Plângere contravenţională. Decizia nr. 1112/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1112/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 7237/337/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1112
Ședința publică din 29 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător
L. M., judecător
H. I. D., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul V. G., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., nr.62, ., jud.Cluj, împotriva sentinței civile nr.1998 din 27 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Z., în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională – OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimatul a depus la dosar întâmpinare (f.20-22), iar recurentul-petent a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. (f.23).
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1998/27.06.2013 a Judecătoriei Z. s-a respins plângerea formulată de către petentul V. G. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de către intimat la data de 07.12.2012.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de către intimat la data de 07.12.2012, petentul V. G. a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 280 lei si i s-a aplicat sanctiunea complementara de 3 puncte penalizare, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 79 km/h, prin loc.Românași, jud.Salaj, fiind înregistrat de aparatul radar omologat și verificat metrologic . 421 montat pe auto MAI_. Această faptă contravențională este prevăzută de art.121 din R.A. OUG nr.195/2002 și sancționată conform prevederilor art.102 alin.2 raportat la 108, alin.1,lit.b, pct.2 din OUG 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Petentul nu a semnat procesul verbal consemnându-se că refuză să semneze.
În drept, conform prevederilor art. 109 alin. 2 din O.U.G nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Așadar, constatarea vitezei de rulare a unui autovehicul se poate realiza doar cu un astfel de mijloc tehnic, omologat și verificat metrologic, iar dovada îndeplinirii acestei condiții imperative incumbă organului constatator.
Potrivit prevederilor pct. 4.2 din Norma de metrologie legală 021-05 NML “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legali nr. 1.53/2007, măsurătorile și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de către operatori calificați iar potrivit pct. 4.3, cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologica în termen de valabilitate.
În urma administrării probei cu înregistrarea video și planșele foto, instanța reține faptul că petentul a condus prin localitate autoturismul cu nr. de înmatriculare_, vizibil în înregistrarea video, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 79 Km/h.
Aparatul radar, mijlocul tehnic cu care a fost efectuată înregistrarea, . 421 (menționat în cuprinsul procesului verbal atacat), este verificat metrologic la data de 24.04.2012 potrivit buletinului de verificare metrologică depus la dosar, cu valabilitate de 1 an (f.23), iar agentul constatator O. F. deține atestat de operator radar conform înscrisului depus la dosar la fila 44, astfel că măsurarea vitezei și constatarea contravenției săvârșite de petent a fost efectuată de o persoană atestată conform normelor legale.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 07.12.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, strict prevăzute de art. 17 din acelasi act normativ, agentul constatator respectând normele legale privind utilizarea echipamentelor video ”autovision”.
Cu privire la încheierea procesului verbal în lipsa unui martor, instanta arată că, potrivit art.19 din O.G.2/2001 încheierea procesului verbal în prezenta unui martor asistent este impusă în situatiile în care “contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze”, iar “in lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal in acest mod”. Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19 martie 2007 ( M. Of. Nr.833 din 5.12.2007) pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțele de judecată, s-a statuat faptul că, în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se ia în considerarea și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cea referitoare la consemnarea distinctă a obiecțiunilor, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Lipsa semnăturii martorului asistent în cazurile prevăzute de art.19 din O.G. 2/2001 nu este prevăzută sub sancțiunea nulității. Fiind astfel vorba despre o nulitate virtuală, anularea intervine, în condițiile art.105 C.pr.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Rolul martorului asistent fiind acela de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal (deci el nu este un martor ocular al faptei), nu există vătămare atunci când nu se contestă acest aspect, cum este și cazul în speța dedusă judecății, contravenientul necontestând faptul că nu a semnat procesul-verbal, astfel că nu i-a fost cauzat petentului nici o vătămare, respectiv nu i-a adus atingere dreptului său la apărare, iar acest motiv de nulitate nu poate fi reținut.
De asemenea instanța arată că nu au fost încălcate nici dispozițiile art.16 din O.G. 2/2001 prin neindicarea locului unde a fost săvârșită contravenția, în cuprinsul procesului-verbal fiind descris cu exactitate acest loc, respectiv, localitatea Românași, km 66+60m, suficient pentru aprecierea depășirii vitezei legale în interiorul localității, nefiind necesar a se indica date suplimentare raportat la natura contravenției, așa cum se întâmplă în cazul unor alte tipuri de contravenții (ex.depășirea pe linie continuă). De asemenea, este menționată . radar care a efectuat înregistrarea pe suport CD a faptei săvârșite și se poate observa că autovehiculul poliției se afla în mișcare, fiind relevată și viteza cu care circula, din buletinul de verificare rezultând că autovehiculul este autorizat și verificat pentru măsurarea vitezei atât în regim staționar cât și în regim de deplasare. De asemenea, din înregistrarea video se relevă faptul că la momentul surprinderii autovehiculului condus de petent și înregistrării vitezei cu care acesta rula, nu apare mențiunea ”stand-by”, doar ulterior, la apropierea acestuia de autovehiculul poliției rutiere, când înregistrarea vitezei și identificarea autovehiculului petentului, erau deja finalizate.
