Contestaţie la executare. Hotărâre din 30-04-2013, Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 7627/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIIZIA CIVILĂ Nr. 404/R
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. T.
Judecător T. B.
Judecător E. R.
Grefier L. D.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul C. S. cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av.B. Abigel cu sediul în Satu M., Piața Păcii, nr.5, . M., recurentul-contestator S. R. PRIN MFP PRIN DGFP SATU M. cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr.3-5, jud.Satu M., împotriva sentinței civile nr.7038/2012, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 23.04.2013, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de azi.
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7038/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, s-a respins excepția tardivității contestației la executare invocată de parat prin întâmpinare și s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr.3-5, jud. Satu M. în contradictoriu cu intimatul C. S., cu sediul procedural ales în Satu M., P-ța Păcii, nr.5, . M..
S-a respins cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată și s-a îndreptat titlul executoriu constând în procesul verbal din 10.04.2012 de la fila 21 din dosar, în sensul că a diminuat onorariul avocațial din cadrul procedurii de executare silită de la suma de 3500 lei la suma de 1.000 lei în baza dispozițiilor art.404 alin.1 C.pr.civ.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin decizia civila nr.1265/2011-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._, investită cu formulă executorie, a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reclamantul C. S. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu M. și P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost obligat să plătească reclamantei suma de 38.000 RON reprezentând daune morale.
În baza titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, ca urmare a admiterii încuviințării executării silite prin încheierea nr.1811/2012 din 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, s-a format dosarul execuțional nr. 248/2012 al Biroului Executorului K. G. V.. executorul a întocmit la data de 10.04.2012 procesul verbal de cheltuieli pentru suma derivată din hotărâri judecătorești, onorariul executorului judecătoresc si cheltuieli ocazionate cu executarea silită, respectiv somația de executare.
Prin prezenta contestație la executare, contestatoarea solicită anularea formelor de executare pentru întreaga suma specificata în procesul verbal de cheltuieli, inclusiv cele reprezentând onorariul executorului judecătoresc si cheltuielile de executare silită.
Raportat la Decizia nr.162/22.04.2003 pronunțata de Curtea Constituțională, prin care s-a statuat că, în cadrul executării silite, ca si cadrul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii, iar problema unei asemenea calități procesuale a acestuia s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. 1 Cod pr. civ, atunci când se face contestație la executare pentru motivul ca organul de executare refuza să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, ceea ce nu este cazul în prezenta speță, motiv pentru care, în mod corect, petenta în virtutea principiului disponibilității nu a înțeles să introducă în calitate de pârât Biroul executor Judecătoresc.
Mai mult, si cheltuielile de executare sunt în sarcina debitoarei legal citată în calitate de pârâtă.
Raportat la aspectul invocat de câtre contestatoare, în sensul că nu datorează cheltuielile de executare, în condițiile în care creditoarea nu a respectat termenul de 6 luni pus la dispoziția acesteia de Ordonanța nr. 22/2002, dată fiind calitatea de instituție bugetară, instanța a reținut că, potrivit dispoz.art.2 din OG nr.22/2002 modificata prin Legea 110/2007, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.”
Din interpretarea acestui text de lege rezulta evident ca debitoarea nu se poate prevala din oficiu de acest termen de 6 luni prevăzut de lege, ci doar în cadrul unor potențiale contestații la executare, unde trebuie să probeze starea de „lipsa de fonduri”, ceea ce nu a înțeles să facă; ca atare, nu se poate prevala de beneficiul prevăzut de lege decât în urma verificării condițiilor de către instanța de judecata în cadrul unei proceduri speciale.
În ceea ce privește cel de al doilea aspect invocat de către contestatoare, în sensul că cheltuielile de executare sunt nelegale, în condițiile în care creditoarea nu s-a adresat cu o cerere debitoarei anterior demarării procedurii executării silite, caz în care era posibilă îndeplinirea benevolă a obligației de către aceasta din urma, instanța a reținut că si acest aspect este neîntemeiat, în condițiile în care aceasta a opus creditoarei termenul de 6 luni din oficiu, într-un mod cu totul eronat, deși avea posibilitatea să achite suma de bani datorată imediat ce a avut cunoștința de conținutul si scadenta obligației sau, în cazul lipsei de fonduri, să formuleze în termenul legal o contestație la executare si să probeze lipsa de fonduri prin proba cu înscrisuri.
