Acţiune în constatare. Decizia nr. 143/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 11457/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 143/. publică de la 01 Iulie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. R.
Judecător: I. M. C.
Grefier: V. H.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant R. D., domiciliat în mun. Carei, cartier Republicii, ., jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 1247/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._ /2011, în contradictoriu cu intimata-pârâtă L. C., domiciliată în mun. Satu M., Piața Libertății, nr. 7, jud. Satu M., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, nu se prezintă părțile
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că judecarea apelului a avut loc în ședința publică din 26.06.2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, care face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de 01.07.2013, când, în urma deliberării,
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1247/21.02.2013 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului R. D. I. și, în consecință, a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul R. D. I. împotriva pârâtei L. C. pentru acțiune în constatare. Totodată, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 3.720 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit copiei colii de carte funciară, proprietar tabular al imobilului situat în Satu M., P-ța Libertății nr.7 este pârâta L. C. cu titlu de restituire în natură în baza Legii 112/1995 – Hotărârea nr.61/1996 a Consiliului Județean Satu M..
Reclamantul însuși a arătat starea de fapt reală, respectiv faptul că pârâta a solicitat restituirea imobilului din litigiu, având în vedere că la acea dată locuia în clădirea respectivă. Prin Hotărârea nr. 61/1996, Consiliul Județean Satu M. a dispus restituirea în natura a imobilului in favoarea pârâtei. Ulterior, aceasta și-a înscris dreptul de proprietate în CF_ ( nou înființat), devenit prin conversie CF_ Satu M..
Reclamantul a invocat ca temei de drept al acțiunii prevederile art.15 al.3 din Legea 112/1995, care arată că „În cazul în care, după adoptarea hotărârii comisiei județene, apar alte persoane cu vocație succesorală, litigiul se soluționează potrivit dreptului comun”.
Pe dreptul comun reclamantul invocă disp. art. 954 și următoarele din codul civil.
Dar în speță se aplică vechiul cod civil, avându-se în vedere că decesul antecesoarei a survenit cu mult înaintea datei de 1.10.2011, data intrării în vigoare a noului cod civil.
Conform codului civil, moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia, iar termenul de acceptare era de 6 luni de la deschidere (art.700 c.c.).
Reclamantul nu a făcut dovada deschiderii și respectiv acceptării în termen a succesiunii, astfel că acesta nu are vocație succesorală, nu este îndreptățit să vina la moștenirea imobilului din litigiu pe drept comun.
Derogatorie de la dreptul comun este regula instituită prin legea specială potrivit căreia un posibil succesor avea posibilitatea de a se adresa în procedura prealabilă administrativă, probând atât calitatea, cât și întinderea dreptului invocat.
Dar și procedura instituită de legile speciale au implicat condiții, termene și proceduri precise prin care se putea recunoaște și valorifica un drept de proprietate, iar cererea adresată instituțiilor abilitate are si valoarea repunerii în termenul de opțiune succesorală.
În acest sens sunt clare disp. art.5 alin.4 din Legea 112/1995 care prevăd că moștenitorii sunt socotiți de drept acceptanții succesiunii de la data depunerii cererii.
Art. 15 al. 3 din Legea 112/1995, prevede condiția ca persoanele care apar după adoptarea hotărârii comisiei județene, să aibă vocație succesorală, ori sub incidența dreptului succesoral comun, nu s-a făcut dovada drepturilor conferite de calitatea de moștenitor prin prisma înscrisurilor emise în procedura dezbaterii succesorale.
Reclamantul putea să dobândească vocație succesorală și calitatea de moștenitor numai prin depunerea cererii în baza legii speciale, procedură de care acesta nu a uzat.
Neavând calitatea de chiriaș al imobilului la data de 31 dec.1989, chiar prin depunerea cererii reclamantul nu putea obține calitatea de persoana îndreptățită la restituirea în natură a imobilului, avea însă dreptul să solicite despăgubiri în baza aceleiași legi.
Prin urmare, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a respins excepția netimbrării ridicate de pârâtă, avându-se în vedere că reclamantul s-a conformat dispozițiilor instanței cu privire la depunerea taxei legale datorate.
Pentru considerentele expuse, prima instanță a respins cererea formulată de reclamantul R. D. I. împotriva pârâtei L. C..