Totodată, în cuprinsul procesului verbal este indicat în mod expres textul legal sancționator, respectiv art.100 alin.2 din OUG nr.195/2002, astfel că solicitarea petentului de anulare a procesului verbal cu privire la acest aspect, este neîntemeiată, și, în plus, din susținerile formulate este evident că petentul a înțeles ”acuzațiile” care i se aduc, având posibilitatea să-și pregătească apărarea cu privire la reținerea în sarcina sa a acestei contravenții.
În cauză, este evident că nu s-a produs o vătămare petentului prin modul în care a fost dresat procesul-verbal, mențiunile acestuia sunt suficiente pentru a stabili concret circumstanțele stării de fapt și pentru ca instanța să poată cerceta legalitatea și temeinicia actului sancționator.
Instanța arată faptul că în cauza dedusă judecății, fiind vorba despre o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice își găsesc deplină aplicabilitate dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a statuat recent Curtea în cauza I. P. împotriva României ( decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) și astfel, în acest context, se are în vedere cu prioritate prezumția de nevinovăție instituită de textul Convenției în domeniul „acuzațiilor în materie penală”, prezumție ce implică pe lângă răsturnarea sarcinii probei și principiul potrivit căruia orice dubiu profită acuzatului.
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție și presupune faptul că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția în săvârșirea faptei imputate, instanța nu-și poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției celui acuzat.
Or, în cazul probelor obținute cu un aparat destinat măsurării vitezei și care este omologat și verificat metrologic în mod valabil, probe care, de altfel, sunt impuse de legislația rutieră aplicabilă în cauză, fiind obligatorie administrarea acestor probe pentru a se putea verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal prin care au fost constatate faptele contravenționale privind încălcarea normelor rutiere, nu se poate reține în mod rezonabil că aceste probe ar fi îndoielnice și lipsite de certitudine, administrarea lor fiind impusă de către legiuitor tocmai în considerarea garanțiilor de obiectivitate și precizie pe care le oferă aparatele prin intermediul cărora se obțin aceste probe.
Dubiul, pentru a fi avut în vedere și a fi apreciat ca o probă pozitivă de nevinovăție, trebuie să fie unul rezonabil. A aprecia, că un aparat expres destinat a efectua anumite măsurători nu generează o probă certă, avându-se în vedere tocmai normele instituite pentru a garanta o cât mai bună precizie a aparatului, în limitele permise de tehnica actuală, este în contradicție cu scopul urmărit de legiuitor prin instituirea acestei probe și este lipsită de rezonabilitate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, instanța apreciază că, starea de fapt descrisă în procesul verbal și susținută de probele administrate în cauză corespunde realității iar petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare, motiv pentru care, reține faptul că procesul-verbal . nr._ din data de 07.12.2012 a fost temeinic întocmit iar faptele săvârșite de către contravenient întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.121 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art.102 alin.2 raportat la 108, alin.1,lit.b, pct.2 din OUG 195/2002, cu modificările și completările ulterioare
Constatând și existența atestatului de operator radar a agentului constatator și a buletinului de verificare metrologică a cinemometrului . 421 montat pe auto_ (după înmatriculare MAI-_), instanța concluzionează apreciind temeinicia procesului verbal atacat.Viteza legală pentru sectorul de drum pe care circula petentul este de maxim 50 km./oră, conform art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată. Petentul a depășit acest maxim de viteză admis cu 29 km/h, fapta sa constituind contravenția prevăzută și sancționată de art.108 alin.1, lit.b, pct.3 din OUG nr.195/2002, republicată. Autoturismul condus de petent poate fi identificat după marcă, numărul de înmatriculare vizibil pe înregistrarea de pe suport electronic ce indică viteza de 79 km./h, astfel încât este în afară de orice îndoială că este surprinsa mașina condusa de petent.
Buletinul de verificare metrologică a aparatului R. purtând viza Institutului Național de Metrologie, atesta că îndeplinește toate cerințele pentru a putea efectua măsurători legale ale vitezei, iar în masura în care petentul contestă veridicitatea înregistrărilor depuse la dosar, avea posibilitatea să solicite, pe cheltuiala acestuia, administrarea probei cu expertiza tehnică.
