Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2431/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2431/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 2431/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA NR 2431
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - C. A. M.
Grefier - I. C. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire a sentinței civile nr 1293/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul P. in dosarul nr 3957/2007 formulată de revizuenta M. A., cu domiciliul in sector 1, București, .. 14, ., in contradictoriu cu intimații S. E., cu domiciliul in sector 1, București, ., ., cu domiciliul in Drajna, ., nr 10, jud P., ., cu sediul in Ploiești, ., jud P., P. JUDEȚULUI P., cu sediul in Ploiești, ., jud P., P. M. PLOIEȘTI, cu sediul in Ploiești, .-4, jud P., și M. FINAȚELOR P., cu sediul in sector 5, București, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata . prin avocat F. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că revizuenta a depus note de ședință.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat tribunalul acordă cuvântul in fond.
Intimata . prin avocat solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Referitor la cererea de chemare in judecată, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, aceasta nefiind nici motivată in drept; cu cheltuieli de judecată. Intimata mai menționează faptul că sentința civilă nr. 1690/2006 a fost pronunțată in dosarul perimat neputând schimba fondul hotărârii judecătorești.
Tribunalul reține cererea spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._, revizuenta M. A., în nume propriu și în calitate de procurator al surorilor sale S. E. și M. N. în temeiul disp. art. 322 – act nou - a formulat cerere de revizuire a sentinței 959/02.11.2005 pronunțată în dosarul nr. 3877/2005 al Tribunalului P..
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că la data de 21.o8.2ol4 a intrat în posesia sentinței civile nr.l69o pronunțata în dosarul nr.2638/2oo5 la data de 15.11.2oo6, Sentință care evidențiază în mod cert faptul că acțiunea comercială în evacuare formulată de numitul P. A. A., unic reprezentant al .. Ploiești, în contradictoriu cu N. I. - în prezent decedat, a rămas fără obiect, așa cum sa verifică din Sentința Nr.1691/2oo6 a Tribunalului P..
In sprijinul Cererii de revizuire a Sentinței Nr.959/2.11.2oo5 pronunțata de tribunalul P. în dosarul nr. 3877/2005, revizuienta a anexat un număr de 15 înscrisuri referitoare la imobilul în discuție, din care rezultă fără nici un dubiu că numitul P. A. a cumpărat subsolul, parterul și etajul 5 din Mun.Ploiești, ..l, imobil oare a aparținut autorului revizuientelor, care a decedat la data de 12 Mai 1961 la Penitenciarul Aiud unde executa o pedeapsă în urma unui proces politic.
S-a mai arătat că prin Decizia Nr.999/28.o4.1964 a Curții Supreme de Justiție a fost casată Decizia de condamnare, anulată confiscarea averii, imobilul îi fusese naționalizat în anul 1950 prin Decretul 92/1950 - imobilul în cauză fiind cumpărat de numitul P. A. A. de la 5 persoane din București, care nu sunt moștenitoare ale autorului A. G., astfel că contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută – moștenitoare a fostului proprietar al imobilului In cauză fiind mama revizuentelor, D. M. care a decedat la data de 15.o2.2ool, așa cum rezulta din Certificatul de moștenitor nr. 84/2001 eliberat de Biroul Notarului Public Enise E. din București, a cărui copie a fost anexată prezentei Cereri de revizuire sub nr.19 - Anexă.
În consecință, s-a solicitat admiterea cererii de revizuire a sentinței civile nr. 959 pronunțată de Tribunalul P. la data de 02.11.2005 in Dosarul Nr.3877/2005, să se constate că revizuentele beneficiază de prevederile speciale pentru foștii condamnați politici ca moștenitoare ale fostului proprietar al imobilului în discuție și pe cale de consecință să se constate că actele de vânzare ale imobilului din Ploiești, ..1 sunt lovite de nulitate absolută, astfel că se impune să se dispună evacuarea din cele 3 apartamente în discuție a numituluiPop A. A. și a tuturor persoanelor fizice și juridice care ocupă la această dată subsolul, parterul și etajul 3.
