Pretenţii. Decizia nr. 284/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 284/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 284
Ședința publică de la 17 Februarie 2016
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. G. H.
GREFIER – G. G. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - reclamanți B. Fănuța și B. C. C., ambii cu domiciliul în Ploiești, ., ., . și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat D. R. E., cu sediul în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5614 din data de 17.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât G. C., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanții - reclamanți nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei, așa cum i s-a pus în vedere prin rezoluția din data de 15.12.2015 și prin citațiile emise pentru acest termen de judecată, după care:
Tribunalul invocă, din oficiu, excepția de netimbrare a apelului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, declarat de apelanții - reclamanți B. Fănuța și B. C. C., împotriva sentinței civile nr. 5614/30.04.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – pârât G. C., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ /07.02.2014, reclamanții B. Fănuța și B. C. C. au solicitat obligarea pârâtului G. C. la plata contravalorii reparațiilor necesare în scopul acoperirii pagubelor provocate de pârât la data de 17.10.2013 și la data de 22.11.2013, pe care le-au estimat la suma de 2500 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că pârâtul, proprietar al apartamentului cu nr. 38, situat cu două etaje mai sus decât apartamentul lor, a efectuat modificări ale apartamentului său în urma cărora s-a produs în mod repetat inundarea apartamentului lor, ultimele două inundații având loc la data de 17.10.2013 și la data de 19.11.2013. Au mai arătat că modificările efectuate de către pârât în apartamentul său au fost constatate și de către reprezentanții Asociației de proprietari, iar pârâtul cu rea credință a refuzat să ia măsurile necesare în vederea evitării producerii acestor prejudicii.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, expertiza tehnică în specialitatea construcții civile și a probei testimoniale.
În drept, a invocat art. 14 și art. 17 din Legea nr. 230/2007, art. 1357, 1359 Cod civil, art. 192, art. 194, art. 453 C. p. civ.
Deși a fost legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a indica mijloacele sale de apărare.
La termenul din data de 17.04.2015 reclamanții au precizat că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 2700 lei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiza tehnică în specialitatea construcții.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 5614/30.04.2015, prin care a admis în parte cerea de chemare în judecată formulată de către reclamanții B. Fanuta și B. C. în contradictoriu cu pârâtul G. C., a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1293 lei și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în fapt, la data de 17.10.2013 și la data de 22.11.2013 s-a produs inundarea apartamentului reclamanților B. Fănuța și B. C. C. situat în Ploiești, ., ., ., astfel cum rezultă din notele de constatare întocmite de către reprezentanții asociației de proprietari (f. 16, 19, 20). Aceste constatări sunt confirmate și de raportul de expertiză ce a fost efectuat în cauză (f. 69 – 74) precum și de declarațiile martorilor C. E. M. (f. 47, 48) și N. C. G. (f. 49, 50).
Din aceleași mijloace de probă rezultă că producerea inundației s-a datorat instalațiilor existente în apartamentul pârâtului, care a modificat starea inițială a amenajării locuinței, astfel încât scurgerea apei menajere de la bucătărie a afectat apartamentul reclamanților.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1357 C. civ. „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.” Prin urmare, legea instituie pentru antrenarea răspunderii civile delictuale îndeplinirea cumulativă a 4 condiții: (i) existența unei fapte ilicite, (ii) săvârșite cu vinovăție, (iii) care a produs un prejudiciu, (iv) între care există o legătură de cauzalitate.
Cu privire la fapta ilicită a pârâtului, instanța de fond a apreciat că acesta constă în inundarea apartamentului pârâților prin efectuarea de amenajări neautorizate în apartamentul său, ce au determinat scurgerea necontrolată a apei menajere de la obiectele de uz casnic montate în bucătărie, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, din notele de constatare încheiate de către reprezentanții asociației de proprietari și din raportul de expertiză ce a fost efectuat în cauză.
Cu privire la vinovăția pârâtului, instanța de fond a apreciat că aceasta este de necontestat, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din concluziile raportului de expertiză și din declarațiile martorilor. De altfel, pârâtul nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a contesta afirmațiile reclamanților.
