Pretenţii. Decizia nr. 320/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 320/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.320
Ședința publică din data de 16.06.2015
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - R. C.
- P. A. D.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți D. N., D. N., domiciliați în Ploiești, . A, .. B, . împotriva sentinței civile nr.2939/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații-pârâți C. I., C. R., C. M., domiciliați în G., ., ., . și prin mandatar M. M., domiciliată în Ploiești, ., ., ..
Cererea de apel timbrată cu suma de 900,00 lei taxă de timbru conform chitanței . nr._/16.06.2015, anulată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți D. N. personal și asistată de avocat S. M. și D. N. reprezentat de avocat S. M., intimații pârâți prin mandatar M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul recurenților, depune chitanța privind achitarea taxei de timbru și timbru judiciar și solicită proba cu acte și depune la dosar o declarație dată de numita D. S., o copie fiind comunicată mandatarului intimaților.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentaților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurenților reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul obligării intimaților la plata sumei rezultată prin raportul de expertiză, suma de 28.889 lei. Arată că recurenții au cunoscut familia I. în anul 1997 când s-au mutat în același . din discuțiile purtate cu aceștia, au înțeles că nu aveau copii sau rude care să-l sprijine material sau moral, motiv pentru care s-au apropiat de aceștia. În anul 2008 au contribuit la înmormântarea defunctului, în continuare sprijinind-o pe soția acestuia, convenind verbal că dacă o ajută le va încheia contract cu clauză de întreținere, fapt care s-a materializat parțial, în cursul lunii noiembrie a anului 2002 s-au deplasat cu aceasta la notar și au făcut diligențele premergătoare pentru încheierea contractului, au fost programați pentru data de 27 noiembrie pentru semnarea actelor, dată la care nu s-au mai prezentat întrucât a intervenit decesul numitei I. C.. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, obligarea pârâților la plata sumei de 28.899 lei. Cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimaților pârâți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că defuncții nu aveau nevoie de ajutor, întrucât dispuneau de bani, împrumutau chiar și vecinii cu bani, toate serviciile făcute de vecini erau plătite de defuncți. Solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. actiunea civilă înregistrata cu nr._ /30.01.2013 la Judecătoria Ploiești, reclamanții D. N., D. N. au chemat în judecata pe parata M. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea paratei să le plătească suma de 26.350 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu întreținerea, spitalizarea numitei I. C., în prezent decedată, inclusiv cu asigurarea tratamentului medical, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în anul 1997 i-au cunoscut pe soții I. A. și I. C., care nu aveau copii, nicio altă rudă apropiată, fiind la o vârstă la care aveau nevoie de ajutor, motiv pentru care au efectuat diferite servicii celor doi soți care le-au promis că le vor înstrăina apartamentul in care locuiesc in schimbul întreținerii, insă în anul 2008 a decedat numitul I. A., ocazie cu care au contribuit financiar la înmormântarea acestuia, dată de la care au întreținut-o pe soția defunctului, respectiv I. C., până în anul 2012 când la cererea acesteia au demarat procedura de încheiere a unui contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, efectuând formalitățile preliminare, intabulare etc., contract care nu a mai putut fi încheiat datorită decesului vânzătoarei, deces in urma căruia au contribuit la înmormântarea acesteia, astfel încât au suportat cheltuieli cu întreținerea defunctei in valoare totală de 26.350 lei în perioada iunie – noiembrie 2012.
La data de 10.10.2013 pârâta a formulat o întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, în condițiile in care nu are calitatea de moștenitoare a defunctei I. C..
La data de 09.12.2013 reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei I. C., respectiv C. I., C. R., C. M., menționându-se sumele suportate cu întreținerea defunctei in timpul vieții acesteia, reprezentând hrana zilnică, asistență spital, medicamentație, suportând in medie suma de 50 lei pe fiecare zi cu întreținerea, efectuarea menajului față de defunctă, motiv pentru care instanța, având in vedere precizarea la acțiune, a luat act că reclamanții au renunțat la judecata acțiunii față de pârâta M. M., dispunându-se excluderea din cauză a acesteia din urmă și introducerea in cauză în calitate de pârâți a persoanelor sus menționate.