În dovedirea cererii, s-a depus un set de înscrisuri (filele 8-30 dosar).
La 25.09.2014, revizuenta a depus la dosar o nouă notă de ședință, solicitând admiterea cererii de revizuire a Sentinței nr. 1293/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._, casarea acesteia și rejudecarea cauzei în raport de înscrisurile nou depuse: sentința civilă nr. 959/8.11.2005 a Tribunalului P. - reiterând cererea de evacuare a numitului P. A. A., solicitând și obligarea acestuia să-i plătească daune morale în sumă de 100 milioane lei noi, arătând totodată că înțelege să renunțe la despăgubiri în echivalent cerute statului român și să se judece pentru recuperarea imobilului numai cu numitul P. A. A. – anexând totodată notei de ședință menționate încă patru înscrisuri (filele 43-48).
Față de solicitarea expresă a instanței în sensul precizării obiectului cererii, la 17.10.2014, revizuenta a depus la dosar o nouă notă de ședință, prin care și-a precizat cererea de revizuire, arătând că solicită obligarea numitului P. A. A. să-i achite contravaloarea celor trei apartamente situate în Ploiești, ..1 și anume subsolul, parterul și etajul 3 și totodată să se constate că avocat F. A. a făcut parte din Comisia de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și totodată este apărătoarea numitelor S. M., T. V. și I. M. în toate acțiunile civile și penale introduse în instanță, solicitând și obligarea aesteia la plata de daune morale în sumă de_ lei .
De asemenea, revizuenta M. A. a mai atașat la dosar un nr. de 13 înscrisuri (filele 55-71).
Intimații nu au formulat întâmpinare, dar intimata .. a depus la 29.10.2014 o notă de ședință prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, arătând că în realitate sentința invocată pronunțată într-o acțiunea în evacuare nu are nici o legătură cu dosarul în care s-a cercetat fondul dreptului de proprietate al revizuientei și legalitatea dispoziției de restituire în natură a imobilului către moștenitorii realului proprietar al imobilului în speță.
De asemenea sentința nr._/2006 nu reprezintă un înscris nou care să facă dovada contrară în dosarul ce s-a bazat pe prevederile Legii 10/2001 și totodată nu de explică și nu se dovedește situația obiectivă, mai presus de voința părților care să fi făcut imposibilă prezentarea acestei sentințe în dosarul nr.3957/2007 și să se întrunească astfel condițiile impuse de art.322 pct.5 din codul de procedură civilă. Mai arată că nu au contestat calitatea de moștenitoare al autoarei revizuientelor, însă în ce privește dreptul de proprietate al numitei D. M., aceasta nu a deținut niciodată imobilul în cauză, el aparținând unor alte persoane ce nu au avut legătură de rudenie cu familia revizuientelor.
Examinând actele și lucrările dosarului, motivele de revizuire și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În ce privește sentința civilă nr. 959/2.11.2005 a Tribunalului P., împotriva căreia revizuenta a formulat inițial prezenta cerere de revizuire, se constată că aceasta reprezenta o sentință de declinare de competență, urmare a admiterii excepției necompetenței materiale a Tribunalului P. – hotărâre nesusceptibilă deci a fi atacată cu cerere de revizuire.
S-a luat act totodată și că potrivit precizării formulate prin prima notă de ședință depusă la dosar la 25.09.2014, revizuenta și-a modificat cererea inițială, în sensul că nu a mai solicitat revizuirea acestei sentințe, ci a sentinței nr. 1293/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul P..
Din cuprinsul sentinței civile nr. 1293/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._, rezultă că prin încheierea de ședință din data de 23.05.2005 Tribunalul P. Secția Comerciala și de C. Administrativ a dispus disjungerea cererii de intervenție in interes propriu formulata de numita M. A. (formându-se dosarul nr.3877/2005 al Tribunalului P.), prin care a solicitat respingerea acțiunii formulata de reclamantul P. A. A. vizând evacuarea paratului N. I. din imobilul situat in Ploiești, ..1 si constatarea ca actele de vânzare - cumpărare pe care reclamantul le invoca in motivarea cererii de evacuare sunt nule de drept, deoarece au fost încheiate cu fraudarea legilor in vigoare.
