Contestaţie la executare. Decizia nr. 577/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 577/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 22-07-2013 în dosarul nr. 441/35/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 577/R
Ședința publică de la 22 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. K.
Judecător M. F.
Judecător G. D. S.
Grefier M. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta-contestatoare B. E. M. domiciliată în Baia M., ., ., împotriva sentinței civile nr.793/2013, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. E. JUDECĂTORESC "P. I. V." CAREI cu sediul în Carei, ., nr.44, jud.Satu M., P. I. V. domiciliat în Carei, ., nr.44, jud.Satu M., având ca obiect contestație la executare.
La pronunțare nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 17.07.2013, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de 19.07.2013 și data de azi, când;
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.793/13.03.2013 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Carei a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de contestatoarea B. E. – M., prin mandatar B. A., în contradictoriu cu intimatul B. E. JUDECĂTORESC „P. I. V.” – Carei, și executorul judecătoresc P. I. V., având ca obiect: plângere împotriva executorului judecătoresc, potrivit art. 2 alin. 1 și art. 53 din Lg. nr. 188/2000 privind refuzul de a executa titlul executoriu și contestație la executare. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit sentinței civile nr.2116/12.11.2007 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei Carei s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanta de atunci împotriva pârâților Kocsis F. și D. F., obligându-i pe aceștia la plata sumei de 4662 lei cu titlu de despăgubiri civile și dobânda legală de la data înaintării acțiunii, 06.08.2007 până la plata efectivă.
În data de 14.01.2008 s-a înregistrat la B. P. I. V., dosarul execuțional nr. 7/2008 în baza titlului executoriu constând din Sentința Civilă nr.2116/12.11.2007 a Judecătoriei Carei dosar nr._, pentru executarea sumei de 4662 lei cu dobânda legală de la data de 06.08.2007 până la plata efectivă, a cheltuielilor de judecată de 617 lei și a cheltuielilor ocazionate cu executarea în contra debitorilor D. F. și Kocsis F. .
În dosarul execuțional s-au făcut acte de executare și mai multe deplasări la domiciliul debitorilor, însă, din cauză că, creditoarea nu a acordat concursul pentru aplicarea unui sechestru nu s-a putut face acest act.
La data de 16.01.2008 s-a întocmit și emis către debitorii D. F. și Kocsis F. Procesul Verbal de Cheltuieli și Somație de plată și, de asemenea, adresă către Primăria Supur pentru a solicita date despre cei doi debitori.
La data de 14.03.2008 s-a deplasat la domiciliul celor 2 debitori încheind și un proces verbal în acest sens, constatând că debitorul D. F. nu are bunuri urmăribile și nu lucrează. La data de 19.05.2008, deplasându-se din nou la cei 2 debitori, l-a găsit prezent pe Kocsis F. care a declarat că refuză să plătească și că nu semnează nimic și nici un act.
În urma acestei ultime deplasări, i-a solicitat creditoarei B. E. M., de două ori (20.05 2008 și 11.12.2008), să indice și identifice imobilele debitorului Kocsis F. pe care dorește să le execute, în cazul în care dorește executare imobiliară, ori, dacă dorește executare mobiliară să comunice când dorește să vină pentru a aplica sechestru pe bunurile mobile și să indice un custode pentru acele bunuri, văzând refuzul categoric al debitorului Kocsis F. de a semna orice act. Executorul judecătoresc a solicitat și Primăriei Supur date despre imobilele pe care debitorul Kocsis F. le-a declarat pentru a putea identifica, Primăria comunicându-i telefonic numerele cadastrale ale imobilului din D. nr. 413, domiciliul debitorului Kocsis F., date comunicate apoi creditoarei.
La data de 21.05.2009 a solicitat SPCRPCIV Satu M. date despre autoturismele ce le-ar avea în proprietate debitorul Kocsis F., primind răspuns că are în proprietate un autoturism Ford, după care la data de 29.05.2009, deplasându-se din nou la D., s-a întâlnit din nou cu debitorul Kocsis F., acesta refuzând din nou să semneze vreun act, declarând că nu are nici un bun în proprietate și că refuză să plătească, întocmind Procesul Verbal din data de 29.05.2009. De asemenea, a constatat că imobilul din D. nr. 413 nu este, de fapt, al debitorului Kocsis F., ci al tatălui acestuia, care trăiește. Solicitând date Primăriei Supur, din nou (02.06.2009) a comunicat că are în proprietate un autoturism Ford și un tractor agricol, urmând să se deplaseze din nou pentru a pune sechestru pe aceste bunuri, așteptând și concursul creditoarei în acest sens, deoarece, debitorul refuzând să semneze vreun act, fără un custode nu se poate aplica sechestru pe nici un bun.
La data de 01.10.2009 creditoarea a formulat o contestație la executare înregistrata la Judecătoria Carei sub dosar nr._ prin care, din lectura motivelor de contestație arătate in acea cerere solicita același lucru ca și în prezenta cerere de contestație. În urma judecării contestației, si in urma recursului, instanța a dispus prin Decizia Civila nr. 142/R/17.03.2010 efectuarea in continuare a executării silite mobiliare cu calculul dobânzii asupra sumei de executat.
Față de aceasta decizie, executorul a trecut la calcularea la zi a dobânzilor, a emis o noua somație debitorilor cu sumele actualizate (01.09.2010), a făcut din nou deplasarea la domiciliul debitorilor (28.09.2010), unde iarăși aceștia au refuzat sa semneze orice act întocmit sau nu au fost găsiți la domiciliu. Față de acestea, s-a solicitat sprijinul organelor de politie, dar si concursul creditorului, in sensul de a fi si acesta prezent la efectuarea noii deplasări sau numirea unui custode pentru a primi in custodie bunurile ce se vor identifica cu aceasta noua deplasare. De asemenea, s-a revenit la Primaria Supur și la SPCRPCIV Satu M. pentru a comunica date despre bunurile mobile ale debitorilor.
La data de 12.11.2010 însoțit doar de către organele de politie creditoarea fiind lipsa si in lipsa unui custode, s-au deplasat iar la domiciliul debitorilor ocazie cu care a întocmit doua Procese verbale din data de 12.11.2010 orele 08:25 respectiv 09:30.
Cu aceasta ocazie, conform considerentelor Deciziei Civile nr.142/R/17.03.2010 a Tribunalului Satu M., a identificat bunurile debitorului Kocsis F. (deși nu a pus in sarcina creditoarei identificarea acestora), a menționat ce bunuri nu se pot sechestra si a arătat motivul pentru care nu se pot sechestra acestea, a menționat că aplică sechestru pe celelalte bunuri după care a numit custode pe debitorul Kocsis F. dar acesta a refuzat, a numit custode pe soția acestuia si aceasta refuzând. Având in vedere ca erau de față doar debitorul Kocsis F. si soția acestuia agenții de politie si intimatul, nu a avut cui sa lase in custodie bunurile inventariate, motiv pentru care a constatat impediment la executare neavând cui să lase in custodie bunurile sechestrate.
