Partaj judiciar. Decizia nr. 7/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 7/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:022._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7
Ședința publică din data de 20.01.2016
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Judecător: M. C.-A.
Grefier: S. L. F.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant D. M., CNP_, domiciliat în com. I., .. 333, jud. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2013, încheierii de ședință din data de 02.12.2013 și sentinței civile nr. 3/06.01.2014, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. E., CNP_, domiciliată în .. 333, jud. Prahova, P. G.-C., CNP_, domiciliată în com. I., .. 332, jud. Prahova, Ș. C. S., CNP_, domiciliată în com. I., .. 187, jud. Prahova, D. I., CNP_, domiciliat în com. I., ., jud. Prahova și D. L., CNP_, domiciliat în Urlați, .. 10A, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează care învederează instanței că dosarul a fost repus pe rol în vederea perimării, de la data suspendării cauzei trecând mai mult de 1 an, după care:
Tribunalul invocă din oficiu excepția de perimare a recursului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra excepției de perimare, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 11 februarie 2013 sub nr._, reclamantul D. M. a chemat în judecată pe pârâții D. E., P. G. C., Ș. C. S., D. I. și D. L., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune de pe urma defunctului D. A., decedat la data de 03.11.2011, cu ultimul domiciliu în . de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că defunctul D. A., decedat la data de 03.11.2011, cu ultimul domiciliu în . părților, pârâții P. G. C., Ș. C. S., D. I. și D. L. sunt fiii defunctului, iar D. E. este mama acestora și soție supraviețuitoare, masa succesorală rămasă de pe urma defunctului este compusă din ½ cotă indiviză din terenul în suprafață de 1000 m.p. situat în comuna I., . ½ din construcțiile aflate pe aceste teren, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr.2/09.01.2012 eliberat de BNP I. C., restul de ½ din imobil aparținând soției supraviețuitoare D. E..
Totodată, s-a arătat că soției supraviețuitoare D. E. îi revine cota-parte de 5/20 din masa succesorală, iar reclamantului și celorlalte părți le revine câte o cotă-parte de 3/20 din masa de bunuri sus-menționată.
În drept, au fost invocate prevederile art.1132, 1133 și 1134 din noul cod civil și art.274 C.pr.civilă.
În probațiune, reclamantul a atașat la dosarul cauzei, în copie, adeverința nr.121 din 09.01.2013, certificat de moștenitor nr.2 din 09.01.2012, certificat de deces, certificat de atestare fiscală nr. 88/08.01.2013.
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu au solicitat administrarea vreunui mijloc de probă în apărare.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 3/06.01.2014, prin care a admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu și a respins cererea având ca obiect ieșire din indiviziune formulată de reclamant, ca lipsită de interes.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, pe de o parte, chiar în cuprinsul certificatului de moștenitor nr.2/09.01.2012 emis de BNP I. C. în cadrul dosarului succesoral nr.2/2012, s-a menționat că „terenul a fost dobândit prin cumpărare și fără act scris”, în lipsa menționării vânzătorului, a titlului de proprietate în baza căruia vânzătorul a înstrăinat terenul și a contractului de vânzare-cumpărare ce ar fi trebuit încheiat în formă autentică, iar, pe de altă parte, potrivit art.36 și art.37 din Legea nr.203/1947, respectiv art.11 și 12 din Decretul nr.151/1950, sunt nule de drept contractele de înstrăinare a terenurilor încheiate în lipsa formei autentice, instanța apreciind că reclamantul nu a făcut dovada că terenul menționat în Certificatul de moștenitor a aparținut defunctului D. A..
Pe cale de consecință, existând posibilitatea ca acest teren să aparțină unor terțe persoane, instanța a constatat că Certificatul de moștenitor nr.2/09.01.2012 întocmit de BNP I. C. în cadrul dosarului succesoral nr.2/2012 este lovit de sancțiunea nulității absolute parțiale, sub aspectul reținerii în masa succesorală a terenului în suprafață de 1.000 m.p, situat în comuna I., .. Prahova, având ca vecini pe I. D., moștenitorii defunctului B. P. și drum pe două laturi.
Cât privește construcțiile edificate pe terenul mai sus arătat, instanța a constatat că, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.50/1991, “Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.”
Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.50/1991, autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.
În baza art.6 alin.5 din Legea nr.50/191, s-a reținut că certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții, iar conform art.37 alin.5 teza I din Legea nr.50/1991, „construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară”.
Prin urmare, legea specială prevede în caz de nerespectare a dispozițiilor acesteia mai multe sancțiuni, constând în faptul că, în speță, construcția nu poate fi considerată finalizată, construcția nu poate fi intabulată, amendă contravențională și, respectiv, posibilitatea desființării construcției.
