Grăniţuire. Decizia nr. 582/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 582/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 316/337/2008*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 582/2013
Ședința publică din data de 23 mai 2013
Completul este compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă
Judecător: K. M., președinte Tribuna
Judecător: I. D.
Grefier: C. P. E.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta P. M., cu domiciliul în localitatea Crișeni, nr. 139, județul S., împotriva sentinței civile nr. 4493 din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea acestora.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din 09 mai 2013.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului declarat:
Prin Sentința civilă nr. 4493 din 22 noiembrie 2012, Judecătoria Z. a admis în parte acțiunea introdusă de reclamanta P. M., împotriva pârâtului C. V., cu domiciliul în Crișeni, nr. 136, județul S..
A stabilit hotarul dintre proprietățile părților dintre imobilul proprietatea reclamantei si imobilul proprietatea pârâtului conform variantei propuse de expert – plan de situație din raportul de expertiză întocmit în cel de-al doilea ciclu procesual de d-l ing. A. N. – fila 282, pe aliniamentul 20-25-24-26-27-28-29-30-31-7.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de intervenientul G. V., cu domiciliul în Crișeni nr. 137 județul S..
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 378,72 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Reclamanta a fost obligată la plata sumei de 225 lei către expert A. N. reprezentând diferență onorariu definitiv.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că, constatările expertului, în urma identificărilor și măsurătorilor efectuate la fața locului și în prezența părților au fost următoarele: linia de hotar dintre proprietatea de 1400 mp și 560 mp a pârâtului și proprietatea reclamantei în suprafață de 1248 mp nu poate fi trasată întrucât terenul de 560 mp nu poate fi identificat din lipsa elementelor minime de identificare (schița cu dimensiuni, nr. top. și vecinătăți), iar suprafața scriptică totală din titlurile părților este mai mare cu 544 mp decât suprafața totală existentă în fapt. De asemenea, expertul a precizat că pe terenul de 1400 mp a pârâtului C. V. se află edificate construcțiile-anexe, însă pe terenul de 560 mp, neputându-se identifica amplasamentul acestuia, nu a putut preciza dacă sunt construcții.
Reclamanta este proprietară asupra unui teren intravilan de 1248 mp în baza T.P. nr._/_ eliberat la data de 07.01.2002 după antecesorul său, def.G. S. (f.2), astfel cum a fost modificat conform sentinței civile nr.1837/23.08.2006 pronunțată de Judecătoria Z., din care 1148 mp ”grădină”, iar 100 mp ”curți, construcții”.
Reclamanta și-a stabilit linia de hotar față de proprietatea învecinată din partea opusă, aparținând lui G. V. I., reținându-se în considerentele Deciziei civile nr. 2103/R/27.09.2006 a Curții de Apel Cluj (f.95) prin care cauza a fost soluționată irevocabil, că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă anterioară suprafața de teren de pe titlul de proprietate al reclamantei a fost majorată cu 148 mp, respectiv de la 1100 mp la 1248 mp. De asemenea, instanța a statuat că reclamanta folosește cu 107 mp mai puțin, respectiv 252 mp după modificarea titlului, în timp ce pârâtul din acea cauză, G. V. I., folosește cu 208 mp mai mult decât i s-a reconstituit, din care 107 mp. din terenul reclamantei. Reclamanta a câștigat astfel revendicarea acestei suprafețe de 107 mp, rămânând o diferență între suprafața înscrisă în titlu și cea constatată la fața locului de 145 mp.
Conform expertizei ordonate în cauză, reclamanta folosește în realitate suprafața de 1031 mp, astfel cum este relevat în planul de situație din raportul de expertiză întocmit de expert A. N. (f.282).
În privința terenului pârâtului, instanța reține că potrivit extrasul C.F. 193 Crișeni, nr. top 52/a/2/b are în total o suprafață de 572 mp, iar asupra acestuia, a fost întabulat dreptul de proprietate, în indiviziune, al antecesorilor pârâtului, def.C. I. și C. M., cu titlu de cumpărare în anul 1972, și al antecesorului reclamantei, defunctul G. S., în raport de care reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe titlu, care a rămas cu un drept de proprietate pe suprafața de 72 mp, cu titlu de cumpărare din 1958 (f.10). Din adresa emisă de C.A.P. Crișeni în anul 1970 (f.12) și adeverința pentru executare lucrări nr.11/1973 eliberată în favoarea antecesorului pârâtului (f.13), rezultă că destinația terenului de 500 mp a fost aceea de a se construi o casă de locuit.
