Pretenţii. Decizia nr. 156/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 156/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 156
Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2016
PREȘEDINTE - C.-A. M.
JUDECĂTOR - G. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții-pârâți U. N. și U. E., ambii domiciliați în Ploiești, ., județ Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. Cusai Karin M., cu sediul în Blejoi, nr. 772, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8002/22.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. C., domiciliat în București, str. ., ..
Cerere de apel netimbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 595,80 lei, astfel cum a fost stabilită de instanță în sarcina de plată a apelanților-pârâți.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de avocat S. A.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 595,80 lei, astfel cum a fost stabilită de instanță în sarcina de plată a apelanților-pârâți, precum și că prin serviciul registratură, apărătorul intimatului-reclamant, avocat S. A., a depus la dosar o cerere prin care a solicitat strigarea cauzei după ora 13,00, după care,
Tribunalul constată că cererea formulată de către apărătorul intimatului-reclamant, avocat S. A., a rămas fără obiect, având în vedere că acesta este prezent în sala de judecată.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, invocă excepția netimbrării cererii de apel, deoarece apelanții-pârâți nu au achitat taxa judiciară de timbru ce a fost stabilită în sarcina acestora de plată.
Tribunalul ia act că apelanții-pârâți U. N. și U. E. au fost citați pentru termenul de judecată din data de 27.01.2016, cu mențiunea de a timbra cererea cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 595,80 lei, această măsură a timbrării cererii fiind dispusă și prin regularizarea cererii de apel la data de 26.10.2015, conform dovezii de înmânare a comunicării adresei, această obligație nefiind îndeplinită până la acest termen de judecată, precum și că apărătorul intimatului-reclamant a invocat excepția netimbrării cererii de apel, astfel că, pune în discuția părții prezente această excepție.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea acestei excepții și anularea cererii de apel ca netimbrată, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul ia act de susținerile părții prezente și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției netimbrării cererii de apel invocată de intimatul-reclamant prin apărător.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 13.06.2014 sub nr._ 0, reclamantul P. C. i-a chemat în judecată pe pârâții U. N. si U. E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i restituie suma de 6020 franci elvețieni pe care i-a împrumutat acestora si sa-i plătească dobânda legala aferenta, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 30.06.2011, i-a împrumutat pe pârâții U. N. si U. E. cu suma de_ de franci elvețieni, fără dobândă pentru o perioada de un an.
La data de 26.03.2014 paratul U. N. i-a remis o parte din suma împrumutată, respectiv 3300 euro echivalent franci 3980.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2158 și următoarele C.civ.
În dovedire, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri si interogatorii.
Pârâții au formulat întâmpinare recunoscând debitul de 6020 de franci, pe care din motive independente nu l-au putut achita, arătând că nu a fost stabilita de părți nicio dobânda, astfel ca aceasta nu poate fi solicitata.
În dovedire, pârâții au solicitat proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriu.
Prin sentința civilă nr.8002/22.06.2015 instanța de fond a admis cererea formulată de reclamant și, pe cale de consecință, a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 6020 de franci elvețieni, reprezentând împrumut nerestituit, echivalent in lei la cursul BNR din ziua plății si la plata dobânzii legale aferente debitului restant calculate de la data de 13.06.2014 până la data achitării efective a debitului restant, totodată, obligând pârâții la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1191,61 de lei, reprezentând taxa judiciara de timbru.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 30.06.2011, reclamantul P. C. a împrumutat pârâții cu suma de_ de franci elvețieni, cu obligația acestora de a restitui suma împrumutată, la data de 30.06.2012, contractul astfel încheiat fiind dovedit prin înscrisul - chitanța depus la dosar la fila 9.
Totodată, instanța de fond a constatat faptul că pârâții au recunoscut în cauza de față împrumutul acordat.
De asemenea, așa cum părțile au arătat si așa cum rezulta din înscrisul de la fila 13 paratii au achitat o parte din împrumut rămânând un rest de 6020 de franci elvețieni.
În drept, art. 1575 din C.civ de la 1864 (aplicabil spetei raportat la data încheierii contractului de împrumut) statuează că împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate, iar art. 1584 C.civ. arată că împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași calitate și cantitate, și la timpul stipulat. Cele două texte de lege sunt dispoziții generale, aplicabile oricărui contract de împrumut, indiferent dacă au ca obiect o sumă de bani sau un alt bun ori dacă sunt cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
De asemenea, potrivit art. 969 C.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 1073 C.civ. creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Potrivit art.275 C. înscrisul sub semnătură privată prin care o parte se obliga către alta să-i plătească o suma de bani, trebuie sa fie scris in întregime de mana celui ce se obliga sau cel puțin să fie scris cu mâna celei ce se obliga bun si aprobat pentru suma la care se obliga.
Astfel, instanța de fond a constatat că înscrisul, denumit chitanță îndeplinește cerințele prevăzute de textul legal susprecizat și, mai mult decât atât, pârâții au recunoscut debitul solicitat de către reclamant.
