Fond funciar. Decizia nr. 318/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 11352/296/2011*
Dosar nr._/296/2011*Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 318/R
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. S.
Judecător M. F.
Judecător E. R.
Grefier M. B.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SATU M., cu sediul în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr. 1, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 8888/19.10.2012 a Judecătoriei Satu M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. I., cu dom. proc. ales la C.. Av. C. V., situat în Satu M., .. 5/1, jud. Satu M., și intimata-pârâtă C. C. PT. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR BÂRSĂU, cu sediul în Bârsău, jud. Satu M., având ca obiect fond funciar - disjuns din dosar nr._ .
La pronunțare nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18.03.2013, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de 25.03.2013, ulterior la data de azi, când;
INSTANȚA
deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 8888/19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă cererea formulată de petentul-reclamant, C. I., în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. LOCALĂ de fond funciar BÂRSĂU și C. JUDEȚEANĂ SATU M. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și în consecință:
S-a dispus anularea Hotărârii nr. 13/28.02.2011 emisă de intimata-pârâtă de ordin II - C. JUDETEANĂ constituită în baza Legii nr. 18/1991 Satu-M..
Intimata-pârâtă de ordin II - C. JUDETEANA constituită în baza Legii nr. 18/1991 SATU M. a fost obligată la validarea suprafeței de_ mp, teren cu vegetație forestieră, din CF 1229 Bârsăul de Sus, de sub top 345, respectiv nr. top. 6606/1, 6606/2, 6607, 1875, 6608 și 6609 pe planul cu puneri în posesie, având corespondent în CF_ Bârsăul de Sus, parte din top nr. 345/1, 345/2, 345/3, 345/5 și 345/6, la locul numit ”P.”,conform expertizei efectuată în cauză de exp.ing.D. V..
Pârâta C. LOCALĂ de fond funciar BÂRSĂU, a fost obligată să întocmească documentația tehnică necesară și să procedeze la punerea în posesie a petentului-reclamant, cu imobilul-teren cu vegetație forestieră în suprafață de_ mp, reconstituită petentului, conform celor de mai sus.
Intimatele-pârâte, respectiv C. LOCALĂ BÂRSĂU și C. JUDETEANA SATU M. de fond funciar, au fost obligate să emită în favoarea petentului, titlul de proprietate, aferent suprafeței de_ mp, teren cu vegetație forestieră, pe vechiul amplasament denumit. „P.”.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru accelerarea judecății în materia restituirii proprietăților funciare (Titlul XIII din Legea nr. 247/2005) și evitarea tergiversării judecării dosarului, datorită complexității procedurii de citare a unui număr mare de petenți, instanța a dispus disjungerea cauzei.
Potrivit cererii depuse și înregistrate la C. locală de fond funciar Bârsău, sub nr. 39/01.09.2005 (fila 6 dosar fond), petentul C. I., în calitate de succesor al defunctei C. A., a solicitat restituirea suprafeței de 0,80 ha, teren situat în localitatea Bârsăul de Sus, invazie forestieră, cuprins în amenajamentul silvic. În baza proceselor verbale ale Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate și a anexelor acestora vizate de către Ocolul Silvic, aferent, comisia locală a înaintat dosarul către C. Județeană Satu M. în vederea validării propuse prin anexa 37.
Prin adresele nr. 530/18.01.2011, nr. 568/20.01.2011 și nr. 569/20.01.2011, C. comunală Bârsău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat comisie județene validarea dreptului de proprietate conform Anexei 37, cu 12 poziții, pentru suprafața de 0,80 ha teren cu vegetație forestieră. Solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost susținută în calitate de (moștenitor) a numitei C. A..
Actele de stare civilă (certificat de naștere, certificat de căsătorie a numitului Bozântan G., certificat de deces a numitei Bozântan A. (filele 20-24 dosar fond), atestă starea civilă și antecesorii petentului C. I..
