Pretenţii. Decizia nr. 1148/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1148/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 929/309/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1148
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător
L. M., judecător
H. I. D., judecător
V. V., grefier
Pentru azi, fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta ., cu sediul în S., ., Jud.S., împotriva sentinței civile nr.707 din 11.06.2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 29 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța din lipsă de timp pentru a delibera și având în vedere complexitatea dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 5 noiembrie 2013, iar apoi pentru data de 12 noiembrie 2013 pentru legala constituire a completului de judecată.
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Prin Sentința civilă nr. 707 din 11 iunie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. C.-N., în contradictoriu cu pârâta ., care a fost obligată să plătească reclamantei suma de_,58 lei, cu titlu de debit restant și suma de 7837 lei cu titlu de dobândă legală. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei dobânda legală la suma de_,58, de la data de 14.05.2012 și până la achitarea integrală a debitului, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 9571,58 lei reprezentând taxă de timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Pentru executarea contractului de service nr. 5012 din data de 13.11.2008, având ca obiect asigurarea activității de service postgaranție pentru utilajele și instalațiile montate, reclamanta a emis facturile fiscale nr. 753, 680, 692, 706, pentru suma de_,76 lei (f. 6-9). S-a stabilit un tarif de service postgaranție de 40 euro/oră și 700 euro (exclusiv TVA) pentru inspecția tehnică trimestrială.
Referitor la debitul solicitat prin factura cu nr. 692, s-a constatat că instanța s-a pronunțat prin hotărârea din data de 13.11.2012 (f. 78-79), astfel că analiza temeiniciei pretențiilor s-a făcut doar cu privire la facturile fiscale nr. 680/28.11.2008, 706/11.12.2008 și 753/02.02.2009.
În fapt, prima instanță a reținut că în noiembrie 2008 a avut loc o inspecție la Stația de epurare a localității S., finalizată cu încheierea procesului verbal din data de 14.11.2008 (f. 275). În devizul nr. 3735/26.11.2008 (f. 269) sunt cuprinse și lucrările de service efectuate în perioada 11.11.2008 – 14.11.2008, ce face obiectul facturii fiscale nr. 680/28.11.2008 (f. 9). În baza comenzii nr. 233/11.11.2008 s-a procedat la înlocuirea căminului stocătorului de nămol (f. 12), fiind întocmit procesul verbal din data de 09.12.2008 (f. 281). În devizul nr. 3907/11.12.2008 (f. 279) sunt cuprinse lucrările de service efectuate în data de 09.12.2008, ce fac obiectul facturii fiscale nr. 706/11.12.2008 (f.9 verso). Pentru revizia trimestrială s-a emis factura fiscală cu nr. 753/02.02.2009 în cuantum de 3563,16 lei (f. 8).
Această stare de fapt a fost reținută din coroborarea probatoriului administrat prin raportare la susținerile părților, respectiv interogatoriul luat pârâtei, declarațiile martorilor J. B., B. Z., M. I. și G. V., precum și expertiza contabilă judiciară administrată.
În baza acestor probe, pe larg analizate în considerentele sentinței, instanța de fond a reținut ca fiind întemeiate susținerile reclamantei referitoare la efectuarea de reparații și revizie la stația de epurare, concretizate în debitul solicitat, ce nu au fost plătite de către pârâtă.
S-a mai avut în vedere că pârâta nu contestă cuantumul facturilor neachitate, ci își motivează neplata prin existența căminului defect și lipsa parametrilor la funcționarea stației. Dar, lipsa parametrilor se datorează lipsei condițiilor din proiect la exploatarea stației, și nu culpei prestatorului de servicii, iar problema căminului defect a fost tranșată prin hotărârea parțială pronunțată.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis în întregime acțiunea reclamantei, obligând pârâta la plata debitului restant în sumă de_,58 lei și a dobânzii legale aferente.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta . în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că atât susținerile părților, cât și probele administrate în cauză au fost trunchiat luate în considerare de către instanță, deoarece niciuna dintre apărările pârâtei nu au fost analizate. Astfel, pârâta a invocat în apărare faptul că reclamanta nu și-a executat obligațiile contractuale, iar lucrările de service, fie nu au fost executate, fie au fost executate defectuos. Din conținutul răspunsului la interogatorii a reieșit fără dubii că prestația reclamantei a fost una parțială și că intervențiile efectuate la stația de epurare, fie au fost executate cu angajații pârâtei, fie au fost executate defectuos de către reclamantă. Din declarațiile martorilor audiați a reieșit că lucrările efectuate de reclamantă la stația de epurare nu s-au concretizat cu punerea acesteia în funcțiune, în parametrii normali și că parte din intervențiile la stația de epurare au fost efectuate cu angajații pârâtei.
