Uzucapiune. Decizia nr. 217/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 217/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 217/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI: RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 217
Ședința publică din data de 08.02.2016
Președinte: A.-D. P.
Judecător: N. A.
Grefier: A.-Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul S. I., CNP_, având domiciliul în . și cu domiciliul ales la C.. Av. S. L., în comuna Șirna, ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 6950/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ., cu sediul în ..
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 193,5 lei, conform chitanței . nr._/09.11.2015, ce a fost atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul – reclamant, reprezentat de avocat S. D. L. și intimata – pârâtă, reprezentată de avocat N. M..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantului - reclamant, având cuvântul, arată că ar mai avea o cerere pentru apelantul – reclamant. Astfel, solicită o întemeiere în drept pe Vechiul Cod de procedură civilă, întrucât situația de fapt și cauza actului de față se întemeiază pe acte dinainte de actualul Nou Cod de procedură civilă. Solicită o recalificare a acestui temei de drept din 474 în 282 – 297, astfel încât să nu prejudicieze cu nimic partea pe care o reprezintă. Precizează că-și întemeiază cererea pe dispozițiile Vechiului cod de procedură civilă.
Tribunalul ia act de precizarea apelantului – reclamant, prin apărător, în sensul că-și întemeiază cererea pe dispozițiile vechiului cod de procedură civilă.
Apărătorul intimatei – pârâte, având cuvântul, arată că, în opinia sa, această acțiune a fost introdusă pe timpul când era în vigoare Noul Cod de procedură civilă. De asemenea, arată că nu trebuie să se amestece temeiul de drept procedural cu temeiul de drept material și este adevărat că temeiul de drept material este cel din Vechiul cod civil.
La solicitarea instanței de a arăta dacă se referă la temeiul material sau la temeiul procedural, apărătorul apelantului – reclamant arată că se referă la temeiul de drept procedural.
Tribunalul ia act că precizarea apelantului – reclamant, prin apărător este cu privire la temeiul de drept al acțiunii și nu la temeiul procedural.
Apărătorul apelantului - reclamant, având cuvântul, arată că solicită schimbarea din articolul 474 actualul Cod de procedură civilă în 282 – 297 din Vechiul Cod de procedură civilă. Solicită soluționarea prezentei cauze pe dispozițiile Vechiului Cod de procedură civilă.
Apărătorul intimatei – pârâte, având cuvântul, solicită să se respingă o asemenea solicitare. Arată că cererea ce formează obiectul judecății a fost introdusă după . Noului Cod de procedură civilă. Or, arată că toate cererile introduse după . Noului Cod de procedură civilă urmează a fi soluționate conform prevederilor acestui act normativ.
Apărătorul apelantului - reclamant, având cuvântul în replică, ar vrea să invoce și art. 6 din Codul civil care spune foarte clar că toate actele și faptele înfăptuite pe Vechiul cod civil și de procedură sunt, din punctul său de vedere și acesta este aspectul pe care îl invocă.
Apărătorul intimatei – pârâte, având cuvântul, înțelege să invoce cu titlu de temei de drept art.24 din Noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul apelantului - reclamant, având cuvântul, arată că nu ar fi vrut să-și prejudicieze partea cu nimic.
Tribunalul ia act că, din punct de vedere al dreptului material, apelantul – reclamant își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Vechiului Cod civil.
În ceea ce privește aplicabilitatea Noului Cod de procedură civilă, tribunalul având în vedere data la care a fost promovată prezenta cerere de chemare în judecată, respectiv 04 septembrie 2014, procedura după care va fi soluționată această cauză va fi procedura în vigoare la data introducerii sau sesizării instanței, respectiv dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.
Părțile, prin apărători, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probatorii de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte probatorii de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului - reclamant, având cuvântul, pentru apelantul – reclamant pe care astăzi îl reprezintă în fața instanței, solicită să se admită acest apel, să se desființeze hotărârea pronunțată de către Judecătoria Ploiești, Prahova, ca fiind total nefondată, desființarea și trimiterea acestui dosar la rejudecare. Consideră că instanța de fond nu a făcut o judecare a acestei cauze, prejudiciindu-l pe apelantul-reclamant din speța de față, prin simplul motiv că nu s-au administrat probatoriile necesare într-o astfel de speță. Arată că sunt într-o uzucapiune care presupune, din punctul său de vedere, neapărat efectuarea și a unei expertize topografice. În speța de față, arată că instanța de fond s-a rezumat doar la a reține înscrisurile depuse de pârâta din prezenta cauză, înscrisuri pe care aceasta și-a și bazat excepția lipsei calității procesuale pasive, lipsă procesuală pasivă care spune că nu există în această speță și invocă aici și practica judiciară de uzucapiune din întreaga țară în toți acești ani, de la revoluție și până în prezent. Mai spune, de asemenea, că aceste acte depuse de pârâta ., tot în admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, nu au toate semnăturile care trebuiau în aceste hotărâri date atât de Comisia Locală, cât și de Comisia Județeană Prahova. Deci spune că instanța de fond nu ar fi putut să-și întemeieze această hotărâre dată, pe care ei au atacat-o astăzi în fața instanței de apel, pe aceste înscrisuri depuse de pârâtă. Spune că în niciun caz nu s-ar fi putut admite această excepție a lipsei calității procesuale pasive doar pe înscrisurile care acum sunt la dosarul cauzei, înscrisuri care încă o dată subliniază, nu sunt semnate de toți membrii Comisiei Județene Prahova. Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de judecătorie și înaintarea prezentei cauze înapoi la Judecătoria Ploiești, în vederea judecării.