În privința inexistenței unui ordin de serviciu al polițistului rutier, instanța constată că potrivit art.2 din O.U.G. nr.195/2002, îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul I.G.P.R. care are obligația de a lua măsurile legale în cazul constatării unor încălcări ale acestora, polițistul rutier având ca atribuție principală tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa, potrivit art.179 din H.G. nr.1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002. În condițiile în care tocmai legea abilitează polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceleași atribuții pentru un anumit agent de poliție, nicio dispoziție legală necondiționând legalitatea unui proces verbal de constatare a contravenției de existența unui asemenea ordin.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii principale aplicate, amenda în cuantum de 280 lei, minimum prevăzut de lege, cu posibilitatea achitării a jumătate în termen de 48 de ore, având în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 care stipulează faptul că: ” Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”, instanța apreciază faptul că sancțiunea amenzii aplicată petentului orientată deja spre minimul legal, este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și nu se impune reindividualizarea acesteia de către instanță. Prin fapta sa, depășind viteza legală de deplasare cu 29 km/h în localitate, acesta a creat o stare de pericol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice, astfel încât instanța nu va putea reține că, în concret, fapta este lipsită de pericol social.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a punctelor de penalizare, instanța apreciază că nu se impune înlăturarea acesteia raportat la următoarele aspecte:
Potrivit art.5 alin.6 din O.G. 2/2001: „ Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei.” Iar potrivit art.96 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „ Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege …”
Art.108 alin.1 din OUG 195/2002 prevede faptul că: „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum se arată în cuprinsul acestui text.”. Astfel, prin modalitatea în care este redactat acest text se impune aplicarea automată de către agentul constatator a sancțiunii complementare a punctelor de penalizare, însă acest aspect nu poate duce la concluzia că instanța de judecată învestită cu soluționarea plângerii contravenționale nu este în măsură să se pronunțe asupra legalității și oportunității aplicării sancțiunii conform prevederilor art.34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care nu face nici o distincție între sancțiunile principale și cele complementare sub acest aspect. O interpretare contrară ar fi de natură să aducă atingere liberului acces la justiție al contravenientului, deoarece acest acces ar fi doar unul „teoretic și iluzoriu” atâta timp cât nu s-ar putea finaliza cu o înlăturare a măsurii dispuse.
Cu toate acestea, în cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să-i conferă un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii, iar instanța apreciază având în vedere toate criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 și rolul acestor sancțiuni, prevăzut de art.96 alin.1 din O.U.G. 195/2002 de preîntâmpinare a săvârșirii altor fapte interzise de lege, că sancțiunea aplicării a 3 puncte de penalizare pentru fapta contravențională prevăzută de art.100 alin.2 raportat la 108, lit.b, pct.2 din OUG 195/2002, este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petent.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul V. G. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 07.12.2012 și, pe cale de consecință, va menține procesul-verbal atacat, acesta fiind legal și temeinic întocmit.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul V. G. solicitând modificarea hotărîrii în sensul admiterii plângerii contravenționale (f. 2, 12).
În motivare, în esență, se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală dat fiind că verificarea metrologică nu este legală neexistând societatea . pentru care s-a emis aprobarea de model indicată in buletinul de verificare. De asemenea, nu există un atestat de operator radar ce să privească data savărșirii faptei. In plus, nu este identificabil locul săvârșirii faptei în condițiile în care din inregistrarea video nu rezultă fara dubiu care este acesta, dată fiind lipsa oricărui indicator de intrare sau iesire din localitate, dubiul servind petentului.
În drept au fost invocate disp. Art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, art. 299 Cod procedură civilă.
În probatiune au fost depuse inscrisuri.
Intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului (f.20).
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal, tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspect constatat în mod corect și de prima instanță.
Instanța va reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.
În acord cu cele reținute de instanta de fond, tribunalul va reține că în cuprinsul procesului-verbal este indicat locul săvârșirii faptei, respectiv localitatea Românași, km 66+60m, date suficiente pentru a se reține că la momentul constatării faptei autiovehiculul circula în interiorul localității.
Contrar sustinerilor recurentului in sensul incalcarii prevederilor art.19 din OG nr.2/2001, se observa ca procesul verbal cuprinde mențiuni legate de lipsa oricarei persoane de la locul săvârșirii faptei ce să poată fi martor având în vedere că petentul a refuzat semnarea procesului verbal. In mod corect a fost reținut de către instanța de fond și faptul că o eventuala incalcare a prevederilor art.19 din OG nr.2/2001 nu ar fi condus automat la anularea procesului verbal, ci ar fi atras doar sanctiunea nulitatii relative, conditionate de dovedirea unei vatamari ce nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea actului. Or, petentul nu a facut dovada unei asemenea vatamari, cata vreme nu a contestat refuzul său de a semna actul sanctionator, iar obiectiunile sale au fost arătate pe calea prezentei plangeri contraventionale.