Instanța a reținut că hotărârile judecătorești sunt investite cu formula executorie, astfel că este neîntemeiat aspectul sesizat de către contestatoare. De asemenea, executorul judecătoresc a practicat un onorariu legal, nedepășind limita maximă prevăzută de lege. Or, ținând cont de vehementa cu care această instituție tergiversează executarea acestor titluri executorii prin refuzul nejustificat de plată a debitului ce-i incumbă, munca executorului judecătoresc este îngreunată si, astfel, executarea silită presupune un efort suplimentar din partea executorului judecătoresc.
În ceea ce privește apărările petentei în sensul că în conformitate cu dispozițiile art. 460, al. 4, ind.3 C.p.c. poprirea nu poate fi urmărită direct decât numai după validarea popririi întrucât hotărârea de validare a popririi este primul act de executare care se săvârșește în succesiunea acestei proceduri, instanța le-a respins de îndată ce potrivit dispozițiilor mai sus citate o eventuala cererea de validare a popririi este ulterioară adresei de poprire de la fila 27 de la dosar care este, în mod corect, primul act de executare silită în cazul executării silite prin poprire.
În ceea ce privește onorariul avocațial în cuantum de 3.500 lei conform chitanței nr. 88 din 22.03.2012 de la fila 13 de la dosar în vederea reprezentării clientului în fata B. K. G. V. raportat la dispozițiile art. 274, al. 3 C.p.c. ce prevăd posibilitatea instanței de a reduce onorariile avocaților în măsura în care sunt nepotrivit de mari în raport cu valoarea pricinii si munca îndeplinită de către avocat, precum si la starea de fapt conform căreia în cadrul procedurii executării silite avocatul a întocmit un singur act de procedura respectiv cerere de executare silita, instanța a diminuat onorariul avocațial de la suma de 3.500 lei la suma de 1.000 lei conform dispozitivului prezentei sentințe.
De asemenea, instanța a reținut că prezenta acțiune este formulată în termenul de 15 zile de la data comunicării adresei de poprire către B.R.D. în calitate de terț poprit din 15.05.2012 conform dispozițiilor art. 401, al. 1, lit. a C.p.c. de îndată ce prezenta contestație la executare este formulată la data de 01.06.2012.
În lumina celor de mai sus, instanța a reținut că actele de executare silită sunt legale în prezenta unui titlu executoriu iar contestația la executare este formulată în termen legal si ca urmare, a respins excepția tardivității contestației la executare si a admis în parte prezenta contestație la executare.
Pentru motivele de mai sus, instanța a respins și capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, ca fiind neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurentul C. S., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției tardivității cu privire la somația si procesul verbal de cheltuieli din 10.04.2012 întocmit în dosarul execuțional nr. 248/2012 de B.E.J. K. G. V., si respingerea contestației la executare formulată de contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice; cu cheltuieli de judecată.
În motivare recurentul arată că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică, prima instanță a interpretat în mod nelegal dispozițiile legale aplicabile în cauză respectiv probele din dosarul cauzei.
Precizează că prima instanță a respins excepția tardivității contestației la executare invocată și a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza art. 404 alin. 1 C.pr.civ îndreptând titlul executoriu constând în procesul verbal de cheltuieli din 10.04.2012 de la fila 21 din dosar diminuând onorariul avocațial din cadrul procedurii de executare silită. A fost respinsă cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată.
Arată că prin contestația la poprire înregistrată la Judecătoria Satu M. în 01.06.2012, contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat admiterea contestației la poprire si implicit a formelor de executare silită, a tuturor actelor de executare precum si procesul verbal privind cheltuielile de executare efectuate în dosar execuțional nr.248/2012, în privința realizării creanței de 46,331,2 lei.
