Anulare act. Decizia nr. 637/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 1515/218/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 637/R
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. S.
Judecător M. F.
Judecător E. R.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurentul-pârât M. T. R., dom. în Satu M., . 1, . M., împotriva sentinței civile nr. 197/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu intimații-reclamanți R. M. și R. I., ambii dom. în Acâș nr. 491, jud. Satu M. și intimații-pârâți P. G., dom. în loc. Acâș nr. 372, jud. Satu M. și S. C., dom. în Suplacu de B., ., jud. Bihor, având ca obiect anulare act.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 09.09.2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de 16.09.2013 și apoi la data de azi.
INSTANȚA
deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 197/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reclamanții R. M. și R. I. împotriva pârâților M. T. R., S. C. și P. G. și, prin urmare:
- s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4791/22.XI.2007 la BNP „C. – C. - Hatvani” cu sediul în Carei . nr. 16 județul Satu M.;
- a fost anulată încheierea CF_/22.XI.2007 dispunându-se restabilirea situației anterioare în CF_ Acâș (din conversia CF 306/N);
- s-a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului în natură casă la nr. 491 și teren de 3956 mp de sub nr. top. 2020 din CF_ Acâș (din conversia CF 306/N) cu titlu de cumpărare și bun comun; s-a dispus intabularea în acest sens la CF.
Pârâtul M. T. R. a fost obligat să plătească statului suma de 2730 lei, ajutor public judiciar acordat reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 20.10.1995 între reclamantă și numitul M. I. s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare sub semnătură privată cu privire la cumpărarea de către reclamantă în regim extratabular a casei și terenului de 14 ari din comuna Acâș . cu suma de 3.500.000 lei ROL, ce a fost achitat.
Contractul este vizat și semnat de primarul comunei Acâș, aplicându-se ștampila primarului.
Reclamanții s-au mutat în această casă în care a locuit și martora B. Platzer A., fiind crescută de către reclamanți de la vârsta de 13 ani (1997) până la vârsta de 16 ani după care a plecat de Acâșă. În perioada cât a locuit la reclamanți martora a intrat în relații de prietenie cu pârâtul M. T. R. cu care a lucrat mai mulți ani în străinătate, respectiv în Austria.
Întrucât cei doi tineri doreau să construiască o nouă casă de locuit pe terenul de la nr. 515 Acâș s-a hotărât de comun acord cu reclamanții, sa demoleze casa veche urmând ca pentru reclamanți să se aloce spații din casa nou construită. Pentru a putea demara edificarea noii case, respectiv obținerea autorizațiilor necesare, reclamanta a încheiat contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată din 15.04.2003, cu martora B. Platzer A. în calitate de cumpărătoare a casei de la nr. 515 Acâș, cu suma de 20.000.000 lei ROL, precizându-se că banii s-au achitat pe loc față de martori.
Contractul este vizat de Primăria Acâș, ștampilat cu ștampila Consiliului local și semnat pentru viză (fila 92 dosar fond).
În interogatoriul luat în fața instanței, reclamanta a declarat că în anul 2003 a semnat un înscris deoarece pârâtul M. T. R. i-a spus că nu se poate ridica casa nouă dacă nu semnează, dar nu a vândut casa la B. A. (pct. 3 fila 63 dosar fond).
Pârâtul M. T. R. în interogatoriu recunoaște implicit, că suma trecută în contractul vizat de primărie la 15.04.2003, s-a trecut fictiv, însă a susținut că s-au trimis 2000 sau 3000 de euro din străinătate prin Western Union reclamantei din Austria unde pârâtul lucra cu martora B. Platzer A., afirmație nedovedită prin înscrisuri sau prin alte mijloace de probă.
