Partaj judiciar. Decizia nr. 480/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 480/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 1057/309/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 480/2013
Ședința publică din data de 09 mai 2013
Completul este compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă
Judecător: K. M., președinte Tribunal
Judecător: I. D.
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta F. F., cu domiciliul în orașul Șimleu Silvaniei, ., județul S., împotriva sentinței civilă nr. 1107 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei în dosar nr_, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatului reclamant– avocat Demjen A. și reprezentantul recurentei pârâte – avocat F. P., cu împuternicire avocațială la dosar –fila 19.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat, după care:
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri.
Reprezentantul recurentei arată faptul că având în vedere că cererea de reexaminare a fost respinsă în 10 minute va depune la dosar taxele judiciare dispuse în cauză. – (fila 35-36).
Reprezentantul recurentei – avocat F. P. susține recursul așa cum a fost formulat, arătând că prin sentința pronunțată de instanța de fond au fost încălcate principiile care guvernează partajul bunurilor comune, casa de locuit s-a cumpărat cu 50 mii lei, 30 de mii lei au fost depuși de recurentă iar la dosar a fost depusă dovada aceasta respectiv cu CEC-ul având un sold de 30 mii lei, acestea fiind economiile recurentei înainte de intrare în concubinaj cu intimatul reclamant, iar dacă părțile erau căsătorite atunci bunurile trebuiau împărțite. Se mai arată că în timpul concubinajului a fost cumpărat acest imobil, recurenta investind suma de 30.000 lei, se poate observa că această sumă a fost scoasă de la CEC cu cca. trei săptămâni înainte de cumpărarea imobilului iar sulta trebuia stabilită prin scăderea sumei menționate mai sus, reclamantul având o contribuție de 1/5 părți din 44.781 lei, solicită modificarea sentinței civile privind modificarea sultei din sarcina recurentei în sensul reducerii acesteia de la 24.000 lei la 9456 lei și cota de ½ din valoarea sobei de teracotă în valoare de 500 lei, în concluzie se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, arătând că în principiu este de acord cu susținerile reprezentantului recurentei, dar potrivit declarației vânzătorului imobilului în cauză contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat singur de către intimatul reclamant iar dacă recurenta pârâtă avea o parte mai mare de contribuție era și ea de față, cu privire la carnetul CEC acesta a fost depus la dosarul cauzei după dezbateri iar potrivit art. 167 alin. 2 Cod procedură civilă, acestea trebuiau depuse la dosarul cauzei înainte de dezbaterilor asupra fondului cauzei, mai arată că pârâta după divorț avea o datorie față de fostul soț, în concluzie se solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe – depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocațial – fila 37.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 1107 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei în dosar nr_, s-a admis în parte, cererea formulată de reclamantul G. I., împotriva pârâtei F. F., astfel:
S-a dispus partajul dreptului de a solicita încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, conform antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului situat în Simleu Silvaniei, . casă de locuit,bucătărie de vară, anexe gospodărești și teren aferent de 800 mp cu valoare de circulație 47.000 lei și a sobei de teracotă în valoare de 1000 lei pe care le atribuie reclamantei.
Obligă reclamanta la plata sultei de 24.000 în favoarea pârâtului, conform cotei acestuia de ½ parte, în termen de o lună de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Respinge ca neîntemeiată cererea pentru partajul dreptului de proprietate asupra imobilului și a celorlalte bunuri mobile.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
La data de 17 decembrie 2012 s-a pronunțat o încheiere de îndreptare a erorii materiale, cu privire la calitatea părților.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Intre reclamant si pârâtă au existat relații de concubinaj cu caracter de continuitate si care au durat pe o perioada îndelungată de timp după divorțul paratei (sent.civ.nr.678/1987 a Judecatoriei Simleu-Silvaniei, conform sustinerilor părților.
Prin antecontractul de vanzare-cumparare încheiat la data de 10.06.1988 prin înscrisul sub semnătură privată între părțile din proces în calitate de promitenți cumpărători si martorul P. V. în calitate de promitent vânzător, acesta din urma s-a obligat sa le instraineze dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu pentru prețul de 50.000 lei.