Din cuprinsul Tabelului nominal, anexa nr. 37, la regulament (filele 38-39 dosar fond), rezidă conform Legii nr. 1/2000, foștii proprietari și moștenitorii acestora, persoane fizice, pentru care se propune validarea, în vederea reconstituirii, conform prevederilor legale dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră.
Din cuprinsul declarației date (fila 48), rezultă solicitarea numitului O. G. să ia în considerare actul de proprietate nr. 31.
Depoziția martorului O. Longhin (fila 55 dosar fond), relevă că din copilărie știe că terenurile familiilor se învecinau și erau situate în zona numită „Țicleaua”; șie că partea arabilă, a fost folosită din totdeauna de numita C. A.; se subliniază că inițial terenul era arabil, însă ulterior au crescut tufișuri (invazie forestieră), iar pădurea mare și . învecinează efectiv cu parcelele deja retrocedate, nefiind niciodată vreo delimitare prin șanț, între pădure și invazia forestieră.
Prin solicitarea de validare, petentul a făcut dovada calității de moștenitor și cea a calității de proprietar a autorului său, care în lipsa înscrierii dreptului de proprietate în CF, era cunoscut și recunoscut de vecinii de mejdă ca fiind proprietar.
Ignorând notorietatea calității de succesor a petentului, comisia județeană a emis Hotărârea nr. 13/2011 de invalidare pe motiv că nu s-ar fi făcut dovada dreptului pretins cu acte de proprietate și respectiv că nu ar fi făcut dovada calității de moștenitor față de autor, care din perspectiva comisiei, era persoana înscrisă în cartea funciară și nu persoana indicată a fi fost beneficiarul reformei agrare neînscris în CF; ori, în aplicarea legii, comisia județeană trebuia să dispună completarea dosarelor cu actele constatate lipsă și nu să le respingă pe considerente ce ulterior ar fi putut fi dovedite.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea 1/2000: „La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege...; În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea. Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, făgăduind dreptul de proprietate”.
Prevederile art. 9 și 11 din Legea nr. 18/1991, privind fondul funciar, dispun imperativ condiționarea reconstituirii dreptului de proprietate de existența unei cereri depuse în termen de vechiul proprietar sau de moștenitorii acestuia, cu privire la un teren preluat în CAP sau de Stat și de existența actelor de proprietate, cărți funciare, cadastru, sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
În speța pendinte, instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 45 din Legea nr. 18/1991, care dispun: „Persoanele fizice sau, după caz, moștenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetație forestieră...și fânețe împădurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie".
Din cuprinsul documentelor de atestare istorică, ., este o localitate ce nu a fost cooperativizată, locuitorii acesteia fiind proprietarii terenurilor agricole și fânețelor, așa cum acest regim juridic de proprietate a fost consfințit, în parte, de cutumă și, în parte, de înscrierile succesive de carte funciară de-a lungul celor 500 de ani de atestare istorică a acestei colectivități.
Imobilul-teren în speță, numit „P.”, a fost deținut de familia petentului de-a lungul vremurilor, dobândit în sistemul tranzacțional specific zonei, de la vechii proprietari, iar identificarea topografică și funciară a acestui teren s-a făcut indicându-se categoria de folosință rât. Terenul cu destinație de pășunea trecut în proprietatea Statului Român fără titlu, fiind ulterior împădurit.
În cauză, s-a încuviințat și efectuat expertiză de specialitate, de ing.topo D. V., conform căreia terenul din CF_ Bârsău, are categoria de folosință pădure rezultată fie din vegetație forestieră sau extinderea vegetației forestiere pe terenul proprietatea petentului, evenimente ulterioare instaurării regimului comunist în România, fapt ce a făcut imposibilă exercitarea atributelor dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren invadată sau împădurită. Statul nu poate justifica un drept de proprietate asupra acestui imobil-teren, neputând opune o probă mai puternică a dreptului său asupra acestui teren, deoarece, fiind vorba de o invazie forestieră sau de o împădurire ulterioară, exercitarea dreptului de proprietate a Statului asupra acesteia s-a realizat prin forța contextului legislativ, acela ce reglementa dreptul exclusiv al Statului asupra vegetației forestiere.