Din expertiza contabilă administrată a rezultat că facturile invocate de reclamantă nu au fost înregistrată în contabilitatea pârâtei și au fost returnate reclamantei, împreună cu nenumăratele solicitări de a se prezenta în vederea efectuării recepției finale și a remedierii deficiențelor constatate.
În realitate, reclamanta-intimată „a încercat” să efectueze lucrări de service la stația de epurare, acestea fiind insuficiente, întrucât stația nu funcționează nici în prezent. Mai mult, datorită lipsei de interes și seriozitate a reclamantei, pârâta a fost nevoită să intervină cu personal propriu în situații limită în care stația de epurare a provocat deversări de apă menajeră și dejecții, chestiuni ce au fost remediate prin grija și pe cheltuiala pârâtei.
În final, pârâta recurentă consideră că analizarea în tot a probelor administrate urmează a duce la o soluție contrară celei pronunțate de Judecătoria Șinleu Silvaniei.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art.304 ind.1, art. 304 pct.7 și 9 C.pr.civ.
Intimata reclamantă . formulat întâmpinare la recurs, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefundat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În esență, intimata arată în apărarea sa că și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin contract, lucrările fiind executate și predate conform contractului, conform recepției finale lucrarea fiind perfect funcțională. Dimpotrivă, recurenta este cea care nu și-a respectat obligațiile, neachitând nicio parte din debitul datorat. Recurenta a primit facturile emise de reclamantă și a recunoscut efectuarea celor 3 operațiuni facturate, dar a refuzat nejustificat plata.
Referitor la presupusa neexecutare a contractului, dedusă și faptul că stația nu a funcționat la parametrii din proiect, intimata semnalează că această motivare a refuzului de plată a facturilor a fost invocată pentru prima dată în cursul procesului. Reclamanta nu și-a asumat prin contractul încheiat cu pârâtă obligația de a monta și a aduce Stația la parametrii din Contractul de achiziție publică, ci obligația de service, inspecție și revizie, obligații pe care și le-a executat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Asupra recursului de față, analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul pârâtului este nefondat, pentru următoarele motive:
În esență, pârâtul justifică refuzul de plată a facturilor emise de reclamantă prin invocarea neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor pe care reclamanta și le-a asuma față de pârâtă prin Contractul de service nr. 5012 din 13.11.2008. Cu privire la această excepție de neexecutare a contractului, Tribunalul apreciază că în mod justificat prima instanță a apreciat-o ca neîntemeiată.
Cercetarea judecătorească în fața instanței de fond a fost una complexă, instanța încuviințând toate probele propuse de părți, respectiv înscrisurile, proba testimonială și expertiza contabilă. Din interpretarea lor coroborată, s-a concluzionat, în mod întemeiat, că reclamanta a prestat efectiv activitățile de service și revizie pentru care a emis facturile nr. 680/28.11.2008, 706/11.12.2008 și 753/02.02.2009.
Astfel, factura nr. 680/28.11.2008 în valoare de 18.210 lei a fost emisă pentru lucrările de revizie generală a stației realizată în perioada 11-14 noiembrie 2008, enumerate în procesul-verbal încheiat la 14.11.2008, constând în golirea, curățarea, igienizarea, revizuirea și omogenizarea tuturor bazinelor de biologie ale stației de epurare. Costul acestor lucrări, incluzând prețul pieselor înlocuite, valoarea manoperei și cheltuielile de transport au fost enumerate în Devizul nr. 3735/26.11.2008. Prin răspunsurile sale la interogatoriu, pârâta recunoaște efectuarea lucrărilor de revizie generală din perioada 11-14 noiembrie 2008, răspunzând la întrebarea 5 din interogatoriu că este adevărată realizarea de către reclamantă a igienizării stației. De asemenea, prin răspunsul la întrebarea 8, deși nu contestă efectuarea respectivelor lucrări, pârâta declară că a refuzat plata facturii deoarece până la data ajungerii acesteia la scadență a reapărut defecțiunea inițială la stocătorul de nămol.
