Pretenţii. Decizia nr. 153/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 2530/337/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 153
Ședința publică din data de 19 februarie 2013
Completul este compus din:
Președinte: D. PATRIȚIU, judecător
Judecător: L. M. T.
Judecător: C. N. C.
Grefier: V. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. C. E. S.R.L., cu sediul în Petroșani, ., județul Hunedoara, împotriva sentinței civile nr.4272 pronunțată de Judecătoria Z. la data de 12 noiembrie 2012 în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la fila 9 din dosar este înregistrată o cerere prin care recurenta solicită judecarea cauzei în lipsă, admiterea recursului și arată că nu solicită cheltuieli de judecată. De asemenea, se învederează că intimata S.C. C. S.A. a depus la dosar întâmpinare (filele 10 – 11).
Instanța, verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.159 1 Cod procedură civilă, se declară competentă în soluționarea prezentului recurs, cu care a fost legal investit.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și având în vedere că ambele părți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod procedură civilă, instanța consideră că dosarul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr.4272/12.11.2012 a Judecătoriei Z. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în insolvență, reprezentată de administrator judiciar Casa de Insolvență Transilvania SPRL în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în Petrișani, ., jud. Hunedoara și pe cale de consecință:
Pârâta a fost obligată să achite reclamantei următoarele sume: 4.336 lei reprezentând contravaloarea mărfii raportată ca vândută și neachitată, 6.610 lei contravaloarea mărfii lipsă din stocul pus la dispoziție în baza contractului de consignație nr.1204/23.11.2009, 5.651,92 lei reprezentând costuri compensatorii pentru returnarea mărfurilor dezasamblate, conform art.4.10 din contract, 7.719,91 lei reprezentând penalități contractuale în cuantum de 1% pe zi calculate de la data scadenței facturilor fiscale nr._/10.03.2011-scadentă în 15.03.011,_/13.05.2011-scadentă în 18.05.2011,_/27.12.2011 - scadentă în 28.12.2011,_/20.01.2012 - scadentă în 22.01.2012 ,_/27.01.2012-scadentă în 29.01.2012,_/03.02.2012-scadentă în 05.02.2012 și până la data promovării cererii de chemare în judecată.
Pârâta a fost obligată la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi ce se vor calcula asupra sumei de 4.336 lei începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată, 20.04.2012 și până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Între reclamanta . în însolvență reprezentată de administrator judiciar Casa de Insolvență Transilvania SPRL și pârâta . s-a încheiat contractul de consignație nr._/23.11.2009 prin care reclamanta a încredințat pârâtei produse electronice spre a fi vândute, în valoare de 100.000 lei.
Art.3.3. din contract stabilește că „ plata prețului produselor încredințate se va fce de consignatar către consignant săptămânal, pe măsura vânzării produselor, dar nu mai târziu de 30 zile/60 zile de la livrare către consignatar”, iar la art.3.4 se prevede că „ în caz de neplată la scadență, consignatarul este obligat să suporte penalităi de întârziere în cuntum de 1% din suma scadentă pentru fiecare zi de întârziere, până la plta efectivă a debitului. Cuantumul penalităților datorate poate depăși valoarea debitului.”
Ulterior, încheierii contractului de consignație, pârâta a raportat reclamantei marfa vândută în valoare totală de 6085,55 lei, pentru care reclamanta a întocmit facturile fiscale nr._/10.03.2011 - scadentă în 15.03.011,_/13.05.2011 - scadentă în 18.05.2011,_/27.12.2011 - scadentă în 28.12.2011,_/20.01.2012 - scadentă în 22.01.2012,_/27.01.2012 - scadentă în 29.01.2012,_/03.02.2012 - scadentă în 05.02.2012. Din totalul facturat, pârâta a achitat doar suma de 1.749,55 lei rămânând un debit neachitat în valoare de 4.336 lei. Penalitățile contractuale de 1% pe zi de întârziere calculate asupra debitului necahitat de 4.336 lei se ridică la suma de 7.719,19 lei, conform anexei aflate la fila 5 din dosar.