Conform disp.art.274 Cod proc.civ. reclamantul căzut în pretenții a fost obligat să plătească pârâtei suma de 3.720 lei cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat achitat cu chitanța nr.133/2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul R. D. solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesual active și, pe cale de consecință, în principal, trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea acesteia în fond, iar, în subsidiar, reținerea cauzei pentru judecarea acesteia în fond, în sensul admiterii în întregime a acțiunii; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac promovate, apelantul arată că prin sentința apelata, instanța de fond a admis excepția lipsei calității sale procesual active a si pe cale de consecința, a dispus respingerea acțiunii formulate.
Pentru a dispune în acest mod, instanța de fond a reținut că reclamantul nu are vocație succesorala după defuncta A. Elza, motivat, pe de o parte, prin faptul ca nu a depus cerere de restituire in baza Lg.112/1995, iar, pe de alta parte, prin aceea ca nu a făcut dovada acceptării in termen a succesiunii.
Consideră că sentința atacata este nelegala, fiind data cu interpretarea si aplicarea greșita a legii. În considerentele hotărârii instanța de fond face in mod evident o confuzie intre calitatea procesual activa, vocația succesorala si prescripția dreptului de opțiune succesorala.
În ceea ce privește calitatea procesual activa in cauza, aceasta presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului si titularul dreptului dedus judecații.
Acțiunea introductiva s-a întemeiat pe disp. art.15 alin.3 din Lg.112/1995, astfel încât calitatea procesual activa a reclamantului trebuia analizata strict prin prisma prevederilor acestei legi speciale.
În cazul apelantului, aceasta calitate deriva direct din lege, respectiv din dispoziția articolului arătat mai sus, care prevede in mod expres ca „în cazul în care, după adoptarea hotărârii comisiei județene, apar alte persoane cu vocație succesorala, litigiul se soluționează potrivit dreptului comun".
Privita din acest punct de vedere, calitatea procesuala a apelantului de a formula prezenta acțiune succesorala este evidenta.
Doctrina si practica judiciara în materie sunt unanime în sensul recunoașterii drepturilor succesorale persoanelor apărute după darea hotărârii comisiei județene. "Legiuitorul prin reglementările din L. 112/1996 nu s-a mai preocupat direct de cine si cum trebuie sa formuleze cererea, deoarece a ales o cale mai simpla si asiguratorie. El a prevăzut in art. 15 posibilitatea apariției altor persoane cu vocație succesorala, după adoptarea hotărârii comisiei județene, caz in care litigiul va fi dedus judecații potrivit dreptului comun". (O. C. - Legea caselor naționalizate, explicații teoretice. Ed. Lumina Lex 1997 -pag. 43-44). Practica judiciara este in același sens.
Prima instanță a reținut că "reclamantul putea sa dobândească vocație succesorala si calitate de moștenitor numai prin depunerea cererii in baza legii speciale, procedura de care nu a uzat".
Vocația succesorala reprezintă chemarea la moștenire a rudelor defunctului in ordinea de preferința a claselor de moștenitori stabilita prin art.669-675 Cod civ. Apelantul face parte din clasa descendenților in linie dreapta, la fel ca si pârâta, amândoi având aceeași vocație succesorala la moștenirea defunctei A. Elza. În niciun caz apelantul nu putea dobândi o astfel de vocație prin depunerea cererii de restituire. Așadar, apelantul are atât vocație succesorală, cât si calitate procesuala activa in cauza.
Pentru toate aceste motive excepția se impunea a fi respinsa sau cel mult unita cu fondul cauzei, după care consideră că instanța trebuia sa dea cuvântul părților asupra probațiunii pentru dovedirea eventual a acceptării in termen a succesiunii, aspect ce ține de fondul cauzei. În mod nelegal, deși prima instanța a rămas in pronunțare asupra unei excepții dirimante, in considerentele hotărârii aceasta retine ca nu a dovedit aspecte legate de fondul cauzei.
Astfel, la ultimul termen de judecata instanța a dat părților cuvântul asupra excepția lipsei calității procesual active a reclamantului si a rămas in pronunțare asupra acestei excepții. Prin rămânerea in pronunțare asupra acestei excepții peremptorii, instanța nu le-a mai dat posibilitatea administrării de probe asupra acceptării in termen a succesiunii, deși in considerentele hotărârii retine ca nu apelantul-reclamant a făcut dovada acestui fapt.