Conventia a fost semnata de către reclamant, martorii PISLEA M. si P. V. declarând ca doar reclamantul a fost prezent deoarece pârâta era la munca.
Martora P. M. a declarat ca i-a împrumutat suma de 13.000 lei pârâtei când a cumpărat casa in litigiu, fiindu-i restituită de către aceasta într-o săptămână si jumătate si ca pârâta i-a spus ca banii restituiți proveneau de la mama ei care deținea carnet CEC .A mai declarat ca părțile creșteau animale pe care le vindeau la piață.
Martora Pislea M. a declarat ca reclamantul i-a solicitat suma de 2.500 lei pentru a achita prețul casei, suma fiindu-i restituita de către pârâta care i-a spus martorei ca sunt banii săi personali ; martora a mai declarat ca cele doua părți au fost angajate la CAP, iar apoi la IAS.
Martorul P. V. a arătat ca prețul imobilului i-a fost înmânat de către reclamant, fără să poată preciza dacă erau banii comuni ori personali ai părților.
In certificatul de atestare fiscala privind imobilul clădire, anexe si teren intravilan arabil de 800 mp situate pe . figureaza ca titular pârâta F. F..
Avand în vedere durata îndelungata a conviețuirii in care s-au gospodărit împreuna, având venituri aproximativ egale si a faptului că ambele părți figurează in antecontractul de vânzare-cumpărare fără a se specifica separat partea din pret achitata de catre fiecare, instanta reține că între reclamant si pârâtă a existat o convenție tacită ca toate bunurile dobândite sa constituie proprietate indiviza, in cote egale .
Prin concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza se arată că valoarea de circulatie a acestuia este de 47.000 lei si ca nu este comod partajabil, atât in ce priveste spatiul de locuit, cât si anexele gospodărești si terenul aferent (f.51).La evaluare s-au avut in vedere si criteriile pozitive, imobilul este situat in intravilanul localitatii reprezentand un plus de 5% si ca are curte si gradina, fiind un plus de 10% .
Reclamantul si pârâta nu au dobândit prin încheierea convenției cu martorul P. V. dreptul de proprietate, ci doar dreptul de a solicita încheierea contractului de vanzare-cumparare în forma autentica privind imobilul in litigiu, motiv pentru care va fi respinsa ca neîntemeiata cererea pentru partajul dreptului de proprietate asupra imobilului.
Dintre bunurile mobile enumerate in cererea introductiva, reclamantul a făcut doar dovada existentei sobei de teracota in valoare de 700 lei recunoscuta initial de către pârâtă prin întâmpinare (f. 10 ), valoare ulterior declarata de catre aceasta fiind 1.000 lei, astfel ca cererea de partaj a celorlate bunuri mobile este neîntemeiata.
In consecinta, în baza art.728 c.civ. instanta va admite în parte cererea si va dispune partajul dreptului de a solicita încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, conform antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului situat în Simleu Silvaniei, . casă de locuit,bucătărie de vară, anexe gospodărești și teren aferent de 800 mp cu valoare de circulație 47.000 lei și a sobei de teracotă în valoare de 1000 lei pe care le atribuie reclamantei.
In baza art.673/5 c.pr.civ. si art.673/10 al.4 c.pr./civ. s-a dispus obligarea reclamantei la plata sultei de 24.000 în favoarea pârâtului.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs pârâta solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței, în sensul reducerii sultei datorate de pârâtă la 9456 lei.
Pentru aceasta, recurenta susține că în cauza de față nu operează principiul comunității de bunuri iar probele dosarului confirmă contribuția mai mare a pârâtei la achiziționarea imobilului.
Nu este o simplă coincidență, susține recurenta, că la data de 5 mai 1988 aceasta a ridicat de pe carnetul său de CEC suma de 30.000 lei, economiile fiind constituie în timpul căsătoriei cu primul său soț, anterior începerii relației de concubinaj dintre părți. Astfel, recurenta a avut o contribuție exclusivă de 3/5 părți la dobândirea imobilului, urmând a fi partajată doar cota rămasă de 2/5 parte.
Prin întâmpinare se solicită respingerea recursului motivat, în esență, cu aceea că la redactarea contractului de vânzare – cumpărare sub semnătură privată părțile nu au specificat expres că unul din cumpărători are o cotă mai mare decât celălalt.
