Uzucapiune. Decizia nr. 411/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 411/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 411/2015
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 411
Ședința publică din data de 29.09.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTORI - M. R.
- N. C.
GREFIER - A. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI SLĂNIC - P. P., cu sediul în Slănic, .. 2, jud. Prahova împotriva încheierii de ședință din data de 02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata - reclamantă D. A., domiciliată în C., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - reclamantă D. A., personal, lipsind recurenta – pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere pentru care a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit chitanței . și nr.5693/12.06.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 23.06.2015, intimata – reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului, iar la data de 13.07.2015, recurenta – pârâtă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, după care:
Tribunalul, în baza art. 457 alin. 1 rap. la art. 457 alin. 3 Cod de Procedură Civilă, invocă din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac a recursului pe care o pune în discuție.
Intimata – reclamantă D. A. solicită respingerea excepției inadmisibilității căii de atac a recursului invocată, din oficiu, de către instanță.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._, la data de 05.08.2013, reclamanta D. A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Orașului Slănic - prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că, prin folosința de lungă durată, „uzucapiune” a dobândit dreptul de proprietate asupra diferenței de cca. 709 mp. teren situat în Slănic, ..6, jud. Prahova, cu vecinătățile expres menționate.
În motivarea acțiunii se arată că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 176/13.08.1997, reclamanta este unica moștenitoare a defunctei I. Constanta, decedată la 18.06.1997, printre bunurile succesorale moștenind și terenul în cotă de 1/2 din suprafața de cca. 200 mp.
A mai susținut reclamanta că, din certificatul de moștenitor nr.486/22. 07.1983, bunica sa - R. E., în timpul vieții, a testat în favoarea acesteia parte din bunurile sale, iar după decesul acesteia, atât ea, cât și mama sa au venit să culeagă bunurile ce au aparținut defunctei bunici.
De asemenea, se arată că terenul este împrejmuit pe toate laturile, nu au existat litigii cu vecinii sau alte persoane, astfel că solicită admiterea acțiunii.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1846 – 1847,i art.930 - 933 C.civ.
În urma probelor administrate în cauză cu înscrisuri și martori, Judecătoria Vălenii de M. a pronunțat încheierea din data de 02.03. 2015 prin care a admis acțiunea formulată de reclamanta D. A., constatând că aceasta a dobândit, prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani și al joncțiunii posesiilor, dreptul de proprietate asupra imobilului - teren în suprafață 909 m.p. situat în orașul Slănic, ..6, jud. Prahova, T 49, P 347, astfel cum a fost identificat prin documentația cadastrală întocmită în cauză, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
În cuprinsul dispozitivului încheierii sus menționată, instanța de fond a indicat calea de atac ce poate fi exercitată în cauză ca fiind recursul ce poate fi declarat în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în sistemul Codului civil român, uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesii utile asupra acelui bun, într-un interval de timp determinat de lege.
De asemenea, orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesia sa cu cea a autorului său, existând așadar, posibilitatea joncțiunii posesiei actualului posesor cu cea a autorului său.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată de art.1890 C.civ., este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu - zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună sau de rea - credință.
În acest sens, art.1846 alin.1 C.civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiei, iar art.1847 C.civ. stipulează că, pentru a se putea prescrie se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată publică și sub nume de proprietar.
Așadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamantul care invocă în favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că aceasta reunea cele două elemente constitutive (animus și corpus) și toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă.
În speță, reclamanta a precizat că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 176/13.08.1997 emis de Biroul Notarilor Publici C. V. și A. D. este singura moștenitoare a defunctei sale mame - I. C., decedată la data de 18.06.1997, din conținutul certificatului de moștenitor nr.486/22.07.1983 rezultând că I. C. a fost singura moștenitoare a mamei sale - defuncta R. E., decedată la data de 27.02.1983.
