Fond funciar. Decizia nr. 490/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 490/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 8723/83/2011*
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 490/R
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Judecător Z. K.
Judecător M. G. R.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta D. S. și N. I., domiciliați în Satu M., . 15, . M., împotriva sentinței civile nr.5898 din 4 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimații C. L. DE FOND FUNCIAR VIILE SATU M., C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR18/1991 SATU M., având ca obiect fond funciar.
La pronunțare nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier privind îndeplinirea procedurii de citare, după care, se învederează instanței că la data de 10.06.2013, intimata C. L. de Fond Funciar Viile Satu M. a depus concluzii scrise, iar la data de 11.06.2013, recurenții au depus concluzii scrise.
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 05.06.2013, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5898/04.07.2012 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a respins plângerea la fond funciar, formulată de petenții-reclamanți D. S. și D. I. împotriva pârâților-intimați C. L. de aplicare a Legii nr.18/1991 Viile Satu M. și C. JUDEȚEANĂ SATU M. de aplicare a Legii nr.18/1991, având ca obiect restituirea imobilului teren agricol în suprafață de 20 ha, ce rezidă din cuprinsul sentinței civilă nr.6538/2009 a Judecătoriei Satu M. și a Deciziei civilă nr.288/R/2010 a Tribunalului Satu M.. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința civila nr.6538/25.11.2009, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosarul nr._ 7R, s-au anulat Titlurile de Proprietate nr.31-_/19.10.2004; 31-_/14.10.2004; 31-_/11.02.2003; 31-_/13.01.2003; 31_/17.02.1997 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, punerea in posesie si emiterea titlurilor de proprietate în favoarea petentei-reclamante și a intervenientului N. luliu asupra suprafeței de 20,08 ha teren pe vechiul amplasament al antecesorilor acestora.
Urmare a cererii nr.9122/25.10.2010, formulată de petenții-reclamanți, în baza Sentinței civile nr.6538/2009 a Judecătoriei Satu M., investită cu formulă executorie, C. Locala de Fond Funciar Viile Satu M. s-a întrunit pentru a propune validarea dreptului de proprietate pentru diferența de suprafața la care sunt îndreptățiți D. S. si N. I.. Prin H.C.J. nr.10/28.02.2011, C., județeană de Fond Funciar Satu M., validează suprafața de 7,23 ha, diferența rămasa nevalidata pana la limita de 20,08 ha.
Conform procesului verbal întocmit în data de 15.02.2011, cu ocazia întrunirii în ședință a Comisiei Locale de Fond Funciar Viile Satu M., petenții-participanți D. S. si N. I., și-au manifestat acordul cu lista defalcata cu vechile amplasamente, stabilindu-se de comun acord ultima etapa in vederea emiterii titlului de proprietate, respectiv, că vor fi întocmite procesele verbale de punere in posesie si se vor depune la OCP Satu-M., scop în care, s-au convocat, persoanele interesate (inclusiv petenții) pentru a semna procesele verbale de punere în posesie, împreuna cu planurile parcelare la data de 19.04.2011. D. fiind că petenții nu s-au prezentat, la data comunicată cu confirmare de primire, comisia a stabilit o alta ședința de fond funciar pentru data de 02.05.2011, dar, nici la aceea data nu s-au prezentat. Procesele verbale de punere in posesie si planurile parcelare erau întocmite si semnate de membrii comisiei, trebuia doar semnătura titularului si se puteau înregistra la OCPI, pentru emiterea titlurilor de proprietate, ori acest lucru nu s-a materializat din vina petenților. Convocările pentru punerea in posesie, în conformitate cu prevederile H.G. 890/2005, - cu confirmare de primire -, și răspunsurile petenților la acestea, precum si procesele verbale de ședința, întocmite cu ocazia întrunirii Comisiei Locale de Fond Funciar, relevă refuzul, reticența și dezinteresul petenților pentru a intra în posesia titlurilor de proprietate, precum și tergiversarea acestor proceduri.
Înscrisurile depuse la dosar, relevă depunerea de către intimata-comisia locală, a tuturor diligențelor necesare, pentru întocmirea planurilor parcelare cu numere cadastrale noi, (care au devenit obligatorii, conform prevederilor din Ordinul nr. 621/2011 și respectiv art. 21 al Ordinului 634/2006), pentru, punerea în executare a sentinței civile nr.6538/2009. Planurile de parcelare atașate proceselor verbale de punere in posesie, vizate de un specialist in măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare si cadastru general, sunt legale și conforme cu realitatea.