La data de 07.04.2014 pârâții au formulat o întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii în condițiile în care nu există nicio dovada la dosar că defuncții I. A., I. C. au făcut promisiuni ferme cu privire la înstrăinarea imobilului pe care îl dețineau in schimbul unei întrețineri, mai ales că aceștia aveau posibilități materiale, lucrând in cadrul armatei, defuncta neavând afecțiuni locomotorii, fiind o fire independentă, iar toate cheltuielile de înmormântare ale acesteia au fost suportate de către numita M. M. în calitate de rudă apropiată.
După administrarea probelor cu acte, martori, expertiză contabilă, prin sentința civila nr. 2939/4.03.2015 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit susținerilor reclamanților, acestia din urmă au efectuat anumite servicii familiei I. în momentul in care au constatat că cei doi soți erau neajutorați, înțelegând să-i gratifice, însă nu există nici un act care să ateste existența unei convenții între părți privind instituirea în sarcina reclamanților a unei obligații de întreținere in favoarea defunctei, fiind cei care și-au asumat riscul de a efectua anumite prestații cu titlu gratuit și că în lipsa unui act care să ateste înțelegerea părților cu privire la încheierea unui contract de întretinere, efectele neîndeplinirii obligațiilor asumate de către defunctă, nu se poate constata existența la data decesului numitei I. C. a unei obligații valabile care să fi fost transmisă moștenitorilor, neavând relevanță sub acest aspect declaratia martorului F. G. conform căreia reclamanții achiziționau defunctei medicamente, alimentele necesare, îi asigurau hrana zilnică, îi achitau utilitățile, mai ales că actele existente la dosar au făcut dovada solicitării de către numita I. C. a unui extras de autentificare pentru încheierea unui contract de vânzare cumpărare, extras care nu constituie prin însăși natura sa o dovadă care să ateste existența unei promisiuni de a contracta, persoana viitorilor cumpărători.
S-a menționat că actele constând in chitanțele nr.PHP/16.10.2012, 358/19.12.2012, demonstrează achitarea unor sume de bani de către defunctă și fiind emise pe numele acesteia, confirmând suportarea cheltuielilor respective de către defunctă și nicidecum de către reclamanți, iar in ceea ce privește cheltuielile de înmormântare ale defunctei s-a constatat că nu există nici un act la dosar care să ateste suportarea unor asemenea cheltuieli de către reclamanți, ci, dimpotrivă, de către numita M. M., fiind cea care a achiziționat sicriul, a achitat contravaloarea serviciilor de înhumare, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză în vederea obligării pârâților la plata sumelor de bani solicitate de către reclamanți, neexistând o mărire a patrimoniului defunctei pe seama și în detrimentul patrimoniului reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligarea pârâților la plata sumei de 28.899 lei, a cheltuielilor de judecată, motivându-se că au avut o relație de amiciție cu autoarea pârâților I. C. în baza căreia au sprijinit-o material, moral, contribuind la cheltuielile de înmormântare ale soțului acesteia I. A., în anul 2008, având o convenție verbală cu autoarea pârâților în temeiul căreia le-a promis încheierea unui contract cu clauză de întreținere, fapt materializat parțial în luna noiembrie 2012 prin efectuarea diligențelor la notar pentru obținerea actelor premergătoare (carte funciară, certificat fiscal, adeverință de la asociație, etc.), fiind programați la 27.11.2012 pentru semnarea actului care nu a fost încheiat datorită decesului numitei I. C..
În continuare, reclamanții au arătat că timp de 3 ani au fost cei care i-au asigurat întreținere defunctei în timpul vieții constând în medicamente, achitarea utilităților, suportarea internărilor, aspecte dovedite cu actele existente la dosar, declarația martorului audiat în cauză, cheltuieli care au determinat diminuarea patrimoniului lor, grevând masa succesorală rămasă de pe urma defunctei și că actele aflate în posesia lor fac dovada certă privind plata sumelor înscrise în cadrul acestora, chiar dacă au fost emise pe numele defunctei în calitate de proprietară a imobilului, acte care fiind emise de anumite instituții atestă deplasarea lor împreună cu defuncta la medicul de familie, la spital, mai ales că deși anumite acte au fost emise pe numele numitei M. M. care s-a erijat în moștenitoarea defunctei, în calitate de nepoată de frate, sumele de bani au fost achitate de ei înșiși.
