Revocare donaţie. Decizia nr. 1693/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1693/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 1693/2013
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1693 | |
Ședința publică din data de 19 decembrie 2013 | |
Președinte: | M. C. |
Judecători: | M. N. |
G. M. | |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă M. E. domiciliată în . prin mandatar Ș. G. domiciliată în mun. Câmpina, . nr. 45, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1710/14 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât M. A. C. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. V. C., cu sediul în ., jud. Prahova.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 12 decembrie 2013 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință când instanța pentru a da posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 19 decembrie când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ la data de 08.01.2013, reclamanta M. E., a chemat în judecată pe pârâtul M. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate că vânzarea imobilului situat în corn. Telega, ., jud. Prahova, compus din teren în suprafață de 924 m.p. din care 224 m.p. curți și construcții (locuința C 1 în suprafața construită de 43,07 mp și suprafața utilă de 35,30 mp compusă din hol, dormitor, bucătărie, sufragerie, magazie, construită din paiantă în anul 1940) și teren arabil 700 m.p. cu nr. cadastral provizoriu 337, . contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 107/16.01.2003, este în fapt o donație deghizată; să se constate revocarea donației pentru motive de ingratitudine și să se dispună revenirea la situația anterioară cu consecința directa a revenirii imobilului în patrimoniul său. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că este bunica pârâtului, fiind o persoana foarte în vârstă, născută în anul 1925 și neavând venituri care să-i asigure existența, a considerat, la insistențele pârâtului că în situația în care îi va dona acestuia imobilul proprietatea sa, acesta va avea grijă de ea și îi va asigura ajutorul necesar atât financiar cât și moral, de care avea nevoie.
Față de faptul că mai are și alți moștenitori legali a înțeles să mascheze donația (legatul) pe care a înțeles să o fac nepotului său sub forma unui act de vânzare cumpărare pe care l-a încheiat la data de 16.01.2003.
Arată că nu a primit nici un ban pentru transmiterea imobilului către nepotul său, deși în actul de vânzare este trecut un preț al vânzării și a rămas să locuiască și să folosească imobilul, deși în contractul de vânzare cumpărare nu s-a instituit nici un drept de uzufruct sau de habitație în favoarea sa.
După ce a donat imobilul nepotului acesta a avut un comportament relativ normal față de ea și deși nu și-a îndeplinit obligațiile pe care și le asumase decât în mică măsura, a considerat că își va îmbunătăți comportamentul și va avea mai multa grijă de ea, deoarece starea de sănătate s-a înrăutățit și nevoia de ajutor era și mai mare.
Pârâtul i-a dat sporadic diverse alimente dar niciodată comportamentul său nu a fost acela al unui om căruia i-ar fi păsat de ea, și începând cu luna martie sau aprilie 2012 a încetat să-i mai dea vreun ajutor material, iar comportamentul acestuia a devenit foarte violent și insultător, spunându-i chiar că ar fi cazul să moară mai repede.
Astfel a înțeles să revoce donația pe care i-a făcut-o pentru motive de ingratitudine, în ultimul an trăind doar cu ajutorul celorlalți nepoți și al vecinilor care i-au asigurat atât hrana cât și ajutorul fizic pentru treburile gospodărești absolute necesare.
În drept s-au invocat disp. art. 821-831 pct. 3, art. 833, art. 992 din vechiul cod civil și disp. art. 1020 - 1069 actualul Cod civil.
În dovedirea acțiunii s-a depus: procură autentificată sub nr. 3711/07.12.2012, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 107/16.01.2003.
La termenul de judecată din data de 10.05.2013 reclamanta prin apărător și-a precizat temeiul legal ca fiind dispozițiile indicate în acțiune din vechiul cod civil.
Pârâtul M. A. C. a formulat întâmpinare la 29.03.2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că la data de 16.01.2003 a cumpărat de la bunica sa un teren în suprafață de 924 mp, din care 224 mp curți construcții și 700 mp arabil, teren situat în intravilanul comunei Telega, ., împreună cu o casă de locuit existentă pe terenul menționat. Prețul vânzării a fost de 20 milioane lei vechi, pe care vânzătoarea, bunica sa i-a primit în întregime de la el în ziua perfectării contractului de vânzare cumpărare la biroul notarului public.
