Partaj judiciar. Decizia nr. 282/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 282/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 282
Ședința publică de la 17 Februarie 2016
Președinte - M. R.
Judecător - A. G. H.
Grefier - G. G. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - pârâți M. C. și M. F., ambii domiciliați în București, .. 2, ., etaj 5, ., împotriva sentinței civile nr. 1267 din data de 26.10.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimați - reclamanți D. D., domiciliată în B., ., ., jud. B., D. C. - S.și D. A. - V., ambele cu domiciliul în București, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că intimații - reclamanți nu au formulat întâmpinare, după care:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr.6193/_, reclamantele D. D., D. C. - S. și D. A. - V. au chemat în judecată pe pârâtul M. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună ieșirea părților din indiviziune asupra terenului intravilan în suprafață de 800 mp. situat în . Cireșului, jud. Prahova și a construcției situată pe teren.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.236/30.01.1997 al B.N.P. M. V., D. C. și M. C. au cumpărat de la numiții P. E. R. și P. V., în cote egale, terenul intravilan în suprafață de 800 mp., indiviz din 5.000 mp. situat în . Cireșului, jud. Prahova, asupra căruia au edificat, prin contribuție egală, în baza autorizației de construire nr.9/22.05.1997 o construcție cu destinația de locuință.
De asemenea, s-a mai învederat că, la data de 01.03.1999, a decedat numitul D. C., moștenitoarele acestuia fiind reclamantele din prezenta cauză în calitate de soție supraviețuitoare și fiice care nu au ajuns la o înțelegere cu coproprietarul M. C. privind ieșirea din indiviziune pe cale amiabilă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art.669 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantele au depus la dosarul cauzei, în copie, contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.236/30.01.1997, certificatul de moștenitor nr.83/27.05.1999 și autorizația de construire nr.9/22.05.1997.
În raport de susținerile reclamantelor D. D., D. C. - S. și D. A. – V., pârâtul M. C. a formulat, în temeiul art.115 – 118 C.pr.civ. de la 1865, întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, respectiv sistarea stării de indiviziune cu privire la terenul intravilan în suprafață de 800 mp. și asupra locuinței edificată pe acesta și menținerea stării de indiviziune cu privire la instalația de apă și canalizare, fosa septică, instalația electrică, inclusiv contorul, cu formarea loturilor și atribuirea acestora.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că locuința formată din subsol, parter și etaj a fost edificată, astfel încât, în realitate, există două spații locative distincte „în oglindă”, cu intrare separată, fiecare coindivizar având folosința cotei de 1/2 din construcție și teren.
Instalația electrică se află la subsol care, de asemenea, este compartimentat, iar contorul electric este amplasat pe peretele exterior al părții de construcție folosită de reclamante, fosa septică deservind întreaga construcție, țevile de scurgere fiind amplasate în subsol.
În drept, pârâtul a invocat art.6731 și urm. C.pr.civ., art.646 - 658, art.669 - 686 C.civ.
Prin sentința civilă nr.570/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă excepția competenței teritoriale a acestei instanțe, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de M., având în vedere că prezenta acțiune are ca obiect ieșirea din indiviziune asupra unui imobil compus din teren și construcția aflată pe acesta, imobil aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Vălenii de M., în condițiile în care, competența se determină, potrivit art.13 C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Vălenii de M., cauza a fost înregistrat sub nr. 1158/ 331/2012, la data de 11.04.2012.
În termenul de judecată din data de 03.12. 2012, s-a solicitat introducerea în cauză a numitei M. F., în calitate de soție a pârâtului M. C..
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților Judecătoria Vălenii de M. a pronunțat la data de 15.12.2014 încheierea interlocutorie de partaj prin care a admis, în principiu, acțiunea formulată de reclamantele D. D., D. C. - S. și D. A. – V., constatând că acestea, în calitate de moștenitoare ale defunctului D. C., și pârâtul M. C. sunt coproprietarii imobilului - teren în suprafață de 800 mp. care formează obiectul contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.236/30.01.1997 la B.N.P. M. V. din București, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topo T. I. cumpărătorii edificând, împreună, cu contribuții egale, o construcție - casă de locuit pe terenul menționat.