Ulterior, s-a deplasat (cu organele de politie) la domiciliul celuilalt debitor unde a constatat ca nu era nimeni acasă la domiciliul acestuia, ocazie cu care tot din lipsa unui custode nu a putut intra in imobilul de domiciliu al acestuia din urma debitor.
Executorul a solicitat informații de la Inspectoratul Teritorial de munca Satu M. in vederea verificării daca debitorii sunt angajați sau nu si la ce unități, in cazul afirmativ. De asemenea, a dispus înființarea popririi pe conturile debitorilor deschise la agențiile băncilor din Tășnad.
A revenit din nou cu adresa la Primăria Supur si la SPCRPCIV Satu M. pentru a verifica si identifica bunurile debitorilor, după care a stabilit un termen pentru o noua deplasare le debitori, a solicitat iar sprijinul organelor de politie si al creditoarei în sensul sa fie prezenta sau sa numească un custode, pentru data de 07.01.2013
Astfel, pe data de 07.01.2013 a întocmit un procesul verbal la domiciliul debitorului D. F., dar si de aceasta data creditoarea nu s-a prezent și nici nu a numit un custode, motiv pentru care, cu toate ca se putea pune sechestru pe un autoturism al debitorului Kocsis F., nu s-a aplicat sechestrul din lipsa de custode, nimeni de față nefiind de acord sa preia in custodie bunul in cauza, menționând în procesul verbal doar angajamentul de plata luat de către debitorul D. F..
În baza considerentelor Deciziei civile nr.142/R/17.03.2010 a Tribunalului Satu M., a trecut la calcularea la zi a dobânzilor, a emis o noua somație debitorilor cu sumele actualizate (01.09.2010), la data de 12.11.2010 a identificat bunuri ale debitorilor, creditoarea nu a fost prezenta (art.415 Cod proc.civ.) a trecut la aplicarea sechestrului pe acele bunuri fără a condiționa numirea de către creditoare a unui custode, a numit un custode ulterior aplicării sechestrului insa fără sorți de izbânda, deoarece nimeni nu si-a asumat aceasta sarcina si obligație. Consideră ca in acest fel a respectat întrutotul litera si spiritul considerentelor si al însăși Deciziei Civile nr.142/R/17.03.2010 a Tribunalului Satu M..
Calitatea de custode implica o anumita răspundere fata de creditor (art. 422 Cod proc.civ.) si nu numai, ci si față de debitorul proprietar al acelor bunuri sechestrate, el răspunzând de orice paguba s-ar crea creditorului, sau debitorului, prin neglijenta lui in păstrarea in custodie a bunurilor sechestrate. Într-adevăr, legea prevede ca custodele va fi numit cu precădere dintre cei numiți de către creditor (art.419 alin. 3 C.pr.civ.), insa având in vedere răspunderile pe care si le asuma acest custode, este oarecum de înțeles reticenta de a primi in custodie bunuri sechestrate de către cei prezenți la o executare, in afara de persoana debitorului sau a creditorului. Consideră ca tocmai din acest motiv, legiuitorul a prevăzut in lege ca numirea custodelui se face cu precădere dintre persoanele desemnate de către creditor.
În alta ordine de idei, consideră ca pentru data de 12.11.2010 nu putea impune sau condiționa aplicarea sechestrului de numirea unui custode de către creditoare, însă pentru data de 07.01.2013, având in vedere situația de fapt constatata la data de 12.11.2010, creditoarea este in culpa pentru faptul ca, daca nu a fost prezenta, asa cum prevede legea ca poate fi sau nu prezenta, nu a indicat niciun custode care sa se deplaseze la efectuarea executării pentru 07.01.2013 si din lipsa căruia nu s-a putut aplica sechestru.
Prin prisma celor de mai sus, instanța de fond a considerat ca simpla afirmație a contestatoarei ca executorul nu a încasat nici un leu, situație care asimilează cu un refuz de executare este nefondată. Mai mult, Legea 180/2000 republicata prevede la art. 56 prevede concret procedura refuzului executorului de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silita, iar intimatul nu are cunoștința sa fi refuzat îndeplinirea unui act sau efectuarea executării in speța in cauza. Într-adevăr art.401 la alin.1 lit.a prevede ca contestația se poate face in termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștința de refuzul de a îndeplini un act de executare. Prezenta contestație a fost înregistrată la data de 01.10.2012, iar intimatul nu a dat creditoarei nici un refuz de a îndeplini un act sau de a efectua o executare.
Referitor la actualizarea sumei de executat, aceasta se efectuează de organul de executare conform prevederilor art. 3712 alin. 3 C.pr.civ., fapt ce s-a si realizat de către ei (01.09. 2010). Niciodată nu a pus in sarcina creditoarei efectuarea acestei actualizări, așa cum menționează Tribunalul Satu M. în considerentele Deciziei Civile nr. 142/R/17.03.2010, motiv pentru care, atât in somațiile din 16.01.2008, cât si in cele din 01.09.1010, a pus in vedere debitorilor ca au de achitat suma de 5.815,30 lei, respectiv 8.147,95 lei, plus dobânda legala pana la plata efectiva si cheltuieli de executare viitoare.
Având in vedere ca data plații efective nu este o data certa, nu are cum sa calculeze înainte sumele cu titlu de dobânda legala. Consideră ca acesta este si motivul pentru care și instanța a stipulat in acest fel „pana la plata efectiva", deoarece nu poate cunoaște nici instanța, cu atât mai mult organul de executare, data efectiva când se va face plata.
Cu privire la pretențiile contestatoarei de a-i fi comunicate cate un exemplar de pe toate actele din dosarul execuțional, instanța de fond a făcut precizarea ca in baza art. 53 alin. 3 din Lg.188/2000 republicata, copii de pe actele din dosarul execuțional se fac la cererea celui care justifica un interes, mai puțin de pe procesele verbale, care se comunica celor interesați (alin. 2 art. 53 Legea 188/2000 republicata). Eliberarea acestor copii, conform art.3717 alin.1 Cod proc.civ., implica avansarea cheltuielilor necesare efectuării copiilor, ceea ce contestatoarea nu a dovedit a fi efectuat.
Contestatoarea a solicitat obligarea B. P. I. V. și P. I. V. - executor Judecătoresc, in solidar, la plata sumelor de executat in dosarul exec. 7/2008, adică la plata creanței debitorilor din acest dosar, întemeindu-se, în acest sens, pe prevederile art. 34, 42 din Legea 188/2000 si art. 59 din Regulamentul de aplicare a Legii 188/2000 (de fapt art. 35 si 45 din Legea 188/2000 republicata și art.59 din Regulament).