Din declarațiile martorilor pârâtei, respectiv J. B. și B. Z., rezultă însă că deși reprezentanții reclamantei au reparat stocătorul de nămol, care era fisurat, după o lună acesta s-a fisurat din nou, însă nu datorită efectuării necorespunzătoare a reparației, ci datorită materialului din care acest bazin era confecționat. Acesta a fost de altfel motivul pentru care pârâta a hotărât mai apoi înlocuirea stocătorului vechi, cu unul nou, confecționat dintr-un material superior calitativ primului și pentru care a pârâta a transmis reclamantei comanda nr. 233/11.11.2008.
Pentru lucrările de înlocuire și punere în funcțiune a noului stocător a fost emisă factura nr. 706/11.12.2008 în valoare de 5234,23 lei. Cu toate că pârâta, în răspunsurile de la punctele 13 și 14 din interogatoriu, recunoaște efectuarea acestor lucrări, își justifică refuzul de plată invocând că această piesă nu a corespuns din punct de vedere tehnic. Apărarea pârâtei sub acest aspect este însă combătută chiar de către martorul pe care l-a propus, numitul B. Z., care a declarat că a participat la lucrările de montare ale noului bazin și că la data respectivă s-a probat funcționarea lui, constatându-se că este corespunzătoare.
În ce privește cea de-a treia factură, nr.753/02.02.2009 în valoare de 3563,16 lei, aceasta a fost emisă pentru efectuarea inspecției tehnice trimestriale, efectuate de reclamantă în executarea obligației asumate prin art.1 lin.1 din contract. Această factură a fost acceptată de pârâtă, prin semnătura reprezentantului său (f.276), efectuarea inspecției fiind recunoscută de pârâtă și la punctul 2 din interogatoriu. Pârâta invocă și în acest caz neexecutarea corespunzătoare a lucrărilor de către reclamantă, arătând că stația nu a funcționat niciodată la parametrii funcționali.
În baza celor mai sus arătate, Tribunalul constată că în mod întemeiat prima instanță a apreciat că reclamanta a executat toate lucrările de service și inspecție tehnică pentru care a emis cele trei facturi. Referitor la împrejurarea invocată de pârâtă, că stația de epurare nu a funcționat la parametrii din proiect, este de observat că din toate probele administrate, inclusiv martorii pârâtei, rezultă că neatingerea parametrilor de funcționare din proiect nu a avut legătură cu modul în care reclamanta a executat operațiunile de service, ci cu faptul că nu putea fi asigurată cantitatea necesară de apă pentru o normală funcționare a stației, datorită racordării unui număr insuficient de persoane la rețeaua de canalizare. De asemenea, parametrii de funcționare depindeau și de calitatea apei ce intra în stație
În ce privește neînregistrarea facturilor în discuție în contabilitatea pârâtei, acest aspect îi este imputabil în exclusivitate recurentei și în nici un caz nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere contractuală.
În privința sumelor înscrise în cele trei facturi solicitate la plată, Tribunalul constată că nici în fața primei instanțe și nici în recurs pârâta nu a formulat obiecțiuni legate de valoarea facturilor.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că, în virtutea contractului încheiat cu reclamanta și pe temeiul răspunderii civile contractuale, pârâta datorează sumele pretinse de reclamantă, reprezentând prețul serviciilor prestate și neplătite și dobânda legală aferentă..
În consecință, prin prisma argumentelor anterior expuse, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta . împotriva Sentinței civile nr. 707/11.06.2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
În temeiul art. 274 alin.1 C.pr.civ., pârâta recurentă va fi obligată să plătească reclamantei intimate cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 4209 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform documentelor doveditoare de la filele 36-40.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă ., în contradictoriu cu intimata-reclamantă . Sentinței civile nr.707 din 11 iunie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Obligă recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 4209 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. C. L. M. H. I. D. V. V.
Red.HID/12.12.2013
Dact.VV/18.12.2013/2ex.
Jud.fond: S. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1028/2013. Tribunalul SĂLAJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 236/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
