Pensie întreţinere. Decizia nr. 84/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 84/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 84
Ședința publică din data de 20.01.2016
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P. – A. A.
Grefier: S. L. F.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-pârât G. M., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9827/07.09.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. A. - F., CNP_, domiciliată în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 18, ..
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 10 lei, conform chitanței . nr._/30.10.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-pârât G. M., personal, lipsă fiind intimata-reclamantă G. A.-F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 25.11.2015, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, la data de 11.12.2015, apelantul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, iar la data de 20.01.2016, intimata-reclamantă a depus concluzii scrise și înscrisuri, după care:
Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 482, art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC.
Luând act că intimata-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise și înscrisuri, comunică apelantului-pârât un exemplar al înscrisurilor.
Apelantul-pârât, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul-pârât, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, arătând că nu este de acord cu plata pensiei de întreținere, în condițiile în care intimata-reclamantă nu urmează studii superioare ci cursurile unei școli postliceale, pe care ar fi putut să o frecventeze și după terminarea clasei a zecea. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, la data de 04.12.2014, reclamanta G. A.-F. a solicitat obligarea pârâtului G. M., la plata pensiei de întreținere de la data introducerii cererii și până la terminarea studiilor.
În fapt, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 5612/26.05.1997 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea sa până la majorat.
A precizat reclamanta că prin sentința civilă nr. 2828/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilita în sarcina pârâtului în procent de 16,5% din venitul net lunar realizat și 16,5% din cota ce îi revine din chiria aferentă imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova până la majorat.
Reclamanta a menționat ca pârâtul și-a îndeplinit această obligație doar până la majoratul său, și anume 24.11.2013.
A învederat instanței reclamanta că în prezent este studentă în anul 1 la Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică Ploiești, cursuri de zi.
În drept, au fost invocate prevederile art. 499 alin. 1, art. 530 NCC și art. 451 si art. 453 NCPC.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
La dosar au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: adeverința nr. 1104 din 07. 11.2014 (f. 8), acte de identificare (f. 9), sentința civilă nr. 5612/26 mai 1997 pronunțată de Judecătoria Ploiești in Dosarul nr. 3141/1997 (f. 10-11), sentința civilă nr. 2828/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr._/281/2012 (f. 12).
La data de 23.02.2015, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a arătat că a continuat să-i plătească reclamantei pensia de întreținere și după ce aceasta a împlinit vârsta de 18 ani.
A precizat pârâtul că reclamanta este înscrisă la cursurile Universității Petrol-Gaze la locurile cu taxă.
Pârâtul a învederat instanței că ambii părinți au obligația de a întreține copilul major aflat în continuarea studiilor. De asemenea, pârâtul a arătat că și-a întemeiat o nouă familie și are obligații materiale și față de această familie.
In drept, au fost invocate prevederile art. 529, art. 499 alin. 3 NCC.
În dovedire, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
La dosar au fost depuse, în copie, facturi (f. 19-30).
La data de 25 martie 2015 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare arătând ca facturile depuse de pârât sunt restanțe din lunile anterioare.
La termenul din 20.05.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 9827/07.09.2015 Judecătoria Ploiești a admis cererea și a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea reclamantei G. A.-F., în cuantum de 16,5% din venitul net lunar al pârâtului, precum și 16,5% din cota ce îi revine din chiria aferentă imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova de la data introducerii prezentei cereri, respectiv 04.12.2014 si până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea de către acesta a vârstei de 26 de ani și a obligat pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 520 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 5612/26 mai 1997 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 3141/1997, s-a stabilit în sarcina pârâtului obligația de a plăti în favoarea reclamantei G. A.-F. o pensie lunară de întreținere, începând cu data de 26 mai 1997 și pană la majoratul minorei (f11).
Prin sentința civilă nr. 2828/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2013, s-a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului prin sentința civilă nr. 5612/26 mai 1997 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 3141/1997, de la suma de 136 lei lunar, la procentul de 16,5 % lunar din venitul net lunar al pârâtului, precum și 16,5 % din cota ce îi revine din chiria aferentă imobilului situat in Ploiești, ., jud. Prahova, de la data de 18.10.2012 și până la majoratul minorei (f. 12).
Reclamanta este fiica pârâtului și a împlinit vârsta de 18 ani la 24.11.2013, astfel cum rezultă din cartea de identitate si din certificatul de naștere (f. 9).
In prezent, reclamanta este studentă la Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică Ploiești, cursuri de zi, potrivit adeverinței nr. 1104/07.11.2014, si nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile (f. 66).