Învederează faptul că a acceptat in mod tacit succesiunea după defuncta A. Elza, prin preluarea unor bunuri din masa succesorala, lucru pe care îl poate dovedi prin proba testimoniala. Având in vedere ca in fața primei instanțe nu a putut administra aceasta proba datorita rămânerii in pronunțare pe excepție, solicită administrarea acestei probe in cadrul căii devolutive de atac a apelului.
Nu în ultimul rând, daca reținerea instanței de fond privind decăderea din drepturi ca urmare a nedepunerii cererii ar fi reala, se întreabă care mai este rațiunea edictării art.15 alin.3 din lege? Adoptarea acestui articol a avut loc tocmai pentru reglementarea situațiilor de genul celei dedusa judecații, in care succesibilul care are calitatea de chiriaș formulează cererea, urmând insa ca ulterior succesiunea sa se dezbată pe calea dreptului comun cu toți moștenitorii care au vocație succesorala.
În drept, invocă art.282 si următ.Cod proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata L. C. solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că hotărârea instanței de fond este temeinica si legală, întrucât a făcut o corecta analiza a stării de fapt deduse judecății.
Prin mai multe acte normative, legiuitorul nostru după Decembrie 1989 a înțeles să adopte unele dispoziții cu privire la acceptarea moștenirii și la termenul înăuntrul căruia moștenirea poate fi acceptată.
În acest sens sunt dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, art. 13 din Legea nr. 18/1991 (republicată) și art. 14 din Legea nr. 112/1995 prin care s-a prevăzut că cererea de retrocedare a bunurilor formulată in temeiul acestor legi și pentru bunurile al căror regim juridic este stabilit prin legile amintite echivalează cu acceptarea în termen a moștenirii, atare dispoziții fiind de repunere de drept în termenul legal de acceptare a moștenirii.
În conformitate cu art.1 din Legea nr.112/1995 de masurile reparatorii beneficiază foștii proprietari - persoane fizice ai imobilelor cu destinația de locuințe trecute ca atare in proprietatea statului in modalitatea restituirii in natura sau despăgubiri, urmare exercitării dreptului, a îndeplinirii condițiilor impuse de lege, ., prin formularea cererii.
La apariția Legii nr.11/_, reclamantul nu a formulat cerere pentru a fi repus de drept in termenul de acceptare a succesiunii, singura moștenitoare care a formulat cerere este intimata, fapt recunoscut de către reclamant, arătând că nu a depus cerere nici pentru restituirea in natura al imobilului si nici cerere pentru despăgubiri. Singurul act de acceptare a succesiunii ar fi fost cererea adresata in condițiile Legii 112/1995 pentru ca numai acesta cerere era în măsură și să declanșeze procedura specială prevăzută de acesta lege.
De altfel, reclamantul nu ar fi avut calitatea de persoana îndreptățită la redobândirea in natura al imobilului in temeiul Legii 112/1995, pentru ca nu a avut calitatea de chiriaș al apartamentului, pe de o parte, iar, pe de alta parte, reclamantul nu a formulat cerere in temeiul Legii 112/2005 pentru a fi repus de drept in termenul de acceptare a succesiunii, singurul moștenitor care a formulat cerere fiind intimata.
În toate legile de reparație se prevede un termen pentru depunerea cererii care declanșează procedura administrativă.
Mai mult, potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, succesibilii care, după data de 6.03.1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire are valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicita in temeiul prezentei legii. La alin.4 din același text de lege se prevede ca de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevederilor de cap.III profita ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus in termen cererea de reconstituire. În acest sens sunt si disp.art.4 pct.7 din H.G. nr.250/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001 care prevăd ca in cazul in care nu toate persoanele care au calitatea de moștenitor al persoanei fizice îndreptățite au solicitat restituirea imobilului preluat abuziv, de cotele cuvenite celor care nu au depus notificări vor profita ceilalți moștenitori care au depus in termen cerere de restituire. Soluția prevăzuta de dispozițiile legale mai sus anunțate (art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001) este in acord cu dispozițiile legale aplicabile in materie de succesiuni potrivit căruia partea renunțătorului profita coerezilor săi.
În consecință, comoștenitorul care a solicitat masuri reparatorii culege si cota comoștenitorului care nu a acceptat succesiunea in termenul legal (care nu a depus cerere in termenul legal si care astfel a devenit străin de succesiune prin neacceptare).