De asemenea, la art.4.10 se prevede că „ în cazul retunării de mărfuri, consignatarul se obligă să returneze mărfurile în perfectă stare, în ambalajul original, însoțite de certificatele de garanție originle și instrucțiunile de folosire în limba română. În ceste cazuri, Consignantul va diminua valoarea facturii „ în roșu” cu un procent de 5% pentru fiecare produs ambalat și cu un procent de 10% în cazul fiecărui produs dezambalat, părțile înțelegând că aceste procente reprezintă costuri compensatorii.”
În data de 01.02.2012 reclamanta a ridicat de la sediul pârâtei un stoc de marfă dezasamblată în valoare totală de 56.519,16 lei. P. urmare, în baza art.4.10 in contractul de consignație rezultă că pârâta datorează reclamantei și suma de 5.651,92 lei reprezentând10% din valoarea mărfii dezasamblate returnate cu titlu de costuri compensatorii.
La aceeași dată, 01.02.2012 cu ocazia inventarierii efectuate la sediul pârâtei, s-a constatat o lipsă în gestiune încredințată pârâtei, în valoare de 6,610,37 lei.
Analizând disp. art. 46 C.comercial – înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în raporturile comerciale sunt actele autentice, actele sub semnătură privată, facturile acceptate, corespondența, telegramele și registrele părților –pretențiile deduse judecății sunt justificate.
În cauză sunt aplicabile disp. art. 969 C.civ.conform cărora „ Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante”, respectiv ale art. 970 din Codul civil vizând executarea cu bună credință a obligațiilor asumate, astfel că instanța va admite cererea de chemare în judecată și pe cale de consecință, pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a următoarelor sume: 4.336 lei reprezentând contravaloarea mărfii raportată ca vândută și neachitată, a sumei de 6.610 lei contravaloarea mărfii lipsă din stocul pus la dispoziție în baza contractului de consignație nr.1204/23.11.2009, a sumei de 5.651,92 lei reprezentând costuri compensatorii pentru returnarea mărfurilor dezasamblate, conform art.4.10 din contract, a sumei de 7.719,91 lei reprezentând penalități contractuale în cuantum de 1% pe zi calculate de la data scadenței facturilor fiscale nr._/10.03.2011 - scadentă în 15.03.011,_/13.05.2011 - scadentă în 18.05.2011,_/27.12.2011 - scadentă în 28.12.2011,_/20.01.2012 - scadentă în 22.01.2012 ,_/27.01.2012 - scadentă în 29.01.2012,_/03.02.2012 - scadentă în 05.02.2012 și data promovării cererii, precum și la plata penalităților de întârziere de la data depunerii prezentei cereri de chemare în judecată, 20.04.2012 și până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta . solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la Judecătoria Petroșani arătând în motivare că în perioada procesului a fost internat în spital la București și Timișoara astfel că nu a avut cunoștință de litigiu și nu a putut invoca la fond dispozițiile art.7 alin.1 și 720 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. Nicio dispoziție legală procedurală nu împiedică pe reclamant să sesizeze instanța de la domiciliul său.
Această excepție este de ordine privată și în conformitate cu dispozițiile art.159/1 Cod procedură civilă poate fi invocată de pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Împrejurarea că administratorul societății pârâte a fost bolnav și internat la București și Timișoara nu îl absolvă pe acesta de a se conforma dispozițiilor legale amintite, în orice mod, prin întâmpinare sau reprezentant la prima zi de înfățișare.
Nu este real motivul invocat că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă, ținând cont că reclamanta a comunicat pârâtei o notificare în acest sens cu nr.568/06.02.2012 precum și invitația la conciliere, pe care a refuzat să o semneze de primire.
Față de cele ce preced, tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. C. E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.4272 din 12.11.2012 a Judecătoriei Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. Patrițiu L. M. T. C. N. C. V. A.
transferată la
Tribunalul Cluj
semnează prim grefier
D. C.
Red.DP/19.03.2013
Dact.AL/27.03.2013/2 ex.
Jud. fond/C. C.R.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 480/2013. Tribunalul SĂLAJ | Plângere contravenţională. Decizia nr. 945/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
