Suspendare provizorie. Decizia nr. 889/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 889/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 889/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 889
Ședința publică din data de 05.03.2015
PREȘEDINTE – M. N.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta-contestatoare ȘCOALA DE POLIȚIE V. L. C., cu sediul în mun. C., .. 145, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3762/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul A. E. N., domiciliat în or. T. M., ., jud. Teleorman.
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimatul personal, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de apel.
Intimatul, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat, conform susținerilor din întâmpinare și notelor scrise pe care le depune la dosar. Arată că instanța de fond a apreciat în mod corect că executorul judecătoresc este competent material și teritorial pentru efectuarea executării silite. De asemenea, având în vedere că situația de fapt se datorează exclusiv faptului că apelanta a executat eronat o decizie a Curții de Apel București, motiv pentru care intimatul nu a fost încadrat ca agent de poliție în data de 02.05.2012, rezultă că prejudiciul este unul cert, statuat ca despăgubiri care nu intră sub incidența OUG 103/2013.
Mai arată intimatul că în cauză nu sunt incidente prevederile OUG 22/2002 invocate de apelantă, întrucât aceasta nu a făcut dovada lipsei fondurilor necesare executării Deciziei 2062/2014, așa cum a reținut și instanța de fond, termenul de 30 de zile prevăzut la art. 24 alin. 1 din legea nr. 554/2004 fiind depășit de apelanta care a întârziat nejustificat 56 zile pentru a efectua primul act de executare. Solicită cheltuielile de judecată efectuate la fond, respectiv onorariu avocat în sumă de 800 lei.
TRIBUNALUL:
P. contestația înregistrată la Judecătoria C. sub nr._ , contestatoarea ȘCOALA DE POLIȚIE V. L. C. prin reprezentanții săi legali a formulat contestație la executare împotriva executării pornită la cererea intimatului A. E. N., în cadrul dosarului de executare 426/2014 al B. Asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M. prin care a solicitat anularea măsurii proprii, a tuturor actelor de executare, suspendarea executării silite și întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare.
În motivarea contestației s-a arătat că prin Decizia nr. 2062 /2014 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr.498/2014, a fost obligată la plata către intimat a salariilor de care a fost lipsit în perioada 02.05._13, iar în baza acestui titlu executoriu a început executarea silită de către B. Asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M. cu încălcarea competenței teritoriale întrucât conform dispart.651 C. în cazul urmăririi a bunurilor mobile, competent este executorul judecătoresc din circumscripția Curții de Apel unde se află domiciliul său după caz sediul debitorului respectiv Curtea de Apel Ploiești.
A mai arătat contestatoarea că și Încheierea de încuviințare a executării silite este lovită de nulitate întrucât a fost pronunțată cu încălcarea disp. art 665 al.5 pct.1 C., iar în ceea ce privește executarea silită ea debitoarea contestatoarea a început deja executarea de bunăvoie a Deciziei civile nr.2062/2014 fiind vorba de drepturi salariale în cauză sunt aplicabile disp.art.21 din OZG 103/2013 astfel încât s-a acordat prima tranșă conform legii, iar în cursul termenului prevăzut de lege orice procedura de executare silită se suspendă.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, întrucât blocarea conturilor îi produce un prejudiciu material viitor și previzibil precum și perturbarea gravă a funcționări instituției.
In drept, contestația a fost întemeiată pe disp. art.711 al.1 și 3 C., art.718 al.1-6 C. art.722 C..
In dovedirea cererii, contestatoarea a depus în copii certificate la dosar înscrisuri din dosarul de executare nr.426/2014.
Intimatul a formulat Întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată iar potrivit disp.art.413 pct. C. să se dispună suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr.,_ al Curții de Apel București având ca obiect revizuirea deciziei civile nr.2062/2014.
A arătat intimatul că potrivit dispozițiilor legale, respectiv art. 782 al.2 C. în cazul popririi, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția Curții de Apel de la domiciliul sau sediul debitoarei, al instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul respectiv sediul terțului poprit în cazul în speță poprirea înființându-se pe conturile contestatoarea de la sediul băncii centrale din București.
A mai arătat intimatul, că în cauză nu sunt incidente, disp.art.21 din OUG 103/2013 întrucât nu a avut calitatea de personal al contestatoarei, iar drepturile ce i s-au recunoscut reprezintă repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a faptei culpabile a părți.
A depus intimatul la dosar Decizia de Revizuite D.C. nr._/2014 a Curții de Apel București.
Contestatoarea a depus la dosar Răspuns la Întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a contestației la executare în temeiul disp.art.413 pct.1 C. precum și respingerea tuturor apărărilor formulate de intimat ca neîntemeiate, ea a respectat întocmai prevederile legale și a pus în executare de bunăvoie Decizia 2062/2014 conform OUG 103/2013 și admiterea motivele de nelegalitate a executării silite începută cu nerespectarea competenței teritoriale a executorului judecătoresc .
La termenul din 29 septembrie 2014 a fost respinsă cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea cererii de revizuire a Deciziei civile nr.2062/2014.
La solicitările repetate ale instanței atât către contestatoare pentru a achita taxele legale cât și către B. Asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M. au fost înaintate în copii certificate, înscrisurile din dosarul de executare nr.426/2014.
La termenul de judecată din data de 24.11.2014 instanța de fond a soluționat cererea privind suspendarea executării silite.
In cauză au fost administrate probe cu înscrisurile depuse de părți la dosar.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria C. a pronunțat sentința civilă nr. 3762/02.12.2014 prin care a respins ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea ȘCOALA DE POLIȚIE V. L. C.- împotriva formelor de executare silită pornite în Dosarul de executare nr. 426/2014 al B.E.J. ASOCIAȚI Impungerouă N. și Împungerouă Donița M. în contradictoriu cu intimatul A. E. N. și a obligat contestatoarea să plătească intimatului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Decizia 2061/2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul civil nr._, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului salariile de care a fost lipsit pe perioada 02.05.2012 până la repartizarea pe post respectiv 28.06.2013 și întrucât nu s-a executat de bunăvoie titlul executoriu, el a fost pus în executare de B. Asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M., formându-se dosarul de executare nr.426/2014.