După apariția Legii fondului funciar, s-a eliberat decizia prefectului pentru recunoașterea dreptului de proprietate al pârâtului cu privire la o suprafață de 560 mp situată în intravilanul loc. Crișeni la nr.135, identificată de expert ca făcând parte din nr.top.52/b/1/b ”grădină” din CF nr.193 Crișeni și care, măsurat la fața locului, acest teren are în realitate 254 mp. (poligonul 20-21-23-24-25 din planul de situație –f.282). Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert A. în al doilea ciclu procesual, pe terenul pârâtului de 560 mp se află o parte din casa edificată de acesta.
Pârâtul folosește în realitate suprafața de 1633 mp, astfel cum este relevat în planul de situație din raportul de expertiză întocmit de expert A. N. (f.282).
Or, din moment ce părinții pârâtului au obținut autorizație de construire în anul 1972 pe terenul de 500 mp din CF 193, nr.top.52/a/2/b (f.19), concluzia care se desprinde este aceea că terenul atribuit pârâtului prin Decizia prefectului pe care acesta și-a edificat casă, nu se identifică cu terenul de 500 mp pe care părinții săi au construit în anul 1972, și care face parte din suprafața de 1400 mp. Aceeași este și concluzia expertului care precizează că proprietatea pârâtului C. V., ”casă, curte și grădină” având o suprafață măsurată de 1633 mp se compune din două parcele: 1) . nr.193 Crișeni, nr.top.52/a/2/b și sub nr.top.52/b/2 - cu suprafața tabulară de 1400 mp și reală de 1379 mp (poligonul 1-2-3-4-5-6-7-31-30-29-28-27-26-24-23-22), moștenită de pârât la părinții acestuia, conform Sentinței civile nr.2780/2009, și 2) ..52/b/1/b, cu suprafața tabulară de 560 mp și reală de 254 mp (poligonul 20-21-23-24-25) atribuită pârâtului prin Decizia nr.217/1991 a Prefectului Județului S..
Întrucât niciuna dintre părți nu folosește suprafețele înscrise în titlurile lor de proprietate, neexistând faptic suprafața totală scriptică de 3208 mp (1400 mp+560 mp +1248 mp), din măsurătorile efectuate de expert rezultând o suprafață totală reală de 2664 mp (1633 mp + 1031 mp), și având în vedere că prin operațiunea de grănițuire instanța reconstituie un hotar preexistent, nelitigios la origine, instanța va stabili linia de hotar conform situației existente în prezent, depozițiile martorilor C. V. și C. A. (f.72-73) relevând faptul că, între cele două proprietăți nu există alte semne de hotar, iar gardul existent în prezent a fost ridicat contemporan cu casa pârâtului din 1973, nefiind atunci contestat. Faptul că reclamanta folosește o suprafață mai mică de teren decât cea înscrisă în titlul de proprietate, nu justifică stabilirea unei noi linii de hotar în condițiile în care nici terenul pârâtului nu corespunde, în fapt, suprafeței din actele de proprietate.
Linia care delimitează această suprafață reprezintă hotarul, la origine nelitigios, care a existat între cele două proprietăți. Expertul judiciar a marcat acest teren între punctele 20-25-24-26-27-28-29-30-31-7 în planul de situație și reprezintă varianta pe care a propus-o pentru stabilirea liniei de hotar, variantă pe care instanța și-o însușește.
Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs reclamanta P. M., solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul a-25-d-e-f-h-i-j, conform Planului de situație nr. 3 din Completarea raportului de expertiză fila 117, obligând pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 217 mp. iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul 20-b-c-24-26-27-28-29-30-31-7 conform Planului de situație nr. 3 din Raportul de expertiză, fila 90 din dosar, obligând pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 70 mp., cu cheltuieli de judecată.
În motivul de recurs invocat reclamanta arată că varianta aleasă de instanță pentru stabilirea liniei de hotar către cele două proprietăți nu respectă întinderea dreptului de proprietate al reclamantei și nu reprezintă, contrar celor reținute de instanța de fond, hotarul originar nelitigios și reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1248 mp. teren intravilan ce a aparținut antecesorului său, G. S. și care în anii anteriori cooperativizării a fost mai mare cu 572 mp. însă în anul 1972 pârâtul a primit de la CAP suprafața de 500 mp. pentru construcția casei și care a aparținut antecesorului reclamantei. Se mai arată că pârâtul ocupă în prezent o suprafață mai mare cu 70 mp. fapt evidențiat în toate variantele propuse de expert, iar pe lângă această suprafață pârâtul folosește o fâșie din terenul reclamantei pe întreaga sa lungime, în total așa cum a arătat expertul în planul de situație de la fila 117 – 217 . Se mai arată că instanța a motivat alegerea variantei din expertiză prin aceea că reprezintă hotarul inițial nelitigios și că varianta asupra căruia s-a oprit instanța de fond, contrazice toate probele administrate în cauză, iar pe terenul ce a aparținut antecesorului reclamantei pârâtul a construit casa, primind de la CAP 500mp. însă ocupă în prezent 570 mp. conform expertizei tehnice topografice.