Planurile parcelare vizate de topograf, cuprind toate numerele topografice inserate in procesele verbale de punere in posesie; raportat la dezmembrarea numărului topografic vechi 207, la comasarea numărului topografic nou 251, precum si la diminuarea parcelei de sub număr topografic nou 565, incidente sunt dispozițiile." art.ll alin.3 din Legea 18/1991, potrivit cărora: „Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricola de producție la 1 ianuarie 1990, inscrisa in sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectata cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativa pana la data intrării in vigoare a Legii”. În conformitate cu art.33 alin 1 din H.G. 890/2005, planurile de situație scara 1:2000, in baza cărora se efectuează punerea in posesie, sunt cele predate de către OCPI, in forma actualizata pana la 1 ianuarie 1990.
Procedura de reconstituire a dreptului de proprietate este riguros detaliata in legislația de specialitate, respectiv, anterior punerii in posesie, nici un act normativ nu prevede avizarea planurilor parcelare de către OCPI. Singura viza care se pune pe planurile parcelare, este semnătura si stampila primarului, in calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar, și ca atare, nici un cadru legal nu prevede vizarea de către OCPI a acestor planuri.
Planurile parcelare, sunt întocmite in conformitate cu legislația funciara si îndeplinesc toate condițiile pentru a sta la baza întocmirii proceselor verbale de punere in posesie in vederea emiterii titlurilor de proprietate, ca atare sunt valabile.
Titlurile de proprietate întocmite pe numele altor moștenitori ai proprietarilor tabulari, pentru anumite suprafețe din C.F.-urile vechi, erau emise imediat după 1990, cu mult înainte de pronunțarea sentinței civile nr.6538/2009.
Din suprafața de 20, 08 ha., teren, la care, petenții sunt îndreptățiți, aproximativ 18 ha., sunt reconstituiți, exact pe vechile amplasamente, diferența reprezentând lucrări hidrotehnice (văi, canale, diguri, grajduri), precum și o suprafața infimă reconstituita altor moștenitori. Potrivit dispozițiilor art.42 al.3 din legea fondului funciar: ”nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare”. Coroborând textele din Legea fondului funciar nr.18/1991, rezidă că aparțin domeniului public, terenurile cu investițiile mai sus menționate, întrucât acestea sunt amplasate pe terenuri cu destinații speciale, folosite în uz sau interes public. În consecință, aceste terenuri, sunt, conform legii: ”inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, atâta timp cât aparțin domeniului public al statului.” Luând în considerare aceste îngrădiri judiciare, respectiv că nu se reconstituie terenurile pe care s-au efectuat investiții, C. L., pune la dispoziția petenților, un alt amplasament, pentru ca suprafața de 20, 08 ha., să fie intactă.
Potrivit documentației aflate la dosar (inclusiv tabelele ce cuprind toate numerele topo), petenților D. S. si N. I., li s-a validat dreptul de proprietate pe următoarele anexe din Tătărești ale Hot.Cons.Jud. nr.4/1995: Anexa 3 poz.71 cu o suprafața de 5,18 ha; anexa 3 poz.13 cu o suprafața de 2,12 ha; Anexa 3 poz. 14 cu o suprafața de 4,69 ha; Anexa 19 poz. 14 cu o suprafața de 0,07 ha; Anexa 19 poz.15 cu o suprafața de 0,79 ha; de asemenea, prin H.C.J. Satu M. li s-a validat dreptul de proprietate pe anexa 3 pentru diferența de 7,23 ha. Ca atare, petenților, în total, le este validata întreaga suprafața de 20,08 ha teren, astfel cum prevede dispozitivul sentinței civile.
Pentru considerentele de mai sus, instanța de fond, în baza disp.art.261 Cod proc.civ., ale Legii 18/1991 republicata, H.G. 890/2005, Legea nr.554/2004, a respins plângerea conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D. S. și N. I. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac promovate, recurenții arată că instanța de fond a dispus prin sentința atacată respingerea acțiunii lor, însă nu a cercetat toate cererile cu care a fost investită, nesoluționând cererea privind obligarea la plata de daune cominatorii. Nici în considerentele sentinței nu se face vreo referire la cercetarea unei atari cereri.
În atari condiții, în temeiul prevederilor art.304 ind.1 și 312 alin.5 Cod proc.civ. se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și a se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, pentru a fi soluționate toate cererile cu care aceasta a fost investită.
Învederează faptul că nici modalitatea în care instanța de fond a soluționat o parte din acțiunea cu care fusese investită nu este corect.