Împotriva executării silite începută în dosarul nr.427/2014, contestatoarea debitoare a formulat contestație la executare prin care s-a invocat în primul rând motive de nelegalitate, în concret începerea executării silite cu încălcarea competenței teritoriale de către executorul judecătoresc conform disp.art.651 al.1 C..
Analizând prioritar motivele de nelegalitate invocate de contestatoare, instanța de fond a constatat că cererea de executare silită a fost formulată de creditor la B. Asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M. cu sediul profesional în orașul V. jud. Teleorman, pe lângă Curtea de Apel București, iar acesta a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitoarei la instituțiile bancare din București –aspecte ce rezultă din înscrisurile certificate pentru conformitate din dosarul de executare nr.426/2014 înaintate instanței .
Din nici unul dintre înscrisurile aflate la dosarul de executare, nu rezultă că executarea silită s-ar fi început direct la Sucursala vreuneia dintre instituțiile bancare din mun. C. unde se află sediul debitoarei contestatoare, și nici faptul că s-ar fi început executarea silită prin altă modalitate decât poprirea la sediul debitoarei. .
Mai mult decât atât, după comunicarea făcută de contestatoare Biroului executorului judecătoresc în sensul că a început de bunăvoie plata drepturilor cuvenite prin plata primei tranșe ( a se vedea adresa nr._/2014 f.78) s-a dispusă de către Biroul Executorului Judecătoresc sistarea popririi, comunicându-se - Adresa de sistare către BCR București, ..82) rezultând faptul că, conturile debitoarei contestatoare se află la această instituție bancară.
Conform disp.art.781 al.1 NCPC poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în Circumscripția Curții de Apel unde își are domiciliu sau sediul debitorul sau terțul poprit, aspect reluat și în al.2 al acestui articol, rezultând că ne aflăm în fața unei competențe teritoriale alternative la alegerea și în beneficiul creditoarei.
In cazul în speță, atâta timp cât poprirea s-a înființat pe conturile debitoarei contestatoare aflată la o instituție bancară (terț poprit ) în mun. București, competența aparține oricărui executor judecătoresc din raza de competență a Curții de Apel București în cazul în speță Localitatea V. jud. Teleorman, iar potrivit disp. art. 650 cod de proc. civilă, instanța de executare care soluționează și cererile de încuviințare executare silită este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea ( dispoziții legale în vigoare la acel moment).
In ceea ce privește fondul pricinii, prima instanță a reținut că debitoarea contestatoare a început plata sumei datorate intimatului creditor prin plata primei tranșe conform disp.art.21 din OUG 103/2013.
Din economia actului normativ mai sus menționat ce reglementează salarizarea pe anul 2014 a personalului plătit din fondurile publice și în mod special din disp.art.21 rezultă fără echivoc faptul, că drepturile salariale la care se referă legiuitorul nu sunt cele de natura dreptului pe care îl are creditorul intimat în cauza de față.
Intimatul, conform Deciziei civile nr.2062/2014 (f.33) a Curții de Apel București are dreptul de a i se plăti de către contestatoare salariile de care a fost lipsit pe perioada 02.05._ și nicidecum drepturi salariale restante, cum ar fi sporurile, indemnizațiile, etc – aflate sub incidența art.21 din OUG 103/2013 (drepturi salariale restante).
In mod eronat, a apreciat contestatoarea că restituirea sumelor datorate se va face în mod eșalonat, întrucât intimatul pe toată această perioadă a fost lipsit de orice drepturi bănești suferind o gravă vătămare aspecte reținute în considerente de către instanța de recurs, și nicidecum de anumite drepturi neacordate și dobândite prin hotărâri judecătorești și de alte persoane din instituțiile și autoritățile publice.
Rezultă așadar, că achitarea unei sume infime reprezentată de prima tranșă (1,25% din 5%) intimatului, în nici un caz nu reprezintă executare de bunăvoie după cum susține contestatoarea în petitul cererii formulate, executarea urmând a se face potrivit dreptului comun în materia executării silite reglementată de codul de procedură civilă și nicidecum conform dispozițiilor speciale derogatorii, numai pentru anumite situații strict reglementate de lege și în care nu se regăsește și cea a intimatului .
In ceea ce privește art.2 și 3 din OG 22 /2002 invocată de contestatoare, aceasta nu a făcut dovada lipsei fondurile necesare îndeplinirii obligațiilor de plată, esențial pentru a fi incidente dispozițiile legale de care se prevalează, iar pe de altă parte nu i s-a reținut din cont suma de bani dispunându-se astfel cum s-a arătat sistarea popririi.
Pentru toate aceste considerente, prima instanța a apreciat că prezenta contestație la executare este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare, în temeiul disp. art. 453 cod proc. civilă obligând contestatoarea să plătească intimatului suma de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător conform chitanței depuse la dosar (f.27 dosar fond).
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că solicită modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii contestației la executare formulată și în consecință, anularea măsurii popririi și a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 426/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați Impungerouă N. și Impungerouă D. M., a încheierii din data de 14.07.2014 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, precum și anularea încheierii nr. 807 pronunțată la data de 18 iunie 2014 de Judecătoria V. în dosarul nr._ prin care s-a dispus încuviințarea executării silite și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare.
