Plângere contravenţională. Decizia nr. 948/2013. Tribunalul SĂLAJ
Comentarii |
|
Decizia nr. 948/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 6875/337/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.948
Ședința publică din 30 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
C. D., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de intimatul I. T. DE MUNCĂ S., cu sediul în Z., ..85, jud.S., împotriva sentinței civile nr.833 din 20 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Z., în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională – Legea 53/203.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului – intimat, consilier juridic T. C., lipsă fiind intimata-petentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.15 lit.i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar intimata-petentă a depus la dosar întâmpinare într-un exemplar prin serviciul fax al instanței (f.15).
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentului-intimat, consilier juridic T. C., susține recursul declarat solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței instanței de fond. Susține faptul că nu se impune transformarea amenzii în Avertisment și că s-a dat dovadă de indulgență.
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține că:
Prin sentinta civila nr. 833/20.03.2013 pronuntata de Judecătoria Z. a fost admisa în parte plângerea formulată de în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă S., a fost modificat procesul-verbal de contravenție . nr._ din 29.09.2011 întocmit de intimată, în sensul înlocuirii amenzii aplicate de 20.000 lei, cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din 21.11.2012 întocmit de intimat, s-a aplicat amenda de_ lei contravenientei . pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 260 al. 1 lit. e) din Legea 53/2003, constând în aceea că, la data de 20.11.2012, ora 11.03, agenții constatatori au identificat la punctul de lucru al petentei (magazin și bar) situat în localitatea Treznea nr.84 pe numiții Tereu V. și C. O. C. care prestau activitate pentru societatea petentă, prima în calitate de vânzătoare fără a putea indica data începerii activității, cel de-al doilea în calitate de muncitor necalificat din data de 13.11.2012, potrivit declarației celor doi din fișa de identificare. Persoanele identificate au declarat că prestau activitatea “cu contract de muncă” dar în urma interogării Registrului Electronic de Evidență a Salariaților efectuată de agenții constatatori s-a constatat că la data efectuării controlului, 20.11.2012, societatea petentă nu a declarat acești angajați în Registrul Electronic de Evidență Salariați. La data de 21.11.2012 societatea petentă a prezentat contractele individuale de muncă pentru persoanele menționate anterior, întocmite la data de 21.11.1012 cu data începerii activității 22.11.2012.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul verbal atacat a fost încheiat cu respectarea cerințelor impuse prin O.G. 2/2001,cu modificările și completările ulterioare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că se face dovada săvârșirii faptei contravenționale de către petentă.
Cu privire la starea de fapt instanța reține că cele două persoane identificate au fost angajate la . SRL până în data de 21.11.2012 inclusiv, potrivit Deciziilor nr 11/20.11.2012 și 13/20.11.2012, depuse în copie la dosar la filele 24 și 31. Din susținerile petentei coroborate cu declarațiile celor doi martori Tereu V. și C. O. C. (f.36-39) rezultă că fondul comercial al . SRL a fost cedat societății petente în temeiul relațiilor de rudenie existente între administratorii celor două societăți, mai exact administratorul societății petente este fiica administratorului . SRL.
Din declarațiile sub semnătură proprie a numiților Tereu V. și C. O. C. (f.18-19), identificați cu ocazia efectuării controlului, rezultă că cei doi au a început să lucreze pentu societatea petentă în cursul lunii noiembrie 2011, anterior datei efectuării controlului. Instanța apreciază că aceste declarații corespund adevărului, în sensul că certificatul constator emis petentei în temeiul art 17 indice 1 lit b din Legea /359/2004, a fost eliberat la data de 08.11.2012, aceasta fiind așadar data de la care societatea petentă a fost autorizată să funcționeze aspect confirmat iși de martorul C. O. C. care a declarat sub jurământ că, apreciază că la data efectuării controlului au emis bonuri fiscale pe ..
Ulterior, prin declarațiile date în fața instanței de judecată martorii au susținut că, la data controlului au fost în eroare cu privire la angajatorul lor, precizând instanței că la data respectivă prestau activitate pentru . SRL. Aceste susțineri nu pot fi reținute de către instanță, care le apreciază ca fiind făcut pro causa deoarece contrazic întrutotul declarațiile date de aceștia la data controlului.
În concluzie instanța reține că, la data controlului, 20.11.2012, numiții Tereu V. și C. O. C. deși erau în relații contractuale de muncă cu . SRL prestau în fapt muncă pentru societatea petentă, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă cu aceasta, contractele fiind încheiate ulterior controlului, respectiv la data de 21.11.2012, cei doi urmând să înceapă activitatea în data de 22.11.2012.
Instanța va reține așadar ca societatea petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute la art. 260 alin.1 lit. e) din Codul muncii: primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, intimatul făcând o corectă încadrare juridică a faptei.
Însă în cauză se ridică problema proporționalității sancțiunii contravenționale aplicate. Astfel, conform prevederilor art. 21, alin.3 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare: “Sancțiunea se aplică in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținandu-se seama de imprejurările in care a fost săvârsită fapta, de modul si mijloacele de savârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal “.