De asemenea reclamanta nu figurează nici cu contract individual de muncă în evidențele Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova. (f63)
În ceea ce îl privește pe pârât a reținut instanța că acesta este angajat al . Romania Investment SRL, cu contract încheiat pe durată nedeterminată.
De asemenea, pârâtul obține venituri și din închirierea imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova, aspect necontestat de pârât.
Pârâtul mai are în întreținere doi minori, și anume G. A.-M. născută la data de 02.07.1999 potrivit certificatului de naștere nr. 2992/21 iulie 1999 emis de Primăria Municipiului Ploiești, și minorul G. A. născut la data de 03.12.2008 potrivit certificatului de naștere nr.4512/05 decembrie 2008 emis de Consiliul Local Ploiești.
În drept, instanța a constatat că, potrivit art. 499 alin 3 NCC, părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Potrivit art. 527 NCC poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele de a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
În ceea ce privește cuantumul întreținerii potrivit art. 529 și următoarele NCC, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la jumătate din venitul său net lunar pentru trei sau mai mulți copii.
A constatat instanța de fond că legea nu stabilește un cuantum fix pentru obligația de întreținere ci un plafon maxim ce nu poate fi depășit, precum și un criteriu variabil în raport de care aceasta obligație se stabilește.
La stabilirea obligației de întreținere instanța trebuie să aibă în vedere atât nevoile creditorului, cât si mijloacele de care dispune debitorul.
Cu privire la posibilitatea pârâtului de a plăti pensia de întreținere instanța de fond a constatat că acesta are mijloacele financiare necesare, fiind angajat al . Romania Investment SRL, iar acesta își suplimentează veniturile prin închirierea imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova.
In ceea ce privește nevoile reclamantei instanța de fond a constatat că aceasta are nevoie de susținerea financiară din partea părinților săi atât timp cât se află în continuarea studiilor, atât pentru a-și perfecționa pregătirea profesională, cât și pentru efectuarea cheltuielilor obișnuite, curente, și împlinirea altor nevoi decât cele determinate de frecventarea unei forme de învățământ.
În concluzie, față de nevoile reclamantei, de mijloacele financiare ale pârâtului și de limita impusă de lege până la care se poate acorda pensie de întreținere, instanța de fond a admis acțiunea și l-a obligat pe pârâtul G. M. la plata lunară a pensiei de întreținere în favoarea reclamantei G. A. F., în cuantum de 16,5 % din venitul său net lunar, precum și la 16,5 % din cota ce îi revine din chiria aferentă imobilului situat in Ploiești, ., jud. Prahova.
La stabilirea pensiei de întreținere instanța de fond a avut în vedere și disp. 530 NCC care prevede că pensia de întreținere se datorează de la data introduceri cererii de chemare în judecată, respectiv art. 04.12.2014 și până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea de către aceasta a vârstei de 26 de ani.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea reclamantei G. A. F., în cuantum de 16,5 % din venitul său net lunar, precum și la 16,5 % din cota ce îi revine din chiria aferentă imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova, de la data introducerii cererii, respectiv 04.12.2014 și până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea de către aceasta a vârstei de 26 de ani.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata, instanța de fond a constatat că potrivit art. 453 alin. 1 NCPC partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Potrivit art. 451 alin.1 NCPC, cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru si onorariile avocaților.
Deși pârâtul a solicitat respingerea acestui capăt de cerere deoarece a achitat pensia de întreținere și după ce minora a împlinit vârsta de 18 ani, instanța de fond a constatat că din facturile depuse la dosar că acesta s-a ocupat de întreținerea reclamantei și după ce sentința civilă nr. 2828/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2013 a încetat să mai producă efecte însă doar până în luna august 2014, iar cererea a fost introdusă abia în luna decembrie 2014.
A constatat instanța de fond că începând cu luna septembrie 2014, pârâtul nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile parentale și să se mai ocupe de bunăvoie de creșterea reclamantei și să-i asigure cele necesare traiului și educației, astfel încât reclamanta a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată.
De asemenea instanța de fond a constatat că potrivit art. 454 NCPC, pârâtul poate fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecata, doar daca la primul termen de judecata la care părțile erau legal citate recunoștea pretențiile reclamantei.
În speță paratul nu a înțeles să recunoască pretențiile reclamantei, iar reclamanta a fost nevoită să efectueze cheltuieli pentru desfășurarea procesului.
Având în vedere că pârâtul nu a înțeles să se mai ocupe de bunăvoie de creșterea reclamantei, aceasta a fost nevoită să se adreseze instanței, efectuând cheltuieli în cuantum de 520 de lei, din care 20 de lei taxa de timbru (f. 6) și onorariu avocat de 500 lei potrivit chitanței nr. 19.