Necesitatea promovării acțiunii a fost generată de faptul că nu s-a procedat în mod efectiv la luarea măsurilor necesare aducerii la îndeplinire a dreptului privind reconstituirea dreptului de proprietate imobiliară al recurenților.
Intimata a pretins că a făcut toate demersurile legale dar că recurenții ar fi fost cei care nu au răspuns la solicitările acesteia.
Intimata a depus tomuri de documente, al căror conținut este greu de gestionat și, cu toate că recurenții au arătat în mod constant faptul că intimata nu a luat măsurile legale care se impuneau în vederea identificării, măsurării, individualizării, punerii în posesie în mod efectiv și a întocmirii documentațiilor necesare în acest sens, instanța de fond a fost indusă în eroare de către intimată și a apreciat în mod cu totul greșit că au dat dovadă de refuz, reticență și dezinteres pentru a obține titlurile de proprietate și au fi tergiversat chiar procedurile respective.
Menționează că instanța de fond a reținut, în treacăt totuși, faptul că o parte din teren este afectat de diverse lucrări, iar o altă parte a fost „reconstituită altor moștenitori” dar nu a observat că în atari condiții nu s-a procedat la restituirea efectivă a acestor terenuri.
Precizează că au arătat instanței de fond faptul că nu s-au opus luării măsurilor legale de către comisie și au acceptat să reprimească, așa cum este corect și firesc terenurile de pe vechile amplasamente deținute de antecesorii lor. Învederează că s-au opus însă în mod constant să accepte să semneze acte de punere în posesie fictive, întocmite fără a se fi procedat anterior la identificarea și reala punere în posesie asupra terenurilor. De asemenea, s-au opus să semneze acte de punere în posesie nelegale, în care se indica faptul că li s-ar reconstitui dreptul de proprietate după antecesori care nu avuseseră teren la cooperativizare. S-au opus, de asemenea, să semneze acte de punere în posesie care nu corespundeau cu situația din teren și s-au opus să semneze acte de punere în posesie privitor la terenuri care nu erau individualizate corect, conform hărților topografice actualizate.
Învederează că au comunicat în scris intimatei, anterior promovării prezentului litigiu, toate aceste neajunsuri dar, din păcate, pierdute în multitudinea de acte cu care intimata a supradimensionat dosarul, toate documentele care atestau justețea cererilor recurenților și buna lor credință de care au dat dovadă au trecut neobservate, nu au fost valorizate de către instanța de judecată și s-a ajuns astfel la pronunțarea soluției atacate.
În această situație concretă, apreciază că trebuie să primeze necesitatea rejudecării cauzei de către instanța de fond, pentru pronunțarea unei soluții privitor la cauză în întregul ei.
Consideră că indicarea greșită în dispozitiv a numelui recurentului N. I. reprezintă o eroare de ordin material comisă de către instanța de fond.
În drept, invocă art.299 și urm.Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată, C. L. DE FOND FUNCIAR VIILE SATU M. solicită respingerea recursului pentru lipsa interesului judiciar in promovarea prezentei cauze, raportându-se la obiectul cererii de chemare in judecata (refuzul punerii in posesie - art.64 din Legea 18/1991); respingerea recursului si in consecința, menținerea ca temeinica si legala a sentinței civile nr.5898/2012 pronunțata de Judecătoria Satu M. la data de 04 iulie 2012 in dosarul nr._ ; respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata.
I. Referitor la excepția procesuala peremptorie a lipsei interesului judiciar, învederează următoarea teza de facto si de jure in sensul admiterii excepției invocate:
În momentul sesizării instanței (si nici pe parcursul derulării procesului), recurenții reclamanți nu au întâlnit niciun refuz din partea Comisiei Locale de Fond Funciar Viile Satu M. raportat la cererea lor de a fi puși in posesie. În consecința, cererea de recurs este lipsita de interes. În apărare intimata a atașat in conformitate cu originalul, copii de pe convocările emise către reclamanți, in vederea prezentării acestora pentru a fi puși in posesie, procesele verbale de ședința din care reiese fără echivoc îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ce cad in sarcina Comisiei Locale de Fond Funciar (procesul verbal de ședința din 15.02.2011 ora 09.15 - fila 71, procesul verbal de ședința din 15.02.2011 ora 11.15 - fila 64, procesul verbal de ședința din 19.04.2011 - fila 41, procesul verbal de ședința din 06.06.2011 - fila 32, procesul verbal de ședința din 18.10.2011 - fila 11, procesul verbal de ședința din 01.11.2011 - fila 17), planurile parcelare scara 1:2000, planurile de situație cu suprapunerea numerelor topografice noi si vechi, precum si invitațiile adresate in vederea prezentării recurenților la punerea in posesie. Este adevărat ca o perioada de timp, s-a schimbat legislația interna la ANCPI, mai exact este vorba de Ordinul nr.621/2011 prin care era obligatorie întocmirea planurilor parcelare cu numere cadastrale noi atribuite, astfel cum este stipulat in art. 21 al Ordinului 634/2006. Chiar si in aceasta perioada, intimata a solicitat oferte de la firme prestatoare de servicii topografice pentru întocmirea acestor planuri. În susținerea tuturor celor invocate în apărare intimata va depune înscrisuri.