Martorul M. I. a declarat că a vândut casa de la nr. 515 familiei R., au avut o înțelegere verbală apoi s-au dus la primărie și au semnat actul de la fila 7 dosar fond. Acesta a arătat că ulterior a fost invitat la familia R., de față erau pârâtul M. T. R. și martora B. Platzer A. și înțelegerea a fost să se treacă casa de la nr. 515 pe B., la primărie unde martorul M. I. a semnat în calitate de martor .
Același martor a mai arătat că transcrierea a fost formală, nu s-a achitat prețul înscris în contract și că transcrierea s-a făcut deoarece tinerii doreau să obțină autorizație de construcție pe terenul de la nr. 515, iar în noua casă, reclamanților urma să li se pună la dispoziție o cameră.
Martorul M. I. a avut o noua discuție și a asistat la o noua înțelegere de față cu reclamanții și pârâtul M. T. R. (B. Platzer A. nefiind Acâșă), ca să se transcrie casa de la nr. 515 pe numele lui M. T. R., demersuri finalizate prin încheierea contractului autentic cu M. I., devenit proprietar tabular și M. T. R. în calitate de cumpărător (filele 9, 10 dosar fond), nouă înțelegere fiind ca reclamanților urma să li se cumpere o nouă casă de către M. T. R. și B. Platzer A.. Martorul M. I. a auzit că această cumpărare s-a realizat, iar reclamanții s-au mutat în această casă (fila 104 dosar fond) .
Contrar declarațiilor pârâtului M. T. R., martora B. Platzer A. afirmă că înainte de încheierea contractului din 15.04.2003 i-a dat reclamantei suma trecută ca și preț, respectiv 20.000.000 lei Rol și acest preț a fost doar pentru teren, deoarece reclamanții au demolat casa (fila 101 dosar fond), împrejurare infirmată de însăși pârâtul M. T. R. în întimpinare, dar și de martorul L. A., care a declarat că el și familia lui au demolat casa veche la cererea pârâtului MEZOC T. R. și au luat materialele.
În virtutea înțelegerilor anterioare reclamanții împreuna cu pârâtul M. T. R., l-au contactat pe pârâtul P. G. care avea o casă de vânzare și au perfectat contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată pentru casa de locuit (de la nr. 491 Acâș) și teren de 0,27 ha, având ca și cumpărător pe reclamanți contra unui preț de 12.220 euro care s-a achitat pe loc urmând ca suma de 10.000.000 lei ROL să se achite până la 25.04.2006 .
La rubrica cumpărători acest contract este semnat doar de către reclamanți contrar afirmației vânzătorului P. G. că ar fi semnat și M. T. R. ca și cumpărător (fila 112 dosar fond), același martor arătând că i s-a spus că această casă va fi cumpărată pentru reclamanți și va fi folosită cât vor trai însă prețul în euro a fost plătit de pârâtul M. T. R., tinerii urmând să rămână în casa de la nr. 515 (filele 66, 69 dosar fond). Pârâtul M. T. R. a predat restul de preț vânzătorului la 26.04.2006, vânzătorul predând o chitanță liberatorie în acest sens (fila 39 dosar fond).
Instanța de fond a reținut că ulterior, vânzătorul P. G. s-a prezentat cu reclamanții la Primăria Comunei Acâș unde agentul agricol le-a transcris la calculator contractul inițial ce a fost vizat, semnat și stampilat de primarul comunei Acâș (fila 8 dosar fond) care fiind audiat a declarat că părțile s-au prezentat și au semnat contractul la primărie (fila 119 dosar fond) .
Martora Gorcsi V. a confirmat că a semnat acest contract la poziția 2 în calitate de martor (fila 103 dosar fond).
Pârâtul P. G. a declarat în interogatoriu că a vorbit cu pârâta S. C. proprietara tabulară a imobilului pentru ca acesta să se treacă direct pe numele lui M. T. R. în condițiile în care P. a cumpărat extratabular, lucru infirmat de pârâtă care a declarat în interogatoriu că nu a avut nici o discuție cu P. G. și pârâtul M. T. R. a convins-o să se prezinte la notar prezentându-i o factură prin care demonstra că este abonat la rețeaua electrică pentru imobilul în litigiu (filele 114, 115 dosar fond).
