Pretenţii. Decizia nr. 1349/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1349/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 1349/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1349
Ședința publică din data de 28.10.2014
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTORI - G. M.
- N. C.
GREFIER - R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții – pârâți C. L. S. 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, . - 13, S. 2 și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENTĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. S. 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, . - 13, S. 2 împotriva sentinței civile nr._/27. 09.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. DE ÎNGRIJIRE P. T. OCUPAȚIONALĂ P. PERSOANELE ADULTE CU handicap URLAȚI, cu sediul în Urlați, . nr. 52, jud. Prahova.
Cererea scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul în temeiul disp. art.150 C.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ 2012, reclamantul C. de Îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați, în contradictoriu cu pârâții C. L. S. 2 București și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 8.869,23 lei reprezentând contravaloarea diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere care revine, ca obligație de plată beneficiarului/ aparținătorului, pentru perioada 01.01._11.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.54 alin.4 din Legea nr.448 /2006 și art.34 din H.G. nr.268/2005.
În raport de susținerile reclamantului, la 10.06.2013, pârâta Direcția Generală de Asistentă Socială și Protecția C. S. 2 București a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.
La termenul de judecată din data de 11.06.2013, s-a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, excepție care, prin încheierea de ședință din 25.06.2013, a fost respinsă ca neîntemeiată, cauza fiind repusă pe rol.
În urma probelor administrate în cauză cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate contabilă C. N., Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/27.09.2013 prin care a fost admisă acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamant, dispunându-se obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 8.869,23 lei, către reclamantă, reprezentând contravaloarea diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere care revine ca obligație de plată beneficiarilor/aparținătorilor bolnavului M. V., pentru perioada 01.01._11, sumă calculată conform raportului de expertiză contabilă C. N., precum și la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu expert.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, observând acțiunea reclamantei, s-a constatat că persoana cu handicap M. V. este instituționalizat pe raza jud. Prahova și are domiciliul în București, S. 2, ..127.
Potrivit art.34 din H.G. nr.268/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Direcția Generală de Asistență Socială pe raza căreia își au domiciliul persoanele instituționalizate pe raza altui județ decât cel de domiciliu este obligată, alături de C. Județean din raza de domiciliu - ce repartizează atare fonduri - la plata diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/ aparținătorului, norme legale față de a căror incidență, în speță, instanța de fond a apreciat întemeiată acțiunea, fiind înlăturată susținerea pârâtelor, în sensul că beneficiarul nu are domiciliul pe raza Municipiul București, S. 2, întrucât, din actele de identitate ale acestuia, existente la dosar rezultă că acesta are domiciliul pe raza S. 2 București.
Astfel, în raport de apărările pârâtelor, instanța de fond a reținut că, atât timp cât din actele de identitate existente la dosar rezultă că această persoană are domiciliul pe raza Sectorului 2 București, s-a constatat ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art.54 din H.G. nr.268/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.448/2006.
Din raportul de expertiză contabilă C. N., prima instanță a reținut că pârâtele, în solidar, datorează reclamantei suma de 8.869,23 lei, reprezentând plata diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere a unei persoane cu domiciliul în Sectorul 2 București pe care pârâta Direcția Socială de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București, în solidar, cu C. L. S. 2 București trebuie să o plătească reclamantei, pentru serviciile sociale prestate în conformitate cu prevederile Legii nr.448/ 2006, expertul făcând precizarea că persoana asistată ce a făcut obiectul sumelor facturate de reclamantă nu a avut contribuție proprie la acoperirea cheltuielilor de întreținere și, ca urmare, decontarea se datorează la nivelul costurilor lunare/ asistat realizate, știind că au fost sub limita maximă impusă de H.G.R. nr.23/ 2010 și că au fost aprobate, lunar, de C. Județean Prahova.
Față de considerentele arătate și, în baza textelor de lege invocate, instanța de fond a admis acțiunea precizată, în sensul celor expuse, iar în baza art.274 C.pr.civ., a dispus obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumei de 1.000 lei către reclamantă reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată, respectiv onorariul expertului contabil.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de C. de Îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoane Adulte cu Handicap Urlați.
Astfel, s-a arătat că, în C. de Îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoane Adulte cu Handicap Urlați, ca și în alte centre din țară, există persoane cu handicap, internate anterior apariției Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și a Hotărârii Guvernului nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006, în legea specială fiind specificat, în clar, care este modul de legalizare a șederii beneficiarilor în centre și modalitățile de plată și decontare a serviciilor de asistentă socială.