P. contractul de vânzare cumpărare încheiat au precizat că prețul a fost plătit în întregime în data de 16.01.2003, că nu s-au înțeles printr-un alt act ascuns să se plătească un preț mai mare, sau să se stabilească alte obligații pentru vreuna dintre părți, precum și că cele declarate sunt reale și corespund întru totul voinței lor.
Precizează că actul de vânzare cumpărare încheiat cu bunica sa, reclamanta M. E., nu a cuprins nici o clauza de întreținere, de uzufruct sau habitație; dorința sa la acel moment dat, era ca pe acel teren să își construiască o casă atunci când își voi întemeia o familie. Ulterior a plecat din țară în Italia unde locuiește și muncește și în prezent. Întrucât nu folosea acel teren și casa de locuit, a permis bunicii să locuiască în continuare acolo, având în vedere vârsta înaintată a acesteia. De fiecare dată când a revenit în țară s-a îngrijit de construcția existentă, a investit peste_ euro în consolidarea, renovarea și amenajarea locuinței, precum și în împrejmuirea și amenajarea gospodăriei.
De asemenea a apreciat că este datoria sa morală față de bunica sa, având în vedere și că tatăl său, este plecat și nu o mai vizitează, fără a exista vreo clauza scrisă, sau vreo înțelegere între ei o ajuta pe aceasta.
Solicitarea reclamantei de revocare a contractului de vânzare cumpărare nr. 107/16.01.2013 pentru motive de ingratitudine este neîntemeiată contractul de vânzare cumpărare menționat nu este un contract de donație sau vreun contract de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere, uzufruct sau habitație, prețul vânzării fiind plătit la încheierea actului notarial, iar revocarea pentru motive de ingratitudine se poate aplica în cazuri prevăzute expres și limitativ de disp art. 1023 Cod civil.
La solicitarea părților s-au încuviințat probe cu înscrisuri, 2 martori și interogatorii.
Astfel la termenul de judecată din 07.06.2013 s-au luat interogatorii părților și au fost audiați martorii propuși de reclamantă C. C. M. și A. A. C. precum și martorii propușii de pârât M. C. R. și C. A..
P. sentința civilă nr. 1710/14.06.2013 instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta M. E. în contradictoriu cu pârâtul M. A. C., ca neîntemeiată și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, la data de 16.01.2003 părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 107 prin care reclamanta a vândut pârâtului un teren în suprafață de 924 mp, situat în com. Telega, ., jud. Prahova, împreună cu locuința C1, situată pe acest teren, compusă din hol, dormitor, bucătărie, sufragerie și magazie.
Prețul acestei vânzării a fost stabilit de părți la suma de 20.000.000 lei (rol), pe care vânzătoarea, reclamanta M. E., a declarat în fața notarului, că l-a primit în întregime de la cumpărător la data autentificării actului.
P. prezenta acțiune reclamanta a solicitat a se constata că actul mai sus menționat reprezintă o donație deghizată, donație pe care înțelege a o revoca pentru motive de ingratitudine și în consecință a se dispune repunerea părților în situația anterioară.
P. concluziile scrise reclamanta a invocat în principal disp. art. 845 C. civ., considerând că beneficiază de prezumția că actul încheiat reprezintă o donație deghizată, astfel că sarcina probei revine pârâtului.
Potrivit art. 845 C. civ. înstrăinările de bunuri făcute de către de cuius cu sarcina unei rente viagere sau cu rezervă de uzufruct, succesibililor rezervatari în linie dreaptă se prezumă a fi donații fără sarcini scutite de raport.
Așadar în această ipoteză, a reținut instanța că, se instituie o prezumție de simulație a actelor de înstrăinare cu elemente oneroase între rude în linie dreaptă, însă aceasta este de strictă interpretare, astfel că aceasta nu operează în cazul în care este vorba de o vânzare-cumpărare pură și simplă, fără instituirea sarcinii unei rente viagere sau a rezervei dreptului de uzufruct, ca în cazul prezentei spețe.