Apărătorul intimatei – pârâte, având cuvântul, solicită să se respingă apelul ca neîntemeiat, să se mențină hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică, pe de o parte, raportat la situația juridică a terenului menționat în cererea de chemare în judecată, iar pe de altă parte, la condițiile intervenirii și condiționării uzucapiunii. În ceea ce privește terenul ce formează obiectul prezentei cauze, așa cum a fost el identificat prin cererea de chemare în judecată, arată că a depus facturi, înscrisuri și se referă la hotărârea Comisiei Județene, procesul-verbal de punere în posesie, din care rezultă că pentru acesta a fost recunoscut dreptul de proprietate în favoarea unei alte persoane. Cum uzucapiunea este acel mod de dobândire a dreptului de proprietate care trebuie soluționat în contradictoriu cu prezumtivul proprietar, iar din înscrisurile depuse rezultă că suprafața de teren se află în proprietatea unei alte persoane, în opinia sa, apreciază că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei-intimate în prezenta cauză, deoarece îndeplinirea sau neîndeplinirea, intervenirea sau neintervenirea condițiilor de admisibilitate a uzucapiunii trebuie analizate, trebuie studiate cu cel care poate să invoce un drept asupra terenului respectiv. Or, arată că pârâta-intimată din prezenta cauză nu deține nici în domeniul public, nici în domeniul privat suprafața de teren, a menționat că aceasta aparține unei terțe persoane. Ca atare, apreciază că soluționarea cauzei trebuie efectuată în contradictoriu cu cel care poate invoca un drept asupra acelei suprafețe de teren. Pentru aceste argumente, solicită să se respingă apelului ca neîntemeiat.
Apărătorul apelantului - reclamant, având cuvântul în replică, cu privire la cele spuse puțin mai devreme, solicită ca instanța să se ia în considerare și să se observe foarte bine din dosarul cauzei. Arătă că, chitanțele de plată a impozitului din anii 90 și ceva și până aproape în prezent, ale apelantului – reclamant făcute către Primăria Șirna, deci până la urmă, de către ., și faptul că acest teren, tocmai asta este și problema, că instanța de fond nu a lăsat nici pe ea, ca apărător al apelantului - reclamant, să fie atât de activă cât ar fi trebuit și să administreze toate probatoriile, dar nu a lăsat nici pârâta să-și dovedească ieșirea din pasivitatea, aceea a pârâtului în orice proces civil, pentru că cele spuse anterior de apărătorul Comisiei Șirna ar fi fost adevărate astăzi în fața instanței de apel, dacă . adus la acest dosar și, de fapt, în dosarul de fond și nu în fața instanței de apel, o adeverință din care să reiasă că acest teren este în proprietatea publică sau privată a comunei Șirna, dar este clar că acest teren este în proprietate privată din moment ce ani de zile s-au primit taxele și impozitele pe acest teren, altfel cum ar fi putut primi Primăria Șirna taxe și impozite, inclusiv și de la mama lui S. I. (pentru că ei au invocat o joncțiune a posesiilor în speța de față), cum ar fi primit acele impozite dacă nu ar fi fost în proprietatea privată, măcar în proprietatea privată, spun ei, pentru că nu știu, într-adevăr nici ei. Arată că nu i-a lăsat în acest dosar nici pe ei să fie atât de activi pe cât ar fi trebuit, dar nici pe pârât să iasă din pasivitate .
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.09.2014 sub număr de dosar_, reclamantul S. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul ., ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în suprafață de 547 m.p. intravilan situat în satul Habud, .> În motivarea cererii, în esență, reclamantul a arătat că mama sa a intrat în posesia acestui teren încă din anul 1985 și de atunci și până la decesul său a folosit în mod continuu și neîntrerupt terenul, achitând impozitele aferente. După decesul acesteia, reclamantul este cel care a folosit respectivul imobil, achitând impozitele aferente.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1930, 1847 Cod civil și art. 111 c.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată.
