Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2889/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2889/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 9617/83/2011
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ NR 2889/D
Ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R.
Grefier D. F. U.
Din partea Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul Satu M. se prezintă d-l procuror M. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta C. A. I., reclamantul E. C. G., și reclamantul E. V., toți cu domiciliul procedural ales în Satu M., . nr. 10, .. Satu M., în contradictoriu cu S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, jud. Ilfov.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu dispozițiile art. 104 pct. 13 din H.C.S.M nr. 387/2005.
La a doua strigare a cauzei nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza are ca obiect despăgubiri Legea 221/2009.
Cauza se află la al cincilea termen de judecată, în fond, fiind amânată pentru ca reclamanții să facă demersuri pentru obținerea sentinței penale de condamnare cu caracter politic a antecesorului acestora.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, față de neîndeplinirea măsurilor dispuse prin încheierea de ședință din data de 20.06.2013, de a depune hotărârea judecătorească de condamnare, în temeiul art. 103 C.pr.civ dispune decăderea din proba încuviințată. De asemenea constată că din fișa matricolă penală (fila 37 din dosar) reiese că reclamantul E. D. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de sabotaj.
Instanța, raportat la motivul condamnării reține dispozițiile art. 1 al.2 lit. f din Legea nr. 221/2009. reține proba cu hotărârea de condamnare ca nefiind utilă soluționării prezentei cereri, față de puterea probantă a fișei matricole penale de mai sus. Totodată reține că prin precizarea la acțiune s-au solicitat măsuri reparatorii cu privire la anumite terenuri pentru care reclamanta trebuiau să întreprindă personal demersuri la Primăria Păulești dar nu s-a dovedit de către reclamantă că terenurile de pe teritoriul comunei Păulești au fost confiscate sau preluate în alt mod de stat, astfel că nu poate verifica aplicabilitatea Legii 221/2009, astfel că va constata decăderea reclamantei din proba privind dovada preluării abuzive a respectivelor terenuri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune la admiterea în parte a acțiunii, strict în ce privește caracterul politic al condamnării.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA,
DELIBERÂND:
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la instanță sub dosar nr. de mai sus, reclamanții C. A., E. C. G. și E. V., au chemat în judecată pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligat acesta din urmă la plata către reclamant a sumei de 100.000 Euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat de bunicul matern al reclamanților, def. E. D., prin condamnarea cu caracter politic dispusă față de acesta din urmă, în condițiile Legii nr.221/2009, prin sentințele penale nr.592/1952 și respectiv nr. 375/1952, pronunțate de Curtea Militară Oradea.
Totodată reclamanții solicită obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor confiscate în mod abuziv de la bunicul matern al acestora, prin condamnările de mai sus, contravaloare pe care o precizează la nivelul sumei de 50.000 lei Ron, reprezentând contravaloarea terenului extravilan de 9 ha, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul, legal citat, nu se prezintă, însă depune întâmpinare (filele 11-14) prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților, motivând în fapt că în urma pronunțării Deciziei nr. 1354/2010 și nr. 1358/2010 ale Curții Constituționale, prin care s-a statuat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009, solicitarea reclamanților cu privire la daunele morale a rămas fără temei legal, fără ca pârâtul să se pronunțe ulterior asupra celorlalte capete de cerere ale reclamanților.
Analizând actele și lucrările de la dosar instanța reține în fapt următoarele:
După cum rezultă din cuprinsul Fișei matricole penale nr._ /951 din 22 decembrie 1951 eliberată de Penitenciarul Oradea și depusă în copie de către reclamanți (filele nr. 3-4), bunicul matern al reclamanților (având în vedere actele de stare civilă depuse la dosar - filele nr. 15-22), def. E. D. (născ. 23.11.1887, dec. 28.03.1975) a executat o pedeapsă privativă de libertate la unitatea de deținere menționată, pentru săvârșirea infracțiunii de sabotaj, prevăzută și pedepsită de art. 2 din Decretul nr. 183/1949, constând în aceea că nu a predat la stat cota de cereale aferentă anului agricol 1950, condamnările în cauză fiind dispuse prin Sentința penală nr. 375/1952 și respectiv Sentința penală nr. 592/1952 pronunțate de Curtea Militară Oradea (fila nr. 4).