În privința cheltuielilor de judecată reclamanta a achitat în total 4278 lei, iar pârâtul 222 lei și prin urmare, în mod greșit prima instanță a obligat reclamanta la cheltuieli de judecată către pârât, ci dimpotrivă pârâtul trebuie obligat la cheltuieli de judecată către reclamantă.
Recursul reclamantei P. M. este întemeiat în parte.
Așa cum a reținut și prima instanță reclamanta este proprietară asupra unui teren intravilan de 1248 mp. reconstituit prin T.P. nr._/_/2002 emis după antecesorul său G. S. și modificat conform Sentinței civile nr. 1837/23.08.2006 pronunțată de Judecătoria Z., în care 1148 mp .reprezintă grădină și 100 mp. – curți, construcții. ( f. 2 – dosar fond).
Terenul pârâtului are conform extrasului C.F. nr. 193 Crișeni top nr. 52/a/2/b în total suprafața de 572 mp. iar asupra acestuia și-au întabulat dreptul de proprietate părinții pârâtului defuncții C. I. și C. M. pentru suprafața de 500 mp. dar și antecesorul reclamantei pentru suprafața de 72 mp. ( f. 10 – dosar fond).
Destinația terenului pârâtului în suprafață de 500 mp. a fost pentru construcția unei case de locuit ( f. 12-13 – dosar fond).
Prin Decizia Prefectului Județului S. nr. 217/23.09.1991 s-a atribuit în proprietatea pârâtului suprafața de 560 mp. situată în intravilanul localității Crișeni, nr. 135 având ca nr. 52/b/1/b grădină din C.F. 193 Crișeni și care în realitate este de 254 mp. și pe care se află o parte din casa edificată de pârât ( f. 282 – dosar fond).
De asemenea prin Sentința civilă nr. 2780/01.07.2009 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._ s-a stabilit masa succesorală după defunctul C. I. și s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la terenurile din T.P. nr._/_, terenul intravilan în suprafață de 1400 mp. fiind atribuit pârâtului.
Conform schiței efectuate pentru întabularea dreptului de proprietate al terenului în suprafață de 1400 mp. în favoarea antecesorului pârâtului rezultă că acest teren se identifică în C.F. 195 Crișeni nr. top 52/b ( f. 16- dosar fond).
Este de reținut că din concluziile expertizei efectuate în cauză de expertul A. N. rezultă că reclamanta folosește în realitate suprafața de 1031 mp. așa cum reiese din planul de situație la raportul de expertiză iar pârâtul folosește în realitate 1633 mp. conform aceluiași plan de situație anexat expertizei ( f. 282 – dosar fond).
Terenul atribuit pârâtului prin decizia prefectului pe care acesta și-a edificat casa nu se identifică cu terenul de 500 mp. pe care părinții săi au construit în anul 1972, și care face parte din suprafața de 1400 mp. Este și concluzia expertului care precizează că proprietatea pârâtului C. V. „casă curte și grădină” în suprafață de 1633 mp. se compune din 2 parcele: 1. ..F. 193 Crișeni nr. top 52/a/2/b și nr. top 52/b/2 cu suprafața de 1400 mp. și reală 1379 mp. moștenită de pârât de la părinți și 2. . 52/b/1/b cu suprafața de 560 mp. și reală 254 mp. atribuită prin Decizia Prefectului Județului S. nr. 217/1991.
Se poate deci observa că niciuna dintre părți nu folosește suprafețele înscrise în titlurile lor de proprietate neexistând suprafața scriptică de 3208 mp. din măsurători efectuate de expert rezultând suprafața de 2664 mp.(1633 + 1031) s-a stabilit linia de hotar conform situației existente în prezent, între cele două proprietăți nu există alte semne de hotar iar gardul existent în prezent a fost ridicat contemporan cu casa pârâtului din 1973 și nu a fost contestat.
În aceste sens există și depozițiile martorilor C. V. și C. A. care arată că în prezent există un gard între cele două proprietăți, care a fost ridicat contemporan cu casa pârâtului, iar alte semne de hotar nu cunosc ( f. 71 – 73 – dosar fond).