De asemenea beneficiarul bunului dobândit trebuie să aibă la momentul înstrăinării calitatea de moștenitor rezervatar prezumtiv al vânzătorului, cerință neîndeplinită în prezenta cauză, întrucât pârâtul este descendent de gradul II, astfel că ar fi înlăturat de la moștenire de tatăl său în grad mai apropiat, ca descendent de gradul I.
Susținerea reclamantei din concluziile scrise, în sensul că cei 2 fii ai reclamantei și cei 4 nepoți au calitatea de descendenți direcți, fiind succesibili rezervatari, toți cu vocație succesorală, este neîntemeiată și face dovada necunoașterii regulilor de bază, elementare și esențiale ale devoluțiunii legale a moștenirii.
Instanța a reținut că, în primul rând cum reclamanta este încă în viață nu se poate vorbi de calitatea de moștenitori a descendenților acesteia, iar în al doilea rând unul dintre principiile generale ale devoluțiunii legale a moștenirii este acela al proximității gradului de rudenie între moștenitorii din aceiași clasă, astfel că fii defunctului sunt rude de gradul întâi, iar nepoții de fii sunt rude de gradul al doilea, și deci nepoții de fii sunt înlăturați de la moștenire de către fii defunctului. În atare situație cum tatăl pârâtului, este în viață, în cazul în care reclamanta ar deceda, nu pârâtul ar culege moștenirea acesteia, ci tatăl său împreună cu celălalt fiu al reclamantei, în nici un caz nepoții.
Astfel dispozițiile art. 845 C. civ. invocate de reclamantă, așa cum s-a arătat și mai sus, sunt aplicabile doar după deschiderea succesiunii vânzătorului, moment la care se pune problema încălcării sau nu a cotității disponibile.
Cum vânzătoarea este în viață și față și de celelalte condiții neîndeplinite, anterior analizate, prevederile art. 845 C. civ. nu-și găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză și ca atare nu se poate susține că pârâtul trebuie să facă dovada plății prețului și intenției părților la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Referitor la neachitarea prețului de către pârât și la intenția părților sau cel puțin la intenția reclamantei de la momentul încheierii actului în litigiu, instanța față de mențiunile din contract referitoare la primirea prețului de către reclamantă, dar și la mențiunile din încheierea de autentificate a contractului, unde notarul a precizat că după citirea actului părțile au consimțit la autentificarea acestuia și au semnat toate exemplarele în fața sa, se are în vedere că prezența părților în fața notarului, conținutul declarațiilor lor, precum și faptul că li s-a citit contractul anterior semnării reprezintă constatări personale ale notarului care fac dovada până la înscrierea în fals, potrivit art. 1173 C. civ, proba contrară, prin alte mijloace de probă nefiind admisibilă.
De aceea, în speță, numai urmându-se procedura înscrierii în fals s-ar fi putut face dovada necunoașterii conținutului contractului.
Întrucât reclamanta nu s-a înscris în fals nu poate afirma că nu a cunoscut conținutul contractului încheiat și că nu ar fi primit prețul, și nici nu poate face această dovadă prin proba testimonială cu martori, neinvocându-se nici nulitatea absolută a contractului.
Cu toate acestea instanța a constatat că nici martori prezenți nu au confirmat această situație de fapt invocată de reclamantă.
Astfel chiar martora propusă de reclamantă, C. C. M. a declarat că a aflat anul trecut că s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între reclamantă și pârât, dar nu cunoaște în ce perioadă și nici alte condiții în legătură cu acest contract.
Martorul A. A. C., care urmează a se căsători cu nepoata reclamantei, a relatat că nu are cunoștință de nicio înțelegere sau contract încheiat între părți.
De asemenea martorii audiați la propunerea pârâtului, M. C. R. și C. A., au precizat că în perioada 2002-2003 părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, iar reclamanta nu și-a arătat niciodată nemulțumirea față de acesta și nici nu a pretins pârâtului să o întrețină sau să aibă grijă de ea.