Instanța în prima faza a considerat că partea contestatoare și-a întemeiat contestația la executare pe un articol 399 ind. 2 din C.pr.civ., articol care nici nu exista in textul de lege indicat, mai apoi face referire la refuzul executorului judecătoresc, care are temei juridic art. 56 din Legea 188/2000 republicata, dar contestatoarea nu a făcut nici o referire la acest text de lege, pentru ca în final sa solicite pretenții din partea lor in temeiul art. 35 si 45 din Legea 188/2000 republicata si art. 59 din Regulamentul de aplicare a Legii 188/2000, fără a-si motiva în fapt si fără a prezenta probe in susținerea acestor pretenții, ca de alt fel in susținerea și a celorlalte posibile capete de cerere iar potrivit art. 1169 cod civil „oricine face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească”.
Instanța de fond a considerat că nu are relevanță daca intimatul este sau nu asigurat la Casa de Asigurări pentru răspundere civila a executorilor judecătorești câtă vreme cererea acestuia in pretenții, daca este o cerere in pretenții, nu are nici un temei legal si nu a prezentat nici o proba in susținerea prejudiciului sau natura acestuia.
Având în vedere cele arătate mai sus în baza disp. Lg. 188/2000, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de contestatoarea B. E. M., prin mandatar B. A. în contradictoriu cu intimatul B. E. Judecătoresc „P. I. V.” și executorul judecătoresc P. I. V., având ca obiect: plângere împotriva executorului judecătoresc, potrivit art. 2 alin. 1 și art. 53 din Lg. nr. 188/2000 privind refuzul de a executa titlul executoriu și contestație la executare.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind dovedite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea B. E. M. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
În motivarea căii de atac promovate, recurenta arată că în data de 14 ianuarie 2008 a depus la B. E. Judecătoresc P. loan V. din Carei titlul executor, Sentința civila nr.2116/12 noiembrie 2007, pronunțata de Judecătoria Carei, prin care debitorii Kocsis F., dom.în satul D. nr.413, . F., dom.în satul D., nr.121, . obligați în solidar la plata către recurentă a sumei de 4.662 lei despăgubiri civile cu dobânda legala si 617 lei cheltuieli de judecata.
Cererea de executare cu titlul executor formează obiectul dosarului execuțional nr.7/2oo8 al biroului.
Tot sub aspectul situației de fapt arată că, în decursul a 5 ani nu a încasat nici un leu, nici prin bunăvoia debitorilor si nici prin executare silita, deși debitorii nu sunt insolvabili.
Menționează că în dosarul nr.3o_ al Judecătoriei Carei a contestat activitatea Biroului pe motivul ca în decursul a 20 de luni nu a făcut acte de executare, invocând motive de natura ca: debitorul declară ca nu are nimic în proprietate, ca nu recunoaște debitul, ca refuză sa semneze orice act, ca deși este invitata creditoarea nu se deplasează la fata locului, etc.
Tribunalul Satu M., prin Decizia civila nr.142/R/17 martie 2010, a reținut următoarele considerente:
- Executorul judecătoresc acționează ca un mandatar al creditorului în scopul realizării creanței acestuia în conformitate cu titlul executor;
- Executorul a pus în sarcina creditorului îndeplinirea unor acte pe care el însuși trebuia sa le efectueze;
- Executorul trebuie sa identifice bunurile mobile găsite la domiciliul debitorului;
- Numirea unui custode este ulterioara instituirii sechestrului, prin urmare, executorul nu poate condiționa efectuarea acestui act de indicarea unui custode de către creditor;
- Creditorul va putea sau nu sa fie de fata la lucrarea urmăririi;
- În cazul executării silite imobiliare executorul este obligat să identifice imobilele debitorilor.
Precizează că în dosar nr.5025/2009, în întâmpinarea depusa pentru termenul din 15.III., d-l executor s-a exprimat după cum urmează:
"La data de 21.o5.2oo9 am solicitat SPCRPCIV Satu M. date despre autoturismele ce le-ar avea in proprietate debitorul Kocsis F., primind răspuns ca are în proprietate un autoturism Ford" si un tractor "urmând sa ne deplasam din nou pentru a pune sechestru pe aceste bunuri".
Pe aceste considerente instanța a dispus executorului judecătoresc efectuarea executării silite mobiliare, cu calculul dobânzii asupra sumei de executat.
Procedând la îndeplinirea masurilor dispuse prin decizia instanței de recurs, executorul judecătoresc, prin procesul verbal de calcul al dobânzilor legale, încheiat la 01.09.2010, a calculat dobânda legala pe perioada august 2oo7 - august 2olo, rezultând 990,67 lei. Au fost emise somații de plata către debitori pentru plata sumei de 5.658,87 lei /si alte cheltuieli legate de executare/, dar nu a avut Ioc deplasarea din nou pentru a pune sechestru pe aceste bunuri, pe Ford sau pe tractor. În schimb s-au făcut cercetări privind starea materiala a debitorilor .
Cu adresa din 6 septembrie 2010 se cere de la Primăria Supur lista bunurilor mobile si imobile proprietatea debitorilor.
Cu nr.1283/15.09.2010 Primăria Supur arata separat si bunurile debitorului Kocsis F. si bunurile debitorului D. F., dar nu se trece la punerea sechestrului.
În data de 28.09.2010 s-au solicitat informații si de la Serviciul Public Comunitar cu privire la mijloacele auto ce le au în proprietate debitorii.
Cu adresa nr._/04.10.2010 Serviciul Public Comunitar confirmă ca debitorul Kocsis F. figurează în evidenta ca proprietar al autoturismului marca Ford Orion 1,6 D.GL, cu numar de înmatriculare SM-ol-ANI, dar nu se trece la aplicarea sechestrului.
Învederează că s-a mai făcut adresa si la Inspecția Teritoriala de Munca - 22.11.2010 - daca nu cumva debitorii sunt angajați si la ce unitate, primind răspuns negativ cu adresa nr._/16.12.2010. Situația s-a repetat si în anul 2012.
Cu adresa nr.7/10.10.2012 s-au cerut informații de la Primăria Supur cu privire la situația materiala a celor doi debitori, iar cu adresa nr.814/11.10.2012 Primăria arata separat: Kocsis F. are în proprietate următoarele mijloace de transport: Ford Or ion, Mercedes Benz, Sprinten, Iveco Daily si remorca Rema, case de locuit, teren intra-si extravilan, vie. Debitorul D. F. are casa de locuit cu valoare impozabila de 50.723 lei, teren intravilan si vie o,15 ha.
Cu toate acestea nu s-a trecut la punerea sechestrului.
Din nou s-au cerut informații de la Serviciul Public Comunitar Satu M. (18.10.2012), care răspunde cu adresa nr._/25.10.2012 ‚ ca debitorul K.F. mai are înafara celor arătate în adresa din 2010 si Dacia 1307 F.SFSB-4 RI.F alb, însă nu s-a trecut la punerea sechestrului.
S-au mai făcut acte de executare în sensul ca:
Au fost cerute CNP-urile debitorilor (08.05.2012) de la Serviciul Public Comunitar, cat si de la Primăria Supur.