Printre bunurile imobile rămase ca moștenire se află și un teren situat în Slănic, ..6, jud. Prahova, menționat ca fiind în suprafață de 200 mp. pe care se află și construcții, din măsurătorile actuale rezultând că terenul stăpânit are, în fapt, o suprafață mai mare, respectiv o diferență de 709 mp.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că terenul stăpânit de reclamantă a aparținut bunicilor materni și, apoi, singurei fiice a acestora care l-au stăpânit în mod continuu, de-a lungul timpului.
De asemenea, martorii au arătat că terenul este stăpânit de familia reclamantei de aproape 100 de ani, fiind împrejmuit cu gard pe toate laturile, aceasta neavând litigii cu alte persoane referitoare la teren.
D. urmare, față de situația de fapt reținută, instanța a apreciat că reclamanta a făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege, iar toate aceste acte materiale de stăpânire reflectă intenția acesteia, dar și a autorilor săi de a se comporta ca adevărați titulari ai dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectivă specifică titularului real al dreptului de proprietate.
Astfel, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.1846 și urm. C.civ., instanța de fond a constatat împlinit termenul de 30 de ani prevăzut de lege, precum și intervenită joncțiunea posesiilor reclamantei și a autorilor săi, situație în care a admis acțiunea și a constatat că reclamanta a dobândit, prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani și joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra imobilului - teren în suprafață de 909 m.p. situat în orașul Slănic, ..6, jud. Prahova, T. 49, P. 347, astfel cum a fost identificat prin documentația cadastrală întocmită în cauză, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, pârâta Primăria Orașului Slănic – prin reprezentantul său legal, P. C. Daneluș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 1049 – 1052 C.pr.civ., să se constate ca a dobândit prin efectul prescripției achizitive și a joncțiunii posesiilor, dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 709 mp., în plus, față de cei 200 mp. pe care i-a moștenit de la mama sa, respectiv de la bunica sa.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a învederat că, fără a se face discuție cu privire la procedura specială reglementată de textele de lege menționate în precedent cu privire la prescripția achizitivă ca mod de dobândire a proprietății, înțelege să arate că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiune.
Astfel, reclamanta a solicitat să se constate că a devenit proprietara unui teren în suprafață de 709 mp. în plus față de cei 200 mp. pe care i-a moștenit de la mama sa, respectiv de la bunica sa, în temeiul uzucapiunii de 30 de ani și a joncțiunii posesiilor.
În situația în care, reclamanta a arătat că, în fapt, este proprietara unei suprafețe de teren de 200 mp. menționată în certificatul de moștenitor emis de pe urma bunicii sale Izbășoiu C., dar și al mamei sale R. E. și, în situația în care, în actuala reglementare, chiar și certificatul de moștenitor are valoare de titlu de proprietate asupra bunurilor cuprinde în masa succesorală, nu este posibil ca, instanța de fond, analizând materialul probatoriu administrat în cauză să constate dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafața de 909 mp.
Pe de altă parte, însăși reclamanta a solicitat instanței să se constate, în temeiul prescripției achizitive și a joncțiunii posesiilor, dreptul său de proprietate pentru o suprafață de 709 mp. din terenul deținut de aceasta în Slănic, ..6, jud. Prahova.
În acest context, pârâta a arătat că, în speță, chiar dacă din actele depuse la dosar și din depozițiile martorilor cu privire la posesia netulburată, exercitată de reclamantă asupra terenului în suprafață totală de 909 mp. situat la adresa sus menționată, dar și referitor la împrejurarea că terenul este împrejmuit, se desprinde ideea exercitării unei posesii continue, liniștite, netulburată și sub nume de proprietar a reclamantei și a antecesorilor săi, în nici un caz instanța de fond nu ar fi putut, în raport de limitele investirii sale chiar de către reclamantă, să constate dreptul de proprietate al acesteia asupra întregii suprafețe de teren posedată de aceasta, respectiv 909 mp., ci doar asupra suprafeței în plus față de cea înscrisă în certificatul de moștenitor nr.486/22.07.1983, respectiv pentru 709 mp.
Pârâta Primăria Orașului Slănic – prin reprezentantul său legal P. C. Daneluș a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii pentru suprafața de 709 mp., diferența până la 909 mp. stăpânită de reclamantă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 28.05.2015, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a părților litigante.
