Plângere contravenţională. Decizia nr. 796/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 796/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 7098/337/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.796
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: R.-M. P.
JUDECĂTOR: D.-D. I.
GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul în București, ..15, sector 1, împotriva sentinței civile nr.934 pronunțată de Judecătoria Z. la data de 26.03.2013, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata petentă M. S., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, procedând la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.1591 Cod procedură civilă, se declară competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
Constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a recursului.
Intimata M. S. solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 934/26.03.2013 a Judecătoriei Z. s-a admis plângerea contravențională formulată de către petenta M. S. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..N.I. nr.1114 din data de 28.11.2012, care a fost anulat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că este întemeiată critica adusă de către contravenient procesului-verbal de contravenției privind lipsa datei săvârșirii contravenției, iar lipsa acestui element este sancționată cu nulitatea expresă a procesului-verbal de contravenție astfel întocmit potrivit art.17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În descrierea stării de fapt, agentul constatator s-a limitat să arate faptul că petenta nu a depus declarațiile de avere și declarațiile de interese în termenul legal fără a indica expres acest termen, raportat la care, în cazul contravenției reținute în sarcina petentei, care este o contravenție omisivă, se determină momentul săvârșirii contravenției. Neputându-se determina momentul săvârșirii contravenției din însuși cuprinsul procesului-verbal, contravenientul este pus în situația de a nu se putea apăra în mod efectiv.
Apărarea intimatei potrivit căreia data săvârșirii contravenției este data prevăzută de Legea nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea funcțiilor si demnităților publice, respectiv de art. 4 alin.2 care prevede faptul că: Persoanele prevăzute de prezenta lege au obligația să depună sau să actualizeze declarațiile de avere și declarațiile de interese anual, cel mai târziu la data de 15 iunie, nu este în măsură să acopere neregularitate privind menționarea în cuprinsul procesului verbal a datei săvârșirii faptei, și a modului în care s-a stabilit de către agent această dată, întrucât procesul-verbal este singurul act care constată contravenția, faptul generator al răspunderii contravenționale și nu poate fi completat prin elemente extrinseci. Astfel, deși data până la care petenta trebuia să îndeplinească obligația de depunere a declarațiilor este prevăzută de lege și acesta avea datoria să o cunoască, nu scutește agentul constatator de obligația de a descrie starea de fapt prin indicarea expresă a datei săvârșirii contravenției, în raport de care petenta să-și poată formula apărările iar instanța să aprecieze legalitatea întocmirii procesului-verbal și a sancționării contravenientului. În plus data săvârșirii contravenției este absolut necesar a fi indicată pentru stabilirea respectării de către intimată a termenului de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale.
În ceea ce privește susținerea petentei în sensul ca procesul-verbal este lovit de nulitate întrucât a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001, adică în lipsa unui martor asistent și fără ca în cuprinsul procesului verbal să se menționeze motivele pentru care procesul-verbal a fost încheiat fără indicarea numelui unui martor asistent, instanța o va respinge, apreciind-o ca neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.19 din OG nr.2/2001, „procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor (...) În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.” Nefiind prevăzută sub sancțiunea nulității exprese, încălcarea acestor dispoziții poate atrage nulitatea procesului-verbal în condițiile prevăzute de art.105 al.2 din Codul de procedura civila, respectiv numai daca se dovedește de către petentă ca aceasta nerespectare a legii i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Astfel, deși în procesul-verbal de contravenție nu s-a menționat de către agentul constatator motivul pentru care acest înscris a fost întocmit în lipsa unui martor instanța constata ca petenta nu a făcut dovada unei vătămării. Totodată, instanța mai reține că rolul martorului asistent este acela de a confirma modalitatea întocmirii procesului-verbal, respectiv în speță în lipsa contravenientului, aspect necontestat de către petentă.
Împotriva acestei hotărârii intimata a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petentă.