S-a făcut adresa (18.10.2012) la Inspecția Teritoriala de Munca Satu M., care răspunde din nou ca debitorii nu figurează cu contract individual de munca (nr.6152/24.10.2012).
S-au cerut relații si de la CAS Satu M. (18.10.2012) "de la ce angajator se plătește asigurarea pentru sănătate" debitorilor Kocsis F. si D. F..
În fine, s-au făcut si adrese la: Banca Comerciala R. București, Banca R. Pentru Dezvoltare G.S.G.Tasnad,’ Banca Transilvania Tasnad, C.E.C.B. Satu M., Trezoreria Tasnad, Reiffeisen B. București, pentru indisponibilizarea ce le ar avea debitorii la aceste unități bancare.
1. Ca un prim aspect asupra activității Biroului executorului Judecătoresc P. loan-V. Carei în dosarul execuțional nr.7/2008 recurenta arată că s-au făcut acte de cercetarea stării materiale a debitorilor, dar, după primirea unor răspunsuri ca debitorii au bunuri urmăribile, nu s-a trecut la faza următoare, adică la punerea sechestrului si la licitație publica.
Pe acest motiv recurenta s-a adresat instanței cerând obligarea Biroului E. P. I. V. din Carei si personal pe executorul P. loan-V. la plata sumei de executat, împreuna cu dobânzile aduse la zi, cerere întemeiata pe art.34 și 42 din Legea nr.188/2000 si art.59 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr.210/5 februarie 2001.
2. În situația în care instanța a constatat ca cererea are doua aspecte care se soluționează după doua proceduri, consideră că trebuia sa dispună disjungerea lor spre a fi soluționate fiecare după procedura adecvata.
3. Trecând la apărarea intimatei, însușita de instanța de fond, arată că, pentru a-și demonstra o activitate susținuta, intimatul reia si activitatea din perioada 2008 - 2010, perioada asupra căreia Tribunalul Satu M. s-a pronunțat prin Decizia civila nr.142/R/17.03.2010.
Învederează că motivele invocate de recurentă nu au fost nici analizate, nici combătute.
4. Din datarea actelor /proceselor verbale/ depuse la dosar se poate constata ca în anul 2010 s-a făcut un rând de acte de depistare a bunurilor urmăribile ale debitorilor, neurmate de sechestru.
În anul 2011 dosarul a stat in nelucrare.
În anul 2ol2 din nou s-au făcut adrese la Primăria Supur, la Serviciul Public Comunitar Satu M.,si la alte oficii, dar nici de aceasta data nu s-a pus sechestru pe una din cele patru mașini ale debitorului Kocsis F..
5. Impedimentul pentru care nu se putea aplica sechestru pe bunurile debitorilor este acela ca deși a fost invitatp recurenta nu s-a prezentat la fata locului.
În continuare arată că potrivit art.4l5 din Codul de procedura civila, "Creditorul va putea sa nu fie de fata la lucrarea urmăririi".
În acest sens s-a pronunțat si Tribunalul Satu M. prin Decizia civila nr.l42/_ .2olo.
Un alt impediment ar fi neasigurarea unui custode care sa preia în primire bunurile sechestrate.
Procedura folosește în repetate rânduri exprimarea "de îndată", adică, după depistarea unor bunuri urmăribile, executorul "de îndată" pune sechestru. Procedura nu scrie că acesta se poate face numai cu participarea creditorului si numai daca in prealabil creditorul a asigurat si un custode care, în cazul in care debitorul sau soția lui nu voiește sa semneze procesul verbal de sechestru, acest custode preia in păstrare si răspundere bunurile sechestrate.
Precizează că a arătat în repetate rânduri ca este de acord ca bunurile sechestrate sa fie lăsate în păstrarea debitorului sau, daca executorul considera ca este cazul sa fie predate unui custode, recurenta neavând preferințe.
Ridicarea motivului ca debitorul nu răspunde de aragazul, televizorul, canapelele aflate în casa si în folosința lui, arată recurenta că o depășește.
În aceasta situație se putea ridica cheia de contact de la o mașina si depusa in păstrarea organelor de politie sau chiar la Serviciul Public Comunitar, ca mențiunea ca autoturismul respectiv este scos din circulație.
Legat de asigurarea bunurilor sechestrate arată ca, la toate termenele a stăruit pentru următoarea proba.
- Obligarea d-lui executor sa facă o verificare la fata locului pentru a constata daca bunurile sechestrate la data de 12.11.2010 la casa debitorului Kocsis F. mai exista sau nu. Pentru că, păzite sau nepăzite, daca bunurile nu au dispărut, executorul trebuia sa afișeze licitația publică. Dacă bunurile au dispărut, ori debitorul, ori executorul trebuia să facă plângere la organele de urmărire.
- Tot ca probă, arată că a cerut calcularea la zi a dobânzilor. Consideră că greșit se arata ca aceasta se face numai la sfârșitul executării pentru ca, se susține, pe parcursul executării nu se știe pana la ce data se calculează.
La data de 01.09.2010 au fost calculate dobânzile pe perioada august 2007 - august 2010. La data de 07.01.2013, când debitorul D. Fancisc s-a angajat unilateral sa plătească tot debitul în trei ani în trei rate, calculul dobânzilor trebuia adus la zi ca debitorul sa știe ca debitul real la data respectiva nu era de 8.147,95 lei, ci majorat cu dobânzile scurse din august 2010 si pana la ianuarie 201, si în continuare.
Pentru acest motiv solicită, chiar înainte de a se trece la judecarea recursului, administrarea acestor probe.
6. Învederează că i imputa ca nu a furnizat probe in susținerea cererii.
Consideră că interesele ei au fost vătămate prin omisiune. De cate ori organul de executare a primit cate o adresa din partea Primăriei Supur sau din partea Serviciului Public Comunitar Satu M.,prin care se atesta ca oricare din debitori are bunuri urmăribile si nu a trecut la punerea sechestrului "de îndată", a omis sa facă un lucru pe care era obligat prin misiunea care o are, sa-l facă. În acest sens, legat de termenul de 15 zile, arată ca organul de executare nu a informat-o de la caz la caz că a primit asemenea informare, dar nu trece la punerea sechestrului, nici nu se poate invoca termenul în care trebuia contesta, pentru ca omisiunea exista chiar si în prezent.
În drept, invocă art.304 pct.3,5,8 din Codul de procedura civila si art.504 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimații B. E. JUDECĂTORESC P. I. V. CAREI și respectiv POPIOAN V. solicită respingerea recursului.