De asemenea, reclamanții au precizat că eronat au fost interpretate actele existente la dosar privind prezența defunctei la notar în vederea eliberării unui extras de autentificare, deși fuseseră programați pentru perfectarea actelor, fiind cei care au achitat facturile, bonurile fiscale aflate în posesia lor și că eronat nu s-a ținut seama de depunerea veniturilor obținute de către defunctă în timpul vieții la CEC, sume de care beneficiază pârâții, demonstrând nesuportarea de către defunctă a propriilor cheltuieli achitate de ei înșiși, respectiv hrana zilnică, medicamente, deplasările la medic, etc., mai ales că pârâții niciodată nu s-au prezentat pe parcursul soluționării cauzei, nu au cunoscut-o personal pe defunctă, nu au participat la înmormântarea acesteia și că eronat nu au fost aplicate disp. art.225 cod pr. civilă, atât timp cât mandatara nu putea răspunde la interogatoriu, actele depuse la dosar de către aceasta fiind emise pe numele acesteia, având un interes major în cauză, deși nu are nicio calitate.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 08.05.2015.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform actelor de stare civilă existente la dosar, adeverințelor nr.1071/23.10.2013, 289/23.10.2013, reclamanții s-au căsătorit la data de 10.06.1995, având în întreținere un copil minor, fiind salariați la diferite societăți comerciale începând cu anii 2006, respectiv 2010, încasând în luna septembrie 2013 venituri nete de 967 lei lunar și 1622 lei lunar plus tichete de masă de 196 lei.
În baza actelor existente la dosar, certificatului de moștenitor nr.84/ 26.06.2013, de pe urma defunctei I. C., decedată la data de 24.11.2012 au rămas ca moștenitori legali pârâții, în calitate de nepoți de frate predecedat și o masă succesorală compusă din suma de 30.000 lei împreună cu dobânzile aferente aflată într-un cont la CEC Bank, imobilul situat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova având 2 camere și dependințe, cota de ½ din concesiunea locului de înhumare, nr.44 R.39, Clasa III- stânga - Cimitirul Viișoara Ploiești împreună cu construcțiile funerare amplasate pe acesta.
În conformitate cu actele medicale existente la dosar, certificatul nr. 1227/ 11.03.2014, adeverința nr.2/20.02.2014, numita I. C. a avut în timpul vieții diferite afecțiuni, fiind eliberat certificatul de către OCPI la data de 11.03.2014 privind inexistența unor sarcini referitoare la imobilul situat în Ploiești, ., ., ., jud.Prahova, ținându-se seama de informațiile furnizate de numita M. M., iar cheltuielile de întreținere privind apartamentul sus menționat au fost achitate de către I. C. până la data decesului acesteia, respectiv până în luna septembrie 2012.
În cuprinsul chitanței din data de 20.02.2011 s-a menționat că numita I. C. a acordat cu titlu de împrumut numitei M. A. suma de 1300 lei, sumă ce urma să fie restituită eșalonat până la sfârșitul anului 2011.
Potrivit actelor medicale existente la dosar, chitanțelor, numita I. C. a apelat la diferite servicii medicale, oferindu-i-se consultații la oftalmologie, cardiologie în vederea prescrierii unor tratamente medicale, fiind emise pe numele acesteia diferite rețete, chitanțele privind plata consultațiilor medicale, a c/valorii întreținerii pentru luna octombrie 2012, a documentației cadastrale la data de 19.12.2012, fiind cea care a solicitat la data de 21.11.2012 un extras de autentificare pentru întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare privind imobilul sus menționat, motiv pentru care i s-a eliberat un certificat fiscal la data de 20.11.2012, achitând c/valoarea timbrelor fiscale, a impozitului pentru imobil la data de 11.10.2012, suma de 600 lei la OCPI, solicitând o dovadă Asociației de proprietari ., privind inexistența unor datorii la întreținere, aspecte confirmate de adeverința nr.165/07.04.2014, certificatele, chitanțele existente la dosar, emise în perioada octombrie - noiembrie 2012.
În temeiul facturilor nr. 077/24.11.2012,_/26._,_/26._, adeverinței nr._/ 26.11.2012, contractelor de depozit din data de 08.05.2012, numita I. C. a consemnat la CEC pe numele său suma de 30.000 lei, încă din data de 26.04.2010, iar ulterior decesului acesteia intervenit la data de 24._ în urma unei insuficiențe cardio respiratorie acute constatată de Centrul Medical Mediurg, numita M. M. a achitat suma de 255 lei în vederea emiterii certificatului constatator al morții, a achiziționat sicriul, ocupându-se de toate procedurile pentru înhumarea defunctei, achitând suma totală de 448 lei, reprezentând c/valoare folosire capelă, taxe pentru locul de veci restante pentru anii 2003 – 2007.