Totodată, s-a mai constatat că reclamantele, în calitate de moștenitoare ale defunctului D. C., dețin o cotă de ½ din fiecare imobil, iar pârâtul are cealaltă cotă de ½ din fiecare imobil, cu precizarea că imobilul construcție - duplex are regim de înălțime parter + etaj, fiind compus: la parter - terase, living room, bucătărie, grup sanitar, iar la etaj - trei camere, o baie și un dressing, imobil cu o valoare de 138.980 lei, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză construcții N. D. și planul de situație anexă.
Prin sentința civilă nr.126/26.10.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele D. D., D. C. – S. și D. A. - V. în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. F., dispunându-se ieșirea din indiviziune a părților, conform variantei unice de lotizare a raportului de expertiză T. I. și a planului de situație anexă, obligând pârâții, în solidar, la plata către reclamante a sumei de 7.253 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, onorarii experți, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, pentru întocmirea variantelor de lotizare, a fost desemnat pe expertul T. I. și, analizând expertiza tehnică - lotizare care cuprinde și propuneri de lotizare, s-a constatat că varianta unică întocmită de expert răspunde, în mare parte, cerințelor art.741 C.civ. vechi.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel, în termen legal, pârâții M. C. și M. F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în parte, arătând că s-a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art.274 C.pr.civ., în sensul obligării acestora la plata tuturor cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.253 lei.
Referitor la circumstanțierea situației de fapt, apelanții - pârâți au susținut că, la data de 17.11.2011, reclamantele D. D., D. C. - S. și D. A. - V. au chemat în judecata pe pârâtul M. C., solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului intravilan în suprafața de 800 mp. situat în . Cireșului și asupra construcției situată pe teren, arătând că D. C. și M. C. au cumpărat, împreună, în cote egale, terenul în litigiu și, prin contribuție egală, în baza autorizației de construire nr.9/22.05.1997, au edificat o construcție cu destinația de locuință.
Or, la data de 01.03.1999, D. C. a decedat, reclamantele - în calitate de soție supraviețuitoare și fiice - fiind moștenitoarele acestuia.
În continuare, apelanții - pârâți au susținut că M. C. - pârât în cauză a formulat întimpinare prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, sistarea stării de indiviziune cu privire la terenul intravilan în suprafața de 800 mp. și a locuinței edificată pe acesta și menținerea stării de indiviziune cu privire la instalația de apă și canalizare, fosa septică, instalația electrică, inclusiv contorul, cu formarea loturilor și atribuirea acestora.
La data de 15.12.2014, instanța de fond a pronunțat încheierea prin care a constatat că reclamantele, în calitate de moștenitoare ale defunctului D. C., și pârâtul M. C. sunt coproprietarii imobilului - teren în suprafața de 800 mp. care formează obiectul contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.236/30.01.1997 la B.N.P. M. V. și a construcției edificată pe acest teren, în cote egale, de 1/2 pentru fiecare, atitudinea procesuală a pârâților, astfel cum rezultă din întimpinarea depusă la dosarul cauzei, nefiind de natură să determine instanța să aprecieze asupra unei eventuale culpe procesuale, ci, din contră, aceștia au adoptat o conduită procesuală corectă și legală, solicitând admiterea în parte a cererii de chemare în judecată cu motivația expusă pe larg în întâmpinare.
Or, fără niciun raționament juridic și, fără a expune, măcar sintetic, motivele care au condus instanța de fond la obligarea la plata integrală a cheltuielilor de judecată doar a pârâților, suma de 7.253 lei a fost stabilită, exclusiv, în sarcina de plată lui M. C. și a M. F., dispozițiile art.274 C.pr.civ fiind, astfel, încălcate de Judecătoria Vălenii de M..
De altfel, în ceea ce privește cuantumul acestor cheltuieli, acesta a rezultat, probabil, din calculul efectuat doar de instanța de judecată, fără niciun fel de precizare din partea reclamantelor care, așa cum s-a menționat anterior, au înțeles să solicite, pur și simplu, cheltuieli de judecată cu caracter general, fără a preciza, însă, în ce constau, ce reprezintă, etc.