În fapt, fără a mai repeta inca o data motivarea din întâmpinarea depusa odată cu judecarea prezentei cauze pe fond, motivare pe care o susțin si o mențin si in continuare, arată următoarele:
Cu privire la faptul ca instanța de fond nu a disjuns cererile intimatei-reclamante, consideră ca acestea nu necesitau o disjungere, având in vedere ca instanța i-a pus in vedere acesteia sa-si precizeze acțiunea, aceasta, prin mandatar, arătând ca obiectul cauzei este plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a pune in executare un titlu executoriu potrivit art. 56 Legea 188/2000, fapt constatat prin încheierea de ședința din data de 16.01.2013. De altfel, si intimații au cerut lămurirea acestui aspect, fiind necesar pentru ca intimata-reclamanta, in cazul in care isi preciza toate cererile, era obligatoriu completarea taxelor judiciare pentru fiecare capăt de cerere in parte.
Cu privire la celelalte aspecte invocate de către intimata-reclamanta in motivarea recursului, susțin in continuare motivele din întâmpinarea depusa odată cu judecarea fondului, motive pe care nu le-au mai enumerat, dar solicită a fi avute in vedere ca fiind si acestea motive din prezenta întâmpinare in recurs.
Ca un ultim aspect, consideră ca temeiurile de drept invocate de intimata-reclamanta (art. 304 alin. 1 pct. 3, 5, 8 C.pr.civ. - vechi) nu-si găsesc aplicare in prezenta cauza, nefiind vorba de încălcarea nici unuia din punctele din acest texte de lege.
Pentru motivele de mai sus solicită respingerea recursului declarat de către creditoarea B. E. M. ca netemeinic și nelegal cu menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond.
În drept, invocă art.115 și următoarele C.pr.civ., Cartea V C.pr.civ. și Legea 188/2000.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta B. E. M. arată că intimatul nu contestă și nu combate motivele din recurs.
Cu privire la natura cererii introductive arată următoarele:
Cunoaște conținutul sentinței de declinare a competenței.
La termenul din 24 octombrie 2012, când mandatarul recurentei a sosit la Curtea de Apel Oradea d-na grefier ieșea din sala de dezbateri cu dosarele în brațe și i-a comunicat acestuia să aștepte pentru că după 20 de minute completul va reveni. Când completul a revenit i s-a comunicat hotărârea de declinare a competenței.
La termenul din 16 ianuarie 2013 s-a pus în discuție natura cererii, arătând că, de fapt, din cererea introductivă se desprind doua pretenții: contestație pentru neexecutarea titlului executor și răspunderea civila a executorului, mandatarul fiind întrebat dacă susține ambele cereri. Răspunsul a fost afirmativ, urmând ca după calcularea la zi a dobânzilor să stabilească, respectiv să cuantifice întinderea pretențiilor civile față de pârâți și de intervenient și să timbreze acțiunea. Problema a rămas în pronunțare.
Din textul cererii/contestației, cât și din motivarea în drept rezultă evident ca recurenta a stăruit pentru obligarea pârâților la plata creanței care se va stabili după aducerea la zi a dobânzilor. Această cerere a susținut-o și în fața instanței de fond. În acest sens a stăruit verbal și în scris asupra punctelor 4-5 din cererea în probațiune asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.
Mai arată că instanța fondului a considerat cererea în pretenții fără temei legal si neprobata, în timp ce probele cerute/prezentate din partea ambelor părți nu au fost analizate.
Nu s-a lămurit rostul procesului verbal din 07.01.2013. Debitorul D. F. a fost obligat prin sentința pusă în aplicare la plata integrală, pe de o parte, iar, pe de alta parte, nici debitorul D. F. si nici executorul nu pot absolvi de obligația de plata debitorul Kocsis F..
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu rejudecare. Cere analizarea cauzei și sub aspectul art.304 Cod proc.civ.
Prin concluziile scrise, intimatul P. I. V., executor judecătoresc în circumscripția Curții de Apel Oradea, solicită respingerea recursului ce netemeinic și nelegal.
Cu privire la faptul ca recurenta-creditoare nu a știut că în cazul în care sunt mai multe capete de cerere, se taxează fiecare, aspect invocat in motivele de recurs de către recurenta-creditoare precizează că în întâmpinarea depusa cu ocazia judecării fondului, intimatul a remarcat chiar 3 capete de cerere, si nu 2, cum arata recurenta, mai exact contestație la executare, plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini acte si acțiune in pretenții, si chiar a sesizat si a insistat in fața instanței sa-i pună in vedere recurentei acest aspect, având in vedere ca se timbrează fiecare capăt de cerere separat, instanța sesizând si ea acest lucru si invocându-l din oficiu la termenul din data de 16.01.2013, ocazie cu care i s-a pus in vedere recurentei acest aspect, aceasta precizându-și acțiunea ca fiind plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini acte (art.56 Legea 188/2000 republicata), fiind astfel legal timbrata, nemaifiind necesara completarea taxei de timbru depuse. Toate aceste aspecte sunt menționate in încheierea de ședința din data de 16.01.2013 a Judecătoriei Carei, astfel ca, creditoarea nu poate invoca in acest moment al recursului ca nu i s-a atras atenția asupra acestor aspecte, ea precizându-și acțiunea clar la data de 16.01.2013.
Astfel, având in vedere ca recurenta si-a precizat acțiunea ca fiind plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini acte, instanța nici nu trebuia sa se pronunțe cu privire la o posibila contestația la executare si la o posibila acțiune in pretenții, procedând corect in acest sens, contrar celor susținute de către recurenta, deși constată ca instanța, cu toate ca recurenta si-a precizat acțiunea ca fiind doar plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini acte, aceasta s-a pronunțat si cu privire la respingerea contestației la executare in dispozitivul sentinței atacate (capăt de cerere netimbrat).
Cu privire la celelalte aspecte invocate si legate de motivul pentru care nu s-a putut efectua executarea, arată, în continuare, pe larg, motivele pentru care crede ca cererea recurentei este neîntemeiata si nelegala. Precizează faptul ca, asa cum prevede si Tribunalul Satu M. in motivele DC142/R/17.03.2010, cu ocazia deplasării din data de 12.11.2010, întâi intimatul executor judecătoresc a identificat bunurile, apoi le-a declarat sechestrate, si in ultima faza a numit custode, însă, din păcate, nu a găsit vreunul.
Luata ad literam, legea nu prevede condiționarea aplicării sechestrului de numirea unui custode in prealabil de către creditor, numirea custodelui, fiind, într-adevăr, ad literam - ulterioara fazei aplicării sechestrului (articolele 411 si 416 fiind înaintea articolelor 417 si 419 - 422 C.pr.civ., fiind si firesc acest lucru, altfel nu se putea; 1 este înaintea lui 2 ș.a.m.d.), însă pentru bunul mers al executării si . puțin stricta, consideră ca, în situația data, având in vedere ca i-a comunicat creditoarei faptul ca debitorul Kocsis F. refuza sa semneze orice act, era si in interesul creditoarei sa numească un custode care sa fie prezent la efectuarea sechestrului sau sa se prezinte ea sau mandatarul acesteia.
