Ordin de protecţie. Decizia nr. 76/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 76/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._/281/2015
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 76
Ședința din publică din data de 18.01.2016
Președinte: P. A. D.
Judecător: G. D.
Grefier: A. I. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de către Procuror: R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții – pârâți C. G. și C. D., ambii cu domiciliul în P., ., . împotriva sentinței nr. 11/06.01.2016 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. E., identificată cu CNP_, domiciliată în Ploiești, .. 103, județul Prahova și în Păulești, ., județul Prahova.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții pârâți, C. G., personal și asistat de avocat N. A. în substituire avocat T. I. C., C. D., reprezentată de avocat N. A. în substituire avocat T. I. C. și intimata – reclamantă, reprezentată de avocat C. A..
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei depune la dosarul cauzei un înscris medical, precizând că a fost comunicat în copie părților adverse.
La interpelarea instanței apărătorii părților arată că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, instanța constată că apelul se află în stare de judecată, sens în care acordă cuvântul părților în dezbateri:
Apărătorul apelanților – pârâți solicită admiterea cererii de apel, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii având ca obiect emitere ordin de protecție ca neîntemeiată. În susținerea cererii de apel formulată apărătorul apelanților arată că solicitarea privind emiterea unui ordin de protecție trebuie să vizeze o stare de pericol iminent, determinată de acte de violență grave și actuale, exercitate de un membru de familie și care reclamă o intervenție din partea instanței. În acest sens, apelanții – pârâți apreciază că măsurile instituite prin actul normativ nu vizează orice formă de conflict între membrii unei familii, ori din această perspectivă, sarcina probei incumbă celui care susține o anumită situație de fapt, în prezenta speță nefiind făcută o astfel de dovadă. De asemenea, atașează la dosarul cauzei concluzii scrise și solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei – reclamante solicită respingerea cererii de apel, menținerea soluției pronunțată pe fondul cauzei ca fiind legală și temeinică, întrucât la momentul pronunțării acesteia instanța a avut în vedere persoane reclamantei, care este o femeie în vârstă de 84 de ani cu grave afecțiuni de sănătate. Apărătorul intimatei – reclamante a solicitat instanței de apel să aibă în vedere că la momentul ascultării acesteia de către instanța de fond a fost necesară intervenția medicală, astfel orice act de violență la adresa acesteia îi poate fi fatal. De asemenea, precizează că apelantul C. G. a fost sancționat contravențional pentru abuzul asupra mamei sale, în plus există mai multe adrese înregistrate la Secție de Poliție nr. 4 și nr. 3 cu privire la comportamentul abuziv al apelanților față de reclamantă. În fapt, această situație conflictuală nu este cea care a generat rezilierea contractului de vânzare – cumpărare încheiată între părți, ci acesta fiind efectul comportamentului apelanților. Totodată, apărătorul intimatei – reclamante arată că a fost dovedită starea de pericol la care este supusă reclamanta în prezența apelanților, iar din probatoriul administrat reiese comportamentul violent al apelanților față de pârâtă. Față de cele expuse solicită respingerea apelului și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 08.12.2015 sub nr._, reclamanta C. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. G. și C. D. emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea pârâților să păstreze o distanță de minim 100 metri față de domiciliul său situat în ., jud. Prahova și interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondență sau în orice mod.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este mama pârâților, iar prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1917 din data de 24 martie 1998, s-a stabilit în sarcina ambelor părți obligația de întreținere în favoarea sa, păstrând un drept de abitație viageră. Din cauza multiplelor afecțiuni, în special cele oculare, prin certificatul nr. 2502 din 17.05.2004 a fost încadrată în grad de handicap permanent cu însoțitor întrucât este aproape nevăzătoare.
Reclamanta a mai arătat că, datorită relelor tratamente la care a fost supusă de fiul său, respectiv nora sa, a introdus pe rolul Judecătoriei Ploiești dosarul cu nr._/281/2014 având ca obiect reziliere contract de întreținere, și totodată, a rugat-o pe fiica sa, V. L. să se mute definitiv cu aceasta în domiciliu pentru a o proteja de cei doi și pentru a o ajuta în tot ceea ce înseamnă hrană, menaj și alimente.
Reclamanta a mai arătat că pârâții au un comportament violent față de ea, atât verbal cât și fizic, în sensul că o jignesc în cel mai josnic mod și o îmbrâncesc, iar din cauza faptului că nu vede se lovește de pereți. Datorită afecțiunilor de care suferă nu are voie să se supere sau să se bucure întrucât orice alterare a stării sale psihice îi afectează starea de sănătate iar după fiecare ceartă și scandal pe care cei doi pârâți îl provoacă la domiciliul său stă la pat zile la rând până își revine.
