Pretenţii. Hotărâre din 07-04-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 1582/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1582
Ședința publică din data de 07.04.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul S. M. C., cu sediul în C., ..117, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 3909/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații – pârâți E. M. A., CNP_, cu domiciliul în ., ., județul Prahova și B. V. A., CNP_, cu domiciliul în ., ., județul Prahova.
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – reclamant reprezentat de consilier juridic S. E. N., lipsind intimații – pârâți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelantului – reclamant depune la dosar împuternicire. De asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului
Reprezentantul apelantului – reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul S. M. C. a chemat în judecată civilă pe pârâții E. M. A. și B. V. A. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 398,98 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată R. C. I. precum și penalitățile de întârziere aferente calculate conform art. 3 alin. 2 din OUG nr. 13/2011 de la data prestării serviciilor medicale și până la achitarea efectivă a debitului.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin rezoluția din 21.09.2011 în dosarul penal nr. 2011/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de pârâți pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 108 alin. 1 din codul penal.
Reclamantul a arătat că prin faptul că s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de pârâți nu se datorează inexistenței vinovăției în producerea vătămărilor ci a faptului că lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate și acest lucru nu îl exonerează pe pârât de la plata cheltuielilor de spitalizare acordate părții vătămate, rezultând că există raport de cauzalitate între fapta acestora și prejudiciul ce i-a fost produs.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 192 din codul de procedură civilă, art. 1349 din codul civil și art.313 din Legea 95/2006 modificată și completată.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar foaia de observație (f.4), referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale (f.5), adresa nr. 1005 din 03.04.2014 (f.8) și a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin rezoluția din 26.09.2014 instanța a dispus comunicarea către pârâți a cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și a invoca excepții în afara celor de ordine publică.
Cererea de chemare în judecată a fost primită de pârâți la data de 30.09.2014 și 01.10.2014 (f.13-14), dar nu au formulat întâmpinare, astfel că, prin rezoluția din 04.11.2014 a fost stabilit termenul de judecată la data de 10.12.2014.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
A fost înaintat dosarul nr. 2011/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Prin sentința civilă nr./ 3909 din 10.12.2014, Judecătoria C. a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că, prin rezoluția din 21.09.2011 în dosarul nr. 2011/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâții din prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. 1 din codul penal întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
În referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală s-a reținut că în data de 19.06.2011, în jurul orelor 22 între numitul R. C. I. și pârâții din prezenta cauză a avut loc o altercație în urma căreia partea vătămată a fost lovită de pârâți și a suferit leziuni pentru care a solicitat intervenția ambulanței care a transportat-o pe partea vătămată la S. municipal C. pentru acordarea de îngrijiri medicale iar partea vătămată a confirmat aceste aspecte, declarând că nu dorește să depună plângere penală împotriva pârâților.
Din foaia de observație nr. 8391/2011 rezultă că partea vătămată a fost internată în spital în perioada 20.06._11 și i-a fost acordate îngrijiri medicale în sumă de 398,96 lei (f.4).
Potrivit art.313 din Legea 95/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr.72/2006, sumele reprezentând cheltuieli pentru acordarea de asistență medicală în cazul faptelor care au produs daune sănătății altei persoane se recuperează de furnizorii de servicii medicale.
Conform art. 1357 din codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție obligă pe acela din a cărui vină a fost ocazionat să îl repare, despăgubirile urmând să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului potrivit art. 1385 alin. 3 din codul civil.
Această răspundere este condiționată de stabilirea prejudiciului care dă dreptul la reparație potrivit art. 1381 alin. 1 din codul civil, prejudiciu suferit din vina celui care a săvârșit fapta ilicită cu vinovăție conform art. 1357 alin. 1 din codul civil și de existența raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și culpa celui care a săvârșit fapta ilicită.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că în cauză reclamantul nu a făcut dovada existenței răspunderii civile delictuale în sensul că nu a dovedit existența faptei ilicite săvârșită cu vinovăție de către pârâți respectiv la dosar există doar referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală din care rezultă că partea vătămată a confirmat aspectele privind altercația avută cu pârâții și în urmă căreia i-au fost acordate îngrijiri medicale, dar nu există declarația pârâților cu privire la acest incident sau declarații ale altor persoane care să confirme starea conflictuală dintre partea vătămată și pârâți și săvârșirea de către aceștia a faptei ilicite.
