Contestaţie la executare. Decizia nr. 754/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 754/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 2798/296/2013*
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S. M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 754/R
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. R.
Judecător M. F.
Judecător G. D. S.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurentul-contestator M. S. M. PRIN PRIMAR, cu sediul în S. M., P-ța 25 Octombrie ., împotriva Sentinței civile nr. 3480 din 20 mai 2013 pronunțată de Judecătoria S. M., în contradictoriu cu intimații C. M. și C. D.,ambii dom. în S. M., ., jud. S. M., . – reprezentată prin lichidator judiciar EUROINSOLV SPRL, cu sediul în S. M., .. 10, jud. S. M., având ca obiect contestație la executare.
La pronunțarea cauzei nu se prezintă părțile.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 21 octombrie 2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de azi, când,
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3480/20.05.2013 pronunțată de Judecătoria S. M. în dosar nr._ s-a constatat decăderea intimaților din dreptul de a invoca tardivitatea completării cererii introductive în instanță și s-a respins contestația promovată de contestatorul debitor M. S. M. prin PRIMAR în contradictoriu cu intimații C. M., C. D. și .- în faliment prin lichidator EURO INSOLV SPRL, privind anularea formelor de executare silită din dosar execuțional nr.52/2013 al B. I. A. M. D., respingându-se totodată ca nedovedită cererea intimaților persoane fizice de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că titlurile executorii în cauză sunt sentința civilă nr.2481/CA/2011 pronunțată de Tribunalul S. M. și decizia nr.3360/2012-RCA a Curții de Apel Oradea, prin care pârâții . și Mun.S. M. au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților în proces C. M. și C. D..
S-a mai reținut că prin încheierea nr.567/21.02.2013 a Judecătoriei S. M. s-a încuviințat executarea silită a titlurilor de mai sus și că la data de 20.03.2013 contestatorul în cauză a efectuat plata debitului principal, prin Ordinul de plată depus în copie la fila nr.28 din dosarul execuțional, atașat la dosarul cauzei, dar că față de împrejurarea executării debitului după încuviințarea executării silite și după emiterea somației de către executorul judecătoresc, coroborat cu inaplicabilitatea în cauză, potrivit considerentelor primei instanțe, a disp.art.1 și 2 din OG nr.22/2002, rezultă că în mod corect, în opinia instanței de fond, s-a prevăzut în dosarul execuțional, cu ocazia întocmirii procesului verbal de cheltuieli, că debitorii datorează și contravaloarea cheltuielilor de executare.
Față de această stare de fapt prima instanță a apreciat ca neîntemeiată contestația la executare în cauză, fundamentată pe considerentul că, întrucât plata a fost efectuată de bunăvoie, nu s-ar datora cheltuieli de executare silită, arătându-se că a fost respectată atât procedura reglementată prin OG nr.22/2002, cât și prevederile din Codul de procedură civilă, de către creditorii persoane fizice, potrivit art.371 indice 7 Cod de procedură civilă și că în speță conduita contestatorului debitor nu se circumscrie condițiilor de existență a ipotezei legale privind plata de bunăvoie a cheltuielilor de judecată urmărite în mod silit.
Referitor la capătul de cerere a contestatorului vizând diminuarea cheltuielilor de executare, în speță a onorariului stabilit pe seama executorului judecătoresc, s-a constatat că acest onorariu se încadrează în limitele legale și că se prezintă a fi proporțional cu valoarea pricinii și cu munca depusă de executorul judecătoresc.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs în termenul legal contestatorul solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare și al anulării formelor de executare silită, reiterând argumentele expuse și în fața primei instanțe potrivit cărora plata s-ar fi realizat de bunăvoie și în consecință nu s-ar datora cheltuieli de executare silită.
Intimații, legal citați se prezintă prin av.D. C. N. și depun întâmpinare (filele nr.14-17) prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
În plan procedural se mai reține inițial contestația la executare silită a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 07.03.2013, a fost fundamentată juridic pe dispozițiile Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, și a fost soluționată în contextul acestui regim procedural.
Totuși, în fața instanței de control judiciar, la termenul de judecată din data de 21.10.2013 s-a adus în discuție incidența disp.art.3 din Legea nr.76/2012, potrivit cărora codul de procedură civilă actual se aplică numai executărilor silite începute după ., adică după data de 15.02.2013.