Consideră reclamanta că față de această situație pe care o trăiește zi de zi, viața îi este pusă în pericol.
În drept, au fost invocate prev. art. 23 alin. 1 lit. d) și f) din Legea nr. 217/2013.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, dar s-au prezentat în fața instanței de judecată, fiind asistați de avocat N. A. în substituire avocat T. I. C..
În apărare, pârâții au depus la dosar înscrisuri.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu interogatoriul părților, proba cu martorii V. L. și Z. G. și proba cu înregistrarea audio depusă de pârâți.
Prin sentința civilă nr. 11/06.01.2016 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă în parte cererea având ca obiect ordin de protecție formulată de reclamanta C. E., fiind obligați pârâții să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamantă și față de domiciliul acesteia situat în comuna Păulești, ., jud. Prahova, pentru o perioadă de 4 luni de la data emiterii prezentului ordin de protecție. De asemenea, s-a dispus interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta pentru o perioadă de 4 luni de la data emiterii prezentului ordin de protecție.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că:
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihica ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru de familie poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu una sau mai multe măsuri, obligații sau interdicții(…) ”.
Legiuitorul definește violența în familie la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003: „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrara de libertate”.
Pentru emiterea unui ordin de protecție este nevoie de împlinirea a trei condiții: constatarea comiterii unui act de violență; actul de violență să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei; actul de violență să fie comis din partea unui membru al familiei, aceste condiții fiind îndeplinite în prezenta cauză.
Instanța reține că pârâtul C. G. este fiul reclamantei, încadrându-se astfel în ipoteza prevăzută la art. 5 lit. a) din Legea nr. 217/2013.
Din probele administrate (declarație martor, interogatoriu, adresa nr._ din 08.12.2015 a Postului de Poliție Păulești, înregistrarea audio,) rezultă faptul că între părți există o evidentă stare conflictuală, (generată cel mai probabil de cererea reclamantei de a rezilia contractul de întreținere încheiat cu pârâții), existând adesea discuții contradictorii, părțile adresându-și reciproc cuvinte jignitoare.
Din declarația martorei V. L., precum și din răspunsul la interogatoriu al reclamantei rezultă că în mai multe rânduri reclamanta a fost îmbrâncită de către pârâtul Codesu G., provocând acesteia suferințe fizice și emoționale.
Martorul Z. G. a declarat că nu a auzit să existe injurii sau acte de violență, din partea pârâților însă acesta nu a mai fost în locuința reclamantei de aproximativ un an și jumătate.
Din coroborarea probelor anterior analizate, instanța apreciază că există suficiente indicii cu privire la punerea în pericol a integrității fizice și psihice a reclamantei, prin exercitarea de violențe fizice și verbale din partea pârâților, reclamanta având și probleme de sănătate, fiind nevăzătoare.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte cererea și va dispune obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de reclamantă și față de domiciliul acesteia situat în comuna Păulești, ., jud. Prahova, pentru o perioadă de 4 luni de la data emiterii prezentului ordin de protecție. De asemenea, va dispune interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta pentru o perioadă de 4 luni de la data emiterii prezentului ordin de protecție.
Instanța va respinge cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada acestor cheltuieli.
În baza art. 29 din Legea nr. 217/2003 republicată, prezentul ordin de protecție este executoriu, fără somație și fără trecerea vreunui termen.
În temeiul art. 31 din Legea nr. 217/2003, prezentul ordin de protecție se va comunica de îndată structurilor Poliției Române de la domiciliile părților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, in baza art. 480 alin. 2 Cod proc.civ. solicitând admiterea apelului si schimbarea hotărârii atacate in sensul respingerii acțiunii astfel cum a fost formulate.
În motivarea cererii de apel apelanții – pârâți au arătat că față de conținutul prevederilor legale, cererea de emitere a unui ordin de protective trebuie sa vizeze o stare de pericol iminent, determinata de acte de violență grave și actuale, exercitate chiar de către un membru al familiei și care reclamă intervenția urgentă caracteristică unei situații excepționale din partea autorităților statului pentru protejarea celorlalți membri. .
In acest sens, trebuie avut în vedere faptul că măsurile instituite prin actul normativ nu vizează orice formă de conflict între membrii unei familii, ordinul de protecție neputând fi utilizat drept o metodă pentru reglarea diverselor divergențe apărute în raporturile afective.