Din declarațiile martorilor audiați rezultă că o parte din prețul imobilului a fost achitat din banii proprii, iar o parte a fost cerut de la vecini cu titlu de împrumut, care ulterior a fost restituit de către reclamant și pârâtă. Copia carnetului de CEC depus la dosar de către pârâtă nu dovedește că a avut o contribuție mai mare la dobândirea imobilului decât reclamantul, deoarece pe de o parte carnetul CEC a fost emis pe numele mamei pârâtei, pe de altă parte nu s-au administrat probe din care să rezulte că suma aceasta a fost folosită efectiv pentru achiziționarea imobilului.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele:
Contrar susținerilor reclamantului-intimat,carnetul CEC prezentat în copie la dosar a aparținut nu mamei recurentei ci recurentei însăși.
Data nașterii titularei carnetului de economii este menționată ca fiind 29 septembrie 1946, iar data nașterii recurentei este, conform cărții sale de identitate, 22 septembrie 1946 fiind prin urmare vorba de o eroare materială cu privire la menționarea datei de naștere în carnetul CEC 29 septembrie și a 22 septembrie (f.82 fond, f.18 dosar recurs).
Că este așa o atestă și împrejurarea că recurenta a dat împuternicire fostului său soț, F. P. prin cauza menționată expres în carnetul de economii, pentru ridicarea ori depunerea unor sume de bani iar domiciliul titularei carnetului CEC este același cu domiciliul lui F. F., menționat în hotărârea de divorț, și anume ..2.
Tribunalul observă că prin sentința civilă nr.678/1987 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între F. F. și F. P..
Sentința s-a pronunțat la data de 11 august 1987 și prin aceasta s-a dispus și partajarea bunurilor comune ale foștilor soți F..
Sumele economisite și depuse la CEC de cei doi soți nu au făcut însă obiectul partajului iar la data de 5 mai 1988, d-na F. F. ridică din contul său suma de 30.000 lei.
Contractul prin care s-a dobândit imobilul a cărui partajare face obiectul judecății în cauza de față a fost încheiat la data de 10 iunie 1988, prețul plătit la această dată de către promitenții cumpărători fiind de 50.000 lei.
Prin raportare la principiul comunității de bunuri, apare rezonabil a se aprecia că pârâta recurentă a contribuit la plata prețului de 50.000 lei cu cota de ½ parte din suma de 30.000 lei, economii ale soților F. din timpul căsătoriei lor, probele testimoniale confirmând că la epoca încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare F. F. a împrumutat suma de bani cu scopul plății contractului, a căror restituire s-a efectuat după ridicarea sumelor de bani de la CEC.
Procentual, suma de 15.000 lei, reprezintă 31% din totalul prețului plătit, de 50.000 lei plus cota de ½ din soba de teracotă.
Admițând, în baza art.304 pct.8 Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.2 Cod procedură civilă recursul de față, tribunalul va reține așadar o contribuție exclusivă a recurentei pârâte de 31% la dobândirea bunurilor supuse partajului.
Din valoarea de 47.000 lei a imobilului, astfel cum această valoare a fost determinată prin expertiză, 31% reprezintă 14.570 lei, contribuție exclusivă a recurentei. Ceea ce reprezintă contribuția comună a părților se obține prin deducerea acestei contribuții exclusive din valoarea totală.
Rezultă astfel suma de 32.430 contribuție comună, din care fiecăreia din părți îi revine 16.215 lei, aceasta fiind și sulta la care pârâta recurentă va fi obligată către reclamantul – intimat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și, urmare a compensării, pârâtul intimat va fi obligat la 296 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta F. F. contra sentinței civile nr.1107 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond cu privire la sultă obligă pârâta la 16.215 lei sultă către reclamantul G. I..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul G. I. la 296 lei cheltuieli de judecată către recurentă, după compensare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 mai 2013 .
Președinte,Judecător, Judecător, Grefier,
D. G. K. M. I. D. C. P. E.
În concediu de odihnă
Semnează P.-grefier
Red.ID/10.06.2013
Dact.VV/17.06.2013/2ex.
Jud.fond: C. S.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 544/2013. Tribunalul SĂLAJ | Pretenţii. Decizia nr. 153/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