La dosar nu s-a depus o asemenea factură existând în schimb contract de furnizare pentru imobilul de la nr. 491 pe numele lui P. G. din 10.01.2006 (fila 16 dosar fond) și pe numele lui R. M. din 24.10.2008 (fila 11 dosar fond).
Independent de cele mai sus expuse și probabil cu concursul pârâtului P. G. combinat cu lipsa de interes a pârâtei S. C., s-a încheiat contractul autentic pentru imobilul de la nr. 491 având ca și cumpărător pe pârâtul M. T. R. contract în care se menționează că s-a plătit un preț de 12.500 euro (filele 14, 15 dosar fond).
În interogatoriu pârâta S. C. a declarat că a primit bani pentru acest imobil doar de la P. G. cu care încheiase anterior un act la primărie.
Având în vedere cele mai sus arătate, instanța de fond a apreciat că imobilul din Acâș nr. 491 casă și teren, a fost cumpărat de către reclamanți din bani primiți de la pârâtul M. T. ROLMEO și martora B. Platzer A., în schimbul imobilului casa și teren din Acâș nr. 515, cumpărat extratabular de către reclamanți de la martorul M. I., terenul de la nr. 515 devenind în final în urma vânzărilor succesive M.-Mezoc‑B., proprietatea tabulară a acesteia din urma (fila 97 dosar fond), casa nou construită de către cei doi (nenotată la cf), fiind scoasă la vânzare așa cum rezultă din declarațiile părților, a martorilor și din planșele foto depuse la dosar (filele 88, 89 dosar fond),
Pârâtul M. T. R. a profitat de buna credință și lipsa de instrucție a reclamanților, devenind proprietar tabular asupra imobilului de la nr. 491 Acâș, i-a lăsat pe aceștia să locuiască în acest imobil începând cu data încheierii antecontractului cu P. G., iar apoi pe fondul deteriorării relațiilor dintre reclamanți, martora B. și pârât, i-a amenințat pe aceștia cu evacuarea.
În consecință, instanța de fond a admis ca întemeiată acțiunea civilă înaintată și în baza art. 966, art. 968 din Vechiul cod civil a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4791/22.XI.2007 la BNP „C.-C.-Hatvani”, a anulat Încheierea CF_/22.XI.2007, dispunând restabilirea situației anterioare în CF_ Acâș (din conversia CF 306/N); în baza art. 893 și urm. Noul Cod civil a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului în natură casă la nr. 491 și teren de 3956 mp de sub nr. top. 2020 din CF_ Acâș (din conversia CF 306/N) cu titlu de cumpărare și bun comun și a dispus întăbularea în acest sens la CF.
În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, instanța de fond l-a obligat pe pârâtul M. T. R. să plătească statului suma de 2730 lei, ajutor public judiciar acordat reclamanților, aferent taxei judiciare de timbru pentru constatarea nulității absolute a contractului autentic.
Împotriva Sentinței civile nr. 197/2013, pârâtul M. T. R., prin avocat, a declarat recurs, solicitând:
- în principal: admiterea recursului în baza dispozițiilor art. 304 alin.(7) și (8) C.proc.civ., casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în baza dispozițiilor art. 312 alin. (4) și (5) C.proc.civ., invocând:
a) încălcarea de către instanță a principiului disponibilității;
b) soluționarea cauzei fără cercetarea fondului;
c) excepția lipsei calității active a reclamanților privind restabilirea situației anterioare
de carte funciară.
În concluzie, a respinge acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4791/22.11.2007 la BNP C.-C.-Hatvani; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat.