Regula instituită prin legea specială, Legea 112/1995, este una derogatorie de la dreptul comun, legiuitorul a urmărit să lase la dispoziția persoanelor care se considerau îndrituite să beneficieze de pe urma prevederii speciale, posibilitatea de a se adresa în procedura prealabilă administrativă, probând atât calitatea, cât și întinderea dreptului invocat.
Învederează că nu se află sub incidența dreptului succesoral comun, care consacră recunoașterea drepturilor conferite de calitatea de moștenitor prin prisma înscrisurilor emise în procedura dezbaterii succesorale, ci în domeniul recunoașterii unui drept de proprietate, supus unei reglementări speciale care a implicat condiții, termene și proceduri clare prin care se putea recunoaște și valorifica acest drept.
În prezenta cauza nu se aplica prevederile art.15 al.3 din Legea 112/1995, invocat ca temei in drept al acțiunii:
„În cazul în care, după adoptarea hotărârii comisiei județene, apar alte persoane cu vocație succesorală, litigiul se soluționează potrivit dreptului comun” pentru că reclamantul nu are vocație succesorala, care înseamnă vocația persoanei care este îndreptățită sa vina la moștenirea unei persoane.
Ori, numai prin depunerea cererii reclamantul putea sa dobândească vocație succesorala si de asemenea calitatea de moștenitor.
Însă chiar prin depunerea cererii reclamantul nu putea obține calitatea de persoana îndreptățita la restituirea in natura al imobilului, pentru ca nu avea calitatea de chiriaș al imobilului la data de 31 dec.1989.
Textul invocat ca temei in drept de către reclamant, vizează doar situația in care mai mulți moștenitori depun separata mai multe cereri, iar hotărârea se emite doar raportat la unul din ei, urmând ca ceilalți moștenitori, care la rândul lor au depus cereri si prin acesta au acceptat succesiunea dobândind calitatea de moștenitor, nu au fost incluși in hotărârea comisiei, in aceste condiții fiind firesc sa solicite soluționarea litigiului pe drept comun.
A interpreta textul citat in sensul ca ori de cate ori un moștenitor care nu a depus cerere poate beneficia de prevederile legii speciale, fără sa fi parcurs procedura administrativa prealabilă, ar fi în contra voințe legiuitorului si o eludare a dispozițiilor legii speciale.
Legiuitorul a stabilit in cazul fiecărei legi de reparație fără nicio excepție (Legea 18/1991, Legea 112/1995, Legea 1/2000, Legea 10/2001) o procedura administrativa prealabila obligatorie, totul se restituie doar la cerere, cerere care are si valoarea repunerii in termenul de opțiune succesorala, iar perioada de depunerea cererilor a fost si ea limitată la termene precise de depunere a cererilor (termen de decădere).
Ca atare, și Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe trecute in proprietatea statului are norme speciale, derogatorii, astfel art.5 alin.4 al acestei Legi prevede: "Moștenitorii in sensul prezentei legi sunt socotiți de drept acceptanții succesiunii (fostului proprietar, persoana fizica) de la data depunerii cererii prevăzute la art.14" pentru restituirea in natura a apartamentelor sau după caz pentru acordarea de despăgubiri.
În sistemul Legii nr.112/1995 (art.5 alin.4) efectul repunerii in termen constă în dreptul moștenitorului de a solicita, in condițiile acestei legi, fie restituirea in natura a apartamentelor, sau daca aceasta nu, este cu putința, acordarea de despăgubiri la care ar fi avut dreptul autorul sau. Repunerea in termen, prevăzuta de art. 5 alin 4 din Legea nr.112/1995 este urmata de instituirea unui termen special de decădere de 6 luni in care poate fi formulata cererea de atribuire in proprietate a apartamentului ori de plata a despăgubirilor, în condițiile acestei legi.
Cu privire la modul de operare, repunerea in termen reglementata de Legea 112/1995 nu are caracter jurisdicțional, ci operează de drept, adică direct in puterea legii (ope legis), nefiind nevoie de intervenția vreunui organ de jurisdicție in acest scop, dar operează doar cu condiția depunerii cererii adresate comisiei constituite in baza Legii nr.112/1995, cererea având semnificația de act juridic prin care se accepta expres moștenirea si care concretizează exercițiul dreptului de a primi locuința sau despăgubiri in condițiile legii.