Referitor la prejudiciul cauzat, instanța de fond a reținut că acesta este, de asemenea, dovedit din probele aflate la dosarul cauzei, acesta îndeplinind si condițiile cerute de lege pentru a se putea obține repararea lui si anume, de a avea un caracter cert si de a nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune existenta sigura a acestuia si posibilitatea de evaluare, rezulta din întregul material probator administrat. În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, instanța apreciază că acesta este de 1293 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții civile (f. 69-71). Instanța nu poate reține cuantumul prejudiciului ca fiind de 2700 lei, astfel cum solicită reclamanții, întrucât din devizul de lucrări depus de către aceștia (f. 86) rezultă că lucrările cuprinse în deviz au fost efectuate pe o suprafață mai mare decât cea necesar a fi reparată, conform raportului de expertiză efectuat în cauză (f. 71).
Cu privire la raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, instanța de fond a reținut că acesta este dovedit, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte cererea având ca obiect „pretenții” formulată de către reclamanții B. Fănuța și B. C. C. în contradictoriu cu pârâtul Ghoerghe C. și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1293 lei, cu titlu de despăgubiri.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a constatat că pârâtul este în culpă procesuală astfel că, în temeiul art. 453 C.proc.civ., l-a obligat pe acesta din urmă la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei, reprezentând parte din sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanții B. Fănuța și B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 5614 din 17.04.2015 apelate, în sensul admiterii acțiunii pe fondul cauzei și pronunțării unei hotărâri, prin care să se dispună obligarea pârâtului la sume de 2700 lei compusă din suma de 1293 lei rezultată din raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții cât și la suma de 1407 lei ce reprezintă diferența dintre suma rezultată în urma raportului de expertiză și suma efectivă cheltuită de către reclamanți, în scopul acoperirii pagubelor provocate de pârât, în perioada 17.10._13 (potrivit înscrisuri doveditoare, respectiv deviz nr. 6/11.03.2015 - Stamar Mir Pro Cons SRL, contract de execuție nr. 6 din 11.03.2015, factura . nr. 0022 din 10.04.2015, chitanța . nr. 0027/10.04.2015) și care reprezintă contravaloarea reparațiilor efective și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, onorariu avocat și taxa expertiză tehnică judiciară.
În ședința publică din data de 17.02.2016 tribunalul a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare a apelului declarat de apelanții – reclamanți B. Fănuța și B. C. și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Examinând excepția de netimbrare instanța de recurs constată că, potrivit art. 33 alin. 1 și 2 din OUG nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă cererea este netimbrată sau insuficient timbrată se va pune în vedere petentului obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În cauză instanța de control judiciar a pus în vedere apelanților - reclamanți, prin comunicarea emisă la data de 15.12.2015 și primită de apelanți la data de 17.12.2015 (potrivit dovezilor de afișare a comunicării aflate la filele 17-20 din dosar), dar și prin citațiile emise pentru termenul de judecată din data de 17.02.2016 și primite de apelanți la data de 29.01.2016 (potrivit dovezilor de afișare a citației aflate la filele 24, 25, 26 și 28 din dosar) obligația stabilită în sarcina acestora de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 97 lei, aducându-li–se la cunoștință și sancțiunea ce va fi aplicată în caz de neconformare, respectiv anularea cererii de apel ca netimbrată.
Cum apelanții nu s-au conformat obligației de a achita suma indicată până la termenul de judecată stabilit, din data de 17.02.2016, în baza art. 248 alin. 1 Cod de Procedură Civilă cu aplicarea art. 3 din OUG nr. 80/2013, instanța va admite excepția de netimbrare, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va anula apelul declarat de apelanții – reclamanți B. Fănuța și B. C. împotriva sentinței civile nr. 5614/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind netimbrat.
Se impune precizarea că dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art.21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
În concret, art.6 par.1 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fără nici o legătură cu șansele de câștig a cauzei și înainte de orice analiză a fondului acesteia, combinată cu lipsa posibilităților financiare ale reclamantului, constituie, în fapt, o descurajare și o limitare lipsita de proporționalitate a accesului liber la justiție (Hotărârea dată în cauza Weismann contra României).
Practic, suma stabilită în sarcina apelanților cu titlul de taxă judiciară de timbru, aferentă căii de atac exercitate, nu are un cuantum exorbitant nici măcar pentru o persoană cu venituri modice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării apelului, invocată din oficiu.
Anulează apelul declarat de apelanții - reclamanți B. Fănuța și B. C. C., ambii cu domiciliul în Ploiești, ., ., . și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat D. R. E., cu sediul în București, ., ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 5614 din data de 17.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât G. C., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. R. A. G. H.
GREFIER,
G. G. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. /tehnored. B.G.G.
7 ex./18.02.2016
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. T. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 177/2016. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 209/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