- în subsidiar : admiterea recursului în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 C.proc.civ., casarea în întregime a hotărârii instanței de fond în cazul în care modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi și în rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii reclamanților ca fiind netemeinică și nelegală; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurentul arată, că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, prin aceea că a analizat cauzele de nulitate absolută a contractului autentic din prisma situației celuilalt imobil înscris în CF nr.179 N cu nr. top. 941 de sub B l (Acâș nr. 515 ) al cărui fost proprietar este pârâtul recurent.
Cea mai mare parte a probatoriul administrat în cauză (înscrisuri, interogatorii - filele 60, 61, 70 din dosar; declarații de martori: M. I., B. A.) fac referire la imobilul de sub nr. 515 Acâș.
Consideră că instanța de fond, în această modalitate, încălcând principiul contradictorialității nu a dat posibilitatea părților să formuleze apărări cu privire la pretenția dedusă judecății.
De asemenea, recurentul arată că soluționarea cauzei s-a făcut fără cercetarea fondului. Consideră că potrivit motivării sentinței prin prisma dispozițiilor art. 948, art. 966 și art. 968 Cod civil, susținerile reclamanților privind reaua-credință a ambilor pârâți: M. T. R. și S. C. nu a fost probată și nici dovedită, atât timp cât buna credință în convenții este prezumată, iar în momentul vânzării odată cu plata prețului, pârâtul-recurent a intrat în posesia imobilului.
Reclamanții nu au probat susținerea potrivit căreia cauza ar fi ilicită și nici reaua credință a pârâților, potrivit cărora contractul ar fi fost încheiat în scopul fraudării intereselor lor, chiar dacă ar fost dovedite, nu ar fi putut duce automat la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Referitor la excepția lipsei calității active a reclamanților privind restabilirea situației anterioare, recurentul arată următoarele:
Principiul relativității contractelor, face ca, de regulă, efectele anulării sau constatării nulității contractului să se răsfrângă asupra părților în cauză, care și-au asumat obligații și au dobândit drepturi prin actul juridic încheiat. Restabilirea situației anterioare este consecința logică a nulității, deoarece tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile să aibă o situație identică cu cea dinainte de încheierea contractului.
De aceea, repunerea în situația anterioară nu poate opera decât între părți și nu poate fi cerută decât de acestea, pentru că numai părțile sunt în situația de a cere restituirea a ceea ce au prestat cu titlu de obligație contractuală. Este adevărat că nulitatea actului juridic are efecte și față de terți, dar efectele față de terț operează sub alte aspecte, în special în ceea ce privește principiul „resoluto iure dantis, resolvitur ius accpientis", iar nu și în ceea ce privește repunerea în situația anterioară.
În ce privește cererea subsidiară, recurentul susține că în speță nu s-a făcut dovada din partea reclamanților că părțile contractului au fost de rea-credință sau măcar cumpărătorul (pârâtul-recurent) să fi fost de rea-credință la încheierea acestuia, situație în care s-ar fi putut vorbi de o cauză ilicită care să ducă la o nulitate absolută.
Nici intenția de fraudă a intereselor reclamanților nu a putut fi dovedită.
Potrivit dispozițiilor art. 948 Cod civil, condițiile esențiale pentru valabilitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită iar, în conformitate cu prevederile art. 966 Cod civil obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect.
Conținutul acestei condiții de valabilitate a cauzei este precizat de art. 968 Cod civil: „cauza este nelicită când este prohibită de lege, când este contrarie bunelor moravuri sau ordinii publice". Deci cauza este ilicită când rezultatul ce tinde a se obține și care a constituit motivul impulsiv și determinant la încheierea actului juridic civil, reprezintă considerația unui scop nepermis, contrar ordinii publice, economice și sociale.
Cum nulitatea absolută este sancțiunea ce intervine în cazul încălcării unei dispoziții legale, care ocrotește un interes general în momentul încheierii actului juridic civil, doar în cazul în care se dovedește că la acest moment scopul urmărit de părți a contravenit dispozițiilor legale imperative, ordinii publice sau regulilor de conviețuire socială se aplică această sancțiune.