În motivare se arată că fapta sancționată este de natură omisivă, cu caracter instantaneu, ceea ce presupune consumarea sa in chiar momentul la care termenul prevăzut de lege ca limită maximă pentru indeplinirea obligatiei este lăsat să treacă, astfel că începând cu ziua următoare se poate reține săvârșirea unei contravenții continue. În speță, deși declarațiile de avere și interese trebuiau depuse la data de 15.06.2012 acestea au fost depuse la 27.06.2012. Petentul a recunoscut fapta săvârșită, solicitând aplicarea avertismentului.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție ..N.I. nr. 1114/28.11.2012 încheiat de către intimata Autoritatea Naționala de Integritate, petenta M. S. a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 1 alin1 pct.31, art. 3 alin 2 și alin 3, art. 4 alin 2 și art. 29 alin 1 din Legea 176/2010 și sancționate de art.29 al.1 din Legea nr. 176/2010. S-a reținut în procesul-verbal de contravenție că petenta nu a depus declarațiile de avere și de interese în termenul legal, fapt semnalat de către Consiliul Județean S., prin adresa nr.208 din data de 27.07.2012.
Potrivit art.4 al.2 din Legea nr. 176/2010, „ (2) Persoanele prevăzute de prezenta lege au obligația să depună sau să actualizeze declarațiile de avere și declarațiile de interese anual, cel mai târziu la data de 15 iunie.”.
Analizând dispozițiile legale menționate anterior, instanța apreciază, având în vedere și dispozițiile art.29 din Legea nr. 176/2010, că acestea reglementează conținutul constitutiv al faptei contravenționale, nedepunerea declarațiilor de avere și de interese constituind contravenție începând cu data de 16 iunie.
Instanța mai reține că în art.32 din Legea nr.176/2010 se prevede că dispozițiile acestui act normativ se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, iar art. 30 prevede și că persoanele împuternicite din cadrul Agenției procedează la constatarea și sancționarea contravențiilor conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Or, potrivit art.17 din OG nr.2/2001, lipsa mențiunii din procesul-verbal cu privire la data săvârșirii faptei contravenționale reținute în sarcina petentei atrage nulitatea absolută a procesului-verbal.
Prin urmare, nu poate fi primită apărarea intimatei potrivit căreia, dat fiind că este vorba de o faptă cu caracter omisiv și se prevede termenul limită pentru depunerea declarațiilor de avere și de interese, ar fi subînțeleasă data săvârșirii contravenției.
Deși în art. 4 alin. 2 din Legea nr.144/2007 se face referire la data de 15 iunie, nu aceasta este data săvârșirii contravenției, astfel că nu poate considera “acoperită” nulitatea procesului-verbal ca urmare a lipsei menționării datei savărșirii faptei în cuprinsul procesului-verbal.
În acord cu cele reținute de către instanța de fond, tribunalul apreciază că omisiunea de a cuprinde în actul de sancționare a datei săvârșirii faptei nu corespunde exigențelor art. 17 din OG 2/2001 atrăgând sancțiunea nulității actului de sancționare, necondiționată de existența unei vătămari, raportat la caracterul de nulitate expresă.
Având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale, fiind lovit de nulitate absolută, în mod corect a apreciat instanța de fond că nu se mai impune verificarea temeiniciei procesului-verbal.
Cele susținute de intimată în fața primei instanțe, cu privire la îndeplinirea condițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, reluate și în motivele de recurs, sunt de prisos a fi analizate, dat fiind că instanța de fond a reținut în mod corect apărările intimatei, apreciind că nu este incident cazul de nulitate relativă atâta vreme cât nu s-a dovedit o vătămare a petentei prin lipsa mentiunilor cu privire la martor. În plus, procesul verbal a fost întocmit in lipsă - in acord cu art. 19 din OG nr. 2/2001 - și s-a precizat motivul lipsei martorului asistent, respectiv absența vreunei persoane ce să poată semna ca și martor în procesul verbal.
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de către intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE împotriva sentinței civile nr.937 din 26.03.2013 a Judecătoriei Z..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul în București, ..15, sector 1, împotriva sentinței civile nr.937 din 26.03.2013 a Judecătoriei Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. C. R.-M. P. D.-D. I. A. V.
Red./Dact.D.C.
17.11.2013/2 ex
Jud. fond: D. M. P.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 2127/2013. Tribunalul SĂLAJ | Plângere contravenţională. Decizia nr. 671/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
