Uzucapiune. Hotărâre din 08-01-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 51/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 51
Ședința publică din data de 08.01.2015
PREȘEDINTE – M. N.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul-expert S. D., cu sediul în Ploiești, ., J. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 707/04.08.2014 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații-reclamanți O. A. și O. Ș., ambii domiciliați în M., .. 32, jud. Prahova, și intimatul-pârât ORAȘUL M., prin primar, cu sediul în M., jud. Prahova.
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 02.09.2013 sub nr._, reclamanții O. A. și O. Ș. au chemat în judecată pe Orașul M. prin P. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să constate dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din 149 mp teren intravilan curți contrucții situat în M., .. 32, jud. Prahova, prin efectul uzucapiunii de lungă durată.
Totodată au solicitat instanței să constate și accesiunea imobiliară asupra construcției existente pe acest teren, respectiv casa de locuit edificată în anul 1971, în suprafață construită de 80 m.p. și anexa gospodărească în suprafață construită de 20 m.p., situate la aceeași adresă.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au terenul în suprafață de 149 m.p. în anul 1969, fără a avea un înscris autentic în acest sens, teren pe care au edificat construcțiile menționate, în regie proprie și pentru faptul că nu au avut autorizație de construire, în anul 1971, anul edificării construcțiilor, au fost amendați cu suma de 1000 lei, conform procesului verbal nr.37.
Mai arată reclamanții că locuiesc în acest imobil de peste 30 de ani, îl dețin continuu, neîntrerupt, public și sub nume de proprietar, fără just titlu, achită impozitele aferente imobilului încă din anul 1971, la zi, conform certificatului de atestare fiscală și figurează la rol cu aceste imobile.
Reclamanții consideră că sunt împlinite condițiile prevăzute de lege, deoarece au exercitat o posesie neviciată, continuă, netulburată și publică asupra imobilelor.
În dovedirea cererii reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, proba testimoniala și expertiză tehnică.
Pârâtul Orașul M. – prin primar, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
De asemenea, la 19.02.2014 s-a depus raportul de expertiză construcții, întocmit de expertul N. C., iar la data de 08.04.2014 s-a depus raportul de expertiză topografie, întocmit de expertul S. D..
P. sentința civilă nr. 707 la data de 04.08.2014 Judecătoria M. a admis cererea formulata de reclamanți și a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului situat în M., .. 32, jud. Prahova, identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic S. D..
De asemenea s-a constatat că reclamanții au dobândit prin efectul accesiunii imobiliare dreptul de proprietate asupra imobilului - constructie, situat in M., .. 32, jud. Prahova, astfel cum a fost identificat potrivit raportului de exp. construcții, N. C. și a respins cererea expertului S. D. privind suplimentarea onorariului acordat ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța retinut că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un bun, prin posedarea neîntreruptă a acestuia în tot timpul fixat de lege. În principiu, uzucapiunea se aplică bunurilor imobile, proprietate individuală. Condiția principală pentru dobândirea dreptului de proprietate prin invocarea uzucapiunii este exercitarea unei posesii utile (adică neatinse de niciunul dintre viciile posesiei) și publice. Simpla detenție precară ori posesia viciată, indiferent de durata în timp, nu poate conduce la dobândirea proprietății prin uzucapiune, stăpânirea unui imobil de o altă persoană decât proprietarul imobilului, dar cu îngăduința lui, nefiind suficientă în viziunea legiuitorului, pentru ca acea persoană nu exercită o posesie utilă, ci numai o detenție precară.
În cauza dedusă judecății reclamanții au dovedit faptul că, în anul 1971 au dobândit terenul identificat prin raportul de expertiză S. D. și, până în prezent, au exercitat asupra acestuia o posesie utilă – respectiv neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar.
Este adevărat că, în materia dobândirii proprietății asupra unui imobil, prescripția achizitivă a suferit modificări prin Noul Cod Civil, mai ales în ceea ce privește termenele și condițiile în care aceasta poate fi obținută. Astfel, uzucapiunea de 30 de ani și uzucapiunea de 10 – 20 de ani, reglementate de vechiul Cod Civil, au fost înlocuite cu uzucapiunea extratabulară de 10 ani (art. 930 NCC) și uzucapiunea tabulară de 5 ani (art. 931 NCC), dar noile dispoziții referitoare la uzucapiunea imobiliară, astfel cum au fost modificate prin noul cod civil, se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv după data de 1 octombrie 2011. Or, reclamanții au probat faptul că au dobândit terenul în litigiu în anul 1971 și, drept urmare, li se aplică prevederile vechiului cod civil.
Conform prevederilor art. 492 Vechiul Cod Civil, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până ce se dovedește din contra.
Având în vedere că din probele administrate în cauză a rezultat că reclamanții au construit pe terenul indicat mai sus un imobil așa cum este individualizat în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic în specialitate construcții civile și industriale N. C., instanța a constatat că reclamanții au dobândit prin efectul accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra imobilului – construcție situat în M., .. 32, jud. Prahova, astfel cum este individualizat în raportul de expertiză construcții, N. C..
Cu privire la cererea expertului S. D. privind suplimentarea onorariului acordat în cauză, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât s-a apreciat că suma acordată expertului este suficientă pentru munca depusă de acesta la efectuarea expertizei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. D. în calitate de expert judiciar de specialitate topografie - geodezie cadastru pe care o consideră nelegală și netemeinică întrucât i-a fost respinsă cererea de majorare a onorariului provizoriu stabilit în sumă de numai 300 lei.