Legiuitorul a avut în vedere că norma specială nu se raporta la un bun existent în patrimoniul antecesorului la data intrării în vigoare a Legii, ci la unul aflat în patrimoniul unei entități deținătoare, ca efect al preluării lui de către stat; legea nu a recunoscut astfel de plano, în virtutea calității de moștenitor acceptant, a calității de „persoană îndreptățită", ci a subsumat-o condiției impuse, de formulare a unei cereri într-un anumit termen și cu depunerea documentației doveditoare a dreptului.
Această condiție rezultă din toate legile de reparație, pe lângă Legea 10 /2001 si din Legea 18/1991, care în articolul 12 alin.1 prevede: "Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive, ori in lipsa acestora prin orice probe din care rezulta acceptarea moștenirii".
Alineatul 2 al articolului 12 adaugă ca: "Moștenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit in circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept in termenul de acceptare cu privire la cote ce li se cuvin din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați ca au acceptat moștenirile, prin cererea pe care o fac comisiei.
Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe trecute in proprietatea statului prevede in art.5 alin.4 că "Moștenitorii in sensul prezentei legi sunt socotiri de drept acceptanții succesiunii (fostului proprietar, persoana fizica) de la data depunerii cererii prevăzute la art.14" pentru restituirea in natura a apartamentelor sau după caz pentru acordarea de despăgubiri.
Deci, concluzia din textele legale de mai sus este ca legiuitorul a condiționat dobândirea proprietarilor si a calității de moștenitor de depunerea in termen legal a cererii in fiecare caz.
În concluzie, prin faptul ca apelantul nu a formulat cerere, notificare, în baza niciunei legi de raparație, nu a folosit dreptul de a fi repus in termenul de acceptare a succesiunii si ca atare nu a dobândit calitatea de moștenitor al defunctei, ca atare nu are calitatea procesuala activa de a solicita stabilirea vocației succesorale, a masei succesorale si a partajului.
Cu privire la practica judiciara invocată, arată faptul ca decizia este din anul 2000, înainte de cristalizarea practicii judiciare referitoare la legile de reparație si înainte de apariția Legii 10/2001.
De asemenea, literatura juridica invocata si anume lucrarea numitului C. O., un poate fi considerată ca fiind importanta din punctul de vedere a literaturii juridice, având in vedere ca exprima un punct de vedere care nu este împărtășit de alți teoreticieni marcanți ai literaturii juridice.
În drept, invocă art.115-118 Cod proc.civ.
Tribunalul, analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate de apelant, în principal și în subsidiar, reține următoarele:
Obiectul cauzei îl reprezintă valorificarea dreptului de moștenire, invocat și pretins de apelantul-reclamant după defuncta A. Elza, d.la 04.12.1985 privind imobilul situat în Satu M., P-ța Libertății, nr.7, înscris în CF nr.1149 Satu M., cu nr.top 44, restituit intimatei L. C. prin Hotărârea nr.61/16 august 1996 a Consiliului Județean Satu M. - Comisia pentru aplicarea Lg.nr.112/1995.
Intimata-pârâtă s-a opus admiterii acțiunii inițiate de apelantul-reclamant, invocând în apărare disp.art.15 alin.3 din Lg.nr.112/1995, ca normă derogatorie de la dreptul succesoral comun, în sensul că se recunoaște calitatea de moștenitor numai persoanelor care au depus cerere în temeiul Lg.nr.112/1995, ocazie cu care și-au probat calitatea, cât și întinderea dreptului, or, apelantul-reclamant nu a inițiat vreun demers în temeiul Lg.nr.112/1995, prin urmare apreciază intimata-pârâtă nu mai poate obține vreun drept la moștenire asupra bunului retrocedat.
În fața primei instanțe s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, cu motivarea că art.15 alin.3 din Lg.nr.112/1995 prevede condiția ca persoanele care apar după adoptarea hotărârii Comisiei Județene, să aibă vocație succesorală, oro sub incidența dreptului succesoral comun nu s-a făcut dovada drepturilor conferite de calitatea de moștenitor prin prisma înscrisurilor emise în procedura dezbaterii succesorale, iar în baza legii speciale nu a depus cerere pentru a dovedi atât vocația, cât și calitatea de moștenitor.
