Plângere contravenţională. Decizia nr. 1223/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1223/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 1551/309/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVIL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1223
Ședința publică din 17 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător
Judecător: D. Patrițiu
Judecător: H. I. D.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de către petentul H. V. N., domiciliat în M., nr. 527, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 733 din 20.06.2013, pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei, în dos. nr._, având ca obiect, plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul petentul H. V. N., lipsă fiind intimatul petent P. M. N., intimatul- Inspectoratul de Poliție Județean S., Asigurătorul - . Asigurătorul - A. R. Astra SA București.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina
se află la al treilea termen de judecată iar recurentul petent H. V. N., a depus prin serviciul registratură al instanței Note de ședință de la filele 32,33.
Recurentul petent, întrebat fiind dacă mai are alte cereri de formulat, acesta arată că nu mai are.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, instanța în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Recurentul petent, solicită admiterea recursului, arătând în esență faptul că schița nu corespunde cu cea efectuată de către agentul constatator și menționează faptul că era angajat în depășire când intimatul P. M. N. a virat spre stânga.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 733 din data de 20.06.2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, s-a dispus respingerea plângerii formulată de către petentul H. V. N., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., împotriva procesului verbal . nr._ din data de 04.09.2012 încheiat de I.P.J. S. – Postul de Poliție Măeriște.
A fost admisă plângerea formulată de către petentul P. M. N., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., împotriva procesului verbal . nr._ din data de 04.09.2012 încheiat de I.P.J. S. – Postul de Poliție Măeriște și, în consecință, a fost exonerat petentul de plata amenzii contravenționale de 140 de lei și înlătură sancțiunea contravențională complementară a 2 puncte penalizare.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: La data de 04.09.2012 petentul H. V. N. a fost sancționat contravențional deoarece a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ care a semnalizat intenția de a vira spre stânga, fapt pentru care a intrat în coliziune.
Prin procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.09.2012 a fost sancționat cu amendă de 420 lei și i s-a reținut permisul de conducere.
La aceeași dată petentul P. M. N. a fost sancționat contravențional deoarece a executat manevra de schimbare a direcției de mers spre stânga fără a se asigura, intrând în coliziune cu auto_ .
Prin procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.09.2012 a fost sancționat cu amendă de 140 lei +2 puncte penalizare.
Instanța a procedat la verificarea legalității proceselor verbale în conformitate cu art. 17 din OG nr. 2/2001 sub aspectul lipsei mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrag nulitatea procesului verbal. Cum procesul verbal contestat cuprinde aceste mențiuni, sub acest aspect instanța va considera procesul verbal legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prezumția simplă de legalitate a fost răsturnată doar de către petentul P. M. N., astfel cum urmează.
Din declarația martorului M. M. V., declarație dată în fața instanței, reiese că petentul H. V. N. a efectuat manevra de depășire într-o zonă cu curbe, că petentul P. M. N. avea viteză mică în momentul în care a efectuat manevra de virare stânga și semnalizarea era pornită.
Din declarația martorului G. S. C. reiese faptul că petentul P. M. N. a avut semnalizarea pornită în momentul în care a efectuat manevra de întoarcere spre stânga.
Aceste probe se coroborează și cu declarațiile petenților date la fața locului, după momentul accidentului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul H. V. N., solicitând modificarea în totalitate a acesteia, admiterea plângerii contravenționale și anularea în totalitate a procesului verbal de contravenție . nr._, arătând în motivare următoarele:
Prima instanță nu a analizat cazurile de nulitate absolută a procesul verbal de contravenție prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu cuprinde împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Din planșele foto rezultă că autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ condusă de petentul-recurent a efectuat manevra de depășire a autoturismului Opel Astra și când aproape a terminat depășirea autoturismul Opel Astra condus de numitul P. M. N., a virat stânga fără să semnalizeze, intrând în coliziune. Autoutilitara a fost avariată la portiera și aripa dreaptă spate, iar autoturismul Opel Astra a suferit avarii la partea stângă față, împrejurări ce atestă că vinovat de producerea accidentului este numitul P. M. N. care a condus autoturismul Opel Astra.
Recursul nu este fondat.
Potrivit disp. art. 1169 cod civil vechi și art. 249 din NCPC, cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Susținerile petentului - recurent nu constituie o excepție de la sarcina probei, constatându-se că acesta nu a dovedit că conducătorul auto Opel Astra cu număr de înmatriculare Sj 19 DYK nu a semnalizat intenția de virare stânga și că a efectuat manevra de depășire neglijând sau neobservând că autoturismul Opel Astra semnalizase deja virarea spre stânga. Această stare de fapt a fost dovedită de petentul P. M. N..
Prin urmare, culpa pentru producerea accidentului aparține petentului – recurent care se angajase în depășire deși autoturismul ce urma să fie depășit semnalizase intenția de virare stânga.
Față de cele ce preced, tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul petentului-recurent H. V. N. împotriva Sentinței civile nr. 733/20.06.2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pe care o menține în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul H. V. N. împotriva Sentinței civile nr. 733 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 17.12.2013.
Președinte, N. C. C. | Judecător, Patrițiu D. | Judecător, I. D. H. |
Grefier, V. H. |
Red.D.P./10.01.2014
Dact. H.V./13.01.2014
Ex.2.
Jud. fond: S. L.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 247/2013. Tribunalul SĂLAJ | Întoarcere executare. Decizia nr. 1216/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