În consecință, față de împrejurarea că executarea silită în cauză a fost inițiată în cursul anului 2012, tribunalul a constatat că regimul juridic aplicabil este acela reglementat prin Codul de procedură civilă anterior.
Pe de altă parte, față de împrejurarea că niciuna dintre părțile din proces nu a înțeles să critice soluționarea pricinii în primă instanță potrivit dispozițiilor procedurale cuprinse într-un alt act normativ decât cel aplicabil, coroborat cu caracterul de ordine privată al unei asemenea neregularități, instanța de recurs nu a avut în vedere o eventuală incidență a disp.art.306 alin.2 coroborat cu art.304 pct.1-5 Cod de procedură civilă (1865).
Prin urmare, au fost avute în vedere fundamentele faptice ale criticilor formulate de recurent, din perspectiva dispozițiilor procedurale aplicabile speței, reținând în acest sens și poziția procesuală concordantă în privința acestui aspect exprimată în ședința publică de la termenul de judecată din data de 21.10.2013 de către reprezentanții prezenți ai părților în litigiu.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a disp.art.304 indice 1 Cod de procedură civilă, a materialului probator administrat în cauză și a reglementărilor legale în materie, în limitele investirii instanței de recurs, tribunalul apreciază soluția instanței de fond ca legală și temeinică și găsește nefondate criticile recurentului contestator prin prisma următoarelor considerente:
Referitor la argumentele aduse de către recurentul contestator în sprijinul tezei privind executarea de bunăvoie a sumelor în cauză, se reține că titlurile executorii datează din 27.09.2012 (data pronunțării hotărârii irevocabile - fila nr.2 din dosarul execuțional, atașat la dosarul cauzei), că cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc a fost înregistrată la data de 08.02.2013 (fila nr.1 idem), executarea fiind încuviințată la data de 21.02.2013, respectându-se astfel termenul legal prevăzut prin art.1 și 2 din OG nr.22/2002.
Se mai reține că în urma somației din data de 27.02.2013 a executorului judecătoresc s-a efectuat plata creanței, dar nu în termenul de o zi arătat în cuprinsul somației, ci abia la data de 20.03.2013 (fila nr.28 din dosarul primei instanțe).
În consecință, întrucât suma datorată cuprinsă în titlurile executorii în cauză nu a fost achitată după pronunțarea hotărârii irevocabile, anterior cererii de executare silită, iar în urma somației emise în cadrul executării silite nu a fost achitată în termenul prevăzut în cuprinsul respectivei somații, rezultă că achitarea debitului invocată de către contestator ca fiind efectuată de bunăvoie nu se încadrează în condițiile de existență ale acestei ipoteze, astfel cum este reglementată de normele procedurale în materie.
Pentru acest considerent tribunalul reține caracterul nefondat al criticilor structurate pe un asemenea motiv, înlăturând argumentele potrivit cărora executarea silită în cauză este de natură să greveze în mod neîntemeiat bugetul instituției recurente, reținându-se totodată, în privința raționamentului judiciar al primei instanțe asupra cheltuielilor de executare, inclusiv onorariul executoriului judecătoresc, justețea acestuia și legalitatea sa, onorariul astfel convenit încadrându-se în limitele legale stabilite prin reglementările speciale în materie și vădindu-se a fi proporționale cu volumul de muncă și dificultatea cauzei.
Prin prisma considerentelor ce preced tribunalul va respinge recursul, fără cheltuieli de judecată pentru intimați nefiind dovedite, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator M. S. M. prin PRIMAR, cu sediul în mun. S. M., Piața „25 Octombrie” nr. 1, . M., împotriva Sentinței civile nr. 3480/20.05.2013 pronunțată de Judecătoria S. M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-creditori C. M. și C. D., ambii cu dom. în mun. S. M., ., jud. S. M., și S.C. L. L. S.R.L. – în faliment, prin lichidator judiciar EUROINSOLV S.P.R.L., cu sediul în mun. S. M., .. 10, jud. S. M..
Fără cheltuieli de judecată în recurs pentru intimați nefiind dovedite.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2013.
Președinte, E. R. | Judecător, M. F. | Judecător, G. D. S. |
Grefier, C. Z. |
Red.E.R./29.10.2013.
Tehnored_VD /29.10.2013.
2 ex.
Jud.fond: S. T. N.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1885/2013.... → |
|---|