La data de 24.05.2005 intervenineta M. A. în nume propriu și in calitate de procurator al surorilor sale M. N. și S. E. și-a precizat acțiunea - cererea de interventie - formulata in contradictoriu cu P. municipiului Ploiești, ., P. județului P. și Statul R. reprezentat prin M. Finanțelor P., solicitând sa fie despăgubite cu suma de 3._ ROL reprezentând contravaloarea parterului din imobilul situat in Ploiești ..1, 1._ Rol, reprezentând c./val. apartamentului 3 etajul 3 din același imobil, daune cominatorii, precum și suma de 5.000 dolari SUA, reprezentând c./val. ceasului de aur confiscat de la autorul sau G. A..
Față de acțiunea formulata, paratul M. Finanțelor P. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor întrucât textul de lege invocat prevede ca numai persoanele care au calitatea de luptător in Rezistenta Anticomunista beneficiază de masuri reparatorii, nu și moștenitorii acestora, precum și inadmisibilitatea acțiunii, având in vedere ca se poate beneficia de restituirea bunurilor confiscate numai in condițiile legii iar pentru imobilul in cauza exista deja un dosar pe rolul instanțelor având ca obiect cerere de despăgubiri întemeiata pe Legea nr.10/2001.
La termenul de judecata din data de 02.11.2005 P. mun.Ploiești și M. Finanțelor P. au invocat excepția de necompetenta materiala a Tribunalului P. in soluționarea cauzei.
Prin sentința civila nr.959/02.11.2005 Tribunalul P. a admis excepția de necompetenta materiala invocata și a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Ploiești, motivat de faptul ca valoarea obiectului cauzei este in suma de pana la 5._ lei, daunele cominatorii fiind un capăt de cerere accesoriu și provizoriu, astfel încât nu poate determina valoarea obiectului cererii .
Primindu-se cauza la Judecătoria Ploiești, aceasta a fost înregistrata la numărul_/2005, iar reclamantele au formulat o noua precizare a acțiunii prin care au solicitat obligarea paratei P. mun.Ploiești sa le plătească c/val. imobilului situat in Ploiești, ..1 și sa le achite suma de 9._ ROL plus daune cominatorii și daune morale.
La termenul din data de 27.03.2007 Judecătoria Ploiești, fata de precizarea acțiunii depusa in dosarul dedus judecații nr._/2005, a invocat, din oficiu, excepția de necompetenta materiala a acestei instanțe.
Prin sentința civila nr.2891/27.03.2007 Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetenta materiala invocata din oficiu și a declinat competenta de soluționare a cererii in favoarea Tribunalului P., motivând ca, atât timp cat reclamantele și-au întemeiat acțiunea precizata pe dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005, competenta soluționării acestei cauze aparține Tribunalului P.-Sectia Civila, aceasta instanță fiind competenta material, fie a soluționa cererea de despăgubiri materiale in temeiul Legii nr.110/2001 modificata și completata prin Legea 247/2005, fie a soluționa cererea in pretenții a cărei valoare patrimoniala depășește cuantumul de 5._ lei
Prin aceeași sentință, Judecatoria Ploiești, constatând existenta conflictului negativ de competenta, a dispus înaintarea dosarului catre Curtea de Apel Ploiești-Sectia Civila, in vederea soluționării conflictului negativ de competenta.
Primindu-se dosarul la Curtea de Apel Ploiești, cauza a fost înregistrata la numărul_ , iar prin sentința nr.6CC/23.05.2007 Curtea de Apel Ploiești a stabilit competenta de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului P., motivand ca, potrivit art.17 Cod proc.civilă, cererile accesorii și incidentale sunt in căderea instanței competente sa judece cererea principala, ori, in speta, cat timp cererea de interventie in interes propriu formulata de M. A., ce formeaza obiectul prezentei cauze, a fost disjunsa de acțiunea principala prin Încheierea de ședința din data de 23.05.2005 a Tribunalului P., înseamnă ca ea urmează a fi soluționată de aceeași instanța care soluționează acțiunea principala, respectiv Tribunalul P..