În momentul schimbării legislației, din nou a convocat recurenții la semnarea proceselor verbale de punere in posesie, insa nu s-au prezentat. Prea mare interes nu ar avea sa fie puși in posesie atâta timp cât pentru o parte din terenul in discuție s-a încheiat contract de arenda de către recurenta reclamanta D. S., iar pentru alta parte, fratele acesteia, recurentul reclamant N. I. (intrucat sunt împreuna moștenitori) primește subvenții de la APIA (fila 26 din dosarul instanței de fond).
Intimata arată că recurenții au participat la o singură ședință de fond funciar și (15.02.2012), C. împreuna cu recurenții au analizat in detaliu fiecare număr topografic vechi (scara 1: 2880) si numărul topografic nou (scara 1:2000) - procesul verbal de ședința este la fila 64 din dosar. Reclamanta D. a semnat ca este de acord cu amplasamentele, având in vedere faptul ca Sentința civila nr. 6538 din 25.11.2009 s-a pronunțat având in vedere numerele topografice vechi, pe când punerea in posesie se efectuează in baza planurilor de situație scara 1: 2000, astfel cum au fost acestea predate de către OCPI la 1 ianuarie 1990. „Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricola de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisa in sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectata cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativa pana la data intrării in vigoare a legii. "( art.11 alin.3 din Legea 18/1991).
Lipsa interesului recurenților reclamanți reiese si din atitudinea oscilanta a acestora pe parcursul soluționării cauzei in fata instanței de fond. Niciun moment nu au dat dovada de buna-credință si de interes in soluționarea prezentei cauze. Au invocat in permanenta motive puerile, cum ar fi: nu le-a convenit de persoana care face punerea in posesie, apoi nu au recunoscut ca le-au fost înmânate planurile parcelare (in fata instanței au fost depuse la dosarul cauzei procesele verbale si planurile parcelare, in original, iar un exemplar pentru reclamanți), ulterior invoca faptul ca planurile nu sunt vizate de către OCPI (singura viza care se pune pe planurile parcelare este cea a primarului, in calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar). Toate aceste motive invocate de către reclamanți sunt in afara cadrului legal si nu au făcut altceva decât sa impieteze soluționarea cu celeritate a cauzei.
Referitor la terenurile afectate de lucrări hidrotehnice, in conformitate cu prevederile art.42 alin.3 din Legea 18/1991, acestea nu pot fi reconstituite pe vechiul amplasament. Mai mult, conform Legii 213/ 1998, acestea fac parte din domeniul public al statului (având caracterul de inalienabil, imprescriptibil si insesizabil), fiind enumerate in lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului si al unităților administrativ-teritoriale. Pentru diferența de suprafața, C. Locala de Fond Funciar le reconstituie dreptul de proprietate pe alt amplasament, suprafața de 20,08 ha fiind reconstituita integral. Actualmente, cei doi solicitanți sunt validați pe următoarele anexe din Tătărești ale HCJ 4/1995: Anexa 3 poz.71 cu o suprafața de 5,18 ha; anexa 3 poz. 13 cu o suprafața de 2,12 ha; Anexa 3 poz. 14 cu o suprafața de 4,69 ha; Anexa 19 poz. 14 cu o suprafața de 0,07 ha; Anexa 19 poz.15 cu o suprafața de 0,79 ha; de asemenea, prin H.C.J. Satu M. nr. 10/ 28.02.2011, li s-a validat dreptul de proprietate pe anexa 3, pentru diferența de 7,23 ha. În total, le este validata întreaga suprafața de 20,08 ha teren, astfel cum prevede dispozitivul sentinței civile nr.6538/2009. Procesele verbale de punere in posesie si planurile parcelare au fost întocmite pentru întreaga suprafața validata de 20,08 ha. C. Locala de Fond Funciar Viile Satu M. își îndeplinește atribuțiile in conformitate cu legislația in vigoare dar in cazul de față, reticenta celor doi recurenți reclamanți este un impediment major pentru parcurgerea procedurii de punere in posesie, iar aceasta atitudine absolvă de orice culpa intimata.