Învederează că art.371 indice 7 alin.3 C.pr.civ prevede, sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin procesul verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii iar alin. 4 prevede pentru sumele stabilite..., procesul verbal constituie titlu executoriu.
De asemenea, art.404 alin.1 C.pr.civ. prevede, dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, dispune anularea ori încetarea executării înseși, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Instanța de fond, în mod nelegal a dispus îndreptarea titlului executoriu deoarece textul legal se referă la îndreptarea actului de executare, însă procesul verbal de cheltuieli nu este un act de executare, legea acordă acest caracter doar somației potrivit art.387 C.pr.civ., motiv pentru care sub acest aspect hotărârea este nelegală.
Totodată art.399 C.pr.civ. prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În cauză, arată recurentul, primul act de executare întocmit de executorul judecătoresc fiind somația si procesul verbal de stabilire a cheltuielilor din 10 aprilie 2012, fila 21, 22 din dosarul instanței de fond, comunicată cu contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, sub semnătură de primire în data de 17.04.2012, fila 23.
Raportat la data înregistrării contestației 01.06.2012 împotriva procesului verbal de cheltuieli din 10.04.2012, peste termenul prevăzut de art. 401 alin. 1 C.pr.civ. contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă..., iar lit. c) al aceluiași articol prevede debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare,...; contestația împotriva procesului verbal de cheltuieli care se comunică împreună cu somația raportat la disp.art.387, 388 C.pr.civ., este tardivă.
În subsidiar, arată recurentul, raportat la soluția instanței de fond cu privire la reducerea onorariul avocațial din faza de executare arată următoarele aspecte pentru care consideră hotărârea instanței de fond nelegală:
Potrivit Codului de procedura civilă, art. 371 indice 7 partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, iar alin. 2 dispune, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlu executoriu.
Potrivit art. 274 alin. 3 C.pr.civ. judecătorii pot să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Având în vedere valoarea creanței care urmează să fie recuperată de la intimata, consideră că onorariul stabilit si avansat de recurenta în vederea recuperării sumelor stabilite prin titluri executorii, este justificată si dovedită. Potrivit art. 132 alin. 2 onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea sau durata cazului, Mai mult, potrivit art. 134 alin. 6 din Statutul profesiei de avocat, avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite și să obțină și un onorariu de succes, cu titlu complementar.
Pe de altă parte, arată că executarea creanțelor care presupune activitatea avocatului împuternicit constă în studierea dosarului de fond si obținerea titlurilor executorii, copia legalizată a hotărârii judecătorești, consultații acordate periodic creditoarei, informarea creditoarei cu privire la executarea silită care are o durată foarte lunga având în vedere poziția adoptată de debitoarea prin opunerea cu privire la onorarea sumelor la care au fost obligate prin hotărâri judecătorești, formularea cererilor de începere a executării, urmărirea executării silite, reprezentare în fața executorului judecătoresc toate activitățile impuse între creditor si executor judecătoresc se realizează exclusiv prin intermediul avocatului respectiv reprezentare în fata instanțelor de judecată în cadrul contestațiilor la executare formulată atât de Direcția Generală a Finanțelor Publice cât si de S. Român prin Ministerul Finanțelor, inclusiv ridicarea sumelor recuperate în cadrul executării silite si predarea creditorului sub dovada de primire.
Prin reducerea onorariul avocațial, fiind prejudiciat din punct de vedere financiar recurentul, care fiind obligat, potrivit legii, să avanseze cheltuielile ocazionate de demararea executării silite, deoarece cererea înregistrată la intimată sub nr._ din 18.07.2011, prin care recurentul a solicitat achitarea pe cale amiabilă a sumelor stabilite prin titlu executoriu, fără avocat si executor judecătoresc, a rămas și în prezent fără niciun răspuns, creanța nu a fost onorată, astfel cum se susține de intimată prin contestația formulată, demararea procedurii executării silite fiind obligatoriu raportat la atitudinea pasivă a intimatei față de o hotărâre judecătorească care îi este opozabilă, buna lor credință fiind exclusă în totalitate.