Reclamanții nu au dovedit faptul că potrivit contractului încheiat cu pârâtul P. G. (nedatat) ar fi plătit vreodată taxele aferente imobilului (chitanțele de impozit sunt pe numele pârâtului-recurent, a pârâtei S. C. și nici măcar pe numele pârâtului P. GHOERGHE).
Imobilul din speță a fost proprietatea extratabulară a pârâtei S. C. cu titlu de moștenire, recurentul pârât a fost acela care s-a ocupat și a achitat taxele de intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în anul 2007 pe numele antecesorului Vasarhelyi A., după care a moștenirii pe numele pârâtei S. C..
Datorită situației concrete prin care recurentul-pârât a dovedit că în toată această perioadă a lucrat în străinătate și față de situația reală a celuilalt imobil demolat, cu bună credință a oferit imobilul spre a fi locuit de către reclamanți.
Nici măcar pârâtul P. nu recunoaște vânzarea-cumpărarea acestui imobil de către reclamanți. Contractul încheiat între aceștia era o simulație perfectă pentru a induce în eroare motivul adevărat al întocmirii unui înscris sub semnătură privată - anume trecerea contorului electric pe numele reclamanților.
Prețul acestui imobil în sumă de 12.500 euro plătit de recurentul pârât către pârâtul P. G. a fost recunoscut de acesta și înscris pe antecontractul de vânzare-cumpărare întocmit la data de 1.06.2005 i (între pârâta S. și pârâtul P.) și consfințește faptul că, deja de la aceea dată 01.06.2005 recurentul pârât a devenit proprietarul netabular al imobilului.
De ce a fost necesară înscrierea chitanței eliberatorii a prețului tocmai pe contractul încheiat între S. C. și P. G. ?, deoarece P. G. atunci și la aceea dată a transmis prețul vânzătoarei S. C. din banii primiți cu titlu de preț de la recurent, ca urmare a promisiunii de vânzare-cumpărare asupra imobilului.
Este și normal,dacă pârâtul P. G., care, nu a fost proprietar tabular asupra imobilului, dar a primit prețul acestuia printr-o promisiune de vânzare către recurent, să nu fie el, acela care se prezintă la notar în vederea întocmirii contractului autentic.
Toate aceste considerente duc la concluzia că reclamanții nu au fost niciodată proprietarii extratabulari ai imobilului, nu au făcut dovada acestui fapt, nu au plătit impozite, taxe, decât au profitat de pe urma recurentului și fiicei lor adoptive, persoane care au muncit în străinătate și au dispus de bani.
Dacă reclamanții s-ar fi considerat adevărați proprietari ai imobilului, în baza actului pe care l-au încheiat cu pârâtul P. G., de ce nu au solicitat intabularea acestui drept ?, ci, au așteptat ca recurentul să-și valorifice dreptul de proprietate în baza contractului autentic (anul 2007), trecând sub tăcere faptul că și ei au întocmit un contract separat cu pârâtul P. G. în mod fals, afirmând că și ei au dat aceeași sumă de bani - de 12.220 euro.
Recurentul consideră că este inadmisibil ca o instanță de judecată investită cu soluționarea prezentei cauze să constate nulitatea absolută a contractului autentic în fraudarea intereselor reclamanților și să nu constate că imobilul în cauză a fost înstrăinat de două ori cu același preț de 12.500 euro.
Pentru motivele de mai sus, solicită admiterea recursului.
În drept, invocă dispozițiile art. 304, art. 312, art. 274 C.proc.civ., art. 966, art. 968 și art. 948 Cod civil, art. 1294 Vechiul Cod civil și art. 893 Noul Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă la data de 24.05.2013 (filele 20-24), intimații-reclamanți R. M. și R. I., prin avocat, solicită respingerea recursului declarat, cu menținerea Sentinței civile 197/2013 ca fiind temeinică și legală, neexistând nici unul dintre motivele de casare a sentinței civile și de trimitere a cauzei spre o nouă judecată, a fost cercetat fondul și toate părțile au propus și administrat probe (interogatoriu, martori, acte).
