, subiectul de drept ce formulează respectiva cerere trebuie să își dovedească și calitatea de creditor.
Tribunalul constată că atât prin cererea introductivă, cât și prin cererea de apel, E. K. România SRL a pretins că are calitatea de creditoare față de debitoarea P. C., deoarece creanța stipulată prin contractul de credit de consum menționat anterior i-a fost cesionată prin contractul de cesiune de creanță nr. 277/31.05.2011, iar în anexa la contract este prevăzut și acest contract de credit.
Or, din verificarea înscrisurilor existente la dosar, tribunalul observă că apelanta-petentă nu a prezentat instanței anexa la contractul de cesiune pentru a demonstra, în mod indubitabil, că respectiva operațiune a vizat și raporturile dintre BCA SA și intimata-debitoare.
Nu poate fi primita nici susținerea apelantei, in sensul că extrasul din Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) conținând si o referire la debitorul cedat, face dovada publicității cesiunii, inclusiv fata de debitor.
Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) este reglementata de art. 2413 Noul Cod Civil.
Efectul înscrierii in aceasta arhiva este cel arătat de disp. art. 2415 NCC potrivit căruia „ creditorul care înscrie o ipoteca asupra unui bun este prezumat că are cunoștință despre existenta tuturor ipotecilor care au fost înscrise mai înainte cu privire la același bun . Dovada contrara nu este admisibilă”.
Prin urmare, înscrierea in aceasta arhivă a unei creanțe cesionate înainte de . Noului cod civil nu poate avea efectele cerute de art. 1391 din Vechiul Cod civil, referitoare la formalitățile necesare pentru opozabilitatea cesiunii față de debitorul cedat .
Prin urmare, tribunalul constată că, într-adevăr, prin înscrisurile depuse în susținerea cererii formulate, E. K. România SRL nu a dovedit că este titularul unei creanțe față de debitoarea P. C., în baza unei cesiuni a creanței rezultate din respectivul contract de credit, cu precizarea că o asemenea dovadă nu a fost administrată nici la instanța de control judiciar.
Tribunalul consideră că, în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă, sarcina probei incumba apelantei-creditoare care, fiind parte în contractul de cesiune de creanță, avea oricând posibilitatea să demonstreze identitatea dintre contractul în care a figurat ca parte intimata-debitoare și acela preluat prin cesiunea nr. 277/31.05.2011
Pentru toate rațiunile expuse, apreciind că încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 27.08.2014 este legală și temeinică, în temeiul art. 480 NCPC, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de creditoarea E. K. România SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de creditoarea . SRL, CUI_, cu sediul ales la C.. Av. R. R. în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 27.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata – debitoare P. C., CNP_, cu domiciliul în comuna Mănești, ., județul Prahova, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2015.
Președinte, Judecător,
N. C. D. G.
Grefier,
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.D.G./ Tehnored. A.Ș.P.
4 ex/15.06.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f. R. M. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2333/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1948/2015.... → |
|---|
