Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2872/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2872/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 2855/83/2013
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2872/D
Ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R.
GREFIER D. F. U.
Din partea Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul Satu M. se prezintă d-l procuror M. D..
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamanta S. A., cu dom. ales în Satu M., .. 47, jud. Satu M., CNP_, în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu dispozițiile art. 104 pct. 13 din H.C.S.M nr. 387/2005.
La a doua strigare a cauzei nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la al doilea termen de judecată, în fond. Cauza s-a amânat în vederea dezbaterii fondului.
Instanța reține că la termenul anterior, reclamantul s-a prezentat în sală, dar nu a depus concluzii scrise, cauza a fost amânată în vederea dezbaterii fondului. De asemenea amintește că la termenul anterior a invocat prevederile art. 14 alin. 6 C.pr.civ., apreciind că sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 12/_ a ÎCCJ. Constată că pârâtul nu a depus întâmpinare, delegație sau mandat de reprezentare.
Instanța, în baza art. 244 C.pr.civ, deschide etapa dezbaterii fondului procesului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, invocă tardivitatea introducerii cererii, apreciind că instanța nu poate onora pretențiile reclamantului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii principale.
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță sub dosar cu nr. de mai sus, la data de 02.04.2013 (fila nr. 1), reclamantul S. A. a chemat în judecată în calitate de pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri bănești, daune morale rezultate din încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești pentru persoana victimă a încălcării, în condițiile art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009, apreciind că se cuvine repararea prejudiciului moral suferit, prin acordarea compensației bănești solicitate.
Pârâtul, legal citat nu se prezintă și nu depune întâmpinare, instanța reținând că un exemplar din acțiunea principală și înscrisurile anexe au fost comunicate pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Se mai reține că în ședința publică de la termenul de judecată din data de 06.09.2013 reprezentantul Ministerului Public a invocat pe cale de excepție prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune al părții reclamante, excepție pe care instanța urmează însă a o înlătura, din perspectiva dispozițiilor art. 2512 și ale art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare (dispoziții procedurale de imediată aplicare, spre deosebire de acelea care reglementează regimul juridic al prescripției sub aspectul termenelor, ori al cauzelor de întrerupere și de suspendare a cursului acesteia, în privința cărora sunt incidente dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil).
În schimb, instanța a adus în discuția părților, încă de la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, acela din data de 21.06.2013 (fila nr. 23), incidența în cauză a dispozițiilor Deciziei nr. 12/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (publicată în Monitorul Oficial nr. 789/07.11.2012) pronunțată într-un recurs în interesul legii în această materie, precum și forța obligatorie a unei atare decizii.
Se reține în acest sens, de către instanță, că prin Decizia nr.12/19 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 14/2011 s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și s-a stabilit că „urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial”,reținândși caracterul obligatoriu al acestei decizii în urma publicării în Monitorul oficial.
Instanța de judecată mai reține, tot ca un aspect prejudicial, împrejurarea că între timp a fost soluționat un recurs în interesul legii, vizând tocmai sfera de aplicare a disp. art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009.
În acest sens, prin Decizia nr.15/12 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 12/2012, s-a -a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a statuat în sensul că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, deportarea și prizonieratul în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009”, instanța reținând totodată caracterul obligatoriu al acestei decizii în urma publicării în Monitorul oficial nr. 837/12.12.2012, din perspectiva disp. art. 3307 alin.4 din Codul de procedură civilă.
Față de împrejurarea că în speță, măsura administrativă în privința căreia se invocă un caracter politic a fost inițiată anterior datei de 6 martie 1945, instanța urmează a da eficiență normelor procedurale evocate și în consecință va respinge acțiunea promovată, conform dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea principală în justiție înaintată de reclamantul S. A., dom. în mun. Satu M., .. 47, jud. Satu M., CNP_, împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. București, ., Sector 5, cod poștal_, având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata către reclamant a sumei de 20.000 euro reprezentând daune morale fundamentate pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 cu modificările ulterioare.
Fără cheltuieli de judecată pentru pârât, nefiind solicitate.
Cu drept de a promova calea de atac a apelului, în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Tribunalul Satu M..
Pronunțată în ședința publică din data de 06 septembrie 2013.
Președinte, E. R. | ||
Grefier, D. F. U. |
Red: E.R./03.10.2013
Tehnored: D.F.U./03.10.2013
5 ex. – ..cu: S. A., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, P. de pe lângă Tribunalul Satu M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 146/2013. Tribunalul SATU MARE | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2481/2013.... → |
|---|