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a intimaților-reclamanți, se susține că această excepție nu numai că este neîntemeiată, dar ea nici nu a fost invocată în temeiul dispozițiilor art. 159 indice 1, care a fost introdus prin Legea 202/2010, prin întâmpinarea depusă la dosar de pârât și nici până la prima zi de înfățișare când întâmpinarea nu este obligatorie, astfel că partea pârâtă avea posibilitatea ridicării excepției doar la fond prin întâmpinarea depusă.
De asemenea, intimații solicită cheltuieli de judecată.
În privința motivelor de recurs, intimații arată că instanța de fond nu a încălcat principiul disponibilității, iar pârâtul nu a formulat nici un fel de acțiune reconvențională, pentru imobilul din Acâș 491 au fost administrate probe, adică s-a luat interogatoriul proprietarului extratabular P. G., a proprietarei tabulare S. C. cu privire la condițiile vânzării inițiale a imobilului și modul cum ar fi ajuns să transcrie imobilul vândut de ea la P. G. și singurul de la care a primit bani, pe numele lui M. T., au fost audiați martori care au participat la semnarea contractului (martora Gorcsi V., a fost audiat primarul în legătura cu contractul încheiat la primărie pentru casa din Acâș 491), iar pârâtului i s-a dat posibilitatea să prezinte martori pentru apărările sale, daca intimații nu au administrat probele dorite de acesta, avea posibilitatea să administreze el probe pertinente și concludente cauzei. În motivele de recurs au fost indicate doar probele care fac referire la celalalt imobil, nu și probele administrate în concret pentru acest imobil.
Cu privire la contractul de vânzare dintre recurent și proprietarul tabular, intimații susțin că a fost încheiat în condiții de rea credința a ambelor părți și pentru fraudarea intereselor reclamanților care au rămas fără proprietate, ambele părți din contract cunoscând cine a achitat efectiv prețul pentru acest imobil, cine era cumpărătorul și respectiv vânzătorul extratabular, lucru cunoscut chiar de recurent, care știa că negocierea prețului casei din Acâș 491 și predarea efectivă a sumei, s-a făcut către P. G. și nu S. C., care spune că ea a vândut lui P. G. și nu lui M. T. de la care nu a primit nici o sumă de bani cu titlu de preț pentru acest imobil din Acâș 491.
Deci fondul cauzei a fost cercetat sub aspectul actului de sesizare a instanței, pârâtul având posibilitatea de a-și formula propriile pretenții sau de a-ți face apărările prin întâmpinare.
În ceea ce privește situația repunerii în situația anterioară, intimații arată că au calitate procesuala activă, arătând toate motivele chiar dacă excepția nu a fost ridicată prin întâmpinare, este determinat de faptul că au solicitat și transferul dreptului de proprietate dobândit succesiv de la S. C. la P. G. și de la acesta la reclamanți în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu consimțământul părților, cu obiect constând din bunul vândut și prețul de vânzare-cumpărare și încheiat cu buna credință.
Din probele administrate în cauză rezultă cu prisosință reaua-credință a cumpărătorului recurent, care a făcut propunerea cumpărării imobilului de la 491 pentru intimații reclamanți în schimbul imobilului de la nr. 515 Acâș.
Intenția lor, adică a recurentului și a fostei concubine - martora B. A. – a fost de a rămâne cu ambele imobile, ca drept dovada că fiecare acum are pe nume câte un imobil, iar intimații care aveau în proprietate extratabulară un imobil pe care nu l-au înstrăinat (cel din Acâș 515) au rămas fără nici o locuință, deoarece profitând de starea de neștiință, de ignoranța în care se găsește celalalt a urmărit obținerea unor avantaje disproporționale, cauza și scopul urmărit este imoral și convenția este nulă (art. 968 Cod civil).