Din această perspectivă, apelanții – pârâți au solicitat instanței sa rețină că potrivit art. 249 C.p.c. sarcina probei incumbă celui care susține o anumita situație de fapt sau existența unui anumit drept înaintea instanței, fapt care apreciem ca nu a fost dovedit in cauza,
Ori, instanța de fond a reținut un singur aspect din susținerile reclamantei si din declarația martorului V. L., respectiv ca intre părți exista o evidenta stare conflictuala, (generata cel mai probabil de cererea reclamantei de a rezilia contractul de întreținere încheiat cu pârâții), existând adesea discuții contradictorii, părțile adresându-si reciproc cuvinte jignitoare.
Apelanții – pârâți au apreciat că susținerile reclamantei prin care aceasta isi expune starea de sănătate (recunoscuta pe deplin de toate părțile din cauza), nu poate constitui un mijloc de vinovăție la adresă paraților, aceasta afecțiune oculara care ii creează dezechilibru raportata la vârsta si afecțiunile conexe nu le pot îi imputate pârâților.
De asemenea, având in vedere relația de rudenie, cat si relația de dușmănie a martorei V. L., sora paratului, cu paratul C. G., apelanții – pârâții au considerat că depoziția acesteia trebuie înlăturată, stând la baza promovării acestui ordin de protecție cat si a conflictului dintre părți, neputând constitui un mijloc de proba care sa duca la instituirea unei astfel de măsuri.
F. de aceasta situație se constata in cauza existența certă a unei anumite situații conflictuale între părți, determinate in principal de nemulțumirea reclamantei privind încheierea unui contract de vânzare - cumpărare cu clauza de întreținere in favoarea pârâților, nemulțumire manifestata de către reclamanta prin promovarea unei acțiuni in rezoluțiune cat si prin instituirea acestui ordin de protecție care sa înlăture parații de la a se mai ocupa de aceasta si de gospodărie (creșterea si îngrijirea animalelor aflate in curtea imobilului), chestiune ce nu poate fi tranșata pe cale prezentului demers judiciar.
Apelanții – pârâți au menționat și faptul că în analiza cauzei, instanța trebuia să aibă în vedere scopul reglementărilor legale invocate, precum și rațiunea avută în vedere la momentul edictării actului normativ privind protecția împotriva violenței în familie.
Nu poate fi asimilată noțiunii de violență în familie, în accepțiunea Legii 217/2003, așa cum a fost modificată prin Legea 25/2012, orice formă de conflict între membrii unei familii.
De asemenea, ordinul de protecție nu poate fi utilizat ca metodă pentru reglarea unor nemulțumiri intre membrii familiei, scopul acestui act normativ fiind acela de a proteja victime reale ale violentei in familie de abuzuri care Ie cauzează suferințe semnificative și le pun în primejdie viața, integritatea fizică sau psihică, sexuală sau emoțională.
Or, apelanții – pârâți au arătat că instanța de fond trebuia sa retina ca in cauza reclamanta nu a făcut în niciun mod dovada faptului că paratul manifesta fata de ea un comportament necorespunzător, adresându-i injurii, comportament ce poate constitui o forma de violenta verbala in sensul disp. art. 4 lit. a din Legea 217/2003, constatând ca acest fapt nu este de natura sa constituie o stare de pericol grav și iminent care să reclame intervenția de urgență a autorităților și să constituie motiv temeinic pentru aplicabilitatea măsurilor speciale cu caracter excepțional prevăzute de Legea nr. 217/2003.
Astfel, din probatoriile administrate rezulta existenta unui conflict domestic, dar care nu intra sub incidența Legii 217/2003 întrucât nu se poate constata ca reclamanta ar fi inocenta, iar celalalt ar fi agresorul (in sensul legii speciale), din moment ce ambele părți s-au provocat reciproc si sunt responsabile pentru întreținerea stării conflictuale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 13.01.2016.
Tribunalul examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente :
In esență, se susține de către apelanți faptul ca dispozițiile Legii 217/2003 nu sunt incidenta in toate cazurile de conflicte in familie, ci numai in acele situații in care victimele au suferit abuzuri semnificative care le pun in pericol viata, integritatea fizica sau psihica, sexuala sau emoțională, ceea ce nu este cazul in prezenta speță deoarece, susțin apelanții, intre părți a existat doar un conflict minor care nu a creat o stare de pericol pentru reclamantă, de natura a justifica intervenția de urgență a autorităților.
Tribunalul apreciază că aceste critici sunt nefondate, fata de împrejurarea că starea de pericol in care se poate afla reclamanta trebuie apreciata in raport de toate circumstanțele cauzei, inclusiv a celor legate de starea de sănătate si de vârsta prezumtivei victime.