În consecință reclamanta nu a făcut dovada existenței unei donații deghizate, iar faptul că pârâtul la momentul încheierii contractului nr. 107/16.01.2013, avea numai vârsta de 21 ani, nu conduce la prezumția că nu ar fi avut mijloacele financiare necesare achitării prețului, și de altfel existența unor venituri proprii financiare nu constitui o condiție esențială a încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, existând chiar posibilitatea logică ca părinții să-l fi ajutat cu bani pe pârât, cu atât mai mult cu cât așa cum susține reclamanta, tatăl pârâtului urma să primească chiar o sultă în urma actului de partaj voluntar nr. 94/15.01.2003.
Instanța a avut vedere și faptul că existența unei erori cu privire la obiectul unui contract, așa cum susține reclamanta că nu ar fi avut reprezentarea încheierii unei vânzării, nu constituie prezumția unei donații deghizate, ci constituie o cauză de nulitate absolută, neinvocată de reclamantă și nedovedită de altfel.
Fără relevanță și nedovedite sunt și susținerile reclamantei în sensul că reclamanta era aproape nevăzătoare, în condițiile în care acesta s-a prezentat personal în instanță și această susținere nu s-a dovedit a fi reală, precum și faptul că la casă pârâtul a efectuat sau nu anumite lucrări de renovare.
Cu toate acestea instanța a constatat și faptul reclamanta nu a făcut nici dovada cazului de revocare a unei donații pentru ingratitudine, respectiv pentru refuzul de alimente, prevăzut de disp. art. 831 alin. 3 C. civ., ceea ce ar fi presupus că donatorul a avut nevoie și a cerut alimente de la donatar, care – având posibilitatea – a refuzat să dea. Refuzul însă nu se sancționează cu revocarea dacă donatorul avea rude obligate și în situația de a-i acorda întreținere.
Reclamanta însăși a precizat faptul că are 2 fii și 4 nepoți, iar martorii propuși de ea au relatat că fiul acesteia și 2 nepoate se ocupă de reclamantă și nu cunosc dacă reclamanta a solicitat vreodată în mod expres ajutor pârâtului.
Așadar nici din acest punct de vedere cererea de revocare a pretinsei donații nu ar putea fi admisă, însă așa cum s-a reținut mai sus nefăcându-se dovada existenței unui contract de donație, nu poate fi pusă nici problema revocării acestuia.
Instanța a avut în vedere disp. vechiului cod civil întrucât contractul în litigiu a fost încheiat sub imperiul acestui cod, respectiv la data de 16.01.2003, iar potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod civil „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. E., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .
În motivarea cererii a arătat recurenta că, reclamanta este bunica paratului și a solicitat instanței de fond sa constate ca vânzarea imobilului situat in Corn. Telega ., Jud. Prahova compus din teren in suprafața de 924 m.p. din care 224 m.p. curți si construcții, sa dispună revocarea donației pentru motive de ingratitudine și pe cale de consecința și sa dispună revenirea la situația anterioara cu consecința directa a revenirii imobilului in patrimoniul subsemnatei cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În continuare, recurenta a solicitat instanței suplimentarea probelor administrate în cauză și a menționat că în cadrul probelor solicitate, reclamanta a indicat numele a trei martori, arătând instanței faptul ca fiecare dintre martorii indicate cunosc anumite aspecte legate de obiectul acțiunii, iar pentru aflarea adevărului este necesara audierea tuturor martorilor propuși. Deși solicitarea a fost făcuta în termenul procedural, instanța fără nici o motivare a respins cererea reclamantei si a admis audierea numai a primilor doi martori și în cauză au fost luate interogatorii ambelor părți și au fost audiați martori.
A mai susținut recurenta că, fără nici o motivare instanța a respins și aceasta solicitare de suplimentare a probatoriului și dealtfel instanța a manifestat pe tot parcursul derulării procesului o vădita atitudine de respingere a solicitărilor reclamantei, respingând si anumite întrebări din interogatoriu care, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, aveau o deosebita relevanta in cauza.
Recurenta a precizat că, sentința instanței de fond este netemeinica deoarece nu a analizat probele administrate în cauza, stabilind o situație de fapt contrara probatoriului administrat.