D. raportul de expertiză contabilă expert N. D. F., reiese că sumele solicitate de către reclamanți potrivit unei note de cheltuieli depusă la dosar, invocându-se valoarea unei prestații zilnice efectuată de o terță persoană pentru întreținerea unei persoane aflată în stare de nevoie de 50 lei pe zi, sunt de 28.899 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, întreținere, hrană, menaj, utilități, înmormântare, deplasări, asigurare apartament, cadastru, notar.
Martorul F. G. propus de către reclamanți a declarat de reclamanții au fost cei care s-au ocupat de înmormântarea defunctului I. A., asigurându-i transportul la spital, la cimitir, inclusiv în perioada internării în spital și că începând cu primăvara anului 2012 reclamanții s-au ocupat de numita I. C., fiind cei care îi achiziționau hrana zilnică, medicamentele, îi efectuau menajul, îi achitau utilitățile, prestații în schimbul cărora defuncta nu le-a achitat nicio sumă de bani, având intenția să le înstrăineze apartamentul, să le predea banii existenți în cont la CEC, să efectueze intabularea imobilului, iar în urma decesului numitei I. C. reclamanții s-au ocupat de înmormântare, au transportat-o la capelă, au organizat parastasul, împărțind pachete până la pomenirea de 40 de zile, martorul aflându-se în imposibilitate să precizeze ce sume de bani au cheltuit reclamanții pentru întreținerea și înmormântarea defunctei.
Disp. art. 1345-1348 cod civil, stipulează că cel care s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire în limita pierderii patrimonială suferită de cealaltă persoană și a propriei îmbogățiri, caz în care îmbogățirea fără justă cauză presupune un fapt juridic, licit care a determinat mărirea patrimoniului unei persoane și micșorarea cu aceeași valoare a patrimoniului al alte persoane.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții dețin un apartament în același condominiu cu numita I. C., mătușa pârâților, aceasta din urmă locuind în imobilul situat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, suferind de diferite afecțiuni datorită vârstei, urmând anumite tratamente medicale, inclusiv anterior decesului, în perioada septembrie – noiembrie 2012, având achitate la zi cheltuielile de întreținere pentru spațiul pe care îl ocupa la asociația de proprietari, iar anterior decesului intervenit la data de 24.11.2012 numita I. C. a fost cea care a solicitat obținerea unor documente fiscale, cadastrale, achitând diferite timbre fiscale, impozite, taxe la OCPI, astfel încât în urma decesului acesteia numita M. M. a achiziționat sicriul, a efectuat demersurile necesare pentru înhumarea autoarei pârâților, achitând diferite taxe în acest scop, inclusiv pentru obținerea certificatului medical constatator al decesului nr.263/ 25.11.2012 constând în suma de 255 lei la Centrul Medical Mediurg ai căror salariați au constatat decesul intervenit la orele 10,58 la data de 24.11.2012.
Ca atare, atât timp cât actele existente la dosar au fost emise pe numele numitei I. C., fiind cea care a achitat diferite sume de bani în vederea obținerii unor certificate fiscale, cadastrale, anumite adeverințe, figurând pe numele acesteia și diferite chitanțe privind plata cheltuielilor de întreținere aferente apartamentului pe care îl ocupa, inclusiv în luna octombrie 2012, iar în cuprinsul facturilor fiscale existente la dosar s-a menționat achitarea de către numita M. M. a unor sume de bani reprezentând c/ valoarea unui sicriu complet, a locului de înhumare, a capelei, taxelor la cimitir, înseamnă că în realitate nu există niciun act la dosar care să ateste efectuarea unor plăți de către reclamanți, în favoarea numitei I. C. din veniturile proprii ale acestora întrucât toate actele emise privind achitarea utilităților, a consultațiilor medicale, a celor vizând înhumarea persoanei decedate au fost întocmite fie pe numele defunctei I. C., fie pe numele numitei M. M..