Așadar, pentru a se angaja răspunderea contractuală a pârâților este necesar a se stabili dacă în prezenta cauză există o neexecutare a unei obligații contractuale, dacă neexecutarea obligației se datorează culpei debitorului, respectiv dacă debitorul obligației neexecutate culpabil a fost pus în întârziere.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța de fond a apreciat că în cauza sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale a pârțtilor.
Cât privește condiția punerii în întârziere a debitorului obligației neexecutate culpabil, instanța de fond a observat că potrivit art. 1079C.civ., dacă obligația consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare fie prin cererea de chemare in judecată.
Astfel, în cauză instanța de fond a constatat că pârâții au fost puși în întârziere de la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, 13.06.2014.
Referitor la obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente debitului restant instanța de fond a reținut ca potrivit art. 1088 C.civ., în cazul obligațiilor care au ca obiect o suma de bani, daunele interese nu pot privi decât dobânda legală.
În consecință, instanța de fond a admis cererea și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 6020 de franci elvețieni in echivalentul in lei la cursul BNR din ziua plății și să plătească reclamantului dobânda legală aferenta debitului restant calculata de la data introducerii cererii de chemare in judecata pana la data achitării efective a debitului restant.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., întrucât pârâții sunt în culpă procesuală, aceștia au fost obligați la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate de către acesta, respectiv la plata sumei de 1191,61 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru, stabilita de către instanța de judecată in sarcina de plata a reclamantului și achitata de către acesta conform chitanțelor de la filele 5 si 17.
Împotriva acestei soluții au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și, pe fondul cauzei, modificarea în parte a hotărârii atacate.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 20.10.2015.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
La data de 27.01.2016 apărătorul intimatului-reclamant a invocat excepția netimbrării cererii de apel, tribunalul luând act că apelanții-pârâți U. N. și U. E. au fost citați pentru termenul de judecată din data de 27.01.2016, cu mențiunea de a timbra cererea cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 595,80 lei, această măsură a timbrării cererii fiind dispusă și prin regularizarea cererii de apel la data de 26.10.2015, conform dovezii de înmânare a comunicării adresei, această obligație nefiind îndeplinită până la termenul de judecată fixat de instanță, astfel că, a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Examinând cu prioritate excepția netimbrării cererii de apel, în raport de disp. art. 245 - 248 NCPC, tribunalul reține că, potrivit art.33 alin.1-2 cu aplicarea art. 3 din O.U.G. nr.80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă aceste taxe nu au fost plătite în mod legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, se va pune în vedere petenților în condițiile art. 200 alin. (2) Teza I din codul de procedură civilă obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței, neîndeplinirea obligației de plată sancționându-se cu anularea acțiunii ori a cererii.
Prin urmare, constatând că apelanții-pârâți U. N. și U. E. nu au achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 595,80 lei, aferentă cererii, deși li s-a pus în vedere în condițiile art. 200 alin. (2) Teza I din Codul de procedură civilă această obligație, sub sancțiunea anulării cererii de recurs ca netimbrată, conform măsurilor dispuse de instanță în procedura de regularizare a cererii, ce i-au fost comunicate acesteia la data de 26.10.2015, astfel cum rezultă din conținutul dovezii de înmânare, precum și prin citațiile ce le-au fost comunicate la data de 26.11.2015, în baza art.245 - 248 NCPC cu aplicarea art.33 din O.U.G. nr. 80/2013, tribunalul va admite excepția netimbrării cererii de apel și, pe cale de consecință, va dispune anularea cererii ca netimbrată, în conformitate cu dispozițiile art.33 din OUG nr.80/2013, potrivit cărora instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor înainte de a fi îndeplinit timbrajul.
Se impune precizarea că dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art.21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
În concret, art.6 par.1 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fără nicio legătură cu șansele de câștig a cauzei și înainte de orice analiza a fondului acesteia, combinată cu lipsa posibilităților financiare ale petenților, constituie, în fapt, o descurajare și o limitare lipsită de proporționalitate a accesului liber la justiție (Hotărârea dată în cauza Weismann contra României).
În măsura în care partea obligată la plata taxei judiciare de timbru nu face dovada achitării sumei datorate, instanța învestită are obligația legală de a anula cererea de apel, în conformitate cu dispozițiile art.33 alin.2 din OUG nr.80/2013.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va admite excepția netimbrării cererii de apel, invocată, din oficiu, de instanță și va anula cererea, ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării apelului, invocată de intimat și, pe cale de consecință, respinge apelul apelanții-pârâți U. N. și U. E., ambii domiciliați în Ploiești, ., județ Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. Cusai Karin M., cu sediul în Blejoi, nr. 772, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8002/22.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. C., domiciliat în București, str. ., ., ., sector 2, ca netimbrat.
Obligă apelantul să plătească intimatului 500 lei cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător,
C.-A. M. G. M.
Grefier
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. B.M.D./ Tehnored.B.M.D.
5 ex./22.02.2016
Df._ Jud. Ploiești
Jf. N. G. D.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 09-02-2016, Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 217/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