II. Cu privire la respingerea recursului ca nefondat, învederează următoarele:
În fapt, prin recursul formulat asupra sentinței civile mai sus menționate, recurenții reclamanți înțeleg sa uzeze de aceasta cale de atac fără o motivare temeinica si legala, fără o justificare a criticilor de nelegalitate ce le acuza asupra hotărârii instanței de fond.
Solicitarea admiterii recursului si a casării cu trimitere spre rejudecare pentru motivul ca instanța nu s-a pronunțat asupra daunelor cominatorii, este nelegala, atâta timp cat instanța a făcut referire in cuprinsul hotărârii la acestea. Mai mult, atâta timp cat recurenții reclamanți nu au făcut dovada refuzului punerii in posesie din partea intimatei (capătul principal de cerere cu care a fost investita instanța - art. 64 din Legea 18/1991 republicata), in consecința si solicitarea daunelor cominatorii este neîntemeiat (capăt accesoriu). În situația in care s-ar fi admis capătul de cerere principal (instanța ar fi obligat C. Locala la punerea in posesie), era obligatoriu ca instanța sa se pronunțe cu privire la admiterea sau respingerea daunelor cominatorii. Acesta din urma nu este capăt de cerere de sine stătător, distinct, principal, ci din contra, este un capăt de cerere accesoriu, condiționat de admiterea capătului de cerere principal.
Acuzele aduse înscrisurilor depuse de către C. Locala, sunt profund neîntemeiate. A susține faptul ca intimata a depus „tomuri de documente, al căror conținut este greu de gestionat" este o afirmație care nu poate fi apreciata ca fiind o motivare pentru uzarea de aceasta cale de atac. Astfel cum reiese din încheierile de ședința, recurenții reclamanți si instanța au solicitat intimatei pârâte depunerea tuturor acestor înscrisuri.
Referitor la terenurile care au fost reconstituite altor moștenitori (cu mult înainte de soluționarea dosarului nr._, dosar in care instanța a pronunțat sentința civila nr. 6538/25.11.2009), învederează ca recurenții reclamanți aveau știința despre aceste reconstituiri. Aceasta reiese din cuprinsul sentinței civile nr.6538/2009, in care se menționează ca la fila 44 din dosarul_, reclamanta si-a precizat acțiunea. Precizarea se refera la recunoașterea dreptului pentru alți moștenitori a terenurilor de sub nr.top. 600,899, 1032, 1621, 282/2, 88, 89 si 3392. Mai mult, prin prisma art. 14 alin.2 din Legea 18/1991, „Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție."
Cu privire la terenurile afectate de investiții (diguri, vai, canale, etc.), învederează ca, potrivit art.42 alin.2 din Legea 18/199, acestea nu pot fi reconstituite. Cu privire la aceste restricții, exista chiar prevederi speciale prin care se stabilesc sancțiuni in sarcina Comisiilor locale care pun in posesie astfel de terenuri.
S-a făcut dovada in fața instanței de fond, ca pentru aceasta suprafața de 1,81 ha (afectata de lucrări hidrotehnice si reconstituita altor moștenitori), li se reconstituie dreptul de proprietate pe un alt amplasament. Aceste aspecte le-au discutat in ședința de fond funciar din data de 15.02.2011 (procesul verbal de ședința este îndosariat la fila 64 din dosarul instanței de fond), când recurenții reclamanți au fost prezenți si au fost de-acord cu toate amplasamentele.
Recurenții reclamanți s-au adresat instanței, lansând acuzații la adresa membrilor Comisiei Locale de Fond Funciar Viile Satu M., acuzații ireale si nefondate. În calitate de reclamanți in dosarul instanței de fond, conform prevederilor art.112 pct.5 din Codul de procedura civila, au fost obligați sa arate toate dovezile pe care își sprijină capetele de cerere cu care au investit instanța de judecata. Nu au făcut dovada ca terenurile nu sunt pe vechiul amplasament, ba mai mult, din notele de ședința depuse de către reclamanți la dosarul instanței de fond la data de 23.05.2012, reiese fără echivoc faptul ca nici ei nu știu unde le este vechiul amplasament. În aceasta situație, intimata își pune întrebarea cum pot susține cu atâta vehementa ca terenurile nu reprezintă vechiul amplasament? Este culpa reclamanților ca in dosarul nr._ /R, nu au solicitat transpunerea numerelor topografice vechi in numerele topografice noi, in baza cărora se face punerea in posesie. După cum reiese dintr-o simpla lecturare a expozeului si a considerentelor sentinței civile nr.6538/2009, reclamanții nu au solicitat administrarea de probe utile, pertinente si concludente cauzei, pentru ca in final instanța sa se poată pronunța printr-o sentința clara, care sa poată fi aplicata facil in practica. Cu toate acestea, C. a depus la dosarul cauzei un tabel care cuprinde toate numerele topografice existente in fiecare extras CF vechi atașat de către reclamanți. Fiecare număr topografic vechi a fost transpus in numărul topografic nou, fiind identificat cu suprafața, iar in situația in care a existat o diferența, la rubrica observații s-a clarificat destinația terenului (dig, V. Medisa, drum de exploatare, grajd, canal - HC). Aceasta diferența de 1,81 ha, care nu se poate reconstitui pe vechiul amplasament, le va fi pusa in posesie pe un alt amplasament, nefiind diminuata suprafața de 20,08 ha (fiind validați cu toata suprafața).