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost reînregistrata la numărul_ .
La data de 05.10.2007 reclamanta M. A. in nume propriu și ca procurator al surorilor sale, a depus o noua precizare la acțiune prin care a arătat ca solicita obligarea Primarului mun.Ploiești sa le plătească c./val.subsolului, parterului și etajului 3 din imobilul situat in ..1, la valoarea reala, respectiv o despăgubire echitabila, prin instrumente financiare nepurtatoare de risc, precum și sa le plătească daune cominatorii morale și cheltuieli de judecata - și totodata obligarea Statului R. prin M. Finanțelor P. sa le plătească c/val. unui ceas de aur in suma de 5.000 dolari SUA și c/val. obiectelor ridicate la data de 17.08.1960 de la autorul sau A. G..
Reclamanta M. A. a aratat totodată ca imobilul din ..1 nu mai poate fi restituit in natura, acesta fiind motivul pentru care solicita acordarea de despagubiri, formuland in acest sens, in scris, precizarea sus menționata .
In cauza s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 1293/12.10.2007, Tribunalul P. a respins acțiunea precizată, ca neîntemeiată, reținând în motivare că imobilul situat in Ploiești, ..1, subsol, parte și etaj 3, apartament 3, pentru care s-a solicitat acordarea de masuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea 10/2001 modificata și completat – pretinzându-se ca acesta a aparținut autorului G. A., fiind preluat in mod abuziv de către stat – a făcut obiectul Hotărârii nr.727/1997 a Comisiei Județene P. de aplicare a Legii 112/1995, prin care s-a respins cererea numitelor I. Martha, T. V. I. și S. M. E., in calitate de moștenitoare ale defunctului G. A., de restituire in natura.
Hotărârea menționata a fost atacata la Judecătoria Ploiești, care, prin sentința civila nr.1118/1998 a admis contestația și a obligat P. mun.Ploiești, Consiliul Județean P. și Comisia Județeana P. de aaplicare a Legii nr.112/1995 sa le restituie susnumitelor, in natura, apartamentul nr.3, etajul 3 din imobilul situat in Ploiești, ..1, sentinta ramasa definitiva.
Ulterior, numitele I. M., T. V. I. și S. M. E. au solicitat restituirea in natura și a imobilului situat in Ploiești, ..3 (fosta Agrișelor nr.3), susținând ca și acest imobil a aparținut autorului lor, G. A., cerere respinsa prin sentința civila nr.317/1999 a Judecătoriei Ploiești, motivat de faptul ca petentele nu au făcut dovada calității de moștenitoare ale defunctului G. A. - de pe urma căruia ar fi rămas o unica moștenitoare, D. M., și nici nu rezulta ca din masa succesorala a defunctului a făcut parte și acest imobil, sentința rămânând definitiva și irevocabila prin respingerea apelului conform deciziei nr.1297/1999 a Tribunalului P. și respingerea recursului conform deciziei nr.4220/1999 a Curții de Apel Ploiești.
Cu privire la imobilul din ..3, prin sentința civila nr.483/22.04.2007 a Tribunalului P., s-a recunoscut dreptul contestatoarelor din prezenta cauza M. A., S. E. și M. N., in calitate de moștenitoare ale defunctului G. A., de a beneficia de masurile reparatorii prin echivalent – după apariția Legii nr.10/2001 numitele I. M., T. V. I. și S. M. E. formulând notificare prin care au solicitat restituirea in natura a imobilului situat in Ploiești, ..1, iar prin Dispozitia nr.4410/07.05.2004 a Primariei mun.Ploiești, li s-a restituit in natura numai o parte din acest imobil, respectiv prăvăliile notate cu simbolurile 1 si 2, cu suprafața construita de 71,80 m.p., spațiul de la subsolul prăvăliei, notata cu simbolul 1, cu suprafața construita de 47,30 m.p. și teren in suprafața de 8,37 m.p., cota indiviza din totalul de 77,23 m.p..