Mai mult, este incontestabil faptul că regimul acordării cheltuielilor de judecată este supus principiului disponibilității, consacrat de art.129 alin.6 C.pr.civ., ceea ce înseamnă că acestea vor fi acordate numai în măsura și în cuantumul în care au fost solicitate și, în cazul în care, exercitându-și rolul activ, instanța apreciază asupra valorii cheltuielilor de judecată (în cazul în care acestea au fost solicitate explicit), aceasta trebuie să pună în discuția părților acest aspect și să facă aplicarea principiului contradictorialității.
Or, prin faptul calculării cheltuielilor de judecată, în sensul de operații matematice de calcul, cu ocazia deliberării, fără a pune în discuția părților, fără a da acestora ocazia să-și expună argumentele și opinia cu privire la cuantumul cheltuielilor, instanța de fond a încălcat dispozițiile procesuale civile, deoarece soluționarea capătului de cerere privitor la cheltuielile de judecată trebuie să beneficieze de aceeași atenție necesară judecării oricărei cereri și trebuie să respecte toate principiile procedurii civile.
Având în vedere aceste argumente, pârâții au solicitat să se observe faptul că instanța fondului nu a motivat decizia sa relativă la obligarea lor la suportarea, integrală, a cheltuielilor de judecată și nu a dat eficiență principiului contradictorialității, limitându-se doar la a stabili în sarcina pârâților obligația de a suporta, integral, costurile procesului promovat de reclamante.
De altfel, sistarea stării de indiviziune profită, evident, ambelor parți litigante, caracterul acestei acțiuni nefiind de natură să determine o eventuală culpă procesuală, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată fiind reprezentat de culpa procesuală a părții care cade în pretenții, ori în cauza dedusă judecății, pârâții nu au căzut în pretențiile reclamantelor, astfel că o atare situație este, practic, imposibilă.
În acest sens, pârâții au susținut că nu s-au opus sistării stării de indiviziune nici anterior promovării de către reclamante a cererii de chemare în judecată și nici în timpul procesului, astfel încât, apreciază că, sub nicio formă, nu poate fi reținută o eventuală culpă procesuală.
Or, având în vedere faptul că promovarea cererii de chemare în judecată nu s-a realizat din culpa lor, manifestând în permanență bună - credință în ceea ce privește ieșirea din indiviziune, pârâții au apreciat că stabilirea în sarcina lor, exclusiv, a cheltuielilor de judecată este netemeinică și nelegală, motiv pentru care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 1267/26.10.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., urmând a se dispune obligarea reclamantelor la suportarea cheltuielilor de judecată proporțional cu cota pe care o dețin din imobil, respectiv ½, adică 3.626,5 lei, împărțirea în cote egale a cheltuielilor de judecată, fiind în accepțiunea lor, singura soluție legală și corectă.
În drept, pârâții M. C. și M. F. au invocat art.282 și urm. C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 14.01.2016, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a apelului, în condiții de legală citare a părților litigante, fără ca intimatele - reclamante D. D., D. C. - S. și D. A. – V. să formuleze întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, potrivit contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.236/30.01.1997, autorul reclamantelor – D. C. împreună cu pârâtul M. C. au dobândit, în cote egale, de la numiții P. E. - R. și P. V., terenul intravilan în suprafață de 800 mp., indiviz din suprafața totală de 5.000 mp. situat în . Cireșului”, jud. Prahova (f.6 – dos. fond).
În baza autorizației de construire nr.9/22.05.1997 eliberată de Primăria .> (f.8 – dos. fond), D. C. și pârâtul M. C. au fost autorizați să execute lucrări pentru construirea unei locuințe în regim de înălțime parter și etaj, precum și a instalației de alimentare cu energie electrică.
