Pretenţii. Decizia nr. 486/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 486/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 3217/337/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 486/2013
Ședința publică din 09 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă
Judecător: K. M., președinte Tribunal
Judecător: I. D., judecător
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. A., cu domiciliul procesual ales în Z., .. Lira, . – cabinet avocat I. B., împotriva sentinței civile nr. 4708 din 06 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Z. în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului B. A. – avocat I. B., cu împuternicire avocațială depusă la dosar – fila 5 recurentul, reprezentanta intimatei pârâte S.C. C. A. S.A. Sibiu – consilier juridic C. R. – cu împuternicire avocațială depusă la dosar – fila 26, lipsă fiind intimatul intervenient B. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă cerere – formulată de intimata S.C. C. A. S.A. pentru strigarea cauzei după ora 9,30 – fila 17, după care:
Părțile arată că nu au alte cereri.
Nefiind alte cereri formulate, sau probe solicitate, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, arătând că prin dezlegarea dată de instanța de fond nu s-a reparat prejudiciul, trebuie reparat integral prejudiciul suferit de recurent. În dosarul de daună s-a făcut o depreciere incorectă iar cu 80 de milioane nu poți să cumperi o mașină. Se mai arată că despăgubirile nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea autovehiculului fiind de 330 milioane iar la data accidentului valoarea acestuia este stabilită la 2825 Euro iar valoarea din raportul de expertiză fiind înlăturată.
La întrebarea instanței dacă mașina a fost reparată și ce reprezintă suma de 33,000lei, reprezentantul recurentului arată că mașina nu este reparată, iar acea sumă reprezintă piese și manoperă pentru repararea mașinii, aceste calcule fiind făcute de auditex, prima instanță a făcut calcule care nu se poate accepta în concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în subsidiar admiterea în parte solicitând acordarea sumei de 2825 Euro echivalentul în lei de_.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legale cu cheltuieli de judecată, arătând că pârâta este de acord cu suma de 8759 lei, calculul instanței privind coeficientul de uzură fiind de 75% și nu de 85 %..
Instanța în raport cu obiectul cauzei și a actelor de la dosar, reține cauza ăîn pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr.4708 din 06.12.2012 a Judecătoriei Z., s-a admis în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A.. S.A și intervenientul forțat B. I..
A fost obligată pârâta să achite în favoarea reclamantului suma de 8.759 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 2.118,75 Euro – conform cursului BNR din data de 02.06.2011, data promovării acțiunii, precum și dobânda legală asupra acestei sume, începând cu data înregistrării cererii (02.06.2011) și până la data plății integrale a debitului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de 03.10.2010, intervenientul forțat B. I., conducând pe . Z., autoturismul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea numitei P. V.-L., a intrat pe . a se asigura corespunzător și neacordând prioritate vehiculelor care circulau pe . a fost lovit în partea stângă de autovehiculul reclamantului cu nr.de inmatriculare_ condus de fiul acestuia, care nu a mai putut evita astfel impactul.
Această stare de fapt a rezultat, din fișa de constatare amiabilă accident, (f.97), declarațiile celor doi conducători auto date în fata inspectorului de asigurări cu ocazia înștiințării de daună din data de 11.10.2010 (f.95-96) și a fost confirmata prin concluziile expertizei tehnice auto ordonată în cauză.
Expertiza auto efectuată în cauză confirmă că accidentul s-a produs în modalitatea descrisă de cei doi conducători auto, iar în urma impactului a rezultat avarierea ambelor autovehicule, astfel cum rezultă din declarațiile conducătorilor auto. Analizând avariile suferite de celor două mașini, expertul a concluzionat că raportul de expertiză tehnică extrajudiciară de care se prevalează pârâta pentru justificarea refuzului achitării despăgubirilor, nu ia în considerare faptul că un autoturism era în proces de frânare iar celălalt circula normal, iar prin procesul de frânare garda la sol se modifică, aceasta coborând datorită forțelor de inerție care apar. Reperele avariate la auto_ în urma accidentului din 03.10.2010 sunt bară față, faruri, capotă motor, airbaguri, radiator apă, radiator climă, suport motor stg.,longeron stg.,2,0 R, grilă radiator, trager, aripă dr.,1,0 R, GMV 1,0 R, și sunt rezultatul direct al impactului dintre cele două autoturisme, petrecut în modalitatea descrisă de cei doi conducători auto.