Or, in speță, instanța de fond a avut in vedere atât împrejurările de fapt relevate de ansamblul probator, respectiv existența unui conflict intre părți generat de intenția reclamantei de a rezilia contractul de întreținere al cărei beneficiar este si care a condus la discuții contradictorii in cursul cărora părțile și-au adresat cuvinte jignitoare, cât si faptul că reclamanta intimata este o persoană în vârstă, cu probleme grave de sănătate, fiind nevăzătoare, încadrata in grad grav de handicap, cu asistent personal.
De altfel, chiar si apelanții recunosc in motivele de apel formulate faptul că „din probele administrate rezultă existenta unui conflict domestic” intre părți, dar apreciază ca acesta nu este atât de grav pe cât se susține de către reclamanta si nu intră sub incidenta Legii 217/2003.
Acest argument nu poate fi primit de către instanță, având in vedere că reclamantei intimate i s-a produs o suferința semnificativă, dovedita cu actul medical depus in dosarul de apel, din care rezulta ca la data de 05.01.2016 a fost solicitat Serviciul de Ambulanță Județean Prahova pentru reclamanta C. E. in vârsta de 84 ani, care in momentul respectiv se afla chiar in incinta instanței, la termenul de judecata a cauzei in fond și care a suferit un accident vascular cerebral.
Este evident că întreg comportamentul apelanților ( fiul si nora intimatei) a fost de natură a-i produce reclamantei intimate o stare de suferință psihica si fizică ce i-a pus in pericol viața si sănătatea, măsura adoptata de către prima instanță fiind astfel pe deplin justificată.
Nu poate fi reținută nici susținerea apelanților in sensul că depoziția martorei V. nu este relevantă, deoarece nu există nici un indiciu de natură a conduce la concluzia nesincerității acestei martore, care este de asemenea un membru al familiei.
De asemenea, nu este justificata nici critica apelanților in sensul ca nu s-ar fi dovedit . fizică si verbală asupra reclamantei, având in vedere că la dosar se afla dovada sancționării contravenționale a apelantului in temeiul Legii 61/1991 rep. precum si dovada înregistrării la organele competente a cauzei penale având ca obiect amenințare, fapta săvârșita tot de către apelant .
Așa cum s-a arătat anterior, din probele administrate in cauza( depoziția martorei V. L., adeverințe emise de organele de politie ) rezulta ca reclamanta intimata din prezenta cauză este supusă unor forme de violenta verbala prin folosirea unui limbaj jignitor si a amenințărilor, unei violente psihologice prin provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică si nu în ultimul rând unei violente fizice concretizata în îmbrânceli care deși aparent nu sunt grave, prezintă un grad ridicat de pericol atunci când sunt săvârșite împotriva unei persoane nevăzătoare de 84 de ani, care in mod evident are o constituție si o stare de sănătate fragilă.
Așadar, instanța apreciază că actele de violență exercitate de apelanți pun în pericol integritatea fizică și psihică a reclamantei intimate, față de caracterul repetat al acestora și de climatul frustrant în care se manifestă - fapte de natură să o alarmeze pe reclamantă și să-i creeze un disconfort psihic accentuat.
Acestea se încadrează în formele de violență în familie care necesită luarea unor masuri de protecție a victimelor, existând presupunerea rezonabila că, in caz contrar, violențele împotriva reclamantei vor continua.
Concluzionând, fata de suma considerentelor arătate in precedent, constatând ca sunt nejustificate toate criticile formulate de către apelanți, hotărârea primei instanțe fiind temeinica si legala, Tribunalul va respinge apelul declarat de apelanții – pârâți C. G. și C. D., ambii cu domiciliul în P., ., . împotriva sentinței nr. 11/06.01.2016 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. E., identificată cu CNP_, domiciliată în Ploiești, .. 103, județul Prahova și în Păulești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Fiind in culpă procesuala, Tribunalul va obliga apelanții, în solidar, la plata către intimată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții – pârâți C. G. și C. D., ambii cu domiciliul în P., ., ., . împotriva sentinței nr. 11/06.01.2016 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. E., identificată cu CNP_, domiciliată în Ploiești, .. 103, județul Prahova și în Păulești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanții, în solidar, la plata către intimată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2016.
Președinte Judecător
P. A. DanielaGheorghe D.
Grefier
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. G.D. /Tehnored. A.I.A..
5 ex./21.01.2016
dosar fond nr._ Judecătoria Ploiești
jud.fond L. M.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 123/2016. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 1062/2016.... → |
|---|