În motivarea apelului s-a arătat că prin sentința civilă nr. 3762 pronunțată de Judecătoria C. la data de 02 decembrie 2014 în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea ȘCOALA DE AGENȚI DE POLIȚIE V. L. C. împotriva formelor de executare silită pornite în Dosarul de executare nr. 426/2014 al B.E.J. ASOCIAȚI Impungerouă N. și Impungerouă Donița M. din oraș V., jud.Teleorman în contradictoriu cu intimatul A. E. NICOLAR
A criticat sentința instanței de fond care a respins motivele de nelegalitate a executării silite invocate, apreciind că a reținut, in mod eronat, că au deschise conturile la instituția centrală a BCR din București.
A arătat apelanta că nu are conturi deschise la vreo instituție bancară din municipiul București, toate conturile fiind deschise în județul Prahova, municipiul C., deschise doar la Trezoreria C. și BCR Sucursala Camping, și nicidecum la vreo altă trezorerie sau unitate bancară din țară sau in București.
In aceste conturi sunt virate creditele bugetare de la Inspectoratul General al Poliției Române și sunt efectuate plăți de către apelantă pentru salarii, cheltuieli materiale și alte cheltuieli, prezentându-vă câteva exemple, după cum urmează: pentru salarii, sunt deschise mai multe conturi la Trezoreria C. conform clasificației economice utilizate de instituție, din care exemplificăm: RO93TREZ23A_X - salarii de bază, RO60TREZ23A_X - norma de hrană, salariile precum si alte cheltuieli de personal sunt virate in contul RO31RNCBG208B_ deschis la BCR Sucursala Camping, pentru cheltuieli materiale sunt deschise mai multe conturi la Trezoreria C., conform clasificației economice utilizate de instituție, dintre care RO13TREZ23A_X - incalzit iluminat si forța motrica, RO77TREZ23A_X - hrana pentru oameni, RO13TREZ23A_X - reparații curente.
Art. 781 alin. 2 C.proc.civ. reglementează o competență alternativă în materia popririi, fiind competent executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului, sau sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul si-a deschis contul și, întrucât nu au conturi deschise la sediul central al băncii din municipiul București rezultă că B. Asociați Împungerouă N. si Împungerouă D. M. nu are competenta teritorială de a efectua executarea silită prin poprire.
Faptul că s-a înaintat adresa de poprire unei instituții la care nu au cont deschis, nu poate atrage competenta executorului judecătoresc de pe raza Curții de Apel București, concluzionând că, în acest fel toți executorii judecătorești de pe raza Curții de Apel București să aibă competență să efectueze acte de executare silită prin poprire asupra conturilor oricărui debitor din țară, chiar dacă debitorul respectiv, nu are cont deschis în București, iar simpla emitere a unei adrese de poprire către o instituție bancară, la care nu avem cont deschis nu poate atrage competența executorului judecătoresc.
Totodată, apelanta critică hotărârea primei instanțe, întrucât, în mod greșit a reținut că salariile de care intimatul a fost lipsit pe perioada 02.05._13 nu reprezintă drepturi de natură salariată si nu se află sub incidența art. 21 din OUG 103/2013.
A arătat că, așa cum apreciază prima instanță, că din economia actului normativ mai sus menționat ce reglementează salarizarea pe anul 2014 a personalului plătit din fondurile publice și în mod special din disp.art.21/OUG.nr.103/2013, rezultă fară echivoc faptul, că drepturile salariale la care se referă legiuitorul nu sunt cele de natura dreptului pe care îl are creditorul intimat în cauza de față, care conform Deciziei civile nr.2062/2014 a Curții de Apel București are dreptul de a i se plăti de către contestatoare salariile de care a fost lipsit pe perioada 02.05._ și nicidecum drepturi salariale restante, cum ar fi sporurile, indemnizațiile, etc- aflate sub incidența art.21 din OUG 103/2013 (drepturi salariale restante),
A apreciat apelanta că este total eronată interpretarea instanței de fond, întru-cât, în conformitate cu prevederile art. 4 din Capitolul II. al Anexei nr VII la Legea cadru 284/201C privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, polițiștii beneficiază de un .„drept salarial lunar", care se compune din: salariul funcției de baza, care este compus h rândul sau din: salariul de funcție, salariul gradului profesional deținut, gradații, și după caz, salariul de comandă, indemnizații, compensații, sporuri, premii și alte drepturi salariale.
Apelanta a învederat că fiind vorba de drepturi de natură salarială, în cauză sunt aplicabile prev. art. 21 alin. I din OUG nr. 103/2013% iar conform acestor prevederi legale, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2014, se va realiza astfel: a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea udului executoriu; b) în ai doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din vaîc&;tM titlului executoriu; e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu, iar in conf. cu prev. art. 21 alin.2 din OUG nr. 103/201, in cursul termenului prev.la alin.h orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
A menționat apelanta că încă din faza incipientă, executarea silită a efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 662 C.pr.civ., deoarece apelanta și-a executat decizia nr. 2062/17.03.2014.
OUG 103/2013 - nu distinge intre salariul de bază și alte drepturi salariale cum ar fi sporurile, indemnizațiile, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. O eventuală restrângere a aplicării OUG 103/2013 doar la sporuri și indemnizații trebuia stipulată expres de legiuitor.
A mai arătat apelanta că, potrivit raportului de expertiză întocmit în dosarul de executare, suma cu care s-a început executarea silită cuprinde si spor de condiții grele ~ 2045 lei spor ce face, obiectul OUG 103/2013, situație în care s-ar fi impus măcar admiterea în parte a contestației la executare cu privire la această sumă.