Precizează că în cauza S. P. împotriva României, Curtea, reiterând jurisprudența sa anterioară, a arătat că dreptul de acces la justiție protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. Executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv. Pe de altă parte contestarea onorariilor este netemeinic, din moment ce intimata a solicitat plata sumelor stabilite prin hotărâre judecătoresc definitiv și irevocabilă printr-o simplă cerere adresata contestației. În situație în care contestatoarea ar fi onorat sumele evident nu ar fi solicitat demararea executării silite care trage si cheltuieli suplimentare care cad în sfârșit în sarcina debitorului. Subliniază faptul că obligația debitoarei de a efectua plățile a luat naștere de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, dată de la care a avut posibilitatea de a stinge datoriile pe cale amiabilă. Decizia nr. 181 din 2 martie 2006, Curtea Constituțională arată că "debitorul ar putea să-și execute voluntar și cu bună-credință obligația certă, lichidă și exigibilă constatată prin titlul executoriu, pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al titularului creanței". Curtea Supremă de Justiție, Secția comercială Decizia nr.1479 din 15 octombrie 1996 a statuat "Conform dispozițiilor art.30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat si clientul sau nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului, iar în conformitate cu art. 94 alin. 2 si 3 din Statutul profesiei de avocat, onorariul se stabilește prin negociere, fiind totodată exclusa obligația avocatului de a justifica cuantumul sumelor care i se cuvin cu acest titlu, convenite cu clientul său. De asemenea, în art. 95 din statut s-a stabilit ca reclamațiile si contestațiile privind onorariile si cheltuielile făcute în interesul clientului se soluționează potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, adică de consiliul baroului, deciziile acesteia putând fi atacate prin plângere la Comisia permanenta, a cărei soluție este definitiva.
Învederează că din examinarea acestor dispoziții din legea specială rezultă că instanța nu era îndreptățită să reducă cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul sau, care are ca finalitate, pe de o parte, prestarea asistentei juridice, iar pe de altă parte plata onorariului si, eventual, a altor cheltuieli, întrucât acestea nu pot fi stânjenite sau controlate, direct sau indirect, de niciun organ al statului. Prin urmare, în mod greșit, instanța a făcut în cauza aplicarea dispozițiilor art. 274 pct. 1 si 3 din codul de procedură civilă si a redus, prin apreciere, cheltuielile judiciar privind onorariul convenit de avocat cu clientul său.
Având în vedere dispozițiile legale invocate, recurentul arată că, contestația împotriva procesului verbal de cheltuieli este tardiv formulată, hotărârea primei instanțe, în privința îndreptării titlul executoriu diminuând onorariul avocațial din cadrul procedurii de executare silită este nelegală.
Astfel, arată că instanța de fond în mod legal în conformitate cu dispozițiile legale a respins apărările contestatorului cu privire la nelegalitatea actului de înființare a popririi.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În drept, invocă dispozițiile art.304 pct.9, art.274 Cod de procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD.SATU M. (filele 13-19), solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul ca să se dispună prin încheiere:
- în temeiul art.300 alin.2 coroborat cu art.403 alin.4 din Codul de procedură civilă, suspendarea provizorie a executării silite ce se derulează în dosar de executare nr.248/2012, până la soluționarea cererii de suspendare formulată de către instituția recurentă;
- în temeiul art.300 alin.2 din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite ce se derulează în dosar de executare nr.248/2012, până la soluționare a irevocabilă a contestației la executare;
- pe fondul cauzei, admiterea în tot a contestației la executare și pe cale de consecință anularea formelor de executării silite, a tuturor actelor de executare efectuate în dosar de executare nr.248/2012, în privința realizării creanței.
În motivare recurenta arată că nu a refuzat niciun moment punerea în executare punerea în executare a dispozitivului titlului executoriu însă creditorul C. Ș. nu a solicitat punerea în executare a acestora, adresându-se direct executorului judecătoresc K. G..