Referitor la apartamentul nr.3 etajul 3 din imobilul situat in ..1, pentru care contestatoarele din prezenta cauza solicita acordarea de despăgubiri și care in Dispoziția nr.4410/2004 a Primăriei mun.Ploiești se menționează ca aparține numitelor I. M., T. V. I. și S. M. E. in baza sentinței civile nr.118/1998 a Judecatoriei Ploiești, rămasa definitiva - din actele depuse la dosar rezulta ca acesta a fost înstrăinat prin Contractul de vânzare-cumpărare nr.4679/2002 de B.N.P.I. C., înscris in C.F. nr.853/III conform Încheierii nr._/2003 eliberata de Judecătoria Ploiești-biroul de Carte Funciara, numiților C. R. și C. A.-L. și care la rândul lor l-au vândut prin contract de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecara aut. sub nr.975/2004 către S. C. D. SRL .
S-a mai reținut în considerentele sentinței menționate că legea nr.10/2001 modificata și completata prevede ca imobilele preluate in mod abuziv de catre stat se restituie de regula in natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, iar in cazul in care restituirea in natura nu este posibila, se acorda masuri reparatorii prin echivalent, prevăzând totodată că persoanele îndreptățite pentru a primi imobilul in natura sau masuri reparatorii prin echivalent trebuie sa formuleze o notificare catre unitatea deținătoare, iar in cazul in care sunt nemulțumite de decizie sau dupa caz de dispoziție, se pot adresa cu contestație instanțelor judecătorești competente.
În speță, s-a reținut deci că imobilul situat in Ploiești, ..1, etaj 3, apartament 3, pentru care contestatoarele solicita acordarea de masuri reparatorii prin echivalent a fost restituit in natura in baza sentinței civile nr.1118/1998 a Judecătoriei Ploiești, definitiva, numitelor I. M., T. V. I. și S. M. E., iar in prezent se afla in proprietatea ., in urma incheierii unor contracte de vanzare-cumparare – ca atare, atât timp cat imobilul in litigiu a ieșit din patrimoniul statului și a intrat in proprietatea unor persoane fizice și ulterior in proprietatea unei persoane juridice, pe baza de contracte de vânzare-cumpărare ce nu au fost anulate, producând efectele juridice pentru care au fost încheiate, înseamnă ca prezentele contestatoare nu mai pot pretinde obligarea Primariei mun.Ploiești prin Primar și a Prefecturii P. la acordarea masurilor reparatorii in echivalent prevazute de Legea 10/2001 pentru acest imobil, deoarece aceste instituții nu mai au calitatea de unitate deținătoare, astfel incât a le obliga la acordarea de despăgubiri ar insemna ca statul sa efectueze o plata pentru un imobil pe care l-a restituit deja in natura, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele arătate deci, instanța a apreciat că cererea reclamantelor, astfel cum a fost precizată - privind obligarea Primăriei mun.Ploiești prin Primar și Prefecturii P. la acordarea echivalentului real pentru imobilul in litigiu precum și la acordarea de daune cominatorii și morale - este neintemeiata, respingând-o ca atare.
Împotriva sentinței astfel pronunțate, contestatoarele M. A., S. E. – prin procurator M. Alexadrina, M. N. - prin procurator M. Alexadrina au declarat apel, iar prin decizia nr. 91 pronunțată la data de 18.03.2008, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul ca nefondat – decizie împotriva căreia numita M. A., în nume propriu și în calitate de procurator a formulat ulterior recurs, care a fost, de asemenea, respins ca nefondat, prin decizia nr. 5.000/29.04.2009 a I.C.C.J. – împotriva căreia sus-numitele au formulat ulterior și o cerere de revizuire, ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 285/25.01.2013 a I.C.C.J.
De asemenea, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului P. la 28.08.2014, revizuentele menționate au formulat din nou cerere de revizuire, de data aceasta împotriva sentinței civile nr. 959/2005 și apoi, conform precizării depuse, împotriva sentinței civile nr. 2007 a Tribunalului P..