Apelantul nu a arătat motivele de fapt și de drept ale demersului său judiciar.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, acesta a fost înregistrat sub același număr unic, la data de 14.10.2014.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Deși apelantul a fost citat să depună motivele de apel, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, motiv pentru care apelul urmează a fi analizat prin prisma dispozițiilor art. 476 alin. 2 N.C.P.C. în sensul că instanța se va pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Raportat la cererea expertului S. D., expert judiciar de specialitate topografie – geodezie- cadastru, Tribunalul reține că prin Încheierea din data de 28.11.2013 s-a încuviințat reclamanților proba cu efectuarea unei expertize de specialitate topografie, obiectivele fixate vizând identificarea, măsurarea, poziționarea pe schița de plan, indicarea categoriei de folosință și evaluarea terenului, lucrare pentru care s-a fixat un onorariu provizoriu în sumă de 300 lei, achitat conform chitanței 02.12.2013 (fila 37 dosar fond).
Ulterior, la termenul de judecată din data de 14.01.2014 se solicită de către expert majorarea onorariului provizoriu la minim 900 lei conform Notei de cheltuieli (fila 35), cerere respinsă de către instanța de judecată, pentru ca la termenul de judecată din data de 09.04.2014, odată cu depunerea raportului de expertiză, expertul să solicite majorarea onorariului cu suma de 630 lei conform Notei de evaluare(f. 62 dos. fond).
P. Încheierea din data de 03.07.2014 a fost admisă cererea expertului și s-a dispus suplimentarea onorariului cu 330 lei, sumă achitată conform chitanței_/1/04.07.2014.
La termenul de judecată din data de 21.07.2014 apelantul petent revine cu o nouă cerere în sensul de a se dispune achitarea în totalitate a diferenței de onorariu în cuantum de 630 lei, arătând că onorariul provizoriu, impozabil este de minim 8oo lei.
Instanța de fond s-a pronunțat prin sentința apelată în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
Potrivit disp. art. 339 alin. 2 din N.C.P.C., „la cererea motivată a experților, ținându-se seama de lucrarea efectuată, instanța va putea majora onorariul cuvenit acestora, însă numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecțiuni sau a raportului suplimentar, după caz.”.
Conform art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/2000, republicată, „onorariul definitiv pentru expertiza tehnica judiciara se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, in funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus si de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului.
Așadar, în speța dedusă judecății, se constată că pentru efectuarea lucrării s-a fixat un onorariu provizoriu de 300 lei, ulterior, în urma cererilor repetate ale apelantului și după depunerea raportului de expertiză și punerea acestuia în discuția părților, la data de 03.07.2014 a fost admisă cererea și s-a dispus suplimentarea onorariului cu 330 lei.
Solicitarea apelantului în sensul de a se suplimenta onorariul până la suma de 930 lei este nejustificată în raport cu prevederile art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/2000, republicată.
Astfel, conform ultimei Note de evaluare onorariu expert, apelantul a precizat că onorariul solicitat se compune din: un număr de 12, 5 ore pentru efectuarea lucrării, costul fiecărei ore apreciindu-l la 50 lei, ( în total 625 lei), contravaloarea consumului de carburant în sumă de 38, 4 lei, cheltuieli cu citarea părților, multiplicarea de înscrisuri, cheltuieli întreținere birou (telefoane, energie electrică, consumabile ) în sumă de 21,825 lei, precum și un procent de 31,5% reprezentând obligații B. Prahova, bugetul de stat și Casa de Asigurări de sănătate.
Așa cum rezultă din lucrarea efectuată, se constată că expertul nu a răspuns unuia dintre obiectivele fixate de instanță, respectiv evaluarea terenului, motivând că nu este evaluator autorizat ANEVAR, însă față de obiectului litigiului avea posibilitatea să indice valoarea terenului prin raportare la valorile etalon indicate de Camera Notarilor Publici Prahova în Expertiza privind valoarea de circulație a bunurilor imobile din județul Prahova, înscris pus la dispoziția experților.
Mai mult, apelantul petent nu a depus diligențe pentru a identifica terenul în funcție de înscrisurile aflate la dosar, mulțumindu-se să precizeze că „identificarea și indicarea limitelor imobilului și a vecinătăților s-au realizat numai la indicațiile confuze și imprecise ale reclamantului, pe răspunderea exclusivă a acestuia”.
P. urmare, în condițiile în care pentru conceperea și întocmirea raportului apelantul a făcut o singură deplasare, nu a studiat bibliografie în vederea efectuării lucrării, a avut de identificat și măsurat o suprafață foarte mică de teren, respectiv 100 m.p., teren ce este situat în zonă urbană, iar identificarea s-a făcut numai pe baza indicațiilor reclamantului, fără a se verifica și înscrisurile cu privire la imobilul expertizat și nici nu a indicat valoarea acestuia, deși era obligat conform obiectivului dispus de instanță și asupra căruia nu s-a revenit, onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară stabilit de către instanța de fond la suma de 630 lei este mai mult decât rezonabil, astfel că pretențiile sale sunt neîntemeiate.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. art. 480 C.pr. civ. Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-expert S. D., cu sediul în Ploiești, ., J. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 707/04.08.2014 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații-reclamanți O. A. și O. Ș., ambii domiciliați în M., .. 32, jud. Prahova, și intimatul-pârât ORAȘUL M., prin primar, cu sediul în M., jud. Prahova, ca nefondat.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. N. N. A.
GREFIER,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.A./tehnored.TS
6 ex./20.01.2015
d.f. nr._ Judec. M..
j.f. C. P.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 20/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 62/2015.... → |
|---|