Pe considerentele de mai sus, instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 261 C.proc.civ., art. 6 din Legea nr. 1/2000 și art. 9 și art. 11 din Legea nr. 18/1991, privind fondul funciar, a admis plângerea conform dispozitivului Sentinței civile nr. 8888/2012.
Împotriva sentinței cu nr. de mai sus, pârâta C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 SATU M., a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii atacate și judecând cauza în fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea Hotărârii nr. 13/2011 ca temeinică și legală, pentru următoarele motive:
Recurenta consideră că instanța de fond interpretând greșit legea a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 1/2000 și art. 9 și art. 11 din Legea nr. 18/1991, admițând cererea formulată de reclamantul C. I.. Ca urmare a acestui fapt, instanța de fond a dispus anularea Hotărârii nr. 13/2011 adoptată de C. Județeană Satu M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a obligat-o pe aceasta la validarea și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 132.993 mp teren cu vegetație forestieră.
De asemenea, recurenta consideră că prin Hotărârea nr. 13/28.02.02.2011, în mod corect a invalidat propunerile de validare înaintate de C. locală Bârsău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru lipsa actelor doveditoare, întrucât potrivit art. 9 alin. 4 din Legea nr. 18/1991, republicată, modificată și completată, coroborat cu art. 11 alin. 2, 3 și 4 din Regulament (aprobat prin HG nr. 890/2005), la cererea le reconstituire a dreptului de proprietate trebuie să se anexeze copii ale actelor doveditoare ale proprietății sau declarații ale martorilor, copii de pe înscrisurile doveditoare a calității de moștenitor: certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească, certificat de naștere, certificat de deces al autorului etc. și declarația prevăzută de art. 10 lin Legea nr. 18/1991.
Dovada calității de moștenitor, în conformitate cu prevederile art. 13 din lege, poate fi făcută cu: certificatul de moștenitor, certificatul de calitate de moștenitor, testamentul, actele de stare civilă și orice alte mijloace de probă admise de lege. Dacă nu face dovada calității de moștenitor potrivit certificatului de moștenitor sau a certificatului de calitate de moștenitor, dovada unei asemenea calități se poate face numai cu acte de stare civilă, iar starea civilă se dovedește numai cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum și cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora și nu prin notorietate așa cum menționează instanța de fond.
Intimatul reclamant a formulat cerere, în nume propriu, solicitând reconstituirea unei suprafețe de teren forestier, în suprafață de 8,94 ha - moștenire după C. A.. Cererea a fost depusă în termen la C. locală Bârsău, în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Recurenta menționează faptul că această cerere nu este însoțită de acte doveditoare pertinente, autentice, verosimile și concludente în vederea dovedirii calității de moștenitor a persoanei deposedate, a gradului de rudenie cu persoana deposedată, ori dovada proprietății, conform prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, deși C. județeană de fond funciar Satu M. a solicitat completarea dosarelor cu actele lipsă, în repetate rânduri.
Din actele depuse la dosar de către solicitant, rezultă că acesta nu face dovada proprietății nici cu înscrisuri încheiate în formă autentică și nici cu înscrisuri încheiate sub semnătură privată, așa cum este prevăzut de art. 9 alin. 4 din Legea nr. 18/1991.
Legea cere întrunirea în mod cumulativ a două condiții: existența unui act primar de proprietate și existența liberă a amplasamentelor solicitate. Cerința ca amplasamentele să fie libere trebuie să fie întrunită la data formulării cererii de reconstituire.
Regula instituită de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, se aplică atât pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă, cât și în cazul terenurilor cu destinație forestieră, fiind necesar ca între persoana care apare titulară a dreptului de proprietate și persoana ce a fost deposedată să existe identitate. Dacă nu există o astfel de identitate, recurenta consideră că persoana solicitantă trebuie să dovedească faptul că persoana care a fost deposedată dobândise terenul, despre care se face referire în actele primare de proprietate. Actele primare invocate, trebuie să fi fost îndeplinite potrivit condițiilor impuse de legea din momentul întocmirii lor.