În ceea ce privește cererea de suspendarea provizorie, arată că potrivit art.6 alin.4 si 5 din OG nr.22/2002 suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni: ,,(4) Instanța sesizată potrivit alin.(1)-(3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
(5) În cazuri urgente, instanța prevăzută la alin. (4), la cererea instituției debitoare, poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare formulate potrivit alin. (4). Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. încheierea nu este supusă niciunei căi de atac."
În ceea ce privește suspendarea executării în temeiul art.403 alin.1 din Codul de procedură civilă arată faptul că în conformitate cu art.229 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ,,Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile si orice masuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ fiscal".
Prin urmare, potrivit textului lege, organele fiscale sunt scutite de plata taxelor, tarifelor, comisioanelor sau cauțiunilor pentru cererile, acțiunile si orice măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale.
Pe cale de consecință, se impune ca în temeiul art.403 alin.l din Codul de procedură civilă, să se dispună prin încheiere, suspendarea executării silite ce se derulează în dosar de executare nr.248/2012, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
Arată totodată, si faptul că potrivit art.26 alin.2 din O.M.J. Nr.760/C/22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru publicată în M.Of. Nr. 380/10.08.1999:,,Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile si acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Ministerul Public, de Ministerul Finanțelor si unitățile din subordinea acestuia, indiferent de obiectul acestora: cererile si acțiunile, precum si căile de atac formulate de alte instituții publice de interes public, indiferent de calitatea procesuală a acestora, sunt scutite de taxa judiciară de timbru atunci când au ca obiect venituri publice".
Pe fondul cauzei, arată că Biroul Executorului Judecătoresc K. G. a înaintat instituției somația precum si procesul verbal de cheltuieli emise în dosar de executare nr.248/2012, fiind somat să achite suma dispusă prin hotărârea judecătoreasca precum si cheltuieli de executare.
Învederează faptul că, potrivit art.2 din Ordonanța nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituția recurentă dispune un termen legitim de 6 luni, legiferat prin actul normativ menționat: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditoarei."
Totodată, în conformitate cu art.3 din Ordonanța nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, creditoarea are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului numai dacă acesta din urmă nu respectă termenul de plată prevăzut de lege: „În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art.2, creditoarea va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. "
Rezultă că, în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu menționate, sunt de strictă interpretare aspectele arătate, nefiind susceptibile de extrapolare la alte situații decât cele expres precizate de lege.
Nu în ultimul rând subliniază recurenta faptul că, nu este de acord cu cheltuielile reprezentând onorariu executor judecătoresc întrucât nu sunt respectate termenele prevăzute de Ordonanța nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
În acest sens prevederile Codului de procedura civilă, dispun:
Art.372 ""Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu."
Art.269 (1) "Hotărârile judecătorești vor fi investite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel."
Art.371 alin.(4) din Codul de procedură civilă, dispune: "(1) Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este investit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu si de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie.
Art.371^1 " (1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărti, dacă legea nu prevede altfel."
Așa cum reiese din dispozițiile legale menționate mai sus, în principal art.371^1 (1) din Codul de procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în acest sens creditorul C. Ș., trebuia/ era obligat să se adreseze instituției cu o cerere prin care să solicite punerea în executare a obligațiilor stabilite în titlul executoriu menționat mai sus, hotărârile judecătorești investite cu formula executorie, astfel cum dispun prevederile art.371(1) -371(4) din Codul de procedură civilă, cu respectarea termenelor prevăzute în O.G. nr.22/2002.
Potrivit prevederilor legale mai sus menționate, art.371 alin.(4) coroborate cu dispozițiile art.269 alin.(l) din Codul de procedură civilă, executarea unei hotărâri judecătorești sau a unui alt titlu executoriu (inclusiv de bunăvoie, întrucât textul de lege nu face distincție) se realizează numai dacă hotărârea/hotărârile judecătorești este investită cu formula executorie potrivit art.269 alin.l din același act normativ, deci creditoarea trebuia să se adreseze instituției cu o cerere în vederea punerii în executare a titlurilor executorii, evident anexând cererii hotărârile judecătorești investite cu formula executorie.