Modalitatea de plată a sumelor reprezentând drepturi salariale este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. P. decizia din data de 4 septembrie 2012, publicată la 18 septembrie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca vădit neîntemeiate cererile reclamanților din cauza "D. și alții împotriva României", prin care aceștia invocau încălcarea articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil), respectiv a articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (dreptul de proprietate), prin aceea ca autoritățile interne au refuzat să pună de îndată în executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne, hotărâri ce recunoșteau drepturi salariale restante. în motivarea hotărârii sale, CEDO a apreciat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului român că a refuzat să execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natură patrimonială. CEDO a apreciat că eșalonarea plăților de către Guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților,
În subsidiar, apelata a arătat că, dacă s-ar aprecia că nu sunt aplicabile prev. OUG 103/2013, ar fi totuși incidente prev. OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, care, potrivit art 2 din OG nr. 22/2002:
„Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului", iar potrivit art. 3 din același act normativ:
„în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art 2. creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie".
OG nr. 22/2002 consacră în materia executării creanțelor față de autoritățile publice un regim derogatoriu de la dreptul comun, dar care se completează cu dispozițiile comune care nu sunt contrare.
Din coroborarea art 2 si art 3 rezultă că, creditorul unei autorități sau instituții publice, așteaptă executarea de buna voie a obligației instituită prin titlul executoriu în cazul in care autoritatea nu execută de buna voie obligația, creditorul se poate adresa unui organ de executare, solicitând urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă autoritatea sau instituția publică dovedește că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. 22/2002 instituie pentru creditori obligația de a aștepta 6 luni până la continuarea executării silite.
Potrivit ordonanței; în cazul unei creanțe asupra unei autorități sau instituții publice este permisă numai executarea silită prin poprire asupra sumelor de bani, special alocate in scopul executării creanțelor stabilite prin titlurile executorii. După expirarea termenului menționat creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit codului de procedura civilă.
In acest sens, a considerat apelanta a fi relevata jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 161/22.04.2003) potrivit căreia, ar fi disproporționat și inechitabil a recunoaște creditorilor instituțiilor publice dreptul de a-și valorifica creanțele împotriva acestora în condițiile dreptului comun, cu consecința perturbării grave a activității care constituie rațiunea de a fi unor instituții publice.
Acest aspect justifică obligativitatea emiterii unei somații în cazul pornirii unei executări, silite împotriva unei autorități publice, aspect derogatoriu de la dreptul comun și care rezultă implicit din formularea imperativă a art. 2 teza II din O.G. 22/2002.
In lumina celor de mai sus, făcând trimitere la art. 2, 3 din O.G. 22/2002 și art. 667 C.proc. civ. reiese ca somația la care se referă art. 2 din O.G. 22/2002 este aceeași la care se refera art. 667 C.proc.civ., celelalte acte de executare (poprirea) fiind realizate subsecvent acestei somații.
Așadar, înainte de a trece la executarea silită a debitoarei, executorul judecătoresc era obligat să emită o somație, aducându-i la cunoștința debitoarei despre pornirea executării silite, adresându-i debitoarei o invitație de a executa de bunăvoie obligația sa, înăuntrul termenului prevăzut de lege și anunțarea ca, în caz contrar, se va proceda la executarea silită potrivit dispozițiilor C.proc.civ, conform art. 3 din legea specială. Somația în acest caz, are și o altă valoare juridică, întrucât constituie momentul de la care debitoarea este obligată sa facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, spiritul legii fiind acela de a evita blocarea activității autorității publice și încercarea de a evita afectarea interesului public.
Potrivit art 175 alin. 1 C.proc.civ., „Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia".
A apreciat apelanta că vătămarea este evidentă, întrucât poprirea, fară somație, asupra tuturor conturilor Școlii ar conduce la împiedicarea funcționării instituției, motivarea primei instanțe că nu a făcut dovada lipsei fondurilor necesare îndeplinirii obligațiilor de plată fiind neîntemeiată, prezentând în continuare situația, după cum urmează:
Scoală de Agenți de Poliție „V. L." C. este ordonator terțiar de credite și utilizează creditele repartizate numai pentru nevoile unității, potrivit prevederilor bugetare aprobate și în condiții stabilite în condiții legale, la data de 02.06.2014 intrând în posesia Deciziei nr.2062, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Vlll-a de C. Administrativ și Fiscal, prin care școala era obligată la plata către reclamantul A. E. N. a salariilor de care acesta a fost lipsit în perioada 02.05.2012 până la repartizarea pe post, respectiv 28.06.2013. De asemenea, potrivit aceleiași Decizii, școala mai era obligată la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
A arătat apelanta că aceasta face parte din structura Ministerului Afacerilor Interne, având calitatea de ordonator terțiar de credite. Pentru plata drepturilor salariale, a cheltuielilor de judecată, precum și pentru plata tuturor cheltuielilor necesare bunei funcționări a activității, lunar, serviciul financiar al școlii solicită ordonatorului secundar de credite, adică Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția Financiară, necesarul de credite bugetare pentru luna următoare, iar din înscrisurile anexate în această categorie bugetară se regăsesc printre alte sume și sumele care reprezintă "titluri executorii", cum este cazul de față al intimatului A. E. N..
În continuare a susținut apelanta că plata drepturilor salariale cuvenite domnului A. E. N. s-a efectuat cu respectarea prevederilor O.U.G. 103 din 14.11.2013 și Ordinului MAI. 37/2014, care prevăd că, în primul an de executare se plătește 5% din suma stabilită (16.429 lei sumă brută), eșalonată pe trimestre, în luna iunie, cu ordinul de plată nr.837, i-a fost virată pe card suma de 279 lei, aferentă trimestrului I și II din anul 2014. A fost posibil să se efectueze plata în cursul aceleiași luni în care a fost primită hotărârea judecătorească, întrucât suma calculată a fost mică și școala a avut posibilitatea să o plătească din creditele bugetare deschise, deoarece ea se încadrează la aceeași natură de cheltuieli ca și salariile cadrelor instituției.
Suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, a fost solicitată ordonatorului secundar de credite, prin cererea de credite nr._ din 25.07.2014 și a fost plătită în data de 13.08.2014, cu ordinul de plată nr.1115.