Conform art. 6 alin. 1^3 din Legea nr. 1/2000, dovada proprietății terenului revendicat se va face cu condiția ca martorii audiați să fie proprietari vecini sau moștenitori ai proprietarilor vecini pe toate laturile terenului. Dovada faptului că martorii sunt proprietari vecini se va face cu actele de proprietate (fie acte primare de proprietate, fie acte de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar).
Astfel prin sintagma de „titluri de proprietate" legiuitorul a avut în vedere acte juridice - instrumentum probationem - care atestau încheierea valabilă a unor acte juridice - negotium juris, acte care au fost încheiate cu respectarea condițiilor de fond și a condițiilor de formă, cerute ad validitatem, fapt ce nu exclude, dar nici nu impune ca dovadă cartea funciară, cu tot ceea ce cuprinde aceasta.
Simpla posesie exercitată asupra terenului oricât ar fi de îndelungată, nu este de natură a face dovada dreptului de proprietate în lipsa actelor primare de proprietate. În lipsa înscrisurilor doveditoare, dovada proprietății va putea fi făcută cu martori, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative: reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe fostul amplasament; și martorii sunt proprietarii (sau foștii proprietari, ori moștenitorii proprietarilor vecini, indiferent că aceștia sunt moștenitori legali sau testamentari) vecini ai terenurilor solicitate, pe toate laturile.
În concluzie, regula este că stabilirea dreptului de proprietate se face pe baza înscrisurilor doveditoare, iar în mod excepțional, în cazul lipsei totale a acestora, proba cu martori este permisă, cu respectarea expresă a condițiilor impuse de art. 6 alin. 1^3 din Legea nr. 1/2000.
Aceste condiții restrictive se aplică în cazul cererilor de reconstituire formulate în baza Legii nr. 247/2005.
Recurenta arată că deși însăși instanța de fond menționează că „în speță pendinte, aplicabile sunt prevederile art. 45 din Legea nr. 18/1991 ...", le nesocotește, tocmai cu privire la titularii dreptului de reconstituire care, așa cum sunt prezentați în „Legile Fondului Funciar" comentarii și explicații, autor V. T. pag. 321, „de dispozițiile art. 45 din lege au beneficiat acele persoane fizice care au făcut dovada faptului că au fost titulare ale dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren cu destinație forestieră". Potrivit acestui articol, reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se facă pe fostul amplasament, iar procedura de reconstituire se realizează cu respectarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 18/1991.
Din actele depuse la dosar trebuie să rezulte fără echivoc că martorii propuși sunt proprietarii vecini sau succesorii acestora, ceea ce înseamnă că martorii ar trebui să depună la dosar titlurile vechi în care să apară vecinătăți, numele solicitantului sau al autorului său. Din aceste considerente rezultă că dovada faptului că martorii sunt proprietari vecini se face cu acte de proprietate, și nu din simple declarații date în fața comisiei locale de fond funciar, sau a notarului, întrucât aceste declarații nu fac dovada dreptului de proprietate, deoarece părțile prin voința lor nu-și pot crea drepturi.
Cât despre afirmația instanței de fond conform căreia „din cuprinsul documentelor de atestare istorică, ., este o localitate ce nu a fost cooperativizată, locuitorii acesteia fiind proprietarii terenurilor agricole și fânețelor, așa cum acest regim juridic de proprietate a fost consfințit, în parte, din cutumă și, în parte, de înscrierile succesive de carte funciară de-a lungul celor 500 de ani de existență ...", recurenta apreciază că nu poate fi primită, întrucât cooperativa agricolă de producție a luat ființă cu începere din 1948-1949. Chiar dacă locuitorii Bârsăului de Sus nu au intrat cu terenurile în CAP, prin Legile nr. 3/1962 privind Codul Silvic și nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, toate terenurile au fost scoase din circuitul civil, deci după aceste date locuitorii de pe întreg teritoriul țării nu mai puteau fi proprietari asupra terenurilor, fie ele agricole sau forestiere.