Faptul ca reclamanții nu au fost sunt de acord cu planurile si cu amplasamentele, nu denota altceva decât rea-credință. Chiar recurenții reclamanți au declarat instanței ca nu știu care le sunt terenurile, vechile amplasamente. Ataca o întreaga Comisie de fond funciar, organ colegial constituit prin Ordinul Prefectului din persoane abilitate si specializate pentru efectuarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel cum prevede art.2 alin.1 din H. G. 890/2005 (primar, viceprimar, secretarul unității, un specialist in măsurători topografice, un jurist, șeful ocolului silvic si 2-4 reprezentanți ai proprietarilor). Aceasta comisie a dat dovada de o diligenta si o buna-credință exagerata pentru punerea in posesie a recurenților reclamanți, care au sfidat nu doar C., dar si instanța, sesizând-o neîntemeiat si neconformându-se dispozițiilor acesteia. Mai mult, astfel cum reiese din actele depuse la dosar, reclamanții au declarat o parte din teren la APIA, iar o alta parte l-au arendat, percepând in acest fel foloase, nefiind privați sub nici o forma de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate. În aceasta conjunctura, nu se grăbesc chiar deloc sa fie puși in posesie, ba mai mult nu ezita prea mult sa solicite si daune cominatorii. Recurenții reclamanți au atitudini oscilante cu privire la ceea ce recunosc si la ceea ce nu recunosc, atât in fata Comisiei Locale, cât si înaintea instanțelor de judecata.
Conform art.14 din Noul Cod Civil, orice persoana trebuie sa-si exercite drepturile si sa-si exercite obligațiile cu buna-credință, in acord cu ordinea publica si cu bunele moravuri. Recurenții reclamanți exercita dreptul accesului liber la justiție in cauza de fata, in scopul de a vătăma si a păgubi pe altul, . si nerezonabil, contrar bunei-credințe, ceea ce articolul 15 din NCC definește ca fiind abuz de drept.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului si menținerea ca temeinica si legala a sentinței civile pronunțate de către instanța de fond.
Învederează că recurenții încearcă să inducă în eroare instanța de judecata raportat Ia aflarea adevărului în prezentul litigiu.
În drept, invocă dispozițiile Codului de procedura civila, Legea 18/1991 republicata, H.G. 890/2005.
Prin concluziile scrise, intimata C. L. DE FOND FUNCIAR VIILE SATU M. solicită: respingerea recursului pentru lipsa interesului judiciar in promovarea prezentei cauze, raportându-se la obiectul cererii de chemare in judecata (refuzul punerii in posesie prevăzut de art.64 din Legea nr.18/1991); respingerea recursului ca nefondat si in consecința, menținerea ca temeinica si legala a sentinței civile nr.5898/2012 pronunțata de Judecătoria Satu M. in dosarul nr._ ; respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata.
În fapt, arată că recurenții reclamanți nu au întâlnit nici un refuz din partea Comisiei Locale de Fond Funciar raportat la cererea lor de a fi puși in posesie. În apărare intimata a atașat înscrisuri din care reiese faptul ca Procesele verbale de punere in posesie si planurile parcelare au fost întocmite pentru întreaga suprafața validata de 20,08 ha, C. locala de fond funciar îndeplinindu-si atribuțiile in conformitate cu legislația in vigoare, dar reticenta reclamanților a constituit un impediment major pentru parcurgerea procedurii de punere in posesie, iar aceasta atitudine o absolvă de orice culpa.