P. reglementarea cuprinsa în art. 845 Codul Civil cuprinde in categoria persoanelor care, având calitatea de dobânditori prin acte cu titlu oneros, sunt prezumați ca fiind de fapt beneficiari ai unor donații, pe „succesibilii în linie dreaptă" ai transmițătorului, iar înstrăinarea cu titlu oneros poate fi prezumată ca fiind donație daca ea are ca dobânditori pe descendenți, indiferent de grad si pe ascendenții privilegiați.
A mai susținut recurenta că, plecând de la aceasta prezumție cu caracter relativ, sarcina probei este răsturnata in conformitate cu prevederile legale, situație in care paratul este obligat sa demonstreze faptul ca ne aflam in fata unui contract de vânzare cumpărare si nu a unei donații.
În continuare recurenta a precizat că, din probele administrate in cauza, a rezultat faptul că reclamanta este bunica pârâtului, acesta fiind nepot de fiu, în afara tatălui pârâtului reclamanta mai are un al doilea fiu, care la rândul sau are trei copii, iar cei doi fii ai reclamantei ca si cei patru nepoți au calitatea de descendenți direcți, fiind in conformitate cu dispozițiile Codului civil succesibili rezervatari, toți cu vocație succesorala la averea reclamantei.
Recurenta a mai susținut că, din actul de partaj voluntar și din răspunsurile reclamantei și pârâtului la interogatoriu rezulta faptul că, reclamanta era la data de 16.01.2003 proprietara imobilului in litigiu sa, că fiul sau C. - tatăl paratului urma sa primească in urma acestui partaj realizat la 15.01.2003, de pe urma decesului tatălui sau doar o sulta de 2.000.000 lei, ca paratul era in vârsta de 21 de ani si nu realiza venituri nefiind încadrat in munca in România, că locuia in calitate de tolerat la o ruda, că acesta a promis reclamantei ca va avea grijă de ea si ii va asigura ajutorul necesar - atât financiar cat si moral - de care avea nevoie, ca reclamanta a suferit imediat după încheierea actului in cauza o operație de cataractă și că reclamanta a consimțit sa-1 ia in spațiu pe nepotul sau care nu avea nici unde sa locuiască si nici nu realiza nici un fel de venituri.
A mai susținut recurenta că, având în vedere faptul ca mai are și alți moștenitori legali - rezervatari - reclamanta, care așa cum a răspuns la interogatoriu 1-a crescut pe parat de la vârsta de un an, a consimțit sa - l primească in spațiul sau pe acesta si sa-1 gratifice donându-i imobilul.
Recurenta a mai precizat că, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor reclamantei, aceasta a susținut tot timpul, fapt ce nu a fost infirmat de către pârât ca a permis nepotului sau sa locuiască in imobil in schimbul îngrijirii si ajutorului material de care avea nevoie.
A mai arătat recurenta că, așa cum recunoaște la interogatoriu, si cum au relatat si martorii reclamantei, toate exemplarele actelor semnate in ianuarie 2003 au rămas in posesia paratului care a pretins ca trebuie sa îndeplinească formalitățile de publicitate imobiliara.
Recurenta a mai arătat că, nu a primit nici un ban pentru transmiterea imobilului către nepotul sau, care de altfel la acea data avea doar 21 de ani si nu realiza venituri si nici nu avea alte surse pentru a plați suma pretins predata reclamantei ca preț al unei așa zise vânzări și de altfel, din declarațiile martorilor rezulta faptul ca situația materiala a reclamantei nu s-a schimbat in nici un fel in bine după ianuarie 2003.
A mai menționat recurenta că, pârâtul așa cum a recunoscut la interogatoriu a acordat bunicii sale diverse alimente conform înțelegerii dar niciodată comportamentul sau fata de reclamanta nu a fost acela al unui om căruia i-ar fi pasat de aceasta, iar din răspunsurile la interogatoriu cat si din declarațiile martorilor a rezultat faptul ca afirmațiile paratului ca ar fi făcut îmbunătățiri foarte serioase la imobil nu sunt adevărate, fiind depuse un set de fotografii in acest sens din care se constata faptul ca imobilul este vechi si neîngrijit fiind . de grava de degradare.