Deși C. locală Bârsău propune validarea unei suprafețe de 8,94 ha teren forestier în favoarea petentului, suprafață ce coincide cu cea solicitată de acesta, instanța de fond dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de_ mp teren cu vegetație forestieră, doar pe baza declarației unui martor, nerespectând astfel, prevederile art. 6 alin. 1^3 din Legea nr. 1/2000.
Prin urmare, față de dispozițiunile legale invocate mai sus și față de starea de fapt existentă la momentul invalidării Anexei 37 prin Hotărârea Comisiei Județene Satu M. nr. 13/28.02.2011, recurenta solicită, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 6 și 9, art. 3041^1, art. 306 alin. 3 și art. 312 alin. 3 C.proc.civ., admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii intimatului reclamant ca neîntemeiată, atât pentru anularea Hotărârii Comisiei Județene Satu M. nr. 13/2011, cât și pentru obligarea la validarea și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de_ mp teren cu vegetație forestieră, din CF 1229 Bârsăul de Sus, de sub top 345, respectiv nr. top. 6606/1, 6605/2, 6607, 1875. 6608 și 6609 pe planul de puneri în posesie, având corespondent în CF_ Bârsăul de Sus, parte din top nr. 345/1, 345/2, 345/3, 345/5 și 345/6, la locul numit „P.", conform expertizei efectuată în cauză de exp.ing. D. V..
În drept, invocă dispozițiile legale evocate în cererea de recurs.
La data de 15.03.2013, recurenta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SATU M., a depus „Precizare la recurs”, prin care solicită modificarea Sentinței civile nr. 8888/2012 (nu casarea cum a solicitat în recursul depus), în sensul admiterii acțiunii reclamantului doar pentru suprafața de teren arătată în cererea introductivă și anume de 8,94 ha și nu pentru suprafața de_ m.p. cum hotărăște prima instanță, fiind astfel în prezența plus-petitului, pentru următoarele motive:
În fapt, prin sentința atacată, Judecătoria Satu M. a admis cererea formulată de reclamantul C. I., dispunând anularea Hotărârii nr. 13/28.02.2011 adoptată de C. Județeană constituită în baza Legii nr. 18/1991 Satu M. și validarea suprafeței de_ mp teren cu vegetație forestieră din CF 1229 Bârsăul de Sus de sub top 345, respectiv nr. top 6606/1, 6605/2, 6607, 1875, 6608 și 6609 pe planul cu puneri în posesie, având corespondent în CF_ Bârsăul de Sus, parte din top. nr. 345/1, 345/2, 345/3, 345/5 și 345/5 la locul numit „P.", conform expertizei efectuate în cauză de expert ing. D. V..
Față de cererea introductivă depusă de reclamant în acest dosar, recurenta arată că este evident faptul că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut. Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii pentru suprafața de 0,60 ha, iar instanța de fond a admis acțiunea pentru suprafața de_ m.p., fapt care impune modificare sentinței primei-instanțe.
În drept, invocă art. 304 alin. 1 pct. 6, art. 312 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă, coroborat cu art. 27 din Legea nr. 134/ 2010 privind Codul de procedură civilă, republicată.
Prin întâmpinarea depusă la data de 03.04.2013, intimata pârâtă C. LOCALĂ BÂRSĂU pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, menționează că la dosarul cauzei au fost administrate suficiente probe pentru ca cei îndreptățiți să fie puși în posesie cu suprafața solicitată așa cum prevede titlul VI din Legea nr. 247/2005 art. 6 alin. 1 indice 3 și alin. 1 indice 4, unde se precizează că: „în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când acesta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii acestora pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea și că orice probă care dovedește dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate”.