În raport de motivele de recurs formulate de recurenta – pârâtă Primăria Orașului Slănic – prin reprezentantul său legal, P. C. Daneluș, intimata – reclamantă D. A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității declarării recursului (f.15).
La termenul de astăzi - 29.09.2015, tribunalul a invocat din oficiu, în baza art.457 alin.1 rap. la art.457 alin.3 C.pr.civ., excepția inadmisibilității căii de atac a recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în soluționarea cauzei, tribunalul constată și reține următoarele:
Potrivit art.456 C.pr.civ. „Calea ordinară de atac este apelul, iar căile extraordinare de atac sunt recursul, contestația în anulare și revizuirea”.
La rândul său, art.457 alin.1 C.pr.civ. statuează că „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”, alin.3 al aceluiași articol stipulând că „dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzută de lege”.
Semnificația art.457 alin.1 C.pr.civ. referitoare la legalitatea căii de atac este aceea că, în concursul dintre o mențiune greșită din dispozitivul hotărârii (n.b. în speță, a încheierii din data de 02.03.2015) cu privire la denumirea, condițiile și termenele în care poate fi atacată și dispoziția legală care reglementează aceste aspecte, are prioritate cea din urmă, iar nu dispoziția judecătorului, alin.2 și 3 ale aceleiași norme asigurând caracterul efectiv al reglementării din alin.1.
Aceasta înseamnă că mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii (a încheierii, în cauza de față) nu are niciun efect asupra dreptului părții de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
O cale de atac neprevăzută de lege atrage inadmisibilitatea ei, astfel că instanța ierarhic superioară, potrivit normei comentate – art.451 alin.3 C.pr.civ. va respinge ca inadmisibil apelul sau recursul, regula în materie și norma direct aplicabilă pentru respingerea recursului ca inadmisibil, în cazul exercitării lui omisso media, în alte condiții decât cele permise de lege (excepția), este cea de la art.459 alin.2 C.pr.civ.
În speță, în mod greșit, instanța de fond soluționând pricina cu care a fost investită a indicat, în dispozitivul încheierii atacate, calea de atac a recursului care putea fi exercitată în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Date fiind textele de lege menționate în precedent, cu referire specială la art.456 C.pr.civ. care statuează în sensul potrivit cu care calea ordinară de atac este apelul, este evident că, și în cauza dedusă judecății, trebuia indicată această cale de atac, iar nu cea a recursului – cale de atac neprevăzută de lege și care, în speță, a fost exercitată de pârâta Primăria Orașului Slănic – prin reprezentantul său legal P. C. Daneluș, în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul încheierii cu privire la calea de atac.
Pentru considerentele anterioare expuse, tribunalul urmează să admită excepția inadmisibilității căii de atac a recursului declarat de recurenta - pârâtă Primăria Orașului Slănic – prin reprezentantul său legal P. C. Daneluș și, pe cale de consecință, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul ca inadmisibil, prezenta decizie fiind comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecată, conform art.457 alin.3 C.pr.civ., de la data comunicării începând să curgă termenul de 30 de zile pentru declararea apelului împotriva încheierii primei instanțe.
Față de modalitatea în care instanța de control judiciar a dat dezlegare pricinii, în sensul respingerii ca inadmisibil a recursului, nu va analiza și nu se va pronunța asupra excepției tardivității declarării recursului invocată de intimata - reclamantă D. A. prin întâmpinare, recursul fiind, astfel cum s-a arătat, inadmisibil ca și cale de atac neprevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI SLĂNIC - P. P., cu sediul în Slănic, .. 2, jud. Prahova împotriva încheierii de ședință din data de 02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata - reclamantă D. A., domiciliată în C., ., ., ., jud. C., ca inadmisibil.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată in ședință publică, azi 29.09.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. G. H. M. R. N. C.
GREFIER,
A. D.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. A.G.H./tehnored. R.C.
4 ex. – 01.10.2015
d.f.nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. J. A. - A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2814/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2796/2015. Tribunalul... → |
|---|