Tribunalul, în analizarea excepției ce a stat la baza hotărârii primei instanțe, reține că principalul element al acțiunii civile îl reprezintă calitatea procesuală activă, care într-adevăr presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății.
Se pune așadar problema în ce măsură putem atribui apelantului-reclamant calitatea de titular al dreptului pretins în contextul celor evocate anterior ca circumstanțe de facto și din perspectiva dispozițiilor de drept substanțial cu distincțiile necesare între legea specială (Lg.nr.112/1995) și dreptul succesoral comun.
Împrejurarea că apelantul-reclamant nu a formulat cerere de retrocedare în termenul de 6 luni prevăzut de art.14 din Lg.nr.112/1995 pentru imobilul ce a aparținut defunctelor A. Elza, A. M. și A. Stella, atrage decăderea din dreptul de a putea obține retrocedarea pe calea reglementării speciale.
Dacă respectivul imobil a fost retrocedat altor moștenitori care au depus în termen cerere și pentru care s-a dovedit în procedura legii speciale vocația succesorală și calitatea de moștenitor, legiuitorul a prevăzut și o situație distinctă în reglementarea art.15 alin.3 din Lg.nr.112/1995. După adoptarea hotărârii Comisiei Județene, dacă apar alte persoane cu vocație succesorală litigiul se soluționează potrivit dreptului comun, adică după Codul civil,
În aceste condiții este evident că nu mai sunt aplicabile dispozițiile legii speciale (Lg.nr.112/1995) întrucât Comisia nu mai poate reveni asupra hotărârii și, mai mult, cel care are vocație succesorală nu atacă hotărârea Comisiei și nici nu are avea calitatea procesuală în exercitarea acțiunii, câtă vreme nu a depus cerere și hotărârea nu îl cuprinde ca persoană beneficiară. Cu alte cuvinte, hotărârea comisiei de retrocedare își urmează cursul, iar cel care pretinde că are vocație succesorală își valorifică dreptul la moștenire pe calea dreptului comun.
Aceasta a fost opțiunea legiuitorului de a permite valorificarea drepturilor succesorale și după epuizarea etapei ce ține de aplicarea legii speciale. În condițiile în care art.15 alin.3 din Lg.nr.112/1995 prevede in terminis această posibilitate, altă interpretare nu ar duce decât la ignorarea legii și la încălcarea unor drepturi.
Dacă și în Lg.nr.112/1995 am fi avut o reglementare similară cu art.4 alin. 4 din Lg.10/2001, care stipulează în mod expres dreptul notificantului cu vocație succesorală de a beneficia și de cotele celorlalți moștenitori care nu au depus cerere, atunci ar fi putut fi primită apărarea intimatei, însă în condițiile art.15 alin.3 din Lg.nr.112/1995, instanța avea obligația să permită administrarea probelor pentru dovedirea vocației succesorale și a calității de moștenitor a reclamantului.
În considerarea celor evocate anterior, tribunalul a admis apelul, a înlăturat excepția lipsei calității procesuale active doar pe considerentul nedepunerii cererii de retrocedare în condițiile Lg.nr.112/1995, a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare întemeiat pe disp.art.297 alin.1 Cod proc.civ.
În rejudecare, potrivit dreptului comun se va verifica calitatea procesuală activă a reclamantului, adică vocația succesorală, calitatea de moștenitor, acceptarea în termen a succesiunii urmând a fi avute în vedere reglementările în materie succesorală din Codul Civil cu reglementarea conformă din art. 91 din Lg. 71/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul R. D., cu domiciliul în Carei, ., . M. împotriva sentinței civile nr.1247/21.02.2013 a Judecătoriei Satu M. și în contradictoriu cu intimata L. C., cu domiciliul în Satu M., P-ța Libertății, nr.7, jud.Satu M. și în consecință:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active, reținută de prima instanță pentru reclamant, desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Satu M..
Cheltuielile de judecată din apel vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi: 1.07.2013.
Președinte, E. R. | Judecător, I. M. C. | |
pt.Grefier, V. H., fiind în concediu legal de odihnă, semnează P. GREFIER, |
Red.I.M.C./02.08.2013
Tehnored_BER /06.08.2013
Ex.4
- ..cu: R. D., L. C.
Jud.fond: M. C. B.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 882/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1299/2013.... → |
|---|