Consideră ca faza aplicării sechestrului si cea a numirii custodelui nu pot fi luate separat, ca fiind faze distincte, deoarece in momentul sechestrării efective a bunurilor se numește si custodele. Din momentul sechestrării bunurilor si pana in momentul numirii custodelui nu trece un interval de timp mare, astfel încât sa fie considerate doua faza distincte, din contra, numirea custodelui se face de îndată, in momentul imediat următor aplicării sechestrului, declarării sechestrate a bunurilor, astfel ca nu poate fi vorba de doua faze distincte, ci de una singura.
Faptul ca legiuitorul a prevăzut condițiile numirii, sarcinile si răspunderea custodelui in articole de lege (art. 417, 419-422 C.pr.civ.) care sunt, ca si ordine numerica, după cele care prevăd aplicarea sechestrului (art. 411, 416 C.pr.civ.), nu crede ca înseamnă ca sunt doua faze diferite, sau ca numirea custodelui este faza ulterioara aplicării sechestrului, numirea custodelui făcându-se de îndată, fiind practic concomitenta cu sechestrarea bunurilor. Crede ca aceasta este, de fapt, intenția reala a legiuitorului si interpretarea care ar trebui data unor texte de lege care se succed ca ordine numerica, dar se refera, de fapt, la aceeași faza in procedura executării.
Menționează că nu dorește să cenzureze sau să comenteze hotărârile date de instanțe, însă consideră ca o interpretare mai larga cu privire la momentul numirii custodelui ar fi mai indicata decât una care merge strict pe ordinea articolelor de lege din Codul de procedura civila, ar trebui privit momentul sechestrului in ansamblul lui, cu toate momentele si consecințele ce deriva din acesta.
Mergând mai departe, a arătat și în fond, că a fost în imposibilitate, in impediment de a aplica sechestru datorita faptului ca nu a avut custode cui să lase bunurile identificate. În repetate rânduri i-a pus in vedere si i-a solicitat recurentei sa desemneze un custode, aceasta limitându-se, de fiecare data, la a menționa ca este de acord cu orice persoana ca si custode, pe cheltuiala debitorilor.
Mai mult, i-a solicitat recurentei-creditoare, prin aceleași adrese prin care i-a indicat si nevoia desemnării unui custode, sa fie prezenta, considerând necesara prezenta acesteia, sau măcar a unui custode, datorita faptului ca debitorii ori au refuzat sa semneze orice act, deci si semnarea pentru primirea in custodie a bunurilor sechestrate, ori nu a fost găsit la domiciliu nici o persoana, imobilul (casa si poarta) fiind închis. De tot atâtea ori, recurenta a indicat art. 415 C.pr.civ..
În continuare precizează câteva aspecte cu privire la sechestrarea bunurilor.
Art.417 alin.2 Cod proc.civ. prevede ca custodele va semna procesul verbal de sechestru cu mențiunea de primire a bunurilor in păstrare si ca i se va înmâna un exemplar al procesului verbal de sechestru in cauza. Art.419 Cod proc.civ. prevede ca bunurile pot ramane si in custodia debitorului, cu acordul creditorului (alin. 1), iar in cazul in care debitorul refuza sa primească in custodie bunurile, acestea se dau in păstrare unui custode, numit cu precădere dintre persoanele desemnate de către creditor (alin. 3). Desigur ca, oricine ar fi acel custode, i se aplica prevederile art. 417 alin. 2 Cod proc.civ. privind semnarea procesului verbal de sechestru.
Astfel, in cazul speță, având in vedere ca i-a solicitat creditoarei sa desemneze un custode in repetate rânduri sau sa se prezinte ea pentru primirea in custodie a bunurilor, datorita faptului ca a încercat lăsarea bunurilor in custodia debitorilor, dar aceștia au refuzat sa semneze orice act, si cu toate acestea creditoarea nici nu s-a prezentat, nici nu a desemnat un custode, intimatul executor judecătoresc a fost, de fiecare data când s-a deplasat, chiar cu poliția, in imposibilitate de a sechestra bunuri din lipsa unui custode.
Art. 412 Cod proc.civ. prevede situațiile in care este necesara prezenta unui ofițer de politie pentru a putea intra casele debitorilor. Învederează că în deplasările efectuate la domiciliul debitorilor, a fost însoțit si de către politie, insa nu a putut intra in casele acestora, când acestea erau închise, tot datorita lipsei unui custode, deoarece bunurile ce se identifica si se sechestrează trebuiesc date in păstrare unui custode, iar restul bunurilor identificate si nesechestrate trebuiesc inventariate si, de asemenea, date in păstrare unui custode, legiuitorul nostru (spre deosebire de legiuitori din alte tari si, considerând mai importante drepturile debitorului decât cele ale creditorului, cu toate ca obligat la a face ceva este debitorul si culpa este a acestuia, fiind constatata .), manifestând o mare grija pentru bunurile debitorului, in detrimentul creditorului.
Neavând custode prezent, dacă spărgea intrările de la casele debitorilor si intra in acestea își pune întrebarea cui lăsa acele bunuri în păstrare, întrucât intimatul executor judecătoresc și agenții de politie nu au astfel de atribuții, nici de a păzi si de a sta planton lângă bunurile debitorului până acesta ajunge acasă, aceste atribuții fiind date de legiuitor in sarcina custodelui, care nu poate fi organul de executare, nu poate fi politia, nu poate fi primăria (cu excepția situației in care chiar aceștia sunt creditori), alte instituții publice.
Recurenta a arătat ca trebuiau ridicate cheile de la autoturism si predate politiei sau Serviciului Public Comunitar (Instituția Prefectului SPCRPCIV n.n.) cu mențiunea ca autoturismul este scos din circulație, ori, așa cum s-a arătat în alineatul de mai sus, aceste instituții publice nu au asemenea atribuții fata de creditorul „Cutarescu", legal si corect fiind predarea bunului in păstrare unui custode, in condițiile legii.
Își pune întrebarea, retorica desigur, ce s-ar întâmpla daca un executor ar aplica sechestru pe niște bunuri fără sa le lase in păstrare unui custode, așa cum insista si cere recurenta-creditoare. Crede ca, in cazul fericit in care debitorul nu ar face o plângere penala executorului judecătoresc pentru abuz in serviciu, abuz de încredere sau chiar distrugere, cu privire la bunurile sechestrate ca acestea au dispărut sau i s-au deteriorat, ar face plângere penala creditorul, aceluiași executor judecătoresc pentru aceleași infracțiuni si pentru aceleași motive cu precizarea, in acest din urma caz, ca interesul creditorului ar fi ca bunurile au pierdut din valoare prin deteriorare sau, dispărute fiind, nu se mai pot valorifica deloc ori la valoarea care ar fi avut-o daca nu s-ar fi deteriorat si, astfel, nu-si mai poate recupera intreaga creanța.
