Grăniţuire. Hotărâre din 28-05-2013, Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 2848/337/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă Nr. 585/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. L.
Judecător: G. D.
Judecător: M. K.
Grefier: M. J. D.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta P. V., domiciliată în Z., ., jud. S., împotriva sentinței civile nr. 611 din 04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Z., în dosar nr._ al Judecătoriei Z., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă părțile reclamanta P. V. și pârâta F. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la solicitarea instanței nemaifiind alte cereri de formulat, instanța în conformitate cu prevederile art. 150 Cod procedură civilă acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
La solicitarea instanței, recurenta reclamantă că a formulat recursul doar pentru cheltuielile de judecată acordate prin sentința primei instanțe.
Recurenta reclamantă, P. V., solicită instanței admiterea recursului formulat și înlăturarea mențiunii privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, întrucât a solicitat deplasarea expertului la fața locului, fapt ce a fost achitat în fața instanței de fond. Arată că este de acord cu hotărârea pronunțată de prima instanță, doar pentru cheltuielile de judecată a făcut recurs.
La solicitarea instanței, intimata pârâtă F. E., arată instanței că este de acord cu sentința pronunțată de Judecătoria Z..
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 611/04.03.2013 a Judecătoriei Z. s-a admis în parte acțiunea reclamantei P. V. împotriva pârâtei F. E. și în consecință s-a stabilit linia de hotar între imobilul proprietatea reclamantei evidențiat CF_ Z., nr.cad._ Z., și imobilul proprietatea pârâtei evidențiat în CF nr._ Z. (provenită din conversia pe hârtie a CF nr.3554/N), nr.cad.2022/1, pe aliniamentul 6-11-12-13-14-15-N evidențiat pe anexa 1 la expertiza efectuată de expert T. I.-fila 95 din dosar- expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată ale părților din proces și după compensare obligă pe reclamantă să achite pârâtei suma de 681 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietară tabulară a imobilului înscris în CF_ Z., cu nr.cad._, compus din teren în suprafață de 5530 mp (măsurată 5361 mp), întabularea dreptului său fiind dispusă prin încheierea c.f._/18.06.2010, ca drept dobândit prin moștenire și partaj judiciar în baza Sentinței civile nr. 2488/15.07.2008 a Judecătoriei Z. și a încheierii civile nr.2448/2008. În baza aceleiași hotărâri judecătorești, .._, suprafața de 5530 mp (măsurată 5361 mp) a fost atribuită moștenitoarei G. M., cele două parcele fiind apoi alipite prin contractul de alipire autentificat sub nr.597/28.07.2010 la B.N.P.Majer G. și înscrise în CF_ Z. în favoarea celor două proprietare, în cote egale de ½ parte.
Antecesorului reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, prin T.P. nr._/_/20.10.1993 (f.13-dosar_ acvirat).
Pârâta a dobândit dreptul de proprietate prin act de donație și partaj de la tatăl său, D. F. în favoarea căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren (inițial_ mp intravilan) în baza Legii nr.18/1991 prin TP nr._ din 16.06.1993 și întabulat apoi în CF nr. 5505, nr.top. 1455/2 prin încheierea nr.121/1994 și 2069/1991 (f.132). Dreptul de proprietate al pârâtei a fost întabulat în CF nr._ (provenită din conversia pe hârtie a CF nr.3554/N), nr.cad.2022/1, prin încheierea nr.6663/25.04.2005 (f.118).
Inițial, cele două terenuri ale părților au făcut parte din CF 1430 Z., nr.top.1455 având suprafața totală de 115.094 mp, dezmembrat apoi conform schiței de la fila 50 din dosarul nr._ acvirat și care a stat la baza întabulării dreptului de proprietate al antecesorului pârâtei D. F. (f.51 – dosar acvirat).
În scopul identificării terenurilor aflate în proprietatea părților și stabilirii liniei de hotar dintre acestea, în cauză a fost ordonată efectuarea unei expertize topografice, fiind desemnat cu efectuarea lucrării expertul T. I..