În condițiile dinamicii producerii accidentului, conducătoarei auto B. I. i s-au imputa erori și indecizii de conducere, fiind deci vinovată de producerea accidentului.
Potrivit art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar art. 999 Cod civil, prevede că “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.”.
Având în vedere situația mai sus expusă, instanța apreciază ca fiind dovedite toate cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale subiective, pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie: 1.fapta ilicită, a constat în tamponarea autoturismului reclamantului, ca urmare a nerespectării regulilor de circulație, 2. prejudiciul cert și actual, constând în avarierea autovehiculului, 3. raportul de cauzalitate, dovedit prin dinamica producerii accidentului, așa cum a fost constatată prin procesul verbal de constatare amiabila, raportul de expertiza, interogatoriul conducătorului auto vinovat și 4. culpa, care în acest caz a revenit intervenientului forțat B. I., în calitate de autor al faptei ilicite și prejudiciabile.
Prin urmare, vinovată de producerea pagubei a fost intervenienta forțat B. I.. Însă, în momentul producerii accidentului, proprietara autovehiculului_ condus de intervenientă, a avut încheiată asigurare de răspundere civila auto obligatorie cu societatea pârâtă, conform poliței ./17/_ nr._, cu perioada de valabilitate 14.05.2010 – 13.05.2011 (f.92), ceea ce înseamnă că riscurile producerii accidentului cauzat de către asigurat s-au transferat asupra societății de asigurare pârâte și tot aceasta este obligată sa suporte, în final, despăgubirile datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin accidentul auto de care s-a făcut vinovat asiguratul său. Societatea de asigurare avea obligația să-l despăgubească pe reclamant, în conformitate cu dispozițiile art.48-58 din Legea 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România.
Proprietarul autovehiculului avariat, reclamantul B. A. a solicitat prin cererea din data de 11.10.2011 adresată pârâtei, plata despăgubirilor pentru repararea prejudiciului produs bunului asigurat ( f.79). Dând curs cererii, pârâta a
întocmit dosarul de dauna RA0124SJ10, fără însă a achita despăgubirea reclamantului. La data de 25.05.2011, reclamantul a convocat la conciliere directă societatea pârâtă respectandu-se astfel prevederile art. 720 ^1 si urm. C.pr.civ. Societatea pârâtă nu a dat curs însă acestei invitatii, dar a comunicat refuzul achitării despăgubirilor solicitate (f.82), motivat de faptul că nu există legătură de cauzalitate între avariile celor două autovehicule implicate în accident.
Concluziile expertizei auto ordonată în cauză denotă faptul ca este parțial nejustificat refuzul pârâtei . de a plati reclamantului despăgubiri pentru repararea pagubelor produse în urma accidentului, refuz bazat pe expertiza efectuată în dosarul său de daună, infirmată parțial de celelalte probe administrate.
În ceea ce privește întinderea răspunderii asigurătorului RCA pentru pagubele cauzate de asigurații săi, instanța reține faptul că sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
Potrivit art.50 alin.1 din Ordinul CSA nr.5/2010 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule: ” Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA.” Iar la alin.2 al aceluiași articol se arătată că: „ Prin valoarea rămasă se înțelege valoarea acelor părți din vehicul rămase neavariate, demontabile și valorificabile, cuprinsă între 0.1 % și 25 % din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.”
Totodată, potrivit art.50 pct.12 lit. b), despăgubirile nu pot depăși ”cuantumul despăgubirii, diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului (…)”.
În urma administrării probei cu expertiza tehnică judiciară instanța reține faptul că valoarea reparațiilor pentru aducerea autoturismului la starea anterioară producerii evenimentului rutier este de 33.075,69 lei, sumă ce depășește cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate potrivit art.50 pct.12 lit.b) din Ordin, fiind astfel în situația unei daune totale, astfel cum este definită la pct.13 din același act normativ.