De fapt, în condițiile în care în cuprinsul facturilor, chitanțelor existente la dosar s-a menționat achitarea unor sume de bani de către numita M. M. în vederea achiziționării unui sicriu, folosirii capelei,a locului de veci, obținerii certificatului constatator al decesului numitei I. C., înseamnă că, în realitate, toate cheltuielile privind înmormântarea autoarei pârâților au fost efectuate de către M. M. care a invocat calitatea de rudă de sânge cu defuncta, respectiv nepoată de frate și nicidecum de către reclamanți care nu au depus niciun act la dosar privind achiziționarea unor bunuri specifice efectuării înmormântării unei persoane decedate și organizării ulterioare a unor pomeni potrivit tradițiilor religiei ortodoxe.
De altfel, atât timp cât reclamanții pretind că ar fi suportat anumite cheltuieli în favoarea numitei I. C. în timpul vieții acesteia constând în asigurarea unei întrețineri, a hranei, efectuarea menajului timp de 3 ani de zile anterior decesului, achitarea utilităților, a unor consultații medicale, achiziționarea medicamentelor, etc., precum și ulterior decesului acestei persoane, aceștia aveau obligația să facă dovada suportării unor asemenea cheltuieli în favoarea autoarei pârâților constând în depunerea unor acte emise pe numele lor, fiind singurele dovezi care prin însăși natura lor demonstrează alocarea unor sume de bani din veniturile proprii în favoarea autoarei pârâților pentru a putea pretinde restituirea sumelor de bani respective de la pârâți în calitate de moștenitori ai defunctei, cuantumul sumelor de bani achitate efectiv.
Mai mult chiar, în lipsa unor asemenea dovezi, a unor asemenea acte, reclamanții se află în imposibilitate legală să pretindă obligarea pârâților la plata sumei totale de 28.899 lei, invocându-se pur și simplu raportul de expertiză efectuat în cauză, deoarece nu există nicio dovadă la dosar care să ateste micșorarea patrimoniului reclamanților și mărirea patrimoniului defunctei pe seama și în detrimentul reclamanților, mai ales că aceștia din urmă nu au făcut dovada obținerii unor venituri considerabile în perioada ianuarie 2010- noiembrie 2012, când a intervenit decesul numitei I. C. care să le permită să-și asigure nu numai propria întreținere, inclusiv a copilului minor pe care îl au, ci a numitei I. C., mai ales că adeverințele existente la dosar atestă obținerea unor venituri modice de către reclamanți în cursul lunilor august – septembrie 2013 și anume de 1288 lei, 1622 lei –reclamantul și de 967 lei, 1060 lei – reclamanta.
Faptul că la un moment dat defuncta ar fi efectuat demersuri pentru obținerea unor acte premergătoare încheierii unui act autentic la notar, constând în documentație cadastrală, certificat fiscal și că aceasta avea deschis un cont la CEC cu suma de 30.000 lei, nu înseamnă în mod automat că reclamanții au asigurat întreținere în timpul vieții defunctei, timp de 3 ani până la data decesului acesteia, fiind cei care ar fi achitat c/valoarea documentației pentru încheierea unui act autentic de vânzare-cumpărare de către defunctă în favoarea lor, permițându-i acesteia să aloce toate sumele de bani pe care le obținea în vederea constituirii depozitului la CEC, deoarece dovada asigurării întreținerii defunctei se realizează pe baza unor acte emise pe numele reclamanților privind alocarea sumelor de bani proprii în favoarea acesteia, în vederea procurării alimentelor necesare, efectuarea menajului și nicidecum prin simplul fapt material constând în depunerea unor sume de bani de către defunctă la CEC, care nu avea obligația să justifice proveniența banilor în raporturile cu reclamanții, iar în speță nu există niciun act emis de autoritățile statului care să ateste suportarea de către reclamanți a unor sume de bani în vederea eliberării unor documente, în prealabil, privind încheierea unui act în formă autentică.