Față de cele mai sus expuse, având în vedere faptul că reclamantul, pe de o parte, a depus la dosar autorizația pentru executare lucrări nr.2 din 29 martie 1975 în care nu a fost menționată suprafața construcțiilor ce urmau a fi edificate, că s-a omis atașarea planul de amplasare și construcție de care se face vorbire în cuprinsul aceleași autorizații sau procesul-verbal de recepție ce trebuia redactat la finalizarea lucrărilor, că în cuprinsul cererii de dezbatere a succesiunii rămase de pe urma defunctului D. A. reclamantul a menționat o construcție - locuință în suprafață de 60 m.p. și o anexă în suprafață de 30 m.p., construcții cu care a figurat defunctului în Registrul Argicol al comunei I., iar, pe de altă parte, potrivit anexei nr.1 la Cartea Funciară nr._ pe terenul situat în intravilanul satului Valea Cucului, nr.335, s-a constatat existența unei noi construcții în suprafață de 150 m.p., în lipsa autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție aferente noii construcții/extinderi absolut necesare pentru constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, potrivit art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991, instanța a apreciat că nu poate ține seama nici de dispozițiile din certificatul de moștenitor prin care s-a reținut în masa succesorală existența unor construcții, neindividualizate în vreun fel de notarul public, întrucât cei care efectuează construcții nu se pot sustrage de la obligația de a obține în prealabil autorizația de construire, prin sesizarea notarului public în vederea dezbaterii succesiunii, urmată de introducerea unei acțiuni având ca obiect ieșirea din indiviziune în vederea producerii efectelor juridice prevăzute de art.680 din noul Cod civil.
Pe cale de consecință, văzând că reclamantul nu a indicat alte bunuri decât cele menționate în Certificatul de moștenitor nr.2/09.01.2012, instanța a apreciat că la momentul pronunțării hotărârii acțiunea era lipsită de interes.
Împotriva acestei sentințe, dar și împotriva încheierilor de ședință din data de 21.10.2013 și din data de 02.12.2013, a declarat recurs reclamantul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, precum și nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În ceea ce privește încheierea din 21.10.2013, recurentul a arătat că nu i-a fost comunicată odată cu hotărârea, cu toate că, potrivit legii, se atacă odată cu fondul.
De asemenea, recurentul a susținut că încheierea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind absolut nemotivată, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 C.pr.civ.
Recurentul a mai arătat că nici încheierea din 02.12.2013 nu i-a fost comunicată odată cu hotărârea, iar în cuprinsul hotărârii nu se fac mențiuni cu privire la aceste încheieri, sentința fiind motivată generic, echivalând cu o nemotivare, în sensul că acordul de mediere nu îndeplinește condițiile legii.
Față de această situație, recurentul a precizat că nu poate formula critici cu privire la respingerea acordului de mediere și a solicitat admiterea recursului, iar pe fond, pronunțarea unei hotărâri care sa aibă la baza acordul de mediere.
Cu referire la sentința atacată, recurentul a arătat că a fost dată cu aplicarea greșită a legii,
bazându-se pe excepția lipsei de interes invocată din oficiu la termenul din 06.01.2014, dată la care instanța s-a și pronunțat prin respingerea cererii având ca obiect ieșirea din indiviziune, ignorând înscrisurile depuse la dosar, astfel că simpla bănuială a judecătorului inclusă în motivarea pe care se întemeiază respingerea acțiunii, echivalează cu o nemotivare și cu aplicarea greșită a legii.
În motivarea hotărârii, instanța de fond vorbește de persoane vătămate în drepturile lor, prin eliberarea certificatului de moștenitor, ceea ce atrage incidența nulității relative sau absolute, dar recurentul a subliniat că, în cauză, nu există terți vătămați, cu atât mai mult cu cât dreptul de proprietate a fost intabulat, beneficiind de publicitate, astfel că judecătorul fondului a constatat în mod greșit că certificatul de moștenitor este lovit de sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește construcțiile edificate pe terenul în litigiu, judecătorul fondului a făcut aplicarea prevederilor Legii 50/1991, cu toate că autorizația de construcție nr.2 a fost eliberată de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Comunei I. din data de 29.03.1975, astfel că dispozițiile pretins încălcate sunt aplicate retroactiv cu 26 de ani în urmă.
Față de motivele invocate, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și, pe fond, pronunțarea unei hotărâri judecătorești în baza acordului de mediere nr.1 din 14.09.2013, încheiat legal între părți.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 10.10.2014, sub nr._ .
Din verificarea actelor dosarului rezultă că ultimul act de procedură efectuat în cauză a avut loc la data de 08.12.2014, când judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 242 pct. 2 Cod proc. civilă.
Conform art. 248 alin. 1 Cod proc. civilă, orice cerere de chemare in judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Întrucât în speță termenul de un an de la ultimul act de procedură efectuat s-a împlinit, instanța, în baza art. 252 coroborat cu 248 alin. 1 Cod proc. civilă, urmează să admită excepția de perimare, invocată din oficiu și să constate perimarea cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de perimare, invocată din oficiu.
Constată perimarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant D. M., CNP_, domiciliat în com. I., .. 333, jud. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2013, încheierii de ședință din data de 02.12.2013 și sentinței civile nr. 3/06.01.2014, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. E., CNP_, domiciliată în com. I., .. 333, jud. Prahova, P. G.-C., CNP_, domiciliată în com. I., .. 332, jud. Prahova, Ș. C. S., CNP_, domiciliată în com. I., .. 187, jud. Prahova, D. I., CNP_, domiciliat în com. I., ., jud. Prahova și D. L., CNP_, domiciliat în Urlați, .. 10A, ., jud. Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.01.2016.
Președinte Judecători
Ș. O.-C. P.-A. A. M. C.-A.
Grefier
S. L. F.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. S.L.F./2 exemplare/25.01.2016
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 282/2016. Tribunalul PRAHOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 78/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