Apoi lipsește obiectul vânzării (obiect și preț) preț neachitat vânzătorului și reaua credința a recurentului care cunoștea situația dar a profitat de neștiința atât a intimaților-reclamanți, cât și a „presupusei vânzătoare".
Vânzarea casei de la S. C. la P. G. și apoi la M. T. nu s-a făcut concomitent, aspect care rezultă din datele încheierii contractelor, astfel că niciodată, nici P. G., nici S. C. nu au afirmat că din banii primiți de M. T. către P., s-ar fi făcut plata de către acesta din urma către S. C.. Aceste afirmații sunt făcute pentru prima dată acum în recurs de către recurent și absolut nu au nici o baza probatorie. Reclamanții-intimați au locuit în celalalt imobil tot pe baza unui contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată timp de 11 ani, nu le-a revendicat nimeni imobilul, sunt oameni simpli și nici nu au avut posibilități de a transcrie tabular imobilul.
Chiar dacă ipotetic M. T. ar fi plătit imobilul din Acâș 491 în care locuiesc intimații reclamanți, imobilul s-a cumpărat pentru ei, deoarece acesta primea în schimb imobilul din Acâș 515, cumpărând în schimb un alt imobil, adică cel din Acâș 491, de aceea vânzarea-cumpărarea s-a făcut prin antecontract sub semnătură privată, olograf și cel redactat la primărie, dar acest lucru nu-i conferă recurentului un drept de proprietate asupra imobilului din Acâș 491, ci doar al celui din Acâș 515, sau mai mult prin aceiași sumă a dobândit două imobile (unul pentru sine, celalalt pentru fosta concubina, ceea ce înseamnă că a obținut avantaje materiale disproporționate printr-o cauză ilicită și imorală, încălcând normele de conviețuire socială. Imobilul din Acâș 515 s-a demolat în urma înțelegerii, iar recurentul a ridicat pe acest teren o nouă construcție, astfel că dreptul de proprietate al intimaților-reclamanți revine pentru imobilul din Acâș 491 cumpărat pentru ei, și de către ei așa cum susține și actualul vânzător extratabular P. G..
Astfel nu există nici un motiv de necercetare a fondului, recurentul nu specifică ce anume probe ar fi dorit să mai administreze, atât timp cât toate probele au fost administrate la fond, și de aceea intimații reclamanți solicită respingerea recursului.
În drept, invocă art. 114-119 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 24.05.2013 (fila 28), intimata pârâtă S. C., solicită respingerea acțiunii înaintată de către reclamanții R. I. și REMIVES M. ca netemeinică și nefondată.
În fapt, intimata arată că este moștenitor de drept a imobilului casă și anexe gospodărești situat în localitatea Acâș, ., județul Satu M., după părinții săi decedați. A încheiat un contract de vânzare cumpărare cu P. G., în data de 01.06. 2005, la Primăria Acâș, și de la această dată a vânzării, nu mai este în evidențele primăriei și nu plătește nici impozit, însă P. G. a vândut imobilul casă și anexe cumpărate de la intimată, fără știrea acesteia, la recurentul M. T. R., care după un timp a căutat-o și i-a spus că a cumpărat de la P. G. fiind extratabular și intimata fiind proprietar tabular să numai efectueze prestații succesive, să încheie un contract autentificat la notar.
Intimata menționează că prețul a fost achitat de la primul contract între intimată și P. G. și de la M. T. ROMEAO nu a primit nici un leu. Nu are cunoștință cine a construit, cine a vândut, ce alte înțelegeri au fost între reclamanți și pârâți, deoarece are domiciliu în alt județ. Declarația dată în fața instanței de fond o susține, este moștenitor de drept după părinți, a vândut imobilul, nu mai este în evidențele fiscale și nu are nici o pretenție, a vândut, banii i-a primit, și lasă totul la aprecierea instanței.