Pentru aceste considerente instanța de fond a admis acest capăt de cerere și a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul G. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că, în fapt, prin sentința civilă nr. 9827/07.09.2015 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea reclamantei și l-a obligat la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea acesteia, în cuantum de 16,5 % din venitul net lunar precum și 16,5 % din cota ce îi revine din chiria aferentă imobilului închiriat, până la terminarea studiilor de către aceasta dar nu mai târziu de 26 de ani.
Apelantul-pârâta a învederat instanței că sentința nr. 9827/07.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, adeverința depusă de reclamantă, emisă de Universitatea petrol și Gaze, din care reieșea faptul că aceasta se află în continuarea studiilor, fiind studentă la cursuri de zi, potrivit adeverinței nr. 1104/07.11.2014 la Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică Ploiești.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Ploiești, motivat de adeverința sus menționată, a dat eficiență art. 499 alin. 3 NCC, potrivit căruia părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Acest text de lege, conține o obligație imperativă, pentru ca, copilul major să poată fi îndreptățit la plata pensiei de întreținere, aceea de a se afla în continuarea studiilor.
A arătat apelantul-pârât că trebuie observat faptul că instanța a avut în vedere la data pronunțării hotărârii (07.09.2015) - o adeverință emisă de Universitatea Petrol și gaze Ploiești eliberată în anul 2014.
In continuare, a arătat faptul că după data pronunțării hotărârii, având o bănuială că intimata-reclamanta nu mai frecventează cursurile facultății, a făcut demersuri la Universitatea de Petrol și Gaze, pentru a se lămuri asupra acestui aspect, iar bănuielile sale, i-au fost confirmate de Secretariatul Universității de Petrol și Gaze Ploiești care i-a comunicat verbal faptul că intimata - reclamantă nu se mai află înscrisă la nici o facultate din cadrul Universității Petrol și Gaze Ploiești.
A precizat apelantul-pârât că a solicitat o dovadă scrisă, însă i-au comunicat că nu pot elibera o astfel de dovadă decât la solicitarea instanței de judecată.
Astfel, având în vedere cele menționate mai sus, luând în considerare că intimata-reclamantă nu se mai află înscrisă la facultate, nefiind în continuarea studiilor așa cum o impune textul de lege (art. 499 alin.3 NCC), apelantul-pârât a precizat că a fost nevoit să promovez prezentul apel.
Astfel, apelantul-pârât a precizat că obligația de întreținere este o îndatorire impusă de lege părinților de a asigura copiilor lor minori sau majori, aflați în continuarea studiilor, mijloacele necesare educării și pregătirii profesionale, având drept criterii orientative pentru stabilirea cuantumului pensiei, nevoia celui care pretinde întreținere și mijloacele celui care urmează a o plăti, după cum se arată în art. 529 NCC.
Pe această cale, apelantul-pârât a solicitat în temeiul art. 298 NCPC, efectuarea unei adrese de către instanța de apel, către Universitatea Petrol și Gaze Ploiești care să ne comunice dacă intimata reclamantă G. A. F. mai figurează înscrisă pe listele vreunei facultăți în prezent.
Față de toate aspectele invocate, motivat de faptul că intimata-reclamantă nu se mai află în continuarea studiilor, apelantul-pârât a solicitat admiterea apelului iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În dovedire, apelantul-pârât a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, efectuarea unei Adrese către Universitatea Petrol și Gaze Ploiești care să comunice dacă intimata reclamantă G. A. F. mai figurează înscrisă pe listele vreunei facultăți în prezent.
În drept, apelantul-pârât a invocat dispozițiile art. 468 și urm. NCPC, art. 499 NCC, art. 298 din NCPC.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 12.11.2015 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
În raport de motivele de apel formulate de pârâtul G. M., reclamanta G. A. F. a formulat, în temeiul art. 482 NCPC raportat la art. 205 NCPC, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală (f. 10-12).
În motivarea întâmpinării, reclamanta a învederat instanței că la pronunțarea hotărârii, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a obligat paratul la plata pensiei de întreținere în favoarea reclamantei, având în vedere ca aceasta, se afla în continuarea studiilor, fiind înscrisa în anul universitar 2014-2015 la cursuri de zi la Facultatea de Inginerie Mecanica și Electrica Ploiești, așa cum reiese din adeverința depusă la dosar.