Sumele pentru timestrele III și IV cuvenite domnului A. E. N., au fost solicitate prin cererile de credite nr._ din 25.07.2014 și_ din 29.10.2014 și virate pe card cu ordinul de plată 1252 nr. din 11.09.2014, respectiv cu ordinul de plată nr. 1544 din 13.11.2014, învederând că executarea silită nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituției publice, ci numai asupra celor alocate de la buget în acest scop.
Aceste dispoziții normative, nu creează un avantaj discriminatoriu al instituțiilor publice întrucât este protejat atât dreptul de proprietate al instituțiilor publice, cât și cel al creditorilor acestora, în egală măsură, de vreme ce instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
P. Decizia nr. 176 din 8 februarie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, Curtea Constituțională a reținut că prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată (dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri) se prelungește durata procedurii de executare a titlului. Insă, Curtea observă că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu în Cauza Burdov contra Rusiei (2002), s-a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Apelanta a apreciat că, în situația în care prima instanță ar fi apreciat susținerile acesteia ca fiind nefondate, întrucât la data de 12.06.2014 a achitat de bunăvoie intimatului suma de 279 lei, anterior începerii executării silite, iar poprirea a fost înființată pentru tot debitul stabilit de expert (_ lei), s-ar fi impus admiterea în parte a contestației la executare în sensul anulării executării pentru suma de 279 lei, prin respingerea în totalitate a contestației la executare și menținerea actelor de executare (așa cum au fost întocmite pentru tot debitul principal de_ lei) ajungându-se la situația executării silite prin plata în plus a sumei de 279 lei, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză pentru intimat.
A arătat apelanta că, creanța pentru care s-a început executarea silită nu este lichidă, conform art. 662 alin. 3 C.proc.civ., în sensul că obiectul ei nu este determinat iar titlul executoriu nu conține suficiente elementele care permit stabilirea lui, iar executarea silită nu se putea face potrivit art. 662 alin. 1 C.proc.civ.
De asemenea, apelanta a precizat că la pct. 3 în contestația la executare că, se menționează generic plata salariilor de care a fost lipsit pe perioada 02.05.2012 până la repartizarea pe post -28.06.2013, calculând cuantumul acestor drepturi la suma de 11.162 lei net în baza prevederilor legale astfel:
Conform Ordinului ministrului afacerilor interne nr. S/214/2011, pentru activitatea depusă, polițiștii au dreptul la salariu lunar, format din salariul funcției de bază, indemnizații, sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariale, drepturile salariale de care A. E.-N. ar fi trebuit să beneficieze în perioada 02.05._13, in condiîțiile în care nu a lucrat nici măcar o zi în structurile M.A.I.
Conform Ordinului ministrului afacerilor interne nr. S/629/2008 și Dispoziției secretarului general al M.A.I. nr._, personalul care își desfășoară activitatea la locurile de muncă aflate sub acțiunea câmpurilor electromagnetice, beneficiază de sporul pentru condiții grele de muncă.
În condițiile în care personalul M.A.I. (cum este și cazul intimatului A. E. N.), nu se află la serviciu și nu-și desfășoară activitatea la locul de muncă aflat sub acțiunea câmpurilor electromagnetice, (sau in cazul oricărui personal M.A.L, care se află in: învoire plătită, misiuni, liber după serviciu, concediu do odihnă, concediu de boală, concediu fără plată concedia de creștere a copilului, concediu de maternitate, concediu medical pentru îngrijire copil, etc, ) acest spor pentru condiții grele-de muncă, - nu se acordă, fără a se regăsi introdus în fluturașul dreptului salarial, in momentul in care acesta se calculează lunar.
Sporul pentru condiții grele de muncă se acorda numai în baza determinărilor efectuate de instituțiile abilitate și se acordă proporțional cu timpul cât personalul a lucrat în astfel de condiții, fără a depăși fondul de timp lunar, calculat la zilele lucrătoare, iu /aport de țiganul zilnic de lucru de 8, 7 sau 6 ore. Structura financiar-contabila efectuează plata sporului în baza situațiilor lunare primite, în care se evidențiată timpul efectiv lucrat de fiecare persoană la locurile de muncă.
Situațiile se semnează de șeful de compartiment din care fac parte persoanele cu drept la spor și persoana care le întocmește după care se aprobă de șeful unității. In acest scop, la fiecare loc de muncă trebuie să existe documente primare prin care se atestă timpul efectiv lucrat în condițiile ce dau dreptul acordării acestui spor.
Apelanta a considerat că în mod greșit s-a început executarea silită pentru suma de 14.819 lei reprezentând debil principal", având în vedere precizările de mai sus.
A arătat apelanta că prin contestația la executare a solicitat și anularea încheierii din data de 14.07.2014 prin care s-au stabilii cheltuielile de executare, considerând că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în mod nejustiticat la limita maximă a Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/C/2006, deși, în dosarul de executare s-au efectuat doar câteva adrese de poprire și nu acte de executare care necesită timp sau alt efort din partea executorului judecătoresc care sa justifice un asemenea onorariu.
Pe lângă onorariul executorului, arată apelanta că se solicită si suma de 200 lei reprezentând consultații în legătură cu termenele și actele procedurale, însă nu rezultă din dosarul de executare cui s-au cerut aceste consultații, de ce erau necesare acestea, în condițiile în care nu sunt menționate expres la art. 669 alin. 3 C.proc.civ., și nu există dovada efectuării și plății acestor consultații.
Totodată, apelanta consideră că se solicită nejustificat onorariul de avocat în cuantum de 800 lei, deși nu rezultă care este contribuția avocatului, precum și taxa de timbru în cuantum de 24 lei, în condițiile în care cererea de încuviințarea a executării silite se timbrează cu 21) lei, conform art. 10 alin. 1 Iit. a) din OUG 80/2013, iar valoarea de 10 lei pentru emiterea unei simple adrese este exagerat de mare, solicitând cenzurați plății acestor cheltuieli conform art. 669 alin. 4 C.proc.civ.