Conform art.52 din Ordinul CSA nr.11/2007: „ valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabilește scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare. Modalitatea de stabilire a valorii de nou și a uzurii corespunzătoare, prevăzute de prezentele norme, se aplică inclusiv în cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre judecătorească.”
În continuare, în cuprinsul art.53 lit.b) – art.61 din Ordinul CSA nr.5/2010 sunt detailate modalitățile concrete de calcul a valorii de nou a autovehiculului și a uzurii acestuia.
Din analiza susținerilor părților și a înscrisurilor depuse la dosar, instanța a stabilit valoarea maximă a despăgubirii ce poate fi solicitată asigurătorului RCA, astfel: valoarea de nou a autovehiculului a fost indicată de către pârâtă la suma de 11.300 euro potrivit catalogului de specialitate (valoare necontestată de reclamant), iar coeficientul de uzură pe care instanța îl va avea în vedere este de 75% întrucât din dosarul de daună RA0124SJ10 instrumentat de către reclamantă, nu rezultă numărul de km parcurși de autoturism până la data accidentului și astfel nu se poate corecta coeficientul stării de întreținere medie a autoturismului astfel cum prevede art.59 alin.2 și alin.3 din Ordinul CSA nr.5/2010 și, de asemenea, nici conform art.60 din același Ordin nu se poate stabili starea tehnică a autovehiculului pentru calcularea coeficientului de uzură, acesta fiind avariat. Având în vedere aceste aspecte, instanța a luat în considerare o stare de întreținere a autoturismului medie, cuprinsă între starea de întreținere bună și stare de întreținere satisfăcătoare și astfel, conform tabelului coeficienților de uzură nr.1, pentru vehicule a căror masă totală maxim autorizată nu depășește 3,5 t, având o vechime în exploatare mai mare de 10 ani –f.79 (potrivit susținerilor pârâtei necontestate de reclamantă), cum este cazul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, coeficientul de uzură este de 75%.
Mai departe, potrivit art.58 alin.1 din Ordin, ”pentru stabilirea valorii vehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică. Prin uzura valorică se înțelege acea parte din valoarea vehiculului ce se pierde prin vechime, întrebuințare sau stare de întreținere”. Totodată, normele legale prevăd modalitatea de stabilire a uzurii valorice care ”se calculează prin aplicarea unui coeficient de uzură asupra valorii de nou a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat”.
Prin urmare, valoarea autovehiculului la data accidentului pe care instanța o va avea în vedere este de 2825 euro calculată potrivit dispozițiilor legale anterior citate, iar valoarea reziduală de 706,25 euro, calculată potrivit art.50 alin.2 din Ordinul CSA nr.5/2010. Instanța nu va lua în considerare valoarea autoturismului stabilită prin completarea la raportul de expertiză (f.170-174) aceasta nefiind stabilită conform criteriilor stabilite potrivit Ordinului CSA nr.5/2010 aplicabil în speță.
În concluzie, aplicând dispozițiile legale mai sus amintite la starea de fapt reținută în urma probatoriului administrat, instanța apreciază ca întemeiată în parte cererea reclamantului și, în temeiul art. 49, 50 alin.1 si 55 din Legea 136/1995, coroborat cu art. 22 din același act normativ, urmează să oblige pârâta S.C. C. A. S.A la plata către reclamant a sumei de 8.759 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 2.118,75 euro – conform cursului BNR din data de 02.06.2011, precum și dobânda legală asupra acestei sume, începând cu data înregistrării cererii (02.06.2011) și până la data plății integrale a debitului.
În final, în temeiul art. 274 C.pr.civ. coroborat cu art.276 Cod procedură civilă, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2128 lei cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea taxei de timbru, a timbrului judiciar, proporțional cu admiterea acțiunii și onorar avocațial justificat cu chitanța . WMA nr._/03.05.2011 depusă în original la fila 123 din dosar.