In ceea ce privește susținerile apelantului, intimata-reclamantă a învederat instanței că ca acestea sunt nefondate și nereale întrutotul. Conform contractului anual de studii și a chitanțelor aferente, intimata a urmat cursurile anului universitar 2014-2015, achitând la zi taxa anuală în cuantum de 725 lei trimestrial, în cele patru rate stipulate în contract, conform chitanțelor înregistrate cu . UPG, având nr._ luna iulie 2014,_ din luna decembrie 2014,_ din luna mai 2015,_ din luna martie 2015.
Astfel, intimata-reclamantă a arătat că la terminarea anului universitar, după terminarea sesiunii, a realizat că aceste cursuri, materii nu sunt ceea ce își dorește, motiv pentru care, s-a înscris la „Scoală Postliceala „Regina M.” cursuri la zi, anul școlar 2015-2016, așa cum rezulta din adeverința nr. 835/12.11.2015 emisă de aceasta instituție și pe care a depus-o la dosar.
Având în vedere aceste considerente, intimata-reclamantă a precizat că apelantul se afla în eroare, intricat intimata nu a întrerupt studiile, ci doar a schimbat specializarea profesională și instituția ceea ce nu presupune o întrerupere, dat fiind faptul că anul universitar încheiat la UPG a fost 2014-2015, iar la Postliceala Regina M. frecventează cursurile anului școlar 2015-2016.
In opinia sa, intimata are nevoie de susținerea financiară din partea tatălui apelant, atât timp cât se afla în continuarea studiilor, atât pentru a-și perfecționa pregătirea profesională, cât și pentru efectuarea cheltuielilor obișnuite, curente și împlinirea altor nevoi decât cele determinate de frecventarea unei forme de învățământ, iar reaua credința a acestuia de a se sustrage de la contribuția firească a unui părinte pentru copilul său, este în mod indubitabil evidentă.
În concluzie, față de nevoile intimatei și de mijloacele financiare ale apelantului, aceasta a apreciat că instanța de fond în mod corect și în temeiul art. 527, 529, 530 C.civ. și art. 453, art. 454 NCPC, a admis acțiunea, obligându-l pe acesta la plata pensiei de întreținere de la data introducerii acțiunii până la terminarea studiilor și a cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat respingerea apelului ca nefondat și mențiunea sentinței civile nr. 9827/07.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești ca fiind temeinică și legală cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, constând in onorariu avocat.
În dovedirea celor susținute, intimata-reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
La data de 11.12.2015, apelantul-pârât a formulat un răspuns la întâmpinarea reclamantei prin care a solicitat admiterea apelului și pe cale de consecință respingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederând faptul că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea hotărârii (septembrie 2015) adeverința depusă de reclamantă, emisă de Universitatea Petrol și Gaze, din care reieșea faptul că aceasta se află în continuarea studiilor, fiind studentă la cursuri de zi, potrivit adeverinței nr. 1104/07.11.2014 la Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică Ploiești.
Sentința nr. 9827/07.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești este nelegală și netemeinică, motivat de faptul că a avut la bază o adeverință emisă de Universitate - unde de fapt aceasta nu mai figurează ca studentă.
A susținut apelantul-pârât că nu are importanță motivul pentru care aceasta nu mai frecventează cursurile Universității Petrol și Gaze - important este faptul că sentința apelată nu are la bază niște înscrisuri reale și actuale.
Trebuie observat faptul că instanța a avut în vedere la data pronunțării hotărârii (07.09.2015) - o adeverință emisă de Universitatea Petrol și Gaze Ploiești eliberată în anul 2014.
Intimata - reclamantă susține în mod nereal și încearcă să inducă în eroare Instanța de judecată cu afirmația că aceasta nu a întrerupt studiile - ci doar a schimbat specializarea profesională și instituția.
În acest sens, apelantul-pârât a apreciat că trebuie făcută o distincție între cursurile de învățământ superior pe care intimata le-a frecventat în cadrul Universității de Petrol și Gaze care urmau a se finaliza cu licența și cursurile profesionale pe care le urmează în prezent în cadrul acestei școli Postliceale Regina M..
Cursurile pe care se pare că le urmează în prezent intimata reclamantă nu pot fi asimilate studiilor superioare la care se referă textul de lege - studiile superioare fiind de esența admiterii cererii de pensie de întreținere.
Mai mult decât atât, nu se cunoaște în acest moment care este durata și natura acestor cursuri pe care se pare că le urmează în cadrul Scolii Postliceale.
Pe această cale, având în vedere situația prezentată, apelantul-pârât a solicitat în temeiul art. 298 NCPC, efectuarea unei adrese de către instanța de apel, către Scoală Postliceală „Regina M.”, pentru a comunica care este durata și natura cursurilor la care este înscrisă în prezent G. A. F..