În drept, au fost invocata dispozițiile art. 466 alin. 1, 650 alin. 3, OUG 103/2013, OG nr. 22/2002.
În dovedirea cererii de apel a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
In raport de motivele de apel, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat si menținerea Sentinței civile nr. 3762/02.12.2014 ca fiind legală și temeinică.
Intimatul a arătat că este nefondata cererea de modificare a sentinței apelate in sensul admiterii contestației la executare si cea de a dispune anularea măsurii popririi si a tuturor actelor de executare întocmite in dosarul nr. 426/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați Impungeroua N. si Impungeroua D. M., motivând ca instanța de fond a reținut in mod eronat ca apelanta ar avea deschise conturile la instituția centrala a BCR București, deoarece in motivarea sentinței instanța retine ca prin dispozițiile art. 781 alin. 1 C., competenta in cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice aparține executorului judecătoresc al cărui birou se afla in circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, dupa caz, de la sediul principal sau sediile secundare ale intitutiei de credit unde debitorul are conturi deschise.
Având in vedere faptul ca Scoală de Agenți de Politie "V. Lascar" C. are conturi deschise la BCR-Sucursala C., instituție de credit ce isi are sediul principal in Mun. București, sediu ce se afla in circumscripția Curții de Apel București precum si Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Impungeroua N. si Impungeroua D. M., a considerat intimatul că situația de fapt atrage după sine competenta teritoriala a acestuia, astfel măsura popririi si a tuturor actelor întocmite in dosarul nr. 426/2014 fiind legale si temeinice.
Referitor la invocarea prevederilor OUG 103/2013, a învederat instanței faptul ca apelanta se prevalează in mod eronat de acestea, întrucât, conform Deciziei civile nr. 2062/2014 a Curții de Apel București, din motivarea si considerentele căreia reiese faptul ca natura drepturilor bănești ce fac obiectul titlului executoriu in cauza sunt despăgubiri materiale acordate de instanță, calculate pe baza drepturilor salariate corespunzătoare de care ar fi beneficiat in perioada 02.05._13, drepturi salariate de care nu a beneficiat datorita faptei culpabile a Scolii de Agenți de Politie "V. L." C. de a nu executa in termenul legal Decizia civila nr. 387/2012 a Curții de Apel București.
Totodată, deși este invocata OUG 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, arată intimatul că Scoală de Agenți de Politie "V. Lascar" C. nu a făcut dovada ca acesta ar fi avut calitatea de personal/salariat al acesteia, calitate care ar fi putut atrage după sine natura drepturilor bănești ce îi sunt datorate, astfel încât aceste drepturi nu pot intra sub incidența OUG 103/2013.
De asemenea, a arătat intimatul că apelanta a înțeles sa calculeze suma datorata in mod individual deși in dosarul de executare s-a întocmit o expertiza extrajudiciara privind drepturile stabilite potrivit dispozitivului Titlului Executoriu - Decizia civila 2062/2014, înțelegând sa menționeze ca in perioada 02.05._13 nu a lucrat nicio zi in M.A.I., deși acest lucru este se datorează, asa cum retine Curtea de Apel București, "actului vătămător prin care s-a răpit reclamatului vocația, posibilitatea de a fi absolvit scoală odată cu promoția sa, de a fi fost încadrat ca agent de politie începând cu 02.05.2012 si de a fi beneficiat de drepturile salariate corespunzătoare, prejudiciul fiind unul cert", expertiza care s-a efectuat in baza înscrisurilor din dosarul executional 426/2014 (exemplu: fluturași drept salarial agenți de politie încadrați la 02.05.2012).
A învederat intimatul că, în ceea ce privește prevederile OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titlu executoriu, instanța de fond a reținut, in mod corect, faptul ca apelanta nu a făcut dovada lipsei fondurilor necesare îndeplinirii obligațiilor de plata potrivit art. 2 si 3 din actul normativ, întrucât după plata de bunăvoie a unei transe din drepturile cuvenite, poprirea a fost sistata prin adresa de sistare a Biroului Executorilor Judecătorești Asociați Împungerouă N. si Impungerouă D. M. nr._/2014 către BCR București, astfel înțelegând sa se prevaleze in mod eronat de acest act normativ.
De asemenea, intimatul a arătat că respingerea solicitării privind anularea încheierii din data de 14.07.2014 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare, deoarece apelanta a înțeles in mod eronat să invoce onorariul executorului judecătoresc ca fiind prea mare, ori onorariul avocatului ca fiind nejustificat, deși la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri justificative, in conformitate cu actele normative in vigoare, pentru aceste onorarii.
Intimatul a solicitat respingerea, ca nefondat, a capătului de cerere privind anularea încheierii nr. 807/18.06.2014 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite si întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare, deoarece executarea silita a fost suspendata provizoriu prin încheierea din 25.07.2014 a Judecătoriei C. in dosarul nr._ si nu s-a procedat la distribuirea sumei poprite.
In dovedirea celor susținute, intimatul a înțeles sa se folosească de proba cu înscrisuri existente in dosarul de baza, si copii certificate după încheierea din 25.07.2014 a Judecătoriei C. in dosarul nr._, solicitând totodată și judecarea cauzei in lipsa.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit materialului probator administrat în cauză, respectiv actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 426/2014, prin Încheierea nr. 807/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria V. s-a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M., privind părțile din prezenta cauză, (creditorul A. E. N. și debitoarea Școala de Agenți de Poliție V. L.) și s-a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2062/17.03.2014 a Curții de Apel București, irevocabilă, în vederea recuperării debitului total din titlul executoriu și a tuturor sumelor ocazionate de această executare, prin toate formele de executare silită.