Acțiunea în grănițuire decurge din dreptul fiecărui proprietar asupra gardului comun. De cele mai multe ori, pentru a se stabili acest drept, este nevoie de cunoașterea amplasamentului gardului comun.
Este de principiu că înscrierea în cartea funciară garantează dreptul real care a făcut obiectul înscrierii, dar nu și întinderea acestuia, adică suprafața menționată în cartea funciară, după cum rezultă din prevederile art. 32 lit. a) din Legea 7/1996. Prin urmare, rolul instanței în caz de litigiu între proprietarii fondurilor învecinate cu privire la amplasamentul liniei care desparte proprietățile lor este să reconstituie hotarul la origine nelitigios în funcție de elementele faptice care se regăsesc în situația de la fața locului.
Aplicând aceste principii la starea de fapt a cauzei, prima instanță a constatat, întâi, că pârâta și-a dobândit prima dreptul de proprietate și s-a înscris prima în cartea funciară, cu mult înaintea reclamantei. Titlurile părților provin de la autori diferiți, dar aceștia și-au dobândit dreptul lor în același mod: prin reconstituire în baza Legii fondului funciar. Așa fiind, limitele proprietăților ar trebui să fie cele stabilite de autoritatea de fond funciar cu ocazia punerii în posesie, iar dacă acestea nu se mai pot stabili, înscrierea în cartea funciară și identificarea terenului pârâtei din anul 2005 nu pot decât să fie prioritare față de cele operate de reclamantă în anul 2010.
Din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză a rezultat că imobilele părților nu pot fi identificate în funcție de procesele verbale de punere în posesie și schițele de punere în posesie întrucât suprafețele înscrise în aceste acte sunt mai mari decât cele existente în teren, schițele de punere în posesie nefiind corect întocmite și existând mai multe situații conflictuale în zonă.
Atât reclamanta cât și pârâta au arătat că nu cunosc linia de hotar dintre proprietăți, cu excepția unui singur punct fix, o țeavă, ce reprezintă un punct vechi de hotar dintre cele două terenuri și care este marcată cu cifra 6 pe anexa la raportul de expertiză, însă continuarea liniei de hotar nu este cunoscută de părți.
Potrivit schiței întocmită de expert, M-N reprezintă linia de hotar dintre cele două proprietăți existentă în baza de date a OCPI S., conform documentațiilor de întabulare, dar care nu respectă punctul comun recunoscut de ambele părți marcat pe schiță cu cifra 6 - țeava și care garantează ambelor părți frontul la stradă de 24,04 m și, respectiv 16,19 m.
Linia de hotar propusă de expert folosește limita comună existentă în baza de date a OCPI pe care a poziționat-o pornind de la punctul recunoscut de ambele părți și continuând paralel cu aceasta, pe lungimea celor două proprietăți. Această variantă a garantat într-adevăr reclamantei suprafața înscrisă în cartea funciară, dar nu a justificat diminuarea corespunzătoare a suprafeței pârâtei (pe care expertul nu a putut-o indica), în condițiile în care ambele părți folosesc mai puțin decât dețin în acte și nici repoziționarea în totalitate a terenului reclamantei către terenul pârâtei și, în mod similar, repoziționarea în totalitate a terenului pârâtei către terenul vecinului dinspre latura de vest. De altfel, nici reclamanta, astfel cum a edificat gardul nu a înțeles să-și repoziționeze proprietatea către cea a pârâtei, menționând în cuprinsul cererii introductive că a dorit înlocuirea gardului vechi cu unul nou.
Întrucât nu a fost posibilă stabilirea liniei de hotar conform documentațiilor care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate originare, ale autorilor părților, a fost necesar analizarea documentațiile de întabulare în cartea funciară, dând priroritate primei întabulări care se impune a fi respectată la efectuarea întabulării ulterioare.
Reclamanta a îngrădit suprafața sa către terenul pârâtei, amplasând din proprie inițiativă un gard, marcat pe schiță cu linie neagră îngroșată, care pornește din punctul 6, țeava, recunoscută de ambele părți, continuă paralel cu aliniamentul M-N pe care îl intersectează în punctul 14, 15, având punctul final în interiorul suprafeței sale de teren (punct 18 pe schiță), ceea ce înseamnă că aceasta este granița recunoscută și acceptată de reclamantă, necontestată de pârâtă, și care delimitează folosința faptică în prezent a celor două terenuri.