Față de toate aspectele invocate, motivat de faptul că intimata-reclamantă nu se mai află în continuarea studiilor superioare, apelantul-pârât a solicitat admiterea apelului iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de pârât, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În fapt, după cum a arătat și instanța de fond, tribunalul reține că reclamanta G. A.-F. este fiica pârâtului G. M., în prezent reclamanta fiind majoră.
Conform dispozițiilor art. 499 alin. 3 NCC, părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
În fața instanței de fond, reclamanta a susținut că, deși majoră, se află în continuarea studiilor, fiind studentă în anul I la Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică din cadrul Universității „Petrol-Gaze” Ploiești, sens în care a depus la dosar, în original, adeverința nr. 1104/07.11.2014 emisă de această instituție superioară de învățământ, din care rezultă că în anul universitar 2014-2015 reclamanta este înscrisă la respectiva facultate, în anul I de studii, cursuri de zi.
Prin apelul declarat, pârâtul a criticat soluția instanței de fond, arătând că în mod neîntemeiat a fost admisă acțiunea, în condițiile în care hotărârea a fost pronunțată în luna septembrie 2015, iar adeverința de student era eliberată în luna noiembrie 2014.
Din această perspectivă, tribunalul constată că, potrivit reglementărilor legale în vigoare anul universitar începe în luna octombrie a anului și se încheie în luna septembrie a anului următor. Cu alte cuvinte, un an universitar nu se încheie în luna iulie a anului următor, odată cu sfârșitul perioadei de examene din semestrul al doilea, ci el se încheie în luna septembrie, după finalizarea sesiunii de restanțe ori de reexaminări.
Prin urmare, tribunalul constată că în luna septembrie 2015, când a fost pronunțată sentința atacată, reclamanta era în continuare studentă în anul I, după cum a reieșit din adeverința de student menționate mai sus.
Pe de altă parte, din chitanțele depuse în copie la dosar în apel (filele17-18) tribunalul mai observă că reclamanta a achitat, pentru anul universitar 2014-2015, și taxele de studii aferente, în 4 rate trimestriale.
În consecință, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia, atâta timp cât reclamanta a făcut dovada că, deși majoră, se află în continuarea studiilor, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 499 alin. 3 NCC.
În ce privește precizările reclamantei cu ocazia soluționării prezentului apel, tribunalul reține că după terminarea anului universitar 2014-2015, reclamanta a renunțat a mai urma cursurile respectivei facultăți și s-a înscris la Școala Postliceală „Regina M. de România”, cursuri de zi, anul școlar 2015-2016, așa cum rezultă din adeverința nr. 834/12.11.2015 emisă de această instituție de învățământ (fila 19 dosar apel).
Nu pot fi primite susținerile pârâtului din răspunsul la întâmpinare, în sensul că reclamanta nu ar mai putea beneficia de pensie de întreținere, deoarece aceasta nu se mai află în continuarea studiilor superioare, așa cum prevede legea.
În realitate, așa cum s-a menționat anterior, art. 499 alin. 3 NCC nu se referă doar la ipoteza în care copilul major se află „în continuarea studiilor superioare (universitare)”, ci conține expresia „în continuarea studiilor”.
Conform prevederilor art. 44 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, (1) Învățământul postliceal se organizează pentru calificări profesionale înscrise în Registrul național al calificărilor, stabilite de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului. (2) Învățământul postliceal face parte din învățământul profesional și tehnic și este parțial subvenționat de stat. (3) Învățământul postliceal special face parte din învățământul profesional și tehnic și este integral subvenționat de stat.
Prin urmare, tribunalul constată că și la acest moment reclamanta, deși majoră, se află în continuarea studiilor și nu a împlinit încă vârsta de 26 de ani, prin urmare acesta este îndreptățită să primească în continuare pensie de întreținere de la tatăl său.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 480 NCPC, tribunalul va respinge apelul declarat de pârâtul G. M. împotriva sentinței civile nr. 9827/07.09.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
De asemenea, în baza dispozițiilor art. 274-276 C.proc.civ., tribunalul va obliga apelantul-pârât să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței aflate la dosar (fila 14 dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-pârât G. M., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9827/07.09.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. A. - F., CNP_, domiciliată în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 18, ., ., ca fiind nefondat.
Obligă apelantul la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel, către intimata-reclamantă.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2016.
Președinte Judecător
Ș. O. C. P. A. A.
Grefier
S. L. F.
Red. Ș.O.C./tehnored. B.G.G.
4 ex./25.01.16
D. f._ - Judecătoria Ploiești
j. f. A. A. M.
Operator de data cu caracter personal nr. 5595
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 169/2016. Tribunalul PRAHOVA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 32/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