La data de 01.03.1999, a decedat D. C. de pe urma căruia au rămas ca moștenitori legali acceptanți reclamantele D. D., în calitate de soție supraviețuitoare, și D. C. - S. și D. A. – V., în calitate de descendenți de gradul I, masa succesorală fiind compusă, printre alte bunuri mobile și imobile, și din cota – parte de 1/4 din dreptul de proprietate asupra terenului situat în . Cireșului”, jud. Prahova, în suprafață de 800 mp. indiviz din suprafața totală de 5.000 mp. și din cota de ½ din construcția edificată, ulterior, pe acesta, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.83/27.05.1999 (f.7 – dos. fond).
Pe calea prezentului demers judiciar, reclamantele D. D., D. C. - S. și D. A. - V. au solicitat, inițial, numai în contradictoriu cu pârâtul M. C., ulterior fiind introdusă în cauză și soția acestuia - M. F., ieșirea din indiviziune asupra terenului intravilan în suprafață de 800 mp. situat în . Cireșului, jud. Prahova și a construcției situată pe teren.
Astfel, prin încheierea interlocutorie de partaj pronunțată de instanța de fond la data de 15.12.2014 - încheiere împotriva căreia nu a fost exercitată calea de atac a apelului, astfel încât, aceasta a intrat în puterea lucrului judecat - a fost admisă, în principiu, acțiunea formulată de reclamantele D. D., D. C. - S. și D. A. – V., constatând că acestea, în calitate de moștenitoare ale defunctului D. C., și pârâtul M. C. sunt coproprietarii imobilului - teren în suprafață de 800 mp. care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.236/30.01.1997 la B.N.P. M. V., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topo ing. T. I., cumpărătorii edificând, împreună, cu contribuții egale, o construcție - casă de locuit pe terenul menționat.
Totodată, s-a mai constatat că reclamantele, în calitate de moștenitoare ale defunctului D. C., dețin o cotă de ½ din fiecare imobil, iar pârâtul are cealaltă cotă de ½ din fiecare imobil, cu precizarea că imobilul construcție - duplex are regim de înălțime parter + etaj, fiind compus: la parter - terase, living room, bucătărie, grup sanitar, iar la etaj - trei camere, o baie și un dressing, imobil cu o valoare de 138.980 lei, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză construcții N. D. și planul de situație anexă.
Pe cale de consecință, pe de o parte, dată fiind poziția pârâtului M. C. exprimată în cuprinsul întâmpinării depuse la data de 15.02.2012 (f.14 – dos. fond) în sensul că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii privind sistarea stării de indiviziune existente între părți cu privire la terenul în suprafață de 800 mp. situat în . Cireșului, jud. Prahova și construcția aflată pe acesta, iar, pe de altă parte, cotele succesorale care revin părților litigante, reclamantele culegând, împreună, cota autorului lor - D. C., respectiv de ½ din ambele imobile - teren și construcție, cealaltă cotă de ½ revenind pârâților M. C. și M. F. și, ținând seama de împrejurarea că sistarea stării de indiviziune profită ambelor părți, se impunea ca, în speță, cheltuielile de judecată în privința cărora instanța de fond nu a oferit nicio motivare, dar al căror cuantum nici nu a fost contestat de pârâți, să fie suportat, conform cotelor succesorale, în mod egal, de ambele părți litigante, iar nu să fie puse, exclusiv, în sarcina de plată a pârâților.
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul constatând că apelul este fondat, urmează să îl admită ca atare și, în baza art.296 C.pr.civ., va schimba în parte sentința apelată în sensul obligării, în solidar, a pârâților M. C. și M. F. la plata către reclamantele D. D., D. C. - S. și D. A. - V. a sumei de 3.626,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond, reprezentând ½ din suma totală de 7.253, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții - pârâți M. C. și M. F., ambii domiciliați în București, .. 2, ., etaj 5, ., împotriva sentinței civile nr. 1267 din data de 26.10.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimați - reclamanți D. D., domiciliată în B., ., ., jud. B., D. C. - S.și D. A. - V., ambele cu domiciliul în București, ., ., Sector 3 și, în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă în solidar pârâții la plata către reclamanți a sumei de 3.626,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. G. H.
GREFIER
G. G. B.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. A.G.H./tehnored. A.Ș.P.
7ex. – 19.02.2016
d.f.nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. J. A. - A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 463/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 7/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