Pe lângă aceste criterii stabilite de OG 2/2001 instanța trebuie să aibă în vedere și scopul urmărit de legiuitor în cazul acestor contravenții respectiv sancționarea muncii fără forme legale. Or în prezenta speță, este evident că nu acesta a fost scopul petentei care nu a intenționat să fraudeze legea, în condițiile în care numiții Tereu V. și C. O. C. s-au aflat până la data de 21.11.2012 în relații contractuale de muncă cu cu . SRL iar începând cu data de 22.11.2012 au început raporturile de muncă cu societatea petentă, petenta săvârșind fapta contravențională pe fondul unei disfuncționalități de ordin administrativ ivite cu ocazia transferului fondului comercial al . SRL către societatea petentă .
Impotriva acestei hotarâri intimata ITM S. a formulat recurs solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivele de recurs s-a arătat faptul că inspectorii ITM au identificat la muncă persoane care nu aveau încheiat contract de muncă, condiții în care în mod nejustificat s-a înlocuit amenda și s-a aplicat sancțiunea avertismentului. Recurenta descrie efectele fenomenului de muncă la negru și arătată motivele pentru care contravenția reținută în sarcina societății are o gravitate destul de ridicată: plata unor salarii mici, sub nivelul minim pe economie, neplata obligațiilor către bugetul asigurărilor sociale și către bugetul asigurărilor de sănătate.
In drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
În privința temeiniciei procesului – verbal, instanța de fond a reținut în mod corect că starea de fapt a fost descrisă în conformitate cu realitatea în cuprinsul procesului-verbal, nefiind răsturnată prezumția relativă de legalitate și temeinicie instituită în privința actelor administrative încheiate de agenți ai statului aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Cât privește individualizarea sancțiunii aplicate tribunalul reține că potrivit prevederilor art.21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Potrivit prevederilor art.16 din Legea nr.53/2003 (Codul muncii), contractul individual de munca se incheie in forma scrisa, anterior inceperii activitatii, putand fi incheiat pe durata nedeterminata, dar si pe perioada determinata sau cu fractiune de norma. Un asemenea contract are ca obiect prestarea unei munci de catre persoana fizica (angajata) si remunerarea acestei munci de catre angajator (persoana fizica sau juridica, conform art.10 din Codul muncii). Mai exact, salariatul isi pune forta sa de munca la dispozitia angajatorului, lucrand ., care presupune desfasurarea unei activitati cu o anumita ritmicitate, iar angajatorul sau are obligatia de a plati aceasta munca.
Potrivit art. 260 alin.1 lit. e) din Legea nr.53/2003 (Codul muncii), constituie contraventie fapta angajatorului de a primi până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată munca persoane,.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, tribunalul are în vedere că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (cerință prevăzută de art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001), ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, iar potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001 în cazul faptelor de gravitate redusă se poate aplica sancțiunea avertismentului.
Rolul sancțiunii contravenționale este unul preventiv-punitiv, prin aplicarea acesteia urmărindu-se în special prevenirea săvârșirii pe viitor a unor fapte similare de către contravenient. Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale nu trebuie să fie un gest reflex ci rezultatul analizei unui complex de factori în care intră atât elemente ce individualizează contravenientul, cât și elemente privitoare la faptă, pentru că doar astfel se poate realiza o sancționare care să nu depășească ceea ce este necesar atingerii scopului sancțiunii contravenționale.
Elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 permit analiza unui raport de proporționalitate între fapta și persoana contravenientului, pe de-o parte, sancțiunea contravențională, pe de altă parte, existența unei proporționalități între pericolul social al faptei și sancțiunea aplicată fiind nu doar un deziderat, ci o condiție imperativă pentru temeinicia sancțiunii.
În raport cu aceste prevederi legale, în speță nu se poate vorbi de lipsa faptei contravenționale, însă în mod corect s-a reținut că sancțiunea „avertismentului” este suficientă, pentru a îndeplini funcțiile unei sancțiuni contravenționale.
În contexctul în care numiții Tereu V. și C. O. C. s-au aflat până la data de 21.11.2012 în relații contractuale de muncă cu . SRL iar începând cu data de 22.11.2012 au început raporturile de muncă cu societatea petentă, fapta contravențională a fost săvârșită pe fondul unei necoordonări în privința formalităților privind personalul, cu ocazia transferului fondului comercial de la . SRL (unde aceste persoane aveau întocmite contracte de muncă) către societatea petentă, fără ca aceasta din urmă să intenționeze a frauda legea.
Raportat la împrejurarea că petenta a remediat neregulile constatate, a recunoscut fapta și a manifestat o atitudine sinceră în legătură cu cele întâmplate, nu există dovada că ar mai fi săvârșit abateri de acest fel, aspecte de natură să întărească aprecierea că sancțiunea avertismentului își îndeplinește funcția preventivă și punitivă la care tinde o sancțiune contravențională, în acord cu cele dispuse de instanța de fond, tribunalul apreciază că se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1, 2 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de I. T. de Muncă S. împotriva Sentinței civile nr. nr. 833/20.03.2013 a Judecătoriei Z..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de reclamantul ITM S. împotriva sentinței civile nr. 833/20.03.2013 a Judecătoriei Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I.-D. H. N.-C. C. D. C. V. V.
Red. Dact. DC/15.12.2013/2 ex.
Jud. fond. R.-I. R.
← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 5386/2013.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 25-06-2013,... → |
---|