Împotriva acestei sentințe reclamantul B. A. a formulat recurs solicitând, admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, și obligarea pârâtei la plata sumei de 33.075,69 lei, reprezentând valoarea reparației necesare a autoturismului Volkswagen, cu nr. de identificare WVWZZZ1JZYW451790, având nr. de înmatriculare_, și totodată obligarea la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
În motivarea recursului se arată că raportat la întinderea pretențiilor reclamantului, inclusiv suma finală din devizul de lucrări întocmit de service-ul auto S.C. AZABI SERVICE S.R.L. care cuprindea costurile pentru manoperă, vopsitorie și piese auto este un cost real, raportat la prețurile actuale suma de 33.074,69 lei fiind o sumă necesară pentru repunerea autoturismului în starea anterioară producerii evenimentului rutier.
Art. 50 alin 2 din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, arată recurenta prevede că: Valoarea reziduală reprezintă „valoarea acelor părți din vehicul rămase neavariate, demontabile și valorificabile, cuprinsă între 0,1 % și cel mult 25 % din valoarea vehiculului la data producerii accidentului „ .
Însă, același articol la alin. 13, se prevede că în cazul în care costul reparațiilor părților componente și ale pieselor avariate ori costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de montare-demontare și aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident (alin.3) depășesc 75 % din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.
Având în vedere parametrii stabiliți de instanță, respectiv gradul de uzură al autovehiculului și implicit valoarea acestuia la data producerii accidentului, și valoarea reziduală, după un simplu calcul matematic se observă că există o diferență considerabilă între valoarea autovehiculului la data producerii accidentului (2825 Euro) și valoarea reziduală (706,25 Euro).
Această diferență este în sumă de 2118,25 Euro, reprezentând fix 75 % din valoarea autovehiculului la data accidentului, motiv pentru care nu se înscrie în prevederile art. 50 alin. 13 din CSA nr. 5/2010
Prima instanță nu a luat în considerare că:
1) La stabilirea gradului de uzură, la dosarul de daune instrumentat de către pârâți, nu era trecut numărul de kilometri parcurși de autovehicul până la data accidentului și din acest motiv gradul de întreținere a fost stabilit ca „mediu spre satisfăcător”.
2) La stabilirea sumei necesare reparațiilor mașinii, instanța a acordat pur și simplu diferența valorică dintre presupusa valoare a autovehiculului la data producerii accidentului și valoarea reziduală, fără să ia în considerare faptul că la repararea unei mașini se folosesc piese noi, deși autovehiculul este mai vechi, și la această valoare a pieselor noi se adaugă manopera pentru montaj și pentru tinichigerie-vopsitorie.
Suma acordată de instanță nu acoperă reparațiile mașinii astfel încât aceasta să fie adusă la starea dinaintea producerii accidentului.
Prin întâmpinarea sa (f. 19 – 22), pârâta S.C. C. Asigurări S.A. Sibiu a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței, arătând că suma de 11.219 lei stabilită de către expert depășește valoarea vehiculului la data producerii accidentului efectuând următorul calcul: valoarea de nou, a autovehiculului este de 11.300 Euro. Coeficientul de uzură luat în calcul de societatea noastră este de 85 % având în vedere vechimea autoturismului care, la data producerii accidentului avea peste 10 ani vechime ; astfel scăzând din suma de 11.300 Euro coeficientul de uzură de 85 % și 25 % valoarea auto reziduală rămâne suma de 1271,25 Euro. La data de 03.10.2010, cursul euro avea parte cotație de 4.2672 lei/ Euro astfel că rezulta valoarea maximă de despăgubire în cuantum de 5424.678 lei.
Raportat la acest calcul suma stabilită de către expert depășește cu mult valoarea maximă de despăgubire ce se poate acorda în conformitate cu art. 50 din Ordinul CSA Nr. 5/2010.
La autoturismul reclamantului nu poate fi reținut un grad de întreținere bun, dată fiind vechimea acestuia, mai mult de 10 ani, astfel că instanța de fond în mod cu totul corect a reținut gradul de întreținere mediu spre satisfăcător.
Recursul este nefondat pentru următoarele:
Potrivit art.50 alin.1 din Ordinul CSA nr.5/2010 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule: ” Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA.” Iar la alin.2 al aceluiași articol se arătată că: „ Prin valoarea rămasă se înțelege valoarea acelor părți din vehicul rămase neavariate, demontabile și valorificabile, cuprinsă între 0.1 % și 25 % din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.”
Totodată, potrivit art.50 pct.12 lit.b), despăgubirile nu pot depăși ”cuantumul despăgubirii, diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului (…)”.
Expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză a reținut că valoarea reparațiilor pentru aducerea autoturismului la starea anterioară producerii evenimentului rutier este de 33.075,69 lei, sumă ce depășește cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate potrivit art.50 pct.12 lit.b) din Ordin, fiind astfel în situația unei daune totale, astfel cum este definită la pct.13 din același act normativ.
Conform art.52 din Ordinul CSA nr.11/2007: „valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabilește scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare. Modalitatea de stabilire a valorii de nou și a uzurii corespunzătoare, prevăzute de prezentele norme, se aplică inclusiv în cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre judecătorească.”
În continuare, în cuprinsul art.53 lit.b) – art.61 din Ordinul CSA nr.5/2010 sunt detailate modalitățile concrete de calcul a valorii de nou a autovehiculului și a uzurii acestuia.
Prima instanță în mod corect a stabilit valoarea de nou a autovehiculului la suma de 11.300 Euro, așa cum a fost indicată de pârâtă potrivit catalogului de specialitate ( valoarea necontestată de reclamant), iar coeficientul de uzură la
75 %, întrucât din dosarul de daună RA0124SJ10 instrumentat de către reclamantă, nu rezultă numărul de km parcurși de autoturism până la data accidentului și astfel nu se poate corecta coeficientul stării de întreținere medie a autoturismului astfel cum prevede art.59 alin.2 și alin.3 din Ordinul CSA nr.5/2010 și, de asemenea, nici conform art.60 din același Ordin nu se poate stabili starea tehnică a autovehiculului pentru calcularea coeficientului de uzură, acesta fiind avariat.
Nu poate fi admisă apărarea recurentului că prima instanță a scăpat din vedere la stabilirea gradului de uzură că în dosarul de daună nu era trecut nr. de kilometrii parcurși de autovehicul până la data accidentului, întrucât la stabilirea stării de întreținere medie de către prima instanță, starea medie ce este cuprinsă între starea de întreținere bună și starea de întreținere satisfăcătoare, numărului de kilometrii nu este singurul criteriu de stabilire, ci și starea tehnică, care din cauza avarierii autoturismului nu putea fi stabilită.
Nu poate fi reținută nici apărarea recurentului că instanța a stabilit diferența valorică dintre presupusa valoare a autovehiculului la data producerii accidentului și valoarea reziduală, fără să ia în calcul că la repararea mașinii se folosesc piese noi, deși autovehiculul este mai vechi și la această valoare a pieselor noi se adaugă manopera pentru montaj și pentru tinichigerie-vopsitorie.
Aceasta întrucât valoarea reparațiilor, așa cum a fost stabilită prin expertiză este de 33.075,69 lei, sumă ce depășește cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate conform art. 50 pct. 12 lit. b din Ordin, respectiv diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului – 2825 Euro și valoarea rămasă – 706,25 Euro și depășește și limita de despăgubiri stabilită prin polița de asigurare RCA.
Valoarea autovehiculului de la data producerii accidentului a fost corect stabilită de prima instanță conform art. 58 alin. 1 din Ordin – diferența dintre valoarea de nou – 11.300 Euro și uzura valorică stabilită în lipsă de alte elemente concrete, în mod corect stabilite de prima instanță la 75 % respectiv la nivelul mediu.
Nu se poate reține apărarea că suma acordată de instanță nu acoperă reparațiile mașinii astfel încât acesta să fie adus la starea înaintea producerii accidentului, normele de asigurare prevăzând anumite limite, care trebuie respectate cu ocazia calculului despăgubirilor.
Aceste considerente fac astfel ca recursul reclamantului să fie nefondat, urmând a fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. A., împotriva Sentinței civile nr. 4708 din 06.12.2012 a Judecătoriei Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. G. K. M. I. D.-D. C. P. E.
Plecată în concediu de odihnă,
Semnează, P. grefier,
C. D.
Red. K.M. / 06.06.2013
Dact. H.A. / 14.06.2013 / 2 ex.
Jud fond: D. M. L.
| ← Grăniţuire. Hotărâre din 28-05-2013, Tribunalul SĂLAJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 584/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