Pe de altă parte, declarația martorului F. G. conform căreia reclamanții ar fi prestat întreținere defunctei I. C. în timpul vieții, constând în efectuarea menajului, achiziționarea alimentelor, plata utilităților, efectuarea înmormântării, a parastaselor ulterioare, nu constituie prin însăși natura sa o dovadă certă privind suportarea de către reclamanți a unor sume de bani în favoarea autoarei pârâților, întrucât, în realitate această declarație nu se coroborează cu niciun act la dosar, inclusiv cu facturile și chitanțele care atestă achiziționarea celor necesare efectuării înmormântării de către numita M. M. și nicidecum de către reclamanți, fiind imposibil să se analizeze această declarație în mod singular în condițiile în care martorul a relatat situații cu caracter general, fără să precizeze cuantumul sumelor pe care le-ar fi suportat reclamanții, perioadele în care reclamanții ar fi achitat diferite sume de bani și în ce condiții.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art.1345-1348 cod civil, privind îmbogățirea fără justă cauză, neexistând un fapt juridic licit care să determine mărirea patrimoniului autoarei pârâților pe seama și în detrimentul micșorării patrimoniului reclamanților.
Împrejurările invocate de către reclamanți în sensul că au avut o relație de amiciție cu autoarea pârâților I. C. în baza căreia au sprijinit-o material, moral, contribuind la cheltuielile de înmormântare ale soțului acesteia în anul 2008, existând o convenție verbală în temeiul căreia aceasta le-a promis încheierea unui contract cu clauză de întreținere, fapt materializat parțial în luna noiembrie 2012 prin obținerea actelor premergătoare (carte funciară, certificat fiscal, adeverință de la asociație, etc.), fiind programați la 27.11.2012 pentru semnarea actelor, act neîncheiat datorită decesului numitei I. C., nu constituie prin însăși natura lor dovezi certe care să ateste suportarea de către reclamanți a unor sume de bani în favoarea autoarei pârâților, asigurarea unei întrețineri sub diferite forme acesteia, în condițiile în care aceste situații de fapt nu se coroborează cu actele existente la dosar, acte care demonstrează achitarea efectivă de către numita I. C. a unor sume de bani cu titlu de taxe, timbre fiscale, etc.
Susținerile reclamanților în sensul că au asigurat întreținere defunctei în timpul vieții constând în medicamente, achitarea utilităților, a întreținerii, suportarea internărilor, conform actelor existente la dosar, declarației martorului audiat în cauză, cheltuieli care au determinat diminuarea patrimoniului lor și că actele aflate în posesia lor fac dovada certă privind plata sumelor înscrise în cadrul acestora, deși au fost emise pe numele defunctei în calitate de proprietară a imobilului, demonstrând deplasarea lor împreună cu defuncta la medicul de familie, la spital, nu pot fi avute în vedere deoarece nu există niciun act la dosar care să ateste achiziționarea de către reclamanți în favoarea defunctei a unor bunuri (medicamente, alimente), plata unor consultații medicale, a unor tratamente efectuate din veniturile lor proprii, fiind imposibilă analizarea din acest punct de vedere în mod singular a declarației martorului, declarație care nu se coroborează cu actele privind achiziționarea celor necesare înmormântării defunctei.
Deținerea de către reclamanți a unor chitanțe, facturi emise pe numele defunctei, nu constituie prin însăși natura sa o dovadă privind suportarea sumelor respective de către reclamanți, ci dimpotrivă un simplu fapt material fără niciun efect juridic, mai ales că nu exista niciun impediment din punct de vedere legal ca reclamanții în cazul în care ar fi suportat anumite cheltuieli în favoarea defunctei să obțină actele respective pe numele lor.
Motivele invocate de către reclamanți conform cărora, deși anumite acte au fost emise pe numele numitei M. M., sumele de bani au fost achitate de ei înșiși, interpretându-se eronat actele existente la dosar privind prezența defunctei la notar în vederea eliberării unui extras de autentificare, fiind programați pentru perfectarea actelor și că au fost cei care au achitat sumele înscrise în cuprinsul facturilor, bonurilor fiscale aflate în posesia lor, sunt neîntemeiate întrucât este greu de crezut că anumite acte constând în chitanțe privind obținerea unui certificat medical constatator al decesului, efectuarea unor demersuri pentru folosirea capelei, înhumarea unei persoane decedate să fie emise pe numele unor persoane străine de familia defunctei, fiind de notorietate că toate aceste acte se întocmesc pe numele persoanei care achită c/valoarea anumitor servicii, caz în care orice pretenție din partea reclamanților în acest sens este nejustificată
În realitate, emiterea facturilor, chitanțelor pe numele numitei M. M. constituie o dovadă certă că aceasta din urmă a fost cea care a suportat anumite cheltuieli în ceea ce o privește pe defunctă și nicidecum reclamanții, mai ales că toate chitanțele privind obținerea unor documente cadastrale, fiscale, au fost întocmite pe numele defunctei aflată în viață la data emiterii acestora, prezumându-se că toate aceste sume de bani au fost achitate de către I. C., iar reclamanții în cazul în care pretind plata sumelor de bani respective din veniturile lor proprii aveau obligația să facă dovada în acest sens prin depunerea unor acte emise pe numele lor, simpla deținere a unor facturi, chitanțe emise pe numele defunctei în anumite perioade de timp nefiind prin însăși natura sa o dovadă în acest sens, constituind un simplu fapt material, neputându-se stabili modalitatea în care reclamanții au intrat în posesia unor documente emise pe numele defunctei care vizează perioade scurte de timp și nicidecum o perioadă îndelungată de timp pentru a se putea stabili natura relațiilor dintre reclamanți și defunctă.