În susținerea cererii, la dosarul cauzei au fost depuse, în copie, înscrisuri (filele 6-9) și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriu, martori și expertiză.
La data de_, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând, în esență, că s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului N. I., de pe urma defunctului N. C..
Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând că solicitarea reclamantului nu se încadrează dispozițiilor art. 1890 și urm. c.civ.
În dovedire, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, atașate la dosar (f. 34-37).
La data de 24.11.2014, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției invocate de către pârât și a menționat că formulează acțiune pentru teren în suprafață de 575 mp, rectificând astfel eroare materială strecurată în cererea de chemare în judecată.
Din dispoziția instanței, s-au depus adrese emise cu privire la situația terenului (f. 58-63).
Prin Sentința civilă nr. 6950 pronunțată la data de 29.05.2015 de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtă și a respins cererea având ca obiect ,,uzucapiune” formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâta ., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în fapt, prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să constate dobândirea de către acesta a dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în suprafață de 575 m.p., intravilan situat în satul Habud, .> În drept, în temeiul art. 248 alin 1 c.pr.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În consecință, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Potrivit art. 32 alin. 1 lit. b c.pr.civ., printre condițiile de exercitare a acțiunii civile se numără și calitatea procesuală a părților, cu privire la care art. 36 c.pr.civ. prevede: „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății”.
Întrucât reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, obligație ce derivă din interpretarea disp. art. 194 c.pr.civ., instanța fiind de asemenea însărcinată cu o astfel de verificare, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
Pentru a face dovada existenței calității procesuale pasive a pârâtului chemat în judecată într-un proces precum cel de față, trebuie să se dovedească faptul că acesta este adevăratul proprietar al bunului uzucapat, deoarece uzucapiunea este concepută de legiuitor ca o sancțiune îndreptată împotriva proprietarului nediligent, ce profită posesorului care s-a îngrijit de bun o perioadă îndelungată.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, apare ca o sancțiune împotriva adevăratului proprietar, care, dând dovada de o anumită neglijență, a delăsat bunul timp îndelungat, conducând la recunoașterea de efecte juridice aparenței de proprietate create în persoana celui care se comportă timp îndelungat ca proprietar al bunului, deși poate să fie numai un posesor.
În speță, instanța a constatat că reclamantul nu a precizat nici cine ar fi adevăratul proprietar al terenului și nici nu a făcut dovada diligențelor depuse pentru a-l afla, iar la dosarul cauzei nu a fost depus niciun înscris care să ateste calitatea de proprietar a pârâtei asupra imobilului în discuție.
Având în vedere înscrisurile administrate la dosarul cauzei, în susținerea excepției, respectiv adresa nr. 939/16.02.2015, aflată la fila 58 din dosar eliberată Primăria Comunei Șirna, și în combaterea excepției invocate și anume contractul de vânzare cumpărare aflat la fila 56 din dosar, instanța a reținut că imobilul ce face obiectul cauzei are regim juridic de proprietate particulară, având în vedere faptul că a fost reconstituit dreptul de proprietate pe numele defunctului N. C. în favoarea moștenitorului său N. I..
Rezultă așadar că imobilul în discuție nu face parte nici din domeniul public și nici din domeniul privat al administrației locale, pârâtul . să invoce vreun drept asupra terenului ce face obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel, ar fi lipsită de temei juridic concluzia că în lipsa oricărei dovezi privind identitatea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului se prezumă că ar putea invoca un drept de proprietate statul, cu atât mai mult cu cât în cauză există probe pe baza cărora se poate întemeia o prezumție privind existența unei persoane fizice care ar putea să invoce un asemenea drept de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În plus, instanța a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 213/1998, domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.
În consecință, întrucât, în speță, pârâtul nu poate invoca un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu întrucât nu este și nici nu a fost proprietarul terenului în litigiu, rezultă că nu are calitatea de subiect al raportului juridic dedus judecății și având în vedere că, în temeiul dispozițiilor art. 32 alin. 1 c.pr.civ., reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, excepție peremptorie și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, reclamantul având la îndemână posibilitatea promovării unei noi acțiuni îndreptată împotriva adevăratului titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, prezenta hotărâre neimpunându-se cu autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. I., criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac reclamantul a arătat că, prin acțiunea introductivă a invocat condițiile uzucapiunii îndelungate în temeiul dispozițiilor vechiului cod civil art.1980 pentru terenul intravilan în suprafață de 575 mp, teren folosit și de mama acestuia, fapt recunoscut și de pârâta . prin însăși actele depuse la dosarul cauzei.