Recurenții reclamanți exercita dreptul accesului liber la justiție, in cazul de fata, în scopul de vătăma si a păgubi pe altul, într-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credințe, ceea ce art.15 din Codul civil definește ca fiind abuz de drept. În calitate de reclamanți in dosarul instanței de fond, conform prevederilor art.112 pct.5 Cod proc.civ. au fost obligați sa arate toate dovezile pe care își sprijină capetele de cerere cu care au investit instanța de judecată, însă nu au făcut dovada ca terenurile nu sunt pe vechiul amplasament, ba mai mult, din notele de ședința depuse de către reclamanți la data de 23.05.2012, reiese faptul ca nu știu unde Ioc este vechiul amplasament. Cu toate acestea, comisia a depus la dosarul cauzei (fila 88-91 si 207-209) situații întocmite de un specialist in măsurători topografice, ce nu fost contestate de reclamanți, care cuprind toate numerele topografice existente in fiecare extras CF vechi atașat de către recurenții-reclamanți. Fiecare număr topografic vechi a fost transpus in numărul topografic nou, fiind identificat cu suprafața, iar in situația in care a existat o diferența, la rubrica observații s-a clarificat destinația (dig, vale Medisa, drum de exploatare, grajd, canal).
Faptul ca reclamanții au fost de acord cu planurile si cu amplasamentele, ca apoi sa revină asupra deciziei, consideră că nu denota altceva decât rea-credință.
Din suprafața totala de 20,08 ha teren la care recurenții sunt îndreptățiți, 18,11 ha suni reconstituiți exact pe vechile amplasamente, diferența reprezentând lucrări hidrotehnice (văi, canale, diguri, grajduri), precum si o suprafața infima reconstituita altor moștenitori imediat după 1990, cu mult înainte de pronunțarea sentinței civile nr.6538/2009. Potrivit art.42 alin.3 din Legea nr.18/1991 "nu pot fi atribuite suprafețe de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare", acestea aparțin domeniului public fiind inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, deci pentru infima suprafața de 1,97 ha din totalul de suprafața validata de 20,08 ha, recurentei i s-a propus in alt amplasament.
De-altfel, recurenții nu au fost privați de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, reclamanții declarând si in acest an o parte de teren la A.P.l.A,, percepând în acest fel foloase.
Recurenta a invocat Ordinul ANCPI nr. 621/2011 privind scrierea titlurilor de proprietate de către oficiile de cadastru si publicitate imobiliara si Ordinul nr.634/2006, la care se face trimitere, acestea reglementează modul de înscriere in cartea funciara a proprietății, ori obiectul acțiunii cu care a fost investita instanța nu este de a înscrie proprietatea recurentei in cartea funciara.
Recurenții reclamanți au înțeles sa uzeze de aceasta cale de atac fără o motivare temeinica, fără o justificare a criticilor de nelegalitate ce le aduce asupra hotărârii instanței de fond. Solicitarea admiterii recursului si a casării cu trimitere spre rejudecare pentru:
- motivul ca instanța nu s-a pronunțat asupra daunelor cominatorii, este nelegal. Acesta nu este un capăt de cerere distinct, soluționarea acestuia fiind condiționată de admiterea capătului principal de cerere, prin urmare, solicitarea daunelor cominatorii este neîntemeiată.
- motivul ca, reclamanta nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, nu poate fi primit, în condițiile in care de la data sesizării instanței, s-au scurs o mulțime de termene în care reclamanta a solicitat pârâtei să depună înscrisuri si clarificări, „tomuri de documente", solicitări față de care pârâta s-a conformat întotdeauna. Reclamanții nu au contestat lucrările de specialitate depuse de parata la dosarul cauzei, schițe, situații întocmite de un topograf specialist.
Reclamanții au sfidat C. de Fond Funciar si instanța, sesizând-o in mod nejustificat.
În susținerea celor învederate, intimata înțelege să se folosească de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum si de orice alte înscrisuri ce se vor dovedi utile in soluționarea prezentei cauze.
Prin concluziile scrise, recurenții D. S. și N. I. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei de către instanța de fond; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că instanța de fond nu a cercetat toate cererile cu care a fost investită prin acțiune, astfel că nu a soluționat cererea privind obligarea la plata de daune cominatorii, instanța omițând această cerere chiar și din considerentele sentinței, unde nu se face vreo referire la cercetarea ei.
În atari condiții, în temeiul prevederilor art. 304 ind.1 și 312 alin.5 Cod proc.civ. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și a se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, pentru a fi soluționate toate cererile cu care aceasta a fost investită.
Așa cum au învederat în recursul declarat, instanța nu a soluționat corect nici cererile asupra cărora s-a pronunțat prin sentință.