Conform expertizei extrajudiciare contabile întocmită în dosarul de executare silită, drepturile creditorului stabilite potrivit dispozitivului titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2062/2014 pronunțată de Curtea de Apel București sunt în sumă de 14.819 lei, net.
De asemenea, prin Încheierea privind cheltuielile de executare nr. 426/14.07.2014 s-a stabilit suma de 3.503,56 lei, ce reprezintă cheltuieli de executare silită cu TVA 24%, până la acel moment procedural, în dosarul execuțional nr. 426/2014, .
La aceeași dată, s-a emis către apelanta contestatoare înștiințare privind măsura popririi, comunicată acesteia la 16.07.2014, prin care i se aducea la cunoștință că potrivit disp. art. 782 N.C.P.C. s-a dispus înființarea popririi asupra tuturor conturilor pe care le deține la terții BANK POST, BCR, BRD, RAIFFEISEN BANK, BANCA TRANSILVANIA, CEC, ING BANK, PIRAEUS BANK, UNICREDIT TIRIAC BANK, până la concurența sumei de 18.322,56 lei, la solicitarea creditorului A. E. N., în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2062/2014 pronunțată de Curtea de Apel București, și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 14.07.2014, indicându-se totodată că suma pentru care a fost solicitată executarea silită e de 18.322,56 lei, reprezentând 14.819 lei debit de recuperat, 3.503,56 lei onorariu executor, onorariu expert, onorariu avocat, TVA 24% și cheltuieli de executare silită.
La data 21.07.2014 de B. Asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M. au dispus desființarea popririi asupra conturilor apelantei contestatoare, la solicitarea acesteia care a menționat că a început executarea către creditor, achitându-i acestuia suma de 279 lei, luându-și angajamentul ca pe viitor să vireze restul sumelor datorate în contul B..
Așadar, întrucât apelanta contestatoare nu a executat de bunăvoie obligațiile dispuse prin decizia civilă nr. 2062/17.03.2014 a Curții de Apel București, intimatul s-a adresat B. Asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M. al cărui sediu se află pe raza Curții de Apel București.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost expusă în precedent, referitor la prima critică adusă sentinței apelate, Tribunalul reține că:
Potrivit disp. art. 781 NCPC, poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția Curții de Apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit, iar în cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul.
Așa cum rezultă din materialul probator, la data la care s-a solicitat înființarea popririi pe conturile apelantei, rezulta că aceasta are cont deschis la BCR, aspect confirmat chiar de apelanta contestatoare prin adresa din data de 21.07.2014, fila 81 dosar executare.
Mai mult, s-a dispus desființarea popririi înființată la BCR București motivat de cererea debitoarei de a vira sumele datorate direct în contul B. ( fila 82 dosar executare).
Susținerile acesteia potrivit cărora aceasta ar avea conturi deschise la Trezoreria C. și BCR –Sucursala C.,nu pot fi primite deoarece aceasta nu a produs dovezi în acest sens, inserând în cuprinsul motivelor de apel numai numărul unor conturi ca fiind deschise la BCR- Sucursala C., respectiv Trezoreria C.. .
De altfel, chiar și în ipoteza existenței contului la BCR –Sucursala C., nu este de înlăturată competența teritorială a Biroului executorului judecătoresc aflata în raza Curții de Apel București față de dispozițiile art. 781 alin. 2 NCPC care oferă o competență alternativă în favoarea creditorului, respectiv sediul principal sau secundar al instituției de credit, în speță BCR București fiind instituția de credit principală.
P. urmare critica apelantei privind necompetența teritorială a B. Asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M. este neîntemeiată, acesta, în aplicarea disp. art. 781 NCPC, fiind competent de a efectua executarea silită prin poprire.
De asemenea, potrivit disp. art. 782 alin. 1 NCPC, poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării silite, apelanta fiind înștiințată în mod corespunzător despre această măsură, astfel că nu se justifică critica apelantei în sensul că acesteia i-ar fi aplicabile dispozițiile art. 2 teza II din OG nr. 22/2002.
Referitor la critica privind anularea Încheierii nr. 807/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria V. privind încuviințarea executării silite, Tribunalul reține că aceasta a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, conform art. 665 NCPC, nefiind identificate motive de nelegalitate care să atragă anularea sau nulitatea acesteia.
În ceea ce privește susținerile apelantei față de dispozițiile legale aplicabile executării silite raportate la titlul executoriu ce se execută, Tribunalul reține că drepturile bănești solicitate pe calea executării silite au fost stabilite, așa cum s-a arătat, irevocabil, conform Deciziei civile nr. 2062/2014 a Curții de Apel București și acestea nu reprezintă drepturi salariale, cum corect a reținut și instanța de fond, ci despăgubiri materiale acordate de instanță, datorită faptei culpabile a Scolii de Agenți de Politie "V. L." C. de a nu executa în termen legal Decizia civila nr. 387/2012 a Curții de Apel București, acestea fiind calculate pe baza drepturilor salariale corespunzătoare de care ar fi beneficiat in perioada 02.05._13.
În consecință, nu se poate reține incidența prevederilor OUG 103/2013 care se aplică numai anumitor situații strict prevăzute de legiuitor, nicidecum speței de față.
Susținerea apelantei în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 622 alin. 1, aceasta executându-și obligația de bunăvoie, nu este susținută cu materialul probator în condițiile în care conform susținerilor sale a achitat la data de 12.06.2014, la circa trei luni de la pronunțarea Deciziei civile nr. 2062/2014, numai o mică sumă din totalul debitului de 14.819 lei, respectiv 279 lei și, după declanșarea executării silite, deși a învederat executorului judecătoresc că va achita și restul sumelor datorate în contul acestuia, nici la fond, nici în prezenta cale de atac nu se regăsește manifestarea unei asemenea voințe.