În acest sens, art.34 din H.G. nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, prevede că, în situația în care, în unitatea administrativ - teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul nu poate prelua persoana cu handicap, de la data publicării normelor metodologice, admiterea (în prezenta speță ar trebui interpretată ca o solicitare de admitere a continuării acordării serviciilor) persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistentă socială și protecția copilului din unitatea administrativ - teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul.
Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistentă socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București a solicitat a se observa că nu a existat nicio informare prin care D.G.A.S.P.C. S. 2 să fie înștiințata despre existenta în C.I.T.O.P.A.H. Urlați a unui beneficiar care are domiciliul pe raza administrativ - teritorială a Sectorului 2, cu precizarea că, C.I.T.O.P.A.H. Urlați nu a făcut nicio solicitare către D.G.A.S.P.C. în sensul efectuării unui schimb de beneficiari, având în vedere că, în centrele aflate pe raza teritorială a Sectorului 2, subordonate D.G.A.S.P.C. S. 2, se află instituționalizați beneficiari domiciliați pe raza jud. Prahova.
Mai mult decât atât, D.G.A.S.P.C. S. 2 ar trebui să ghicească dacă beneficiarul are sau nu aparținători teritoriali pe raza Sectorului 2 sau a altor localități sau să găsească, rapid, sumele datorate, conform unor hotărâri de instanță pronunțate doar în baza unor facturi care evidențiază anumite operații în contabilitate, facturi emise per total o dată la 6, 9 sau 12 luni (fără respectarea art.33 (3) din Hotărârea Guvernului nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap) care, în niciun caz, nu pot tine loc de contract sau nu pot reprezenta creanțe certe, lichide și exigibile.
În opinia pârâtei, instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul că îintre D.G.A.S.P.C. S. 2 și C.I.T.O.P.A.H. Urlați - Prahova, conform dispozițiilor clar stabilite de lege, trebuiau încheiate acte juridice care să ducă la producerea unor efecte juridice începând cu anul 2009, astfel cum rezulta și din Regulamentul de organizare și funcționare al centrului de recuperare a costurilor reabilitare neuropsihică pentru persoane adulte cu handicap Urlați - Prahova.
Acest „Centru” a fost înființat în subordinea Consiliului Județean Prahova și se află în structura D.G.A.S.P.C. Prahova, fiind ținut să respecte procedurile stabilite de D.G.A.S.P.C. Prahova pentru fiecare tip de activitate desfășurată.
Astfel, prin art.33, alin.1, 2 și 3 din hotărâre, în cazul reglementat de art. 54 alin.4 din Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor ca handicap, republicată, „decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielii stabilit de consiliile județene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiul București. Obligația de decontare a cheltuielilor prevăzute la alin. (1) revine consiliului județe; sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București în a cărui/căror rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială si protecția copilului”.
Decontarea cheltuielilor se face lunar pentru luna anterioară.
Astfel cum rezulta și din înscrisurile depuse de reclamantă, acest cost este stabilit și aprobat lunar de către C. Județean Prahova, în condițiile în care, sursele bugetare aprobate sunt acoperitoare acestor cheltuieli, astfel cum rezultă și din referatele depuse la dosar.
C.I.T.OP.A.H. Urlați nu a înțeles să respecte prevederile legale în materie, emițând facturi retroactiv, „en gros”, facturi care au fost remise de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București, neputând fi acceptate la plată, în lipsa unor prevederi contractuale valabile.
Un alt aspect pe care instanța de control judiciar îl va constata este cel referitor la inutilitatea admiterii și administrării probei cu expertiză contabilă având în vedere că, prin Hotărârea Guvernului nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor ci handicap, legiuitorul român a prevăzut, expres, modul de stabilire, calcul și decontare a cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale, de reținut fiind și aspectul conform căruia în situația în care beneficiarii habitează statornic, de mai multa vreme, în altă locație decât cea de domiciliu, textul Legii nr.448/2006 a dat spre folosință și interpretare termenii, alternativi - domiciliul sau reședință, tocmai datorită faptului că, indiferent de locația identificată ca domiciliu, o persoană poate habita statornic în altă reședință.
La încheierea oricărui act juridic cu ecou în materie de buget de stat, care duce la achitarea unor obligații bănești, neclar conturate, trebuie ținut cont de legislația în materie bugetară care este axată pe acordarea unei atenții sporite la alocarea și modul de consum al banilor publici, în materie contractuală, acceptul rezultând din operațiunile emisiunii, adică declarația de voință, urmată de transmitere, receptiune, adică primirea acceptării și cunoașterea acceptării, în final rezultând necesitatea existentei unei garanții a încheierii unei convenții, (contract, protocol, etc.) sub forma primirii acceptării - receptiunii.