Pe cale de consecință, creditorul C. Ș., neîndeplinind această procedură prin solicitarea adresată către instituția recurentă de a pune în executare dispozitivul hotărârii judecătorești investit cu formula executorie, așa cum prevăd dispozițiile art.371(l) - 371(4) din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile O.G. nr.22/2002, în opinia recurentei, consideră că cheltuielile de executare, reprezentând onorar executor judecătoresc si cheltuieli de executare silită, nu sunt datorate.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc menționează că art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2001 privind executorii judecătorești și Ordinul nr. 2550/14.11.2006 cuprind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Precizează că la stabilirea nivelului maxim al onorariului executorului judecătoresc legiuitorul a avut în vedere întreaga activitate de executare silită. Procesul de executare silită cuprinde o . etape si presupune efectuarea anumitor acte de executare, respectiv emitere somație, proces-verbal de cheltuieli de executare, proces-verbal de actualizare a creanței, adresa de înființare a popririi, adresa de înștiințare a debitorului cu privire la înființarea popririi, iar în cazul valorificării bunurilor mobile sau imobile, procesul execuțional este mult mai complex: inventarierea, identificarea și evaluarea bunurilor, vânzarea la licitație publică (emiterea și publicarea anunțurilor privind vânzarea, emiterea proceselor-verbale de licitație, a actului de adjudecare etc).
Afirmația recurentei că la stabilirea nivelului maxim al onorariului executorului judecătoresc legiuitorul a avut în vedere întreaga activitate de executare silită, este pe deplin susținută de art.55 alin. 3 din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești care stipulează că: "La stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit."
Or, stabilirea unui onorariu în cuantumul solicitat este vădit disproporționată, nefiind justificată de efortul intelectual depus, complexitatea si valoarea actelor de executare sau de răspunderea pentru cele trei acte îndeplinite, respectiv somație, proces-verbal de cheltuieli și adresă de înființare a popririi, prin aceasta încălcându-se principiul echității, întrucât executarea silită are ca scop satisfacerea creanței creditorului, iar nu pedepsirea debitorului prin obligarea la plata unor cheltuieli exorbitante si nejustificate. Legiuitorul a prevăzut expres sancțiunile aplicabile debitorului în cazul refuzului îndeplinirii obligațiilor; actualizarea creanței, calcularea de dobânzi si penalități de întârziere, amenda civilă prevăzută de art.580^3 din Codul de procedură civilă.
Executarea silită nu are drept scop să atragă sume prejudiciabile pentru debitorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, grevând în mod neîntemeiat bugetul de stat.
Pe cale de consecință, chiar dacă executorul judecătoresc a stabilit onorariul la nivelul maxim prevăzut de Ordinul nr. 2550/2006, potrivit art. 37, alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 144/2007, debitorul somat care își executată obligația de îndată sau în termenul acordat de lege va fi ținut să suporte doar cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc proporțional cu activitatea depusă de către acesta, respectiv emiterea unei somații a unui proces-verbal de cheltuieli și a unei adrese de înființare a popririi.
Mai mult decât atât, astfel cum mai sus a arătat, recurenta învederează că art.55 din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2001 privind executorii judecătorești prevede expres că onorariu executorului judecătoresc trebuie să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.
Pe cale de consecință, apreciază că se impune cenzurarea onorariului executorului judecătoresc raportat la activitatea efectiv prestată de către acesta.
Referitor la onorariul de avocat menționează că potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat "avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență".
Precizează că din economia dispozițiilor mai sus invocate rezultă că înscrisul doveditor din care să reiasă angajarea unui avocat în faza executării silite, precum și întinderea obligațiilor acestuia este contractul încheiat în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 51/1995, iar nu o chitanță din care să rezulte plata unei sume de bani unui avocat de către creditor.