A susținut apelantul că, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, însă nu a făcut dovada acesteia, întrucât actele depuse la dosarul cauzei sunt actele cu privire la un alt teren decât cel care face obiectul cauzei de față, respectiv terenul intravilan în suprafață de 457 mp, teren care în mod sigur este vecin cu cel pentru care a invocat uzucapiunea.
A precizat apelantul că, hotărârea Comisiei Județene Prahova depusă la dosar nu are semnăturile cerute de legea din materia fondului funciar, ci poartă doar o singura semnătură și nu înțelege care este interesul ca un teren folosit de ani de zile de o persoană să nu-i mai aparțină în continuare cu un titlu valabil.
A considerat apelantul – reclamant că, instanța de fond a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesual pasive, solicitând admiterea apelului, anularea hotărâri atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea judecării cauzei pe fond.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 474 alin 3 c.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova a fost înregistrat sub nr._/281/2014 la data de 20.10.2015.
Intimata - pârâtă a formulat, la data de 23.11.2015, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin demersul judiciar promovat apelantul reclamant a solicitat să se constate îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată asupra terenului în suprafață de 547 m.p. (precizat ulterior ca fiind în suprafață de 575 mp), intravilan situat în satul Habud, . acest sens și joncțiunea posesiilor motivat de faptul că terenul în litigiu a fost posedat și de mama sa, defuncta S. M..
Reținând că în cauză se justifică apărarea pârâtei asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de intimata pârâtă, instanța de fond a admis această excepție cu consecința respingerii acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Din probatoriul administrat la instanța de fond s-a reținut că imobilul în discuție nu se regăsește în domeniul public sau privat al pârâtei în raport cu înscrisurile reprezentate de Adresa nr. 939/16.02.2015 eliberată Primăria Comunei Șirna prin care se atestă că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, fiind pusă în posesie o terță persoană, precum și de Contractul de vânzare cumpărare aflat la fila 56 dosar fond potrivit căruia reclamantul a cumpărat de la părinții acestuia o casă de locuit împreună cu terenul în suprafață de 715 mp, situat în T.9, P Cc 565, în aceeași localitate.
Tribunalul nu poate fi de acord cu această motivare câtă vreme în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse și alte acte, respectiv din partea pârâtei, Adresa nr. 3760/04.08.2008 din care rezultă că nimeni nu a revendicat terenul în litigiu și până în anul 2003 s-a plătit impozitul, dar și din partea O.C.P.I. conform cărora terenul în litigiu nu este înscris în evidențele de cadastru și carte funciară, înscrisuri asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel.
Or, din întregul material probator rezultă că instanța de fond nu a procedat la identificarea terenului în litigiu, deși reclamantul a afirmat că terenul în litigiu este diferit de cel menționat în procesul verbal de punere în posesie nr. 375/14.11.2014.
Soluționând cauza din această perspectivă fără a fi identificat terenul în litigiu, deși pentru o justă soluționare a cauzei se impunea efectuarea unei expertize de specialitate în ale cărei obiective să se regăsească și cel referitor la identificarea terenului, instanța de fond în mod greșit a dat valență dispozițiilor art. 248 alin. 1 rap. la art. 32 alin. 1 lit.b și art. 36 C.pr. civ.
Prin urmare, în cauză se impune completarea probatoriului, în principal cu o expertiză tehnică judiciară, specialitatea topografie, cadastru și geodezie în vederea identificării terenului din litigiu, în condițiile în care s-a contestat de către reclamant că terenul menționat în acțiunea dedusă judecății nu este unul și același cu terenul ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și care a fost reconstituit moștenitorului defunctului N. C..
Cum și apelantul reclamant a solicitat în mod expres trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond, această probă se va administra de către prima instanță, urmând ca în funcție de concluziile expertizei și de celelalte probe administrate să se pronunțe cu privire la existența sau nu a calității procesuale pasive a pârâtei, și implicit, în caz afirmativ și asupra temeiniciei sau nu a pretențiilor reclamantului.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va putea pune în discuția părților și alte probatorii pe care le va aprecia ca fiind utile soluționării cauzei.
Pentru considerentele arătate, în temeiul disp. art. 480 alin. 2 și 3 C.pr. civ., Tribunalul va admite apelul, va anula sentința civilă nr. 6950/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond potrivit considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite apelul declarat de reclamantul S. I., CNP_, având domiciliul în comuna Șirna, . și cu domiciliul ales la C.. Av. S. L., în comuna Șirna, ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 6950/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ., cu sediul în . și, în consecință:
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond potrivit considerentelor prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.02.2016
Președinte, Judecător,
A.-D. P. N. A.
Grefier,
A.-Ș. P.
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.A./tehnored. E.M.
4 ex./ 19.02.2016
d.f. nr._
j.f. R. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 156/2016. Tribunalul PRAHOVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
