Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2827/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2827/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 1185/83/2013
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr. 2827/D
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Grefier I. B.
Ministerul Public este reprezentat de domnul M. D., în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile înaintată de reclamantele S. M., O. M., O. M., cu domiciliul ales în Satu M., P-ța 25 Octombrie, ., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanta O. M. personal, lipsă fiind restul părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că, procedura de citare este legal îndeplinită față de părți iar cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 4 alin. 4, din Lg. 221/2009.
Prin serviciul de registratură al instanței la data de 19.04.2013, pârâta a depus întâmpinare, care a fost comunicată reclamanților la data de 18.06.2013.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită față de părți, cererea fiind scutită de timbraj.
În considerarea dispozițiilor art. 159 1 C.proc. civ, instanța verifică din oficiu competența, și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 1 alin. 1, art. 2 alin 2 și art. 6 alin. 1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară; art. 4 alin. (4), art. 5 alin (1), din Legea nr. 221/2009, precum și potrivit prevederilor art. 2 pct. 4 C.p.civ.
În baza art. 103 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, se constată că există alte cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect,acțiune înregistrată sub dosar nr._, soluționată prin
sentința civilă nr. 2655/D/14.06.2013, respectiv_ soluționată prin sentința civilă nr. 3498/D/28.10.2011 .
Instanța constată că la dosar există depuse doar acte de stare civilă, nefiind depuse înscrisuri din care să rezulte confiscarea averii.
Reclamanta arată că, o parte din teren a fost restituit în temeiul legii 18/1991, însă a fost confiscată întreaga avere. A depus încă un dosar după un alt antecesor, iar înscrisurile au fost anexate în acel dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, învederează instanței că nu formulează cereri de probațiune. Invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, rap.la art. 4 din Lg. 221/2009, acțiunea a fost introdusă după expirarea termenului de trei ani prevăzut de textul de lege mai-nainte amintit.
Instanța în baza art. 4 alin. 4 din Lg. 221/2009 va aprecia dacă acțiunea este imprescriptibilă și dacă caracterul politic al deportării poate fi invocat de orice parte sau de partea care a suportat măsura sau numai de persoana care a făcut obiectul măsurii administrative. Ia act de poziția exprimată și în temeiul art. 137 alin. 2 C.pr.civ., unește excepția invocată cu fondul, acordând cuvântul în cadrul dezbaterii prezentei pricini, cu precizarea că până la pronunțare se vor efectua verificări cu privire la dosarele nr._ și_ .
Reclamanta lasă la aprecierea instanței excepția invocată, solicită admiterea acțiunii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției invocate și de respingere a acțiunii, privind acordarea de daune morale, ținând seama de Deciziile Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009 precum și de Decizia nr.12 în dosarul nr.14/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că nu există un temei legal pentru acordarea despăgubirilor pretinse.
În baza art. 150 C.pr.civ., instanța găsește pricina lămurită, declară închise dezbaterile, urmând să se pronunțe asupra excepției invocată, odată cu fondul cauzei.
INSTANȚA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță sub dosar cu nr. de mai sus, reclamantele S. M., O. M., O. M., au chemat în judecată în calitate de pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri bănești, daune morale rezultate din încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești pentru persoana victimă a încălcării, în condițiile art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009, apreciind că se cuvine repararea prejudiciului moral suferit, prin oferirea compensației bănești solicitate.
Pârâtul, legal citat, nu se prezintă, însă depune întâmpinare, instanța reținând că un exemplar din acțiunea principală și înscrisurile anexe au fost comunicate pârâtului Ministerul Finanțelor Publice odată cu citarea realizată pentru primul termen de judecată, conform art.114 indice 1 alin.2 Cod de procedură civilă. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul solicită în principal respingerea acțiunii ca prescrisă și în subsidiar respingerea ei ca neîntemeiată și nelegală, invocând împrejurarea că, în opinia pârâtului, cererea reclamantului a fost promovată ulterior termenului de 3 ani, prev.de art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, precum și faptul că prejudiciul cauzat victimei măsurii administrative cu caracter politic a fost deja reparat integral prin Decretul - Lege nr. 118/1990 și respectiv prin O.U.G. nr. 214/1999, precum și pronunțarea, între timp, a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1354/2010 precum și a Deciziei nr. 12/2011 pronunțată într-un recurs în interesul legii în această materie de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de sentința civilă nr.3498/D/28.10.2011 a Tribunalului Satu M., irevocabilă prin decizia civilă nr.128/R/11.01.2013 a Curții de Apel Oradea, cea de a doua cauză din dosarul de față nu mai poate fi primită, întrucât există autoritate de lucru judecat în raport de prima hotărâre evocată, considerent pentru care, în baza art.137 Cod proc.civ., tribunalul a admis excepția și a respins acțiunea.
Cât privește invocarea abuzului măsurii administrative de confiscare a averii prin cuprinderea pe lista de chiaburi a antecesorului reclamantelor, observăm că acțiunea este prescrisă față de data înregistrării (01.02.2013), astfel că și pe acest considerent soluția de respingere este justificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge cererea formulată de reclamantele S. M., O. M., O. M., toți cu domiciliul procedural în Satu M., P-ța 25 Octombrie, ., jud.Satu M., împotriva pârâtului S. R. reprezentant prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, ., având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziției Legii nr. 221/2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 28.06.2013.
Președinte, I. M. C. | ||
Grefier, I. B. |
Red.I.M.C./10.07.2013
Tehnored_BI /10.07.2013
Ex.7
-..cu: S. M., O. M., O. M., S. R. prin MFP București, P. de pe lângă Tribunalul Satu M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2257/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2830/2013.... → |
|---|