Începând cu luna martie sau aprilie 2012, a arătat recurenta că, pârâtul a încetat sa-i mai dea vreun ajutor material reclamantei iar comportamentul sau fata de bunica sa a devenit foarte violent si insultător, spunându-i chiar ca ar fă cazul sa moara mai repede.
Recurenta a mai susținut că, nu s-a îmbunătățit comportamentul pârâtului față de reclamantă și nici nu i-a mai acordat nici un fel de ajutor așa cum era de datoria sa, conform înțelegerii, culminând cu scandalul din luna august când pârâtul a vrut sa vândă imobilul, ocazie cu care a aflat de la parat, ca de fapt actul semnat reprezenta o vânzare si nu o donație.
A mai precizat recurenta că, pârâtul nu a făcut nici un fel de probe concludente cu privire la sursele sale de venituri si la plata prețului așa zisei vânzări, martorii audiați pretinzând ca tot ceea ce știu este de la parat si ca nu au auzit-o niciodată pe reclamanta plângându-se de comportamentul nepotului sau și nici unul dintre martori nu a fost de fata la momentul semnării actului si nici in momentele premergătoare semnării acestuia.
Mai mult decât atât, arată recurenta că a dovedit toate susținerile sale și pe cale de consecința solicitam sa constatați întemeiat primul capăt de cerere cu privire la constatarea naturii juridice a actului supus cenzurii instanței si anume aceea a unei donații cu privire la imobilul ce face obiectul actului încheiat la 16.01.2003.
Recurenta a mai susținut că, din recunoașterile la interogatoriu ale pârâtului rezulta faptul ca acesta "fără cuvânt i-a refuzat alimentele reclamantei " situație care se înscrie in prevederile art. 831al.3 C.Civ și în această situație este îndreptățită sa revoce donația pe care i-a facut-o nepotului sau pentru motive de ingratitudine.
În ședința publică din data de 17.10.2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1710/14.06.2013.
În motivare a arătat intimata că, în mod greșit s-a susținut de recurenta reclamanta că sentința recurată este netemeinica, deoarece instanța de fond nu a analizat probele administrate in cauza, stabilind o situație de fapt contrara probatoriului administrat, întrucât din probele administrate nu rezulta în nici un mod intenția celor doua părți de a încheia vreun contract de donație deghizat, sau orice alt fel de contract decât cel de vânzare cumpărare încheiat la data de 16.01.2003.
În continuare a susținut intimatul că, din probele administrate, atât din depoziția martorilor cât și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese în nici un mod vreo obligație de întreținere in sarcina intimatului-parat, toți martorii arătând ca nu a avut nici un fel de clauza de întreținere, singurele ajutoare pe care acesta le a acordat bunicii sale au fost cele când era in tara si se ocupa de întreținerea gospodăriei.
Intimatul a mai menționat că, acest Contract de vânzare cumpărare menționat nu este un contract de donație sau vreun contract de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere, uzufruct sau habitatie, prețul vânzării fiind plătit la încheierea actului notarial.
Revocarea pentru motive de ingratitudine se poate aplica in cazuri prevăzute expres si limitativ de disp art 1023 Cod Civil, respectiv, daca donatarul a atentat la viata donatorului, a unei persoane apropiate lui sau știind ca alții intenționează sa atenteze nu l-a înștiințat, daca donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de donator, daca donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns in nevoie, in limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se insa seama de starea in care se afla bunul la momentul donației.
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
………………….
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingere recursul declarat de recurenta - reclamantă M. E. domiciliată în . prin mandatar Ș. G. domiciliată în mun. Câmpina, . nr. 45, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1710/14 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât M. A. C. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. V. C., cu sediul în ., jud. Prahova, ca nefondat
Obligă pe recurentă la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.12.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI
M. CîrcioiuMariana NicolaeGabriela M.
GREFIER
E. M.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red.N.M./Tehnored. B.A.
2ex/
Dosar fond nr._ Judecătoria Câmpina
J.f. Ș. M. A.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1391/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 57/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