În consecință, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București a apreciat că, în cauza de fată, nu există un act bilateral acceptat și însușit de părți, aspect clar cerut de Legea nr.448/2006, sumele fiind prevăzute distinct în bugetul instituției la momentul întocmirii acestuia, adică cu destinație și alocare identificată, astfel cum rezultă și din referatele lunare pentru aprobarea costurilor la nivelul județului Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția a – II – a Civilă, de C. Administrativ si Fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr._ 2012 la data de 28.11.2013.
P. încheierea de ședință din data de 02.09.2014, Tribunalul Prahova - Secția a - II - a Civilă, de C. Administrativ si Fiscal a transpus cauza, în temeiul art.99 alin.2 din R.O.I., de pe rolul acestei secții a tribunalului pe rolul Secției I a Tribunalului Prahova, pricina fiind înregistrată sub nr._ la data de 17.09.2014.
La rândul său, și pârâtul C. L. al Sectorului 2 București - prin reprezentanți legali, a declarat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr._/27.09.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, considerând-o vădit netemeinică și nelegală, arătând că, din analiza considerentelor hotărârii atacate, se poate observa cu ușurință faptul că instanța de judecată a ignorat cu desăvârșire apărările formulate de instituție, fapt ce a condus la admiterea greșită a acțiunii formulate de C. de îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați.
Astfel, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Sectorului 2 București, învederând faptul că, prin Hotărârea nr.43/17.12.2004 a Consiliului L. al Sectorului 2 București, s-a dispus înființarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București (pârâtă și în prezenta cauză), aceasta fiind instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Consiliului L. al Sectorului 2 al Municipiului București, formată prin comasarea serviciului public de asistență socială al Sectorului 2, a serviciului public specializat pentru protecția copilului al Sectorului 2, a Centrului de Recuperare și Reabilitare Persoane cu Handicap și a Centrului de îngrijire și Asistență nr. 2, Creșe S. și Creșa Ciobănașului, precum și prin preluarea, în mod corespunzător, a atribuțiilor și funcțiilor acestora.
În calitate de instituția publică cu personalitate juridică, în vederea realizării atribuțiilor sale prevăzute de lege, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București îndeplinește, în principal, următoarele funcții: de coordonare a activităților de asistență socială și protecție a copilului la nivelul Sectorului 2 al Municipiului București; de administrare a fondurilor pe care le are la dispoziție; de colaborare cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și instituțiilor care au responsabilități în domeniul asistenței sociale, cu serviciile publice locale de asistență socială, precum și cu reprezentanții societății civile care desfășoară activități în domeniu; de reprezentare a Consiliului L. al Sectorului 2 al Municipiului București, pe plan intern și extern, în domeniul asistenței sociale și protecției copilului.
Având în vedere cele arătate, coroborat cu obiectul cererii de chemare în judecată formulată de C. de îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați, pârâta a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Sectorului 2 București, constatând că atribuțiile în ceea ce privește solicitările reclamantului au fost delegate, în totalitate, de către C. L. S. 2 București Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București.
Pe fondul cauzei, pârâtul a apreciat că, în mod greșit, instanța de fond a dispus și obligarea instituției, alături de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București, la plata sumelor pretinse de reclamant, deoarece, în conformitate cu prevederile art.54 din Legea nr. 448/ 2206 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată și într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială.
Obligația de decontare a cheltuielilor revine consiliului județean sau consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului București în a cărui rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, conform art.33 alin.2 din H.G. nr.268/ 2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Însă, pentru a putea fi decontate cheltuielile de îngrijire, în baza Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru beneficiarii domiciliați pe raza Sectorului 2 care sunt instituționalizați în C. de îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați, în principiu este necesară existența unui protocol de acordare a serviciilor sociale semnat între cele două instituții care să aibă acest obiect și înregistrat înainte sau în data de la care se solicită decontarea cheltuielilor.
Această obligație a încheierii protocolului/convenției este explicit subliniată în art.34 alin.4 din Normele de aplicare a Legii nr.448/2006, specificat în pct.14 alin. I din H.G. nr.89/05.02.2010.
În speță, pentru perioada 01.01._11, acest protocol nu a fost semnat, D.G.A.S.P.C. S. 2 comunicând reclamantului că nu poate proceda la plata cheltuielilor aferente acestei perioade, deoarece D.G.A.S.P.C. S. 2 nu se putea angaja să achite retroactiv plata cheltuielilor pretinse, întrucât aceste sume nu au fost prevăzute în bugetul instituției pentru perioada respectivă.