Art. 415 Cod proc.civ. arata ca creditorul va putea sa nu fie de față la lucrarea urmăririi, mai exact a sechestrului. Mergând pe același raționament, legiuitorul a prevazut in art. 242 alin. 2 Cod proc.civ. ca si in cazul unui proces pe rolul unei instanțe, judecarea se poate face si in lipsa, daca partea a cerut acest lucru. Practic, cele doua articole spun același lucru, insa cu alte cuvinte. După cum reiese din cele declarate chiar de către mandatarul recurentei, aceasta (prin mandatar) nu a lipsit de la nici un termen de judecata, atât in prezenta cauza (fond si recurs), cat si in cealaltă contestație din dosar_ al Judecătoriei Carei (fond si recurs), însă nu înțelege de ce refuza cu îndârjire sa-si facă prezenta, personal sau prin mandatar sau printr-un custode, la toate solicitările de a fi de față la efectuarea executării, deoarece prezența recurentei era necesară din motive întemeiate, respectiv pentru a prelua in custodie cineva bunurile ce se vor sechestra datorita refuzului debitorului de a semna orice act.
Într-adevăr, creditorul nu este obligatoriu sa fie prezent, dar sunt situații in care se impune prezenta acestuia, așa cum si instanța considera, uneori, necesara prezenta părților sau a unei parti anume la dezbaterile de ședințe. Custodele este numit cu precădere dintre persoanele desemnate de creditor, într-adevăr nu este obligatoriu numirea custodelui dintre aceste persoane, dar, din actele întocmite se poate constata ca intimatul executor judecătoresc a încercat sa numească custode insa toate persoanele găsite au refuzat acest lucru (debitorii si soția unuia dintre debitori). Calitatea de custode implica o anumita răspundere din partea acestuia, si, in general, lumea este reticenta la asa ceva, din cauza acelei răspunderii ce implica aceasta calitate (art. 422 C.pr.civ.), tocmai de aceea, crede, ca legiuitorul a prevăzut ca numirea acestuia se face cu precădere dintre persoanele desemnate de creditor.
Învederează că înțelege si cunoaște prevederile legii (prezenta creditorului nu este obligatorie la executare, diligentele ce trebuiesc depuse de către executor, numirea cu precădere a custodelui de către creditor), insa nu înțelege de ce, in speța de fata, creditoarea refuza categoric să sprijine efectuarea executării, care este, in primul rând, in interesul acesteia. Constată, cu stupoare, ca la toate termenele in instanța in contestațiile făcute de către creditoare, aceasta s-a prezentat prin mandatarul ei, B. A., insa la nici o convocare si solicitare din partea executorului judecătoresc nu si-a făcut prezenta nici creditoarea, nici mandatarul acesteia. Ori, în opinia intimatului același interes ar trebui sa fie si in fata instanței, cat si in cadrul executări. Crede ca redactarea unei scrisori de 4-8 rânduri si expedierea acesteia tot la 2-3 luni nu este suficienta si nu exprima un interes vădit, ci consideraă ca trebuie făcut mai mult din partea creditorului pentru a-si arata interesul in recuperarea creanței, nu doar a se limita la o scrisoare la 2 luni, ci de a se si prezenta când este cazul, având in vedere solicitarea executorului judecătoresc.
Din cele observate de care intimatul executor judecătoresc, constată ca, creditoarea are o atitudine agresiva fata de organul de executare. Astfel, în corespondenta trimisă îi cere executarea „cu prioritate", „cu precădere" si „in măsura posibilităților", dar in momentul in care i se solicită sprijinul (sa fie prezenta, sa numească custode) aceasta răspunde ca „Creditorul va putea sa nu fie de fata la lucrarea urmăririi" art.415 C.pr.civ., executorul acționează ca un mandatar al creditorului, cum a motivat si Tribunalul Satu M. DC 142/R/l7.03.2010, iar cu privire la custode răspunde ca este de acord cu orice custode numit pe cheltuiala debitorilor.
Din cele relatate mai sus, se poate constata ca au fost întreprinse mai multe masuri de executare (somații, popriri, adrese Ia diverse instituții pentru a afla informații despre debitori, deplasări la domiciliul debitorilor), chiar conform dispozițiilor Tribunalului Satu M. (DC 142/R/17.03.2010), insa, in continuare consideră că în speța de față este nevoie de sprijinul creditoarei, de prezența acesteia sau a mandatarului acesteia, de un custode numit de creditoare.
Tribunalul Satu M., in DC 142/R/17.03.2010, asimilează activitatea de executare cu un mandat („Executorul judecătoresc acționează ca un mandatar al creditorului in scopul realizării creanței acestuia, [...]")» insa raporturile dintre client si executorul judecătoresc sunt supuse regulilor mandatului doar in cazul prevăzut de art. 7 lit. d din Legea 188/2000, adică in cazul recuperării pe cale amiabila a creanțelor, ceea ce nu este cazul in speța de fata.
Menționează că a avut situații asemănătoare in alte dosare, le-a pus in vedere creditorilor ca in anumite situații este necesara prezenta lor sau sa numească un custode care sa fie prezent la executare in eventualitatea in care debitorul nu este prezent sau refuza sa semneze actele întocmite sau sa primească in custodie bunurile sechestrate, si in toate aceste dosare toți creditorii au înțeles acest aspect, astfel că nu înțelege atitudinea negativa si pasiva a creditoarei in acest dosar execuțional, singurul dosar, de altfel, in care creditorul, pur si simplu, refuza sa acorde orice sprijin in efectuarea executării (se referă la prezența lui sau a unui reprezentant), insa, in instanța, in contestații, nu lipsește la nici un termen si lupta cu îndârjire împotriva executorului, cu privire la actele de executare întreprinse, in loc sa manifeste interes si sprijin in cadrul dosarului de executare pentru a-l finaliza cat mai repede.
Constată ca in prezenta cauza creditoarea asimilează faptul ca nu s-a reușit recuperarea creanței cu un refuz la executare, cu toate ca legea prevede clar modalitatea in care se da refuzul la executare. Se întreabă, in cazul in care chiar ar da un refuz la executare recurentei-creditoare, ce demersuri ar face, daca in situația de acum, când nu exista nici un refuz, acționează in acest fel.
Îndrăznește să arate acest lucru, dat fiind faptul că se consideră îndreptățit, să dea un refuz in acest dosar execuțional, având in vedere plângerile netemeinice făcute de către creditoare la Parlamentul României, Președintele României, Ministerul Justiției, Uniunea Naționala a Executorilor Judecătorești din România, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea, instanțele judecătorești, si cu toate acestea dorește, în continuare, să finalizeze acest dosar execuțional in favoarea creditoarei-recurente, mai exact recuperarea creanței actualizate si a cheltuielilor de executare efectuate de către aceasta în întregime.
Crede ca actele si demersurile întreprinse in dosarul execuțional nr.7/2008 arata si demonstrează ca a avut un rol activ, în înțelesul art.373 ind.1 alin. 6 Cod proc.civ, iar in momentul in care a considerat necesar a cerut concursul creditoarei pentru a nu depăși prevederile acestui articol („cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților si ale altor persoane interesate").