De asemenea, prin înscrisurile depuse la dosar reclamantul nu a dovedit existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție de către pârâți și prejudiciul produs reclamantului ca urmare a acestei fapte, iar stabilirea raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu prezintă o importanță deosebită deoarece de existența acestuia depinde nu numai existența răspunderii civile ci și întinderea reparației deoarece despăgubirea nu poate fi datorată decât pentru daunele directe respectiv pentru acelea care sunt neîndoielnic consecința faptei ilicite.
Față de cele reținute mai sus, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a dovedit susținerile sale din conținutul cererii conform art. 249 din codul de procedură civilă, astfel că instanța urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, reclamantul S. M. C., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A criticat reclamantul sentința arătând că, prin sentința apelată, instanța de fond a respins cererea noastră ca neîntemeiată, motivând că nu a dovedit existența raportului de cauzalitate dintre prejudiciul ce le-a fost produs și vinovăția pârâtului.
Potrivit art. 313 din Legea 95/2006, modificată și completată prin Legea nr. 132/2014, sumele reprezentând cheltuieli pentru acordarea de asistență medicală în cazul faptelor care au produs daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, se recuperează de furnizorii de servicii medicale.
Conform prevederilor art. 1357 Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție obligă pe acela din a cărui vină a fost ocazionat să îl repare, despăgubirile urmând să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului potrivit art. 1385 ali.3 Cod Civil.
Această răspundere este condiționată de stabilirea prejudiciului( lucru pe care l-am făcut) care dă dreptul la reparație potrivit art. 1381 alin. l cod civil și existența raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și culpa celui care a săvârșit fapta ilicită; prin fapta săvârșită cu vinovăție, pârâtul C. D. C. a adus daune sănătății părții vătămate, iar între această faptă și prejudiciul produs nouă există raport de cauzalitate în bază art. 1357, 1385 alin. 3 Cod Civil.
De asemenea, dispozițiile art. 1516 Cod Civil, prevăd dreptul creditorului Ia îndeplinirea integrală și la timp a obligației, iar în caz contrar creditorul are dreptul Ia daune interese pentru prejudiciul pe care debitorul 1-a cauzat ca urmare a neexecutării obligației.
Pentru considerentele de mai sus, solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate și, reținând cauza spre soluționare să fie admisă acțiunea și, fie obligați pârâții E. M. A., și B. V. A., la plata sumei de 398,98 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate R. C. I. și a penalităților aferente calculate conform art. 3 alin.2 din OUG nr.13/2011 de la data prestării serviciilor medicale și până la achitarea efectivă a debitului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele NCPC.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Așa cum este stabilit de disp. art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă săvârșită cu vinovăție obligă pe acela din a cărui vină a fost ocazionat să îl repare, despăgubirile urmând să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în mod obișnuit ar fi putut să în realizeze și de care a fost lipsit precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului potrivit art. 1385 alin. 3 din Codul civil.
Pentru a fi antrenată răspunderea este necesar a fi stabilit prejudiciul ce dă dreptul la reparație astfel cum statuează disp. art. 1381 alin. 1 Cod civil, prejudiciul suferit din vina celui care a săvârșit fapta cu vinovăție potrivit disp. art. 1357 alin. 1 din Codul civil și existența raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și culpa celui care a săvârșit fapta ilicită.
Astfel, reclamantul nu a făcut dovada existenței răspunderii civile delictuale, adică a existenței faptei ilicite săvârșite cu vinovăție de pârâți- la dosar nefiind depus decât referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, referat din care rezultă că partea vătămată a confirmat aspectele referitoare la altercația avută cu pârâții în urma căreia au fost acordate îngrijiri medicale, fără să existe declarația pârâților cu privire la acest incident sau alte declarații din partea altor persoane care să confirme starea conflictuală dintre partea vătămată și pârâți și săvârșirea de către aceștia a faptei ilicite.
Susținerile reclamantului din apel în sensul că, a făcut dovada prejudiciului este nejustificată față de înscrisurile depuse la dosar din care nu rezultă raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs reclamantului, pentru că fără existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală.
Așa fiind, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul S. M. C., cu sediul în C., ..117, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 3909/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații – pârâți E. M. A., CNP_, cu domiciliul în ., ., județul Prahova și B. V. A., CNP_, cu domiciliul în ., ., județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 07.04.2015.
PreședinteJudecător
N. C. D. G.
Grefier
A. Ș. P.
Operator date cu caracter personal 5595
Red./tehnored.N.C.
5 ex./27.04.2015
D.f._ Judecătoria C.
J.f. M. C.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1545/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1894/2015.... → |
|---|