De asemenea, procesul verbal cuprinde indicarea textului legal sancționator, respectiv art.100 alin.2 din OUG nr.195/2002 și toate datele și împrejurările sufiuciente și necesare privind descrierea faptei și a împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, așa cum prevede textul art. 16 din OG nr. 2/2001.
Cât privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond în mod corect a reținut că starea de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității, nefiind răsturnată prezumția relativă de legalitate și temeinicie instituită în privința actelor administrative încheiate de agenți ai statului aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu. În acest sens au fost avute în vedere planșele fotografice depuse la dosarul cauzei și înregistrarea pe suport CD care atestă faptul că autoturismul petentului rula în localitate cu o viteză ce depășește limita legală, cu 29 km/h.
Motivele de recurs invocate de petent relativ la nevalabilitatea verificării metrologice și a atestatului radar sunt neîntemeiate.
Potrivit prevederilor art.109 al.2 si 3 din OUG nr.195/2002, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei. In aceste cazuri, procesul-verbal se poate incheia si in lipsa contravenientului, dupa stabilirea identitatii conducatorului de vehicul, mentionandu-se aceasta in procesul-verbal, fara a fi necesara confirmarea faptelor de catre martori. In cazul contraventiilor astfel constatate, verificarea corectitudinii starii de fapt retinute de agentul constatator se face pe baza certificatelor de omologare a aparatelor radar cu care a fost masurata viteza de deplasare a autovehiculului, a buletinului de verificare metrologica a cinemometrelor si a atestatului operatorului radar.
In acest sens, pct. 4.3. din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)" emis de BIROUL R. DE METROLOGIE prevede ca cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai daca au fost verificate metrologic si sunt insotite de buletine de verificare metrologica in termen de valabilitate.
Pornind de la aceste considerente, instanta observa ca organul constatator a pus la dispoziția instanței de fond verificarea metrologică a aparatului radar, atestatul operatorului radar și înregistrările foto și video de la momentul constatării faptei reținută în procesul-verbal în sarcina petentului.
Susținerile recurentei în sensul că societatea, care apare ca titular al aprobării de model (AM 012/2009) menționată în buletinul de verificare metrologică, este . și nu . cum este menționat pe buletinul de verificare metrologică nu echivalează cu lipsa verificării metrologice.
Din buletinul de verificare metrologică de la fila 23 dosarul de fond, rezultă că cinemometrul AUTOVISION a primit aprobarea de model AM 012/2009 și prin urmare îndeplinește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele care sunt utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de norma legală privind atestarea legalității aparatului de măsurare.
Totodată instanța va reține că în Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 546 din 6 august 2009, a fost publicat Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 187/2009 privind modificarea si completarea Normei de metrologie legala NML 021-05 ”Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 301/2005, iar conform noii reglementari, pct. 4 – care prevedea obligativitatea, pentru agentul de politie de a detine atestat de operator radar - a fost abrogat in intregime. În acest context în mod corect, s-a reținut de instanța de fond, în acord cu disp. art. 2 din OUG nr. 195/2002, că în privința polițistului rutier nu este necesară existența unui ordin de serviciu care să prevadă aceleași atribuții pentru un anumit agent de poliție, nefiind condiționată legalitatea unui proces verbal de constatare a contravenției de existența unui asemenea ordin.
Prin urmare, la retinerea stării de fapt și în concordanță cu dispozițiile legale înainte menționate, tribunalul apreciază că în mod corect, instanta de fond a avut in vedere procesul verbal de contraventie intocmit, planșele foto, înregistrarea video si buletinul de verificare metrologica al aparatului radar, toate aceste probe fiind concordante in sensul ca petentul a circulat cu o viteza care depasea limita legala pe sectorul de drum respectiv.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, tribunalul reține că fapta săvârșită de către petent, prezintă un grad de pericol social concret ridicat ce face incompatibilă înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, aceasta din urmă nefiind suficientă în cazul faptei concrete săvârșite de către petent pentru atingerea scopurilor preventiv, educativ și represiv al sancțiunilor contravenționale.
Instanța de fond a dat eficiență astfel, dispozițiilor art.21 din OG nr.2/2001, reținând că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul V. G. împotriva sentinței civile nr. 1998/27.06.2013 a Judecătoriei Z..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul V. G. împotriva sentinței civile nr. 1998/27.06.2013 a Judecătoriei Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
N.-C. C. L. M. I.-D. H. V. V.
Red. LM/29.11.2013
Dact. VV/13.12.2013
2 ex.
Jud. fond. M. D. L.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 108/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 974/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