Pe de altă parte, întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară a pârâtei este anterioară identificării cu date de carte funciară a terenului reclamantei. Prin urmare, la identificarea terenului reclamantei cu date de carte funciară, expertul avea îndatorirea de a ține seama de întabulările deja efectuate de către vecini.
Varianta propusă în raport nu ține cont nici de intenția reclamantei privind limitele dintre proprietăți și care a edificat din proprie inițiativă un gard potrivit măsurătorilor recunoscute și acceptate de aceasta, nici de linia de hotar și poziționarea terenurilor stabilite potrivit celor două documentații de întabulare ale părților.
Este de principiu că înscrierea în cartea funciară garantează dreptul real care a făcut obiectul înscrierii, dar nu și întinderea acestuia, adică suprafața menționată în cartea funciară, după cum rezultă din prevederile art. 32 lit. a) din Legea 7/1996.
Conform art. 480 C.civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Potrivit art. 584 C.civ. orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Pe baza considerentelor susmenționate, ținând cont de reperul fix recunoscut de ambele părți, gardul edificat de reclamantă care delimitează parțial cel e două terenuri învecinate conform folosinței actuale și de aliniamentul dintre cele două proprietăți potrivit schițelor de întabulare ale terenurilor, în temeiul dispozițiilor art. 584 Cod civil, prima instanță a stabilit linia de hotar dintre terenurile părților pe aliniamentul 6-11-12-13-14-15-N evidențiat pe anexa 1 la expertiza efectuată de expert T. I.-fila 95 din dosarul de fond- pe amplasamentele limitelor actuale, marcate la fața locului prin semne exterioare.
În final, observând dispozițiile art. 584 cod civil potrivit cărora cheltuielile grănițuirii se fac pe jumătate, sumele care au fost avansate de reclamantă pentru taxa judiciară și onorariu expert, suma avansată de pârâtă pentru onorariu expert, instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 681 lei, cheltuieli de judecată rămase după compensare, în baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta P. V. a declarat recurs arătând că nu este de acord cu cheltuielile de judecată de 670 lei dacă în acestea sunt incluse și cheltuielile ce reprezintă valoarea expertizei.
În cazul în care reprezintă grănițuirea este de acord a le onora.
În motivarea recursului, recurenta reclamantă arată că expertiza a evidențiat că familia F. a trecut cu limita proprietății peste terenul ei pe care îl deține în baza unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile. Atâta timp cât nu este vinovată de faptul că familia F. nu a respectat limita proprietăților intrând pe proprietatea ei nu este obligată să plătească expertiza.
Recursul este nefundat pentru următoarele:
Obiectul prezentului dosar l-a constituit stabilirea liniei de hotar.
În cadrul acestuia pentru a se stabili linia de hotar s-a efectuat un raport de expertiză achitat de către pârâtă, (f.63,144) și care s-a ridicat la cuantumul sumei de 1529 lei.(f.87).
Cum conform art. 584 Cod civil, cheltuielile grănițuirii se fac pe jumătate, în mod corect prima instanță a obligat reclamanta la plata jumătății cheltuielilor de judecată care reprezintă de fapt onorariul de expertiză.
Profitând ambelor părți stabilirea liniei de hotar, apărarea recurentei că pârâta a fost cea care a intrat pe terenul ei, nu are relevanță, obiectul cauzei neconstituindu-l și revendicarea.
Aceste considerente fac parte astfel ca recursul să fie nefundat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta P. V., domiciliată în Z., ., jud. S., împotriva sentinței civile nr. 611 din 04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013.
Președinte, M. L. | Judecător, G. D. | Judecător, M. K. |
Grefier, M. J. D. |
Red.KM/01.07.2013
DactMJD/04.07.2013
Ex.2
Jud. fond L. D.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 91/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 486/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