Criticile reclamanților potrivit cărora eronat nu s-a ținut seama de depunerea veniturilor obținute de către defunctă în timpul vieții la CEC care atestă neachitarea de către defunctă a propriilor cheltuieli suportate pe cheltuiala lor, respectiv hrana zilnică, medicamente, deplasările la medic, etc., sunt nefondate deoarece existența unor depozite la CEC pe numele defunctei nu constituie prin însăși natura lor o dovadă de natură să demonstreze asigurarea unei întrețineri de către reclamanți în favoarea defunctei, suportarea de către aceștia a unor cheltuieli în acest sens, ci pur si simplu reprezintă voința autoarei pârâților de a economisi diferite sume de bani, de a le depozita într-un cont în vederea obținerii unui profit sub formă de dobânzi, iar reclamanții aveau obligația să facă dovada asigurării propriu – zise a întreținerii în favoarea defunctei, alocarea în interesul exclusiv, strict personal al acesteia a unor sume de bani, nefiind suficientă depunerea unor chitanțe, facturi emise pe numele defunctei în acest sens.
Apărările reclamanților în sensul că pârâții niciodată nu s-au prezentat pe parcursul soluționării cauzei, nu au cunoscut-o personal pe defunctă, nu au participat la înmormântarea acesteia, neaplicându-se eronat disp. art.225 cod pr. civilă, atât timp cât mandatara nu putea răspunde la interogatoriu și că actele depuse la dosar de către aceasta au fost emise pe numele acesteia, având un interes major în cauză, neavând nicio calitate, sunt nejustificate, deoarece la stabilirea situațiilor de fapt, de drept deduse judecății, nu se ține seama de împrejurările sus menționate, ci dimpotrivă în ce măsură reclamanții au făcut dovada pretențiilor deduse judecății, neavând relevanță poziția procesuală a pârâților, prezentarea sau neprezentarea acestora la interogatoriu în condițiile în care reclamanții aveau obligația să-și probeze pretențiile și nicidecum pârâții, iar în realitate, emiterea unor acte pe numele unei terțe persoane, respectiv M. M. privind achiziționarea unui sicriu, plata unor taxe, impozite, demonstrează nesuportarea de către reclamanți a cheltuielilor privind înmormântarea propriu - zisă a autoarei pârâților și deci netemeinicia pretențiilor acestora.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, prev. de disp. art.304 pct.1- 9 cod pr. civilă și ținând seama de disp. art. 3041 cod pr. civilă, în baza disp. art.312 alin.1 cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Totodată, tribunalul va respinge cererea intimaților privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită, în condițiile în care nu există nicio dovadă la dosar privind suportarea unor asemenea cheltuieli de judecată de către intimați, cuantumul acestora, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art.274 cod pr. civilă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți D. N., D. N., domiciliați în Ploiești, . A, .. B, . împotriva sentinței civile nr.2939/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații-pârâți C. I., C. R., C. M., domiciliați în G., ., ..1, ., Jud. G. și prin mandatar M. M. domiciliată în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Respinge cererea intimaților privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. C. R. P. A. D.
Fiind în CO, semnează
Președintele instanței
GREFIER
I. N. Cardașol
Fiind în CO, semnează
P. Grefier,
Operator date cu caracter personal 5595
Red. MC / tehnored. TS
2 ex./03.08.2015
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. B. M. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 339/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1368/2015.... → |
|---|
