Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2352/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2352/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2352/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2352
Ședința publică din data de 02.06.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședință din data de 28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – debitor BANICA D., CNP_, cu domiciliul în ., județul Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform O.P. nr._/15.12.2014, ce a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea formulată de către petentul S. P. SI M., înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 22.10.2014 sub nr._, a fost solicitată încuviințarea executării silite, în dosarul de executare nr.6801/2014, a titlurilor executorii reprezentate de procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/11.01.2012 si procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/11.01.2012, în toate formele prevăzute de lege, pentru recuperarea sumelor datorate și a cheltuielilor de executare, conform cererii de executare silită înaintată de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A., prin Direcția Regională de D. și Poduri București, împotriva debitorului B. D..
Potrivit cererii creditoarei, aceasta solicită executarea silită a creanței reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire stabilit în baza art.8 alin.(3) din O.G.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, motivul invocat fiind refuzul debitorului de a executa de bunăvoie obligația ce îi incumbă potrivit titlului executoriu .
În drept, cererea petentului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 622 alin.(2) și (3) și ale art.665 C.proc.civ.
În dovedirea acțiunii, la dosarul cauzei au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, mai multe înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 28.10.2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată având în vedere dispozițiile în vigoare la data sesizării organului de executare prin cererea creditorului, respectiv 13.10.2014. Față de împrejurarea că modificările aduse Codului de Procedură Civilă prin legea nr.138/2014 au intrat în vigoare începând cu data de 20.10.2014, instanța de fond a apreciat că noile dispoziții nu sunt aplicabile în prezenta cauză chiar dacă cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești după data de 20.10.2014, instanța urmând să facă aplicarea prevederilor în vigoare la momentul sesizării organului de executare cu cererea de executare silită.
D. verificarea înscrisurilor depuse de către petent, instanța a reținut că se solicită încuviințarea executării silite privind creanța decurgând din procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/11.01.2012 si procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/11.01.2012, întocmite de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A.
Potrivit dispozițiilor art. 632 alin.(1) C.proc.civ. executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, care poate fi reprezentat de o hotărâre judecătorească executorie, o hotărâre judecătorească definitivă, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Totodată, potrivit art. 665 alin. (5 )pct. 2 C. proc. civ., instanța are posibilitatea respingerii cererii de încuviințare a executării silite dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Așadar, legiuitorul impune o condiție obligatorie în vederea încuviințării executării silite, anume ca titlul ce înglobează creanța certă, lichidă și exigibilă, să aibă caracter executoriu.
Instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției neatacat în termenul prevăzut de art. 31 din același act normativ, respectiv 15 zile de la comunicare, constituie titlu executoriu fără a fi îndeplinită o altă formalitate.
Conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Legat de acest aspect, al comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța are în vedere Decizia nr. 10, pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii ( M.Of. Partea I nr. 450 din data de 23.07.2013 ), prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare prin afișare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Interpretând coroborat prevederile legale de mai sus, rezultă că procesul-verbal de constare a contravenției este titlu executoriu doar dacă se dovedește comunicarea acestuia, în principal prin poștă, și doar în subsidiar prin afișare.
Astfel cum rezultă din dovezile îndeplinirii procedurii de comunicare a procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/11.01.2012 si procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/11.01.2012, depuse la dosarul cauzei, transmiterea către presupusul contravenient, debitorului B. D. a fost efectuată direct prin afișare la domiciliul acestuia în prezența unui martor asistent.
Instanța de fond a reținut că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin poștă cu confirmare de primire, astfel că apreciază că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator nu respectă condițiile prevăzute de lege, așa cum au fost expuse anterior.
Prin urmare, instanța consideră că, nefiind probată legala comunicare a actului sancționator, nu se poate reține pasivitatea contravenientului în realizarea dreptului său de a contesta respectivul proces-verbal și, ca urmare a acesteia, depășirea termenului imperativ prevăzut de lege în care actul administrativ putea fi atacat. Pe cale de consecință, nu se poate reține că procesul-verbal de constatare a contravenției a rămas neatacat și că astfel ar fi dobândit caracterul de titlu executoriu. Nefiind îndeplinită condiția că titlul ce înglobează creanța să fie executoriu potrivit legii, prezenta cerere de încuviințare a executării silite nu este întemeiată.