Solicită judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul pârât P. G. nu a depus întâmpinare în cauză.
Recursul nu este fondat.
Având în vedere motivele de recurs și ordonarea criticilor aduse sentinței, instanța de recurs are în vedere următoarele argumente:
În ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 avocații părților au declarat că nu mai au alte probe de administrat.
În condițiile în care părțile au avut avocat și au epuizat administrarea probelor solicitate și încuviințate, în ședință publică după îndeplinirea procedurii de citare, este vădit nefondată critica referitoare la încălcarea principiilor disponibilității și contradictorialității.
Prin sentința pronunțată s-a soluționat fondul cauzei, greșita apreciere a probelor, în opinia recurentului, neputând echivala cu o necercetare a fondului cauzei.
Repunerea în situația anterioară este o consecință a constatării nulității absolute. În cauză, repunerea în situația anterioară constă în rectificarea cărții funciare, demers judiciar accesibil oricărei persoane interesate. Legitimarea procesuală a reclamanților în solicitarea constatării nulității este evident justificată și păstrată pe cale de consecință în ce privește producerea efectelor constatării nulității.
Prin contractul a cărui nulitate s-a constatat s-a vândut de către S. C., cumpărătorului M. T. R., imobilul situat în Acâș nr.491.
Apărările structurate pe buna credință a părților contractante nu sunt relevante în cauză, nefiind în situația desființării unui act juridic subsecvent celui lovit de nulitate, situație în care buna credință a subdobânditorului cu titlu oneros constituie e excepție de la principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.
Judecătoria a reținut cazul de nulitate izvorât din încălcarea art.968 Cod civil de vreme ce prețul nu s-a plătit de către cumpărător, vânzătoarea primind prețul de la P. G. (fila 109), care la rândul său a declarat la interogatoriu că intenția părților, respectiv a reclamanților și a pârâtului, a fost să cumpere casa pentru reclamanți, în schimbul casei de la nr.151 (fila 69). Judecătoria a reținut lipsa contraprestației, prin acțiunea introductivă fiind invocată lipsa voinței interne. Cauza împreună cu consimțământul formează voința juridică. În dreptul civil prezintă relevanță, din ansamblul procesului formării voinței interne, hotărârea exteriorizată și motivul determinant (cauza actului juridic). În ceea ce privește caracterul ilicit, este suficient a fi analizată cauza prin prisma bunelor moravuri incluzând aici imperativul social al respectării convențiilor civile odată consimțite. Recurentul face trimitere în motivele de recurs doar la o parte din probe pentru a dovedi că intenția a fost de a cumpăra imobilul pentru el însuși și nu pentru reclamanți. Judecătoria însă a analizat și a coroborat toate probele administrate și în mod corect le-a interpretat în sensul că înțelegerea părților a fost de a dobândi imobilul de la nr.491 pentru reclamanți (contracte filele 7,8,9, interogatorii filele 66, 69).
În baza art.274 C.proc.civ., instanța va obliga recurentul să plătească intimaților reclamanți suma de 1200 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat achitat conform chitanței SM 89/ 23 mai 2013 (fila 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul M. T. R., domiciliat în Satu M., Aleea Begoniei .. 76 împotriva Sentinței civile nr. 197/2013, pronunțată de Judecătoria Carei în contradictoriu cu intimații R. M., R. I. domiciliați în Acâș nr. 491, P. G. domiciliat în Acâș nr. 372 și S. C., domiciliată în localitatea Suplacu de B. . județul Bihor.
Obligă recurentul să plătească intimaților reclamanți R. M., R. I. suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
Președinte, G. D. S. | Judecător, M. F. | Judecător, E. R. |
Grefier, C. Z. |
Red: G.D. S. – 23.10.2013
Tehnored_NM / 24.10.2013
2 ex.
Jud.fond: I.R. Ț.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 394/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