În condițiile în care contractul mai sus precizat nu a fost prezentat, este evident că nu se poate verifica dacă partea a fost reprezentată de un avocat în faza executării silite, precum nici identitatea dintre avocatul care a fost remunerat și cel care a reprezentat partea în faza executării silite și nici întinderea obligațiilor acestuia.
Mai mult decât atât, art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 prevede expres: „Contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu".
Or, potrivit art.372 din Codul de procedură civilă executarea silită se efectuează numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
D. urmare, includerea în cheltuielile de executare silită a unei sume cu titlu de onorariu avocat, fără ca respectiva sumă să fie stabilită printr-un contractul de asistență juridică - acesta fiind singurul înscris recunoscut de lege ca fiind titlul executoriu pentru suma cu acest titlu, s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 372 din Codul de procedură civilă.
Pe cale de consecință, apreciază recurenta că se impune admiterea contestației la executare și îndreptarea actelor de executare în sensul înlăturării onorariului de avocat.
În subsidiar, în contextul în care instanța nu ar primi criticile de nelegalitate invocate, solicită instanței să procedeze la cenzurarea onorariului avocatului raportat la activitatea efectiv prestată de către acesta.
Astfel, a arătat că în temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța, fără să intervină în contractul de asistența juridică (care produce efecte doar între creditor și apărătorul ales), are obligația de a analiza în ce măsură onorariul stabilit de creditor trebuie suportat de debitor având în vedere complexitatea cauzei și efortul concret depus de avocatul creditorului.
Solicită a se avea în vedere și faptul că prestația avocatului în fața instanțelor de judecată este mult mai complexă, presupunând asistență juridică și/sau reprezentare, precum și alocarea de timp și resurse incomparabilă cu faza executării silite în care, prestația avocatului constă în redactarea unei cereri adresată executorului judecătoresc pentru urmărirea si încasarea unei creanțe.
Or, stabilirea unui onorariu de avocat în cuantum solicitat în faza executării silite pentru redactarea adresei de învestire a executorului judecătoresc este vădit disproporționată, prin aceasta încălcându-se principiul echității, întrucât, astfel cum a arătat la pct. 2, executarea silită are ca scop satisfacerea creanței creditorului, iar nu pedepsirea debitorului prin obligarea la plata unor cheltuieli exorbitante și nejustificate. Legiuitorul a prevăzut expres sancțiunile aplicabile debitorului în cazul refuzului îndeplinirii obligațiilor; actualizarea creanței, calcularea de dobânzi și penalități de întârziere, amenda civilă prevăzută de art. 580^3 din Codul de procedură civilă.
Executarea silită nu are drept scop să atragă sume prejudiciabile pentru debitorul Ministerul Finanțelor Publice, grevând în mod neîntemeiat bugetul de stat.
Aspectele prezentate sunt susținute și de dispozițiile art. 37, alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, potrivit cărora debitorul somat care își executată obligația de îndată sau în termenul acordat de lege va fi ținut să suporte doar cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc proporțional cu activitatea depusă de către acesta, respectiv redactarea unei cereri adresată executorului judecătoresc pentru urmărirea și încasarea unei creanțe.
Pe cale de consecință, în condițiile în care nu se va dispune înlăturarea sumei cu titlu de onorariu de avocat, recurenta solicită a se proceda la cenzurarea acesteia raportat la activitatea efectiv prestată. Astfel că raportat la actele de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr.248/2012 nu se justifică un onorariu în limitele maxime prevăzute de lege.
În ceea ce privește punerea în executare a hotărârii judecătorești, recurenta arată că instituția nu a refuzat niciun moment punerea în executare, însă creditorul C. Ș., nu a solicitat punerea în executare a acestora.
În același sens, supune atenției si prevederile art.139 Cod procedură fiscală veniturile bugetului general consolidate nu pot fi urmărite de niciun creditor: ,,impozitele, taxele, contribuțiile si orice alte venituri ale bugetului general consolidate nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanțe în cadrul procedurii de executare silită".