Faptul ca, creditoarea considera ca i s-a cauzat un prejudiciu prin neexecutarea încă a creanței si ca dorește ca acest prejudiciu, respectiv creanța de executat, sa-i fie achitat de către intimat, menționează faptul că, în repetate rânduri, acest aspect se datorează lipsei de interes, refuzului de colaborare al recurentei-creditoare cu organul de executare, ori in acest caz, nu i se poate imputa aceasta creanța câtă vreme chiar creditoarea nu-si da interesul in recuperarea acesteia, câtă vreme acest lucru se datorează chiar recurentei-creditoare, fiind in culpa in acest sens.
Ca un ultim aspect, consideră ca temeiurile de drept invocate de intimata-reclamanta (art.304 alin.1 pct.3, 5, 8 Cod proc.civ. - vechi) nu-si găsesc aplicare in prezenta cauza, nefiind vorba de încălcarea niciunuia din punctele din acest texte de lege.
Pentru motivele de mai sus solicită respingerea recursului declarat de către creditoarea B. E. M. ca netemeinic și nelegal, cu menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond, in privința refuzului executorului judecătoresc nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a se atrage aceasta răspundere, in privința precizării acțiunii, a capetelor de cerere, fiind in cunoștința de cauza la termenul din 16.01.2013 neputând invoca in acest moment ca nu a cunoscut acest aspect si ca nu i s-a pus in vedere, in ce privește contestația la executare si pretențiile arătând ca motivele invocate se datorează imposibilității si refuzului categoric al recurentei de a acorda orice sprijin in efectuarea executării.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, tribunalul consideră că este fondat parțial.
În data de 14.01.2008 s-a înregistrat la B. P. I. V., dosarul execuțional nr.7/2008 în baza titlului executoriu constând din Sentința Civilă nr.2116/12.11.2007 a Judecătoriei Carei dosar nr._, pentru executarea sumei de 4662 lei cu dobânda legală de la data de 06.08.2007 până la plata efectivă, a cheltuielilor de judecată de 617 lei și a cheltuielilor ocazionate cu executarea în contra debitorilor D. F. și Kocsis F. .
În cadrul executării așa cum a reținut instanța de fond, executorul judecătoresc a încercat identificarea bunurilor celor doi debitori .
La data de 01.10.2009 creditoarea a formulat o contestație la executare înregistrata la Judecătoria Carei sub dosar nr._ . În urma soluționării contestației, prin Decizia Civila nr.142/R/17.03.2010 pronunțată de Tribunalul Satu M. s-a dispus efectuarea in continuare a executării silite mobiliare cu calculul dobânzii asupra sumei de executat. În baza considerentelor Deciziei civile nr.142/R/17.03.2010 a Tribunalului Satu M., executorul a trecut la calcularea la zi a dobânzilor, a emis o noua somație debitorilor cu sumele actualizate (01.09.2010), la data de 12.11.2010 a identificat bunuri ale debitorilor, a trecut la aplicarea sechestrului pe acele bunuri, a numit un custode ulterior aplicării sechestrului insa nimeni nu si-a asumat aceasta sarcina si obligație, executarea silită mobiliară nu s-a finalizat .
La data de 07.01.2012 executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal de sechestru mobiliar în vederea executării creanței de 8.147,95 lei plus dobânda legală din septembrie 2010 până la plata efectivă .
Din conținutul procesului verbal rezultă că debitorul D. Francis nu are loc de muncă, nu are venituri, locuiește în casa părinților, iar debitorul Kocsis Francis are în proprietate autoturismul Iveco Daily, executorul judecătoresc a vrut să aplice sechestru pe autoturism dar debitorii au refuzat preluarea acestuia în custodie și din nou a constatat că nu poate să aplice sechestrul mobiliar din lipsă de custode, iar creditoarea nu a fost prezentă.
Aplicarea sechestrului mobiliar nu este condiționată de prezența creditorului, însă bunurile trebuie predate în custodie.
În cadrul adresei din 07.01.2013 creditoarea prin mandatarul său, a învederat executorului judecătoresc că nu are preferință în privința custodelui, numirea lui rămâne la alegerea sa.
Față de actele de executare întocmite instanța consideră că nu s-a realizat o executare silită efectivă.
Conform dispozițiilor art..416 Cod proc.civ în situația în care debitorii refuză preluarea în custodie a bunului sechestrat, executorul procedează la ridicarea bunului și predarea unui custode indicat cu precădere de creditor. În situația în care nici creditorul nu indică sau nu poate să indice un custode această împrejurare nu poate justifica pasivitatea organului de executare care are obligația de diligență privind finalizarea executării, executorul putând preda bunul în depozit la o persoană fizică sau juridică și cheltuielile aferente făcând parte din cheltuielile de executare sau există posibilitatea sesizării instanței de executare în cazul ivirii unu impediment la executare, textul de lege mai sus invocat nu interzice o astfel de posibilități, sub acest aspect criticile din recurs sunt fondate.
Instanța de control judiciar consideră în schimb nefondate criticele de recurs privind nepronunțarea instanței de fond asupra capătului de cerere privind obligarea executorului judecătoresc la despăgubiri pentru nefinalizarea executării.
În primul rând pe seama organului de executare nu se poate reține o pasivitate totală privind îndeplinirea actelor de executare, ci existența unor dificultăți în îndeplinirea actelor de executare imposibilitatea numirii unui custode în procedura executării silite mobiliare, dificultăți care nu sunt absolute, ci pot fi remediate prin formularea unei contestații la executare și nu neapărat prin formularea unei acțiuni în despăgubire în privința organului de executare scopul fiind finalizarea executării silite.
Instanța de fond apreciind acest capăt de cerere neîntemeiat, nu a considerat necesar citarea în cauză a Casei de asigurări pentru răspundere civilă a executorilor judecătorești.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza art.304 pct.9 Cod proc.civ., va admite recursul declarat și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantei, dispunând executorului judecătoresc efectuarea executării silite mobiliare în baza Sentinței civile nr.2116/2007 a Judecătoriei Carei, cu calculul dobânzii asupra sumei de executat, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B. E. M. domiciliată în Baia M., ., . mandatar, împotriva Sentinței civile nr.793/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu B. E. JUDECĂTORESC P. I. V. din Carei, ., nr.44.
Modifică în parte sentința recurată și admite în parte acțiunea reclamantei, dispunând executorului judecătoresc efectuarea executării silite mobiliare în baza Sentinței civile nr.2116/2007 a Judecătoriei Carei, cu calculul dobânzii asupra sumei de executat.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 22.07.2013
Președinte, Z. K. | pt.Judecător, M. F., fiind în concediu legal de odihnă, semnează președintele instanței | pt.Judecător, G. D. S., fiind în concediu legal de odihnă, semnează președintele instanței |
Grefier, M. B. |
Red.Z.K./30.07.2013
Tehnored_BER /31.07.2013
Ex.2
Jud.fond: C. S. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2070/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2671/2013.... → |
|---|