De asemenea, menționează că deținătorul actual al imobilului-teren deținut de către ocoalele silvice nu face opoziție la restituirea dreptului de proprietate fiind pus de astfel la dispoziția comisiei locale chiar prin faptul că au vizat documentația aferenta suprafeței solicitata de către cei îndreptățiți care au formulat cereri potrivit Legii 247/2005. Intimata arată faptul că, la dosarul cauzei au fost depuse declarații ale martorilor și acolo unde au existat titluri de proprietate au fost depuse în copie făcând dovada clară ca solicitanții au avut în proprietate terenuri cu vegetație forestieră.
Având în vedere că o parte din terenurile solicitate sunt în vecinătate cu terenurile agricole, intimata pârâtă precizează că pe suprafața solicitată au crescut tufărișuri, iar ulterior aceste terenuri au fost cuprinse în amenajamentul silvic fără ca persoanele respective să se poată opune acestui lucru, deși în localitatea Bârsău de Sus nu a fost înființată Cooperativa Agricolă de Producție C.A.P. și locuitorii acestei localități nu au intrat cu terenurile în CAP și totuși terenurile cu vegetație forestieră au fost preluate de către Statul Român.
Tocmai prin prisma că aceste terenuri sunt amplasate la capătul terenurilor agricole nu s-a putut specifica întinderea suprafeței în cerere fiind nevoie de efectuarea unei expertize tehnice care a fost atașată la dosarul cauzei.
Așa cum indică chiar C. Județeană că lipsa unor acte doveditoare, proba cu martori este permisa când reconstituirea se face pe vechile amplasamente, așa cum se cunoaște de altfel că aceste terenuri sunt proprietăți extratabulare nu se puteau prezenta alte probe cu înscrisuri (C.F.-uri).
Față de cele de mai sus, intimata comisie locală solicită respingerea recursului ca nelegal și neîntemeiat, menținerea sentinței atacate și obligarea Comisiei Județene Satu M. la validarea suprafeței solicitată la emiterea titlului de proprietate.
În drept, invocă dispozițiile Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 247/2005.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.
Recursul este fondat.
Prin cererea de recurs C. Județeană Satu M. de aplicare a Legii nr.18/1991 a solicitat casarea sentinței și în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
Pentru termenul de judecată din data de 18 martie 2013 s-au depus precizări la motivele de recurs în sensul că se solicită admiterea în parte a cererii introductive pentru suprafața de 8,94 ha în loc de_ mp cât s-a acordat de judecătorie prin sentința recurată.
În ședința publică din 18 martie 2013, atât reclamantul intimat prin avocat, cât și comisia locală de fond funciar prin președinte, au fost de acord cu admiterea recursului precizat.
În consecință, în temeiul art. 312 C.proc.civ., instanța va admite recursul și va modifica în parte sentința, doar în ceea ce privește întinderea suprafeței de teren pentru care s-a recunoscut reclamantului dreptul la reconstituirea proprietății, menținând dispozițiile de anulare a Hotărârii 13/2011 a Comisiei Județene Satu M., de validare a suprafeței la locul numit „P.”, de emitere a documentației, de punere în posesie și de eliberare a titlului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 SATU M. împotriva Sentinței civile nr. 8888/19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic privind pe intimatul C. I. domiciliat în Satu M. .. 5 . LOCALĂ BÂRSĂU PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul obligării recurentei C. JUDEȚEANĂ SATU M. la validarea suprafeței de 8,94 ha teren cu vegetație forestieră intimatului-reclamant C. I., la locul numit „P.”, precum și a COMISIEI LOCALE BÂRSĂU PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 să întocmească documentația tehnică necesară și să procedeze la punerea în posesie a intimatului-reclamant cu terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 8,94 ha.
Obligă comisiile de fond funciară să emită în favoarea intimatului-reclamant titlu de proprietate aferent suprafeței de 8,94 ha teren cu vegetație forestieră pe vechiul amplasament „P.”.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2013.
Președinte, G. D. S. | Judecător, M. F. | Judecător, E. R. |
Grefier, M. B. |
Red: M.F. – 09.04.2013
Tehnored_NM / 09.04.2013
2 ex.
Jud.fond: T. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 771/2013.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