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de cererea formulată și precizată în prezenta cauză, Tribunalul reține următoarele:
În primul rând, se constată că, deși instanța a pus expres în vedere revizuientelor să-și precizeze cererea de revizuire formulată, acestea nu au indicat clar temeiul de drept al cererii, invocând doar generic, în prima cerere depusă, “art. 322 - act nou” – formulare din care instanța, în temeiul rolului activ, a dedus că ar fi vorba de art. 322 pct. c.pr.civ., care vizează situația în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Sub acest aspect, tribunalul reține, pe de o parte, că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de lege – respectiv, împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul – sentința a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză neîndeplinind niciuna din condițiile menționate în sensul arătat de art. 322 alin. 1 c.pr.civ.
Pe de altă parte, în cauză, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării – așadar, în cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au făcut obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Revizuirea este o cale de atac de retractare, deoarece se adresează aceleiași instanțe care a soluționat pricina, cerându-i-se să revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate, care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.
Motivele caracteristice de revizuire presupun că hotărârea a fost justă în raport cu actele dosarului existente la data pronunțării hotărârii, însă, ulterior, s-au descoperit materiale noi sau se constată că probele care au fundamentat-o au fost false, astfel încât, situația de fapt reținută de instanță, văzută prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realității, impunându-se retractarea hotărârii respective.
În speță, revizuienta nu a precizat clar care este actul nou invocat, făcând totuși vorbire de sentința civilă nr. 1690 pronunțată în dosarul Tribunalului nr. 2638/2005, de care ar fi luat cunoștință la data de 21.08.2014 – ori, pe de o parte, o sentință judecătorească nu poate constitui un “înscris nou” în sensul disp. art. 322 alin. 1 pct 5 c.pr.civ., nu poate reprezenta un înscris doveditor reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților – cu atât mai mult cu cât hotărârea invocată a fost pronunțată încă din data de 15.11.2006, iar revizuienta nu a justificat în niciun mod împrejurările în care a luat cunoștință de aceasta abia la 21.08.2014, pentru a se putea eventual verifica și termenul de revizuire prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 c.pr.civ.
Pe de altă parte, se constată că sentința 1690/2006 invocată de revizuentă reprezintă o hotărâre prin care a fost constatată perimată cererea de chemare în judecată formulată de .. în contradictoriu cu S.C. EMAILUL S.A. – nerezultând nici legătura cu fondul prezentei cauze și nici modalitatea în care respectiva sentință ar putea avea un efect direct asupra prezentei cauză și ar fi în măsură să modifice soluția pronunțată în speță.
Față de considerentele arătate, Tribunalul constată deci că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale revizuirii întemeiate pe disp. art. 322 pct. 5 C.pr.civ. – nici cu privire la sentința nr. 1690/2006 și nici cu privire la celelalte numeroase înscrisuri atașate la dosar, cu atât mai mult cu cât cererea de revizuire nici nu a fost practic motivată în raport de acestea - astfel încât, pe cale de consecință cererea de revizuire dedusă spre soluționare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Totodată, în temeiul art. 274 c.pr.civ., Tribunalul va obliga revizuienta, în nume propriu și în calitate de mandatar al surorilor sale, S. E. și M. N., să plătească intimatei . cheltuieli de judecată in sumă de 800 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la fila 80 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1293/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul P. in dosarul nr. 3957/2007 formulată de revizuenta M. A., cu domiciliul in București, sector 1, .. 14, ., in contradictoriu cu intimații S. E., cu domiciliul in București, sector 1, ., ., cu domiciliul in Drajna, ., nr.10, jud. P., ., cu sediul in Ploiești, ., jud. P., P. JUDEȚULUI P., cu sediul in Ploiești, ., jud. P., P. M. PLOIEȘTI, cu sediul in Ploiești, .-4, jud .P., și M. FINAȚELOR P., cu sediul in sector 5, București, ., ca inadmisibilă.
Obligă revizuienta să plătească intimatei . cheltuieli de judecată in sumă de 800 lei.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2014
PREȘEDINTE,
C. A. M.
Grefier
M. I. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.MCA /Tehnored. MCA
9 ex./13.02.2015
d.f._ Tribunalul P.
j.f. R. C.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 879/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 943/2014.... → |
|---|