De asemenea, nu pot fi reținute nici prevederile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada lipsei fondurilor necesare îndeplinirii obligațiilor de plată, fiind dispusă, totodată, sistarea popririi.
Nici critica privind admiterea în parte a contestației în sensul anulării executării pentru suma de 279 lei, nu este fondată întrucât, contestatorul a contestat formele de executare și procesul verbal de cheltuieli de executare, instanța soluționând cauza cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
Nu se justifică nici critica apelantei în sensul că nu s-a dovedit existența unei creanțe lichide având în vedere împrejurarea că în dosarul de executare a fost efectuată o expertiză contabilă extrajudiciară pentru stabilirea drepturilor creditorului potrivit dispozitivului titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2062/2014 pronunțată de Curtea de Apel București, debitul datorat fiind în sumă de 14.819 lei, net, expertiză ce nu a fost contestată până în prezent.
Referitor la critica privind cheltuielile de executare, tribunalul reține următoarele:
P. Încheierea privind cheltuielile de executare nr. 426/14.07.2014 s-a stabilit suma de 3.503,56 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită în dosarul execuțional nr. 426/2014, compusă din 1480 lei onorariu executare, onorariu avocat în cuantum de 800 lei, onorariu expert 500 lei și 414 lei denumite „alte cheltuieli cu executarea”, respectiv contravaloarea taxelor judiciare de timbru și întocmirea actelor procedurale, la care s-au adăugat cu TVA 24%.
Cum obligația stabilita prin titlul executoriu mai sus precizat a fost pusă in executare prin intermediul executorului judecătoresc, în faza executării silite a procesului civil, Tribunalul reține că, din punct de vedere formal, procesul-verbal de cheltuieli, a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, prevăzute de art. 669 NCPC.
În ceea ce privește cuantumului cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc, se reține că împrejurările invocate de apelantă nu sunt întemeiate, cuantumul acestor cheltuieli, stabilit pentru redactare adrese, pentru transmitere prin poștă, achitarea timbrajului corespunzător în faza executării, fiind prevăzut expres în Anexa 1 la Statutului Uniunea Națională a Executorilor Judecatoresti pct. 3 și 6, și probat efectiv prin demersurile concrete efectuate de executor conform actelor din dosarul de executare silită atașat în copie certificată la instanța de fond.
Nefondate sunt și criticile referitoare la suma cu titlu de onorariu executare, în condițiile în care, nefiind finalizată încă executarea silită declanșată, executorul judecătoresc este îndreptățit la perceperea onorariului pentru actele de executare întocmite
În acest sens, suma de 1480 lei stabilită prin procesul-verbal este corect calculată raportat la criteriile legale prevăzute în cuprinsul art. 37 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 modificată și Ord. Min. J.. nr. 2550/2006. Cât privește TVA-ul aplicat, este de observat că taxa pe valoare adăugată reprezintă tot o cheltuială de executare silită ce ține strict de calitatea de plătitor sau neplătitor de TVA a executorului judecătoresc, fiind datorată bugetului statului în virtutea legislației fiscale, iar faptul că această taxă nu a fost avută în vedere de legea nr. 188/2000 (publicată anterior intrării în vigoare a Codului Fiscal) nu este de natură să îl exonereze pe debitor de suportarea în totalitate a cheltuielilor avansate de creditor, câtă vreme subzistă și în această fază a litigiului culpa sa procesuală.
În ceea ce privește caracterul necesar și rezonabil al sumei de 800 lei reprezentând onorariu avocat, tribunalul reține că, în speță, drepturile intimatului au fost stabilite irevocabil la data de 17.03.2014, procedura de executare silită a debutat la data de 12.06.2014, prin depunerea cererii la executorul judecătoresc, iar la data soluționării prezentului demers judiciar, executarea nu este finalizată, apelanta achitând o sumă modică, respectiv 279 lei, în condițiile în care cuantumul debitului de recuperat este de 14.819 lei .
Este adevărat că instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare.
Întrucât executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile 451 alin. 2 NCPC sunt aplicabile și în faza executării silite. P. aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică, dar are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Or, în cauză, susținerea apelantei potrivit căreia onorariul perceput de avocatul creditorului ar fi disproporționat de mare nu este întemeiată. Executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în legalizare acte, formulare cerere, întocmire documentației pentru executare, susținere și reprezentare, urmărirea întocmirii actelor procedurale până la încasarea debitului, aspecte ce rezultă din obiectul contractului de asistență juridică și împuternicirea avocațială (f. 191, 192 dosar fond)
Totodată, față de valoarea creanței, onorariul avocatului intimatului creditor nu apare ca fiind disproporționat.
P. urmare, apelanta refuzând aducerea la îndeplinire, de bunăvoie, a dispozițiilor conținute în titlul executoriu, și-a asumat implicit și faptul plății cheltuielilor pe care executarea silită le presupune, respectiv onorariile executorului și avocatului.
În consecință, constatând că în mod corect a reținut instanța de fond situația de fapt, aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale și că nu au fost identificate motive de ordine publică care să atragă anularea hotărârii, Tribunalul, în baza art. art. 480 C.pr. civ. va respinge apelul ca nefondat.
Având în vedere disp. art. 453 NCPC va obliga apelanta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat avansat în prima fază procesuală conform chitanței . nr. 115/04.08.2014 (f. 27 dosar fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare ȘCOALA DE POLIȚIE V. L. C., cu sediul în mun. C., .. 145, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3762/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul A. E. N., domiciliat în or. T. M., ., jud. Teleorman, ca nefondat.
Obligă apelanta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2015.
Președinte, Judecător,
M. N. N. A.
Grefier,
L. E. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. N.A./tehnored. I.I.E.
4 ex./ 23.03. 2015
d.f. nr._ - Judecătoria C.
j.f. D. E.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 861/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 872/2015.... → |
|---|