Direcția Economică și Serviciul Rezidențial Adulți din cadrul D.G.A.S.P.C. S. 2, la solicitarea încheierii protocolului în urma căruia să asigure decontarea cheltuielilor, a avut ca temei legal art.6 fin H.G. nr.1434/2004, apreciind în mod just că numai astfel se poate întocmi bugetul anual având reprezentarea sumelor datorate.
Începând cu data de 01.01.2009, reclamanta a devenit o instituție cu personalitate juridică și, până la dobândirea personalității juridice a acestui centru, cheltuielile privind aceste persoane au fost suportate de D.G.A.S.P.C. Prahova, orice pretenții materiale față de C. L. S. 2 București fiind în realitate nejustificate.
În final, s-a arătat că atât C. L. S. 2 București, cât și D.G.A.S.PC. S. 2 nu au transmis reclamantei nicio solicitare care să aibă ca obiect admiterea, în cadrul centrului, a persoanelor fizice ale căror documente au fost depuse în susținerea cererii de chemare în judecată.
În considerarea tuturor aspectelor precizate, C. L. S. 2 București a solicitat admiterea recurs, modificarea sentinței civile nr._/27. 09.2013 a Judecătoriei Ploiești, cu consecința respingerii acțiunii formulată de C. de îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați, precum și judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 C.pr.civ.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care se vor expune în continuare:
Potrivit art.137 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Sectorului 2 București, invocată de acesta, sens în care s-a învederat faptul că, prin Hotărârea nr.43/17.12.2004 a Consiliului L. al Sectorului 2 București, s-a dispus înființarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București (pârâtă în prezenta cauză), aceasta fiind instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Consiliului L. al Sectorului 2 al Municipiului București, formată prin comasarea serviciului public de asistență socială al Sectorului 2, a serviciului public specializat pentru protecția copilului al Sectorului 2, a Centrului de Recuperare și Reabilitare Persoane cu Handicap și a Centrului de îngrijire și Asistență nr. 2, Creșe S. și Creșa Ciobănașului, precum și prin preluarea, în mod corespunzător, a atribuțiilor și funcțiilor acestora, coroborat cu obiectul cererii de chemare în judecată formulată de C. de îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați, se reține că, potrivit art.34 alin.4 din Hotărârea nr.89/05.02.2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.268/2007 „costul mediu lunar al cheltuielilor pentru persoanele cu handicap asistate și care au domiciliul în alte județe/sectoare ale Municipiului București decât cel pe raza căruia se află centrul rezidențial va fi suportat, pe bază de convenții, din bugetul consiliului județean/local în care persoana cu handicap asistată are domiciliul”.
În speță, conform certificatului de încadrare în grad de handicap nr.1039/ 21.02.2003, bolnavul M. V. a fost diagnosticat cu deficiență funcțională accentuată, fiind internat în cadrul Centrului de Îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați.
Cartea de identitate a bolnavului M. V. eliberată la data de 21.04.2009, valabilă până la data de 02.04.2019, atestă împrejurarea că acesta își are domiciliul în București, S. 2, context în care, făcându-se aplicarea textului de lege menționat în precedent, este evident că decontarea costului mediu lunar al cheltuielilor se va face din bugetul consiliului local în rază căruia persoana cu handicap asistată își are domiciliul, respectiv C. L. S. 2 București care, în speță, justifică calitatea procesuală pasivă, existând identitate între acesta și persoana juridică obligată în raportul juridic dedus judecății.
Alegația pârâtului C. L. S. 2 București inserată în cuprinsul motivelor de recurs în susținerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive sensul că, prin Hotărârea nr.43/17.12.2004 a Consiliului L. al Sectorului 2 București, s-a dispus înființarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București (pârâtă în prezenta cauză), aceasta fiind instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Consiliului L. al Sectorului 2 al Municipiului București, formată prin comasarea serviciului public de asistență socială al Sectorului 2, a serviciului public specializat pentru protecția copilului al Sectorului 2, a Centrului de Recuperare și Reabilitare Persoane cu Handicap și a Centrului de îngrijire și Asistență nr. 2, Creșe S. și Creșa Ciobănașului, precum și prin preluarea, în mod corespunzător, a atribuțiilor și funcțiilor acestora nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, hotărârea respectivă nu a fost depusă la dosar pentru a se verifica această apărare, cu precizarea că, deși s-a arătat că „prin întâmpinarea noastră…”, în realitate, această parte nu a formulat întâmpinare cu ocazia instrumentării pricinii în primă instanță, ci numai pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București.