Așadar, arată că legiuitorul a impus dispoziții derogatorii de la dreptul comun în materie de executare silita, iar operațiunea demarata de executor vizează eludarea dispozițiilor legale prohibitive si derogatorii ale art.139 Cod procedura fiscala, iar virarea sumei de bani în contul B. K. G. nu reprezintă plata creanței datorate bugetului de stat.
În lumina celor ce preced, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, invocă dispozițiile legale menționate în cuprinsul cererii de recurs.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
a) În ceea ce privește recursul recurentului C. Ș.:
Recurentul critică – întemeiat – soluția primei instanțe, privind respingerea excepției tardivității în ceea ce privește atacarea procesului-verbal privind cheltuielile de judecată din dos. execuțional nr.248/2010 al B. K. G., însă, acest motiv nu poate fi totuși primit pentru a respinge ca tardivă contestația privind procesul-verbal de cheltuieli, cu efectul menținerii cheltuielilor stabilite de executor. Aceasta deoarece, în privința acestor cheltuieli, între părți, s-a pronunțat Decizia nr.844/2012, prin care s-au redus cheltuielile de executare, mai exact onorariul executorului judecătoresc, la 815 lei, statuare care se impune cu puterea lucrului judecat (sub aspectul pozitiv) și în prezenta cauză.
Mai departe, în subsidiar, în recurs se critică diminuarea de către prima instanță a onorarului avocațial stabilit în cadrul executării silite.
Acest motiv nu poate deasemenea primit, deoarece, în contestația la executare formulată, nivelul acestui onorar nu a constituit motiv distinct de contestație, astfel încât, reducând, deși anularea tuturor actelor de poprire s-a respins, prima instanță s-a pronunțat ultra petitia, ceea ce nu poate fi criticat pe calea recursului (art.2812a din C.pr.civ.).
b) În ceea ce privește recursul Statului Român:
Motivele de recurs care stau la baza cererii de anulare a actelor de executare silită sunt nefondate.
Astfel, este cu totul eronat ca dispozițiile art.3711 alin.1 din C.pr.civ., să fie interpretate în sensul că executarea silită nu poate fi demarată, înainte ca, creditorul să solicite în scris de la debitor plata creanței, iar pentru a beneficia de termenul de grație prevăzut de art.2 din O.G. nr.22/2002, este necesar să se dovedească lipsa fondurilor, probațiune omisă în cauză.
În ceea ce privește onorariul executorului, sunt pe deplin valabile considerentele mai sus arătate, privind puterea lucrului judecat.
În fine,în privința reducerii de către prima instanță a onorarului avocațial, aceasta este deasemenea nefondată, deoarece, întrucât prima instanță a redus și l-a stabilit legal și echitabil (Astfel cum s-a statuat constant în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea spre exemplu cauzua T. împotriva României), cheltuielile de judecată într-un proces civil (inclusiv în etapa executării silite), trebuie să aibă, între altele, un caracter rezonabil); deasemenea, cererea privind „înlăturarea” onorarului avocațial pentru lipsa titlului executoriu, în ceea ce-l privește, nu poate fi primită, fiind formulată prima dată, direct, în fața instanței de recurs.
În temeiul art.274 alin.1 din C.pr.civ., instanța va respinge ca nefondată cererea recurentului C. Ș. privind acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul recurentului C. S., cu dom.pr.ales la C..av.B. Abigel, cu sediul în Satu M., P-ța Păcii, nr.5, . M. împotriva sentinței civile nr.7038/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Satu M. în contradictoriu cu intimatul S. ROMÂN prin D.G.F.P. SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr.3-5, jud.Satu M..
Respinge ca nefondat recursul recurentului S. ROMÂN prin D.G.F.P. SATU M. împotriva sentinței civile nr.7038/2012 în contradictoriu cu intimatul C. S..
Respinge ca nefondată cererea intimatului C. S. privind acordarea de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 30.04.2013.
Președinte, T. T. | Judecător, T. B. | Judecător, E. R. |
Grefier, L. D. |
Red.T.T./03.06.2013.
Tehnored_VD /04.06.2013.
2 ex.
Jud.fond: C. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1377/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2575/2013.... → |
|---|