Prin urmare faptul că reclamanta folosește o suprafață mai mică de teren decât cea înscrisă în titlul de proprietate, nu justifică stabilirea unei noi linii de hotar în condițiile în care nici terenul pârâtului nu corespunde cu mențiunile din actele de proprietate.
Linia care delimitează această suprafață reprezintă hotarul care a existat între cele două proprietăți: expertul a marcat acest teren între punctele 20-25-24-26-27-28-29-30-31-7 în planul de situație și reprezintă varianta pe care a propus-o pentru stabilirea liniei de hotar și care în mod justificat a fost însușită de prima instanță.
Esențial este că în casarea cu trimitere spre rejudecare instanța a dispus a se avea în vedere dreptul de proprietate întabulat pe pârât după părinții săi – 1400 mp. cât și dreptul său propriu pentru 560 mp. (f.193 – 195 – dosar fond).
Solicitarea reclamantei de a se stabili linia de hotar conform Planului de situație nr. 3 din Completarea la raportul de expertiză – fila 117 obligând pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 217 mp. este contrară probelor de la dosar.
De altfel, această variantă a fost avută în vedere de sentința civilă a primei instanțe casată cu trimitere tocmai pentru că un asemenea hotar a fost propus în al doilea ciclu procesual. Ori, acum se solicită tocmai acel hotar pentru care instanța de recurs a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare cu îndrumări clare așa cum s-a arătat.
Solicitarea reclamantei de a i se completa terenul până la suprafața de 1248 mp. înscrisă în titlu, cu o porțiune de teren de-a lungul actualului hotar, care se întinde până la capătul pădurii nu este susținută de probe.
Acest hotar demarcă proprietatea reclamantei de proprietatea pârâtului, de 1400 mp. înscrisă în C.F. nr. 195 Crișeni, nr. top 52/b/1/a - 52/b/2 și este reprezentat printr-un gard edificat în anul 1973.
Nici varianta propusă de reclamantă pentru stabilirea liniei de hotar conform planului de situație nr. 3 din Raportul de expertiză - fila 90 – din dosar nu poate fi luată în considerare întrucât fâșia îngustă de teren solicitată în plus este situată de-a lungul zidului casei pârâtului, iar linia de hotar trebuie să respecte reglementările privind autorizarea construcțiilor, normele privind distanța între edificate și plantații etc.
Desigur că în această variantă nu se poate accepta ca linia de hotar să se suprapună cu zidul casei pârâtului, edificată în anul 1973.
Așa încât varianta propusă de expert și însușită, de prima instanță este în concordanță cu probele de la dosar și situația existentă în prezent între proprietățile părților în litigiu.
În consecință nu este întemeiat motivul de recurs formulat de reclamantă în privința stabilirii liniei de hotar conform Planului de situație nr. 3 din Completarea la Raportul de expertiză efectuat în cauză – fila 117 și respectiv fila 90 – dosar fond.
În schimb este întemeiat motivul de recurs privind cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul.
Astfel reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 4278 lei conform înscrisurilor de la filele 62, 74, 100, 144, 186, 235, 233, 256, 279 și 280 – dosar fond.
De asemenea pârâtul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 2722, 18 lei conform înscrisurilor de la filele 20, 160, 168, 227, 275, 285 – dosar fond.
Prin urmare pârâtul va fi obligat la plata sumei de 777,82 lei ( 7000,18: 2 = 3509,00 – 2722,18 lei) cheltuieli de judecată către reclamantă după compensare.
În consecință în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de reclamanta P. M. contra sentinței civile nr. 4493/22 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z..
Modifică hotărârea atacată numai în privința cheltuielilor de judecată și judecând în aceste limite obligă pârâtul la plata sumei de 777,82 lei cheltuieli de judecată către reclamanta P. M. după compensare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă pârâtul C. V. la 200 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamantă.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P. M. contra sentinței civile nr. 4493/22 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z..
Modifică hotărârea atacată numai în privința cheltuielilor de judecată și judecând în aceste limite obligă pârâtul la plata sumei de 777,82 lei cheltuieli de judecată către reclamanta P. M. după compensare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pârâtul C. V. la 200 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. G., K. M. I. D. C. P. E.
Plecată în concediu de odihnă
Semnează: P. grefier,
C. D.
Red. D.G. / 25.06.2013
Dact. H.A./ 02._ / 2 ex.
Jud. fond: D.-M. L.
1Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4305/2013. Tribunalul SĂLAJ | Plângere contravenţională. Decizia nr. 984/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