Nu în ultimul rând, deși a fost invocată Hotărârea nr.43/17.12.2004 a Consiliului L. al Sectorului 2 București – act administrativ unilateral, este evident că, în raport cu Hotărârea nr.89/05.02.2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.268/2007 – hotărâre emisă pentru organizarea executării legilor, acest din urmă act normativ este de imediată aplicare, fiind un act administrativ emis de Guvernul României.
Pe fondul cauzei, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, potrivit art.34 din H.G. nr.268/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Direcția Generală de Asistență Socială pe raza căreia își au domiciliul persoanele instituționalizate pe raza altui județ decât cel de domiciliu este obligată, alături de consiliul județean din raza de domiciliu care repartizează atare fonduri la plata diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului, norme legale față de a căror incidență, în mod corect, instanța de fond a apreciat întemeiată acțiunea.
Astfel, cum s-a mai arătat, bolnavul M. V. își are domiciliul în Mun. București, S. 2, context în care se constată ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art.54 din H.G. nr.268/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.448/2006.
Raportul de expertiză tehnică de specialitate contabilitate ec. C. N. a relevat că, în perioada 01.01.2011 – 30.09.2011, reclamantul C. de Îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați a prestat servicii sociale de întreținere pentru persoane cu handicap, pentru un beneficiar, acesta fiind bolnavul M. V., domiciliat în București, S. 2, ..127.
P. perioada menționată în precedent, diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere care revine ca obligație de plată beneficiarilor/aparținătorilor internați în cadrul Centrului de Îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați care au domiciliul în București, S. 2, este în valoare de 8.869,23 lei, sumă la plata căreia au fost obligate, în solidar, pârâtele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București și C. L. S. 2 București.
Expertul a mai constatat că, din înscrisurile analizate existente la dosarul cauzei, dar și din cele puse la dispoziție de reclamant, a rezultat că beneficiarii de asistență care fac obiectul sumelor facturate de C. de Îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați nu au avut contribuție proprie în bani la acoperirea cheltuielilor de întreținere și, ca urmare, decontarea se datorează la nivelul costurilor lunare/asistat realizate efectiv, fiind stabilite sub limita maximă prevăzută de H.G. nr.23/2010, astfel că, în perioada ianuarie – septembrie 2011, costul mediu lunar realizat cumulat pentru un asistat a fost de 1.114,80 lei față de 1.557,68 lei cât este plafonul maxim stabilit prin H.G. nr.23/2010 pentru categoria de unități în care se încadrează reclamantul.
Așadar, reținându-se incidența în cauză a art.34 din H.G. nr.268/2007 coroborat cu art.54 alin.4 din Legea nr.448/2006, în mod corect a fost admis demersul judiciar inițiat de reclamantul C. de Îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați, dispunându-se obligarea în solidar a pârâtelor Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București și C. L. S. 2 București la plata sumei de 8.869,23 lei reprezentând contravaloarea diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere care revine, ca obligație de plată, beneficiarului/ aparținătorului, pentru perioada 01.01._11, conform raportului de expertiză contabilă ec. C. N. – probă apreciată ca fiind utilă, în condițiile în care a confirmat cuantumul sumei solicitată prin petitul acțiunii.
Susținerea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București în sensul că reclamantul C. de Îngrijire prin T. Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap Urlați nu a înțeles să respecte prevederile legale în materie, emițând facturi retroactive care au fost remise, spre plată, Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București, facturi care nu pot fi acceptate la plată nu poate fi reținută, câtă vreme, așa cum s-a mai arătat, metodologia de plată a diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revin, ca obligație de plată, beneficiarului/aparținătorului este stabilită de art.34 din H.G. nr.268/2007.
P. considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza disp.art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții – pârâți C. L. S. 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, . - 13, S. 2 și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENTĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. S. 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, . - 13, S. 2 împotriva sentinței civile nr._/27. 09.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. DE ÎNGRIJIRE P. T. OCUPAȚIONALĂ P. PERSOANELE ADULTE CU HANDICAP URLAȚI, cu sediul în Urlați, . nr. 52, jud. Prahova, ca nefondate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată in ședință publică azi 28.10.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI
A. G. H. G. M. N. C.
GREFIER
R. C.
Operator date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
2 ex. – 20.11.201
d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. S. Z.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 943/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 953/2014.... → |
|---|