Față de cele de mai sus instanța constată că, raportat la disp.art.1 alin.2 lit.f din Legea nr.221/2009 cu modificările ulterioare, potrivit cărora „constituie de drept condamnări cu caracter politic pronunțate pentru faptele prevăzute în: … Decretul nr. 183/1949 …”, condamnarea dispusă față de bunicul matern al reclamanților se prezintă a întruni condițiile legale pentru recunoașterea caracterului politic al acesteia.
În ce privește legitimarea procesuală activă pentru constatarea caracterului politic al respectivei condamnări instanța reține că, pe de o parte aceasta revine oricărei persoane interesate și că este imprescriptibilă, după cum rezultă din disp.art.4 alin.4 din Legea nr.221/2009 cu modificările ulterioare.
În ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri tribunalul reține că potrivit disp.art.5 alin.1 din legea de mai sus ele pot fi formulate, după decesul persoanei care a suferit condamnarea, de către descendenții săi până la gradul al II-lea inclusiv, astfel încât raportat la actele de stare civilă depuse de reclamant, va reține legitimarea procesuală activă a acestora.
Referitor la despăgubirile morale solicitate, în cuantum de 100.000 Euro, tribunalul reține că în urma pronunțării Deciziei nr.12/19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite (publicată în Mon.Of.789/07.11.2011), s-a reținut că pentru litigiile nesoluționate definitiv până la data publicării Deciziilor nr.1358/2010 și nr.1360/2010 ale Curții Constituționale, nu mai pot institui temei juridic disp.art.5 alin.1 lit.a Teza I din Legea nr.221/2009 pentru acordarea unor asemenea despăgubiri pentru prejudiciul moral, decizia având un caracter obligatoriu în temeiul disp.art.330 indice 7 alin.4 Cod de procedură civilă.
De asemenea, în ce privește despăgubirile materiale solicitate de către reclamanți, reprezentând contravaloarea terenului extravilan de 9 ha deținut de antecesorul acestora, teren identificat conform extrasului CF nr. 544 Hrip, jud. Satu M., sub nr. top. 1474/6 și 1474/1 (fila nr. 25), se constată că acesta figurează ca fiind cumpărat în anul 1928 de către E. D., fără însă a se face dovada pretinsei confiscări cu caracter politic, ori a vreunei preluări abuzive de către S. R., și nedovedindu-se nici eventuala inițiere de către reclamanți a procedurii specifice din legislația reparatorie în materie, în speță pe calea procedurii reglementate prin Legea nr. 247/2005 ori prin Legea nr. 10/2001, pentru restabilirea dreptului de proprietate în natură, în privința acestui teren, instanța făcând aplicarea în această privință, după acordarea repetată a unor termene de judecată în acest sens, a dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă (1865).
Prin prisma considerentelor ce preced tribunalul va admite în parte acțiunea reclamantului, constatând caracterul politic al condamnării în cauză și apreciind că prin această constatare se realizează, cel puțin în parte, o reparație a prejudiciului moral astfel suferit, respingând însă solicitarea de acordare a despăgubirilor bănești pentru prejudiciul moral-afectiv, fără cheltuieli de judecată nefiind dovedite, conform dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanții C. A., E. C. G. și E. V., toți trei cu dom. procedural ales la sediul profesional al C.. Av. B. L., în mun. Satu M., . nr. 10, .. Satu M., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. București, ., Sector 5, și în consecință:
Constată caracterul politic al condamnărilor la pedepsele de 2 (doi) ani și de un an închisoare, dispuse față de antecesorul bunic patern al reclamanților, def. E. D. (dec. 28.03.1975), prin Sentința penală nr. 375/1952 și respectiv Sentința penală nr. 592/1952 pronunțate de Curtea Militară Oradea, pentru săvârșirea infracțiunilor de sabotaj, prevăzute și pedepsite de art. 2 din Decretul nr. 183/1949.
Respinge restul capetelor de cerere formulate de reclamanți.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 06 septembrie 2013.
Președinte, E. R. | ||
Grefier, D. F. U. |
Red: E.R./30.09.2013
Tehnored: D.F.U./30.09.2013
7 ex. – .. cu: C. A., E. C. G., E. V., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, P. de pe lângă Tribunalul Satu M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 906/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1717/2013.... → |
|---|