Având în vedere cele analizate anterior, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/11.01.2012 și procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/11.01.2012, întocmite de C.N.A.D.N.R. S.A., comunicate direct prin afișare la domiciliul presupusului contravenient, nu are caracterul unui titlu executoriu în sensul dispozițiilor art. 37 din O.G.nr.2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii enumerate în capitolul II, titlul I din Cartea a-V-a a C.proc.civ., astfel că, în temeiul art. 665 alin.(5) pct.2 C.proc.civ., sens în care a respins ca neîntemeiată cererea de încuviințare a executării silite.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat apel creditoarea CNADNR –SA criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A criticat creditoarea încheierea arătând că, prin cererea adresata SCPJ P. si M., a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului B. D., întrucât acesta nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlurile executorii, respectiv PROCESELE VERBALE DE CONSTATARE A CONTRAVENȚIEI . nr._/11.01.2012, . nr._/11.01.2012.
În urma solicitării sale, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitoarei.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii.
Prin încheierea atacata, instanța de executare a respins în mod netemeinic si nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu, "prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire" în conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 și că procesul - verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu ăn sensul dispozițiilor art. 37 din OG nr.2/2001.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările Și completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor."
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importantă relevanță în incidență cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de Ia care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Secția Penală s-a statuat faptul că "în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNAPNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2012, învederează instanței de judecată faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ÎCCJ, prevedea că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002. precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivații legii contravenționale.
Emiterea și comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, solicită instanței de apel să constate faptul că procesele - verbale de contravenție în cauză au fost emise în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or. debitorul nici nu a formulat plângere împotriva proceselor - verbale de contravenție ți nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin procesele - verbale de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, solicită instanței de apel să constate faptul că în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că aceasta creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, (forma legala în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fante ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR -SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003. cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și în consecința și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul că în speță este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Aceasta creanță este supusă regulilor de procedură civilă, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC și la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare și să constate faptul că procesul — verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond în baza considerentelor sus rubricate, trebuia să constate faptul că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată (..pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin. 5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: "Dispozițiile Codului de Procedură Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori după caz. întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie."
Totodată, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedura necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, în aceasta fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, în procedura necontencioasa a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare să facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ. întrucât numai partea interesata poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.
De asemenea, solicită instanței de judecata să constate faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare Ia comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicită instanței de judecată să constate faptul că procedura de comunicarea a titlurilor executorii în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În baza acestor considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a PROCESELOR VERBALE DE CONSTATARE A CONTRAVENȚIEI . nr._/11.01.2012, . nr._/11.01.2012.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului, motivele de apel, încheierea atacată și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este tardiv pentru considerentele următoare:
Încheierea Judecătoriei Ploiești prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea CNADNR SA prin care aceasta solicita încuviințarea executării silite a fost comunicată la data de 15.01.2015 așa cum reiese din dovada de înmânare n a încheierii atacate.
Apelul a fost declarat de creditoare la data de 22.01.2015 astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată, pe plicul cu care a fost înaintată cererea de apel.
În conformitate cu disp. art. 665 alin. 6 C. pr.civ., încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel numai de creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
Potrivit art. 180 C. pr. civ., termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.
Dispozițiile art. 181 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ. statuează că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care se sfârșește.
Potrivit alin. 2 din art. 181 C. pr. civ., când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în ultima zi lucrătoare care urmează.
Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, conform disp. art. 184 alin. 1 C. pr. civ.
Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.
Conform disp. art. 185 alin. 1 C. pr. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afara cazului în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Astfel, apelul declarat de creditoare la data de 22.01.2015 astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul cu care a fost înaintată cererea de apel este tardiv fiind depășit termenul de 5 zile pentru declararea căii de atac, termen care se împlinea la data de 21 ianuarie 2015, fiind fără relevanță faptul că acesta a fost înregistrat la creditoare la data de 20 ianuarie 2015 cu nr. 18/_
Așa fiind, tribunalul va admite excepția tardivității apelului invocată din oficiu de instanță și va respinge apelul ca tardiv declarat, potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului invocată din oficiu de instanță.
Respinge apelul declarat de ca tardiv declarat, apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședință din data de 28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – debitor BANICA D., CNP_, cu domiciliul în comuna Lipănești, ., județul Prahova, ca tardiv introdus.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 iunie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. C. D. G.
GREFIER
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored.N.C.
4 ex./16.06.2015
D.f._ /2013 - Judecătoria Ploiești
J.f. R. M. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2345/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2333/2015. Tribunalul... → |
|---|