Necesitatea promovării acțiunii a fost generată de faptul că nu s-a procedat în mod efectiv la luarea măsurilor necesare aducerii la îndeplinire a dreptului recurenților privind reconstituirea dreptului de proprietate imobiliară.
Intimata nu a înțeles să respecte prevederile legislației privind reconstituirea dreptului de proprietate funciară și a încercat să-i inducă în eroare, determinându-i să semneze procese verbale de punere în posesie gata redactate, fără ca să se fi efectuat o reală punere în posesie în teren asupra imobilelor respective.
Ceea ce solicită recurenții este ca intimata să fie obligată să efectueze demersurile legale necesare identificării reale a terenurilor în cauză și să efectueze o reală punere în posesie.
Așa cum recunoaște și intimata, asupra unor suprafețe de teren care li se cuvin au fost eliberate titluri de proprietate în favoarea unor terțe persoane.
Solicită a se observa reaua credință a intimatei, care se ferește să indice clar care sunt aceste terenuri și care sunt titlurile de proprietate care îi prejudiciază.
Așa cum au arătat și în fața instanței de recurs, procesele verbale de punere în posesie la care face referire intimata au fost redactate fără identificarea în teren și cuprind o sumedenie de greșeli.
Așa zisul „Proces verbal nr.150/2011" vizează terenuri nemăsurate și care au fost reconstituite unor terți.
Așa zisul „Proces verbal nr.151/2011" este greșit redactat, proprietar inițial apărând „N. loan" - ori recurenții nu au formulat cerere de reconstituire după acest defunct.
Așa zisul „Proces verbal nr.152/2011" vizează terenuri neidentificate conform legii, respectiv asupra cărora s-a eliberat.
Așa zisul „Proces verbal nr.153/2011" vizează terenuri neidentificate conform legii.
Așa zisul „Proces verbal nr.154/2011" este greșit redactat, proprietar inițial apărând „N. loan" - ori recurenții nu au formulat cerere de reconstituire după acest defunct.
Așa cum au arătat și în fața instanței de recurs, în împrejurările concrete ale cauzei se impune administrarea unei expertize topografice, în vederea identificării terenurilor care li se cuvin, a stabilirii suprafețelor ocupate de către terți și a delimitării astfel în mod corect a terenurilor asupra cărora pot fi în mod real puși în posesie.
Acest lucru se impune, cu atât mai mult cu cât, atât intimata, cât și instanța de fond au recunoscut faptul că s-au eliberat titluri de proprietate asupra terenurilor care se cuvin unor terțe persoane și, deci, nu este posibilă punerea în posesie asupra întregii suprafețe care li se cuvine.
Intimata a depus tomuri de documente, al căror conținut este greu de gestionat și, cu toate că recurenții au arătat în mod constant faptul că intimata nu a luat măsurile legale care se impuneau în vederea identificării, măsurării, individualizării, punerii în posesie în mod efectiv și a întocmirii documentațiilor necesare în acest sens, instanța de fond a fost indusă în eroare de către intimată și a apreciat în mod cu totul greșit că recurenții au dat dovadă de refuz, reticență și dezinteres pentru a obține titlurile de proprietate și au fi tergiversat chiar procedurile respective.
Precizează că ei nu s-au opus luării măsurilor legale de către comisie și au acceptat să reprimească, așa cum este corect și firesc terenurile de pe vechile amplasamente deținute de antecesorii lor, însă s-au opus însă în mod constant să accepte să semneze acte de punere în posesie fictive, întocmite fără a se fi procedat anterior la identificarea și reala punere în posesie asupra terenurilor, respectiv să semneze acte de punere în posesie nelegale, în care se indica faptul că li s-ar reconstitui dreptul de proprietate după antecesori care nu avuseseră teren la cooperativizare. S-au opus, de asemenea, să semneze acte de punere în posesie care nu corespundeau cu situația din teren sau acte de punere în posesie privitor la terenuri care nu erau individualizate corect, conform hărților topografice actualizate.
Menționează că au comunicat în scris intimatei, anterior promovării prezentului litigiu toate aceste neajunsuri dar, din păcate, pierdute în multitudinea de acte cu care intimata a supradimensionat dosarul, toate documentele care atestau justețea cererilor recurenților și buna credință de care au dat dovadă au trecut neobservate, nu au fost valorizate de către instanța de judecată și s-a ajuns astfel la pronunțarea soluției atacate.
În această situație concretă, apreciază că trebuie să primeze necesitatea rejudecării cauzei de către instanța de fond, pentru pronunțarea unei soluții privitor la cauză în întregul ei.
Tribunalul, analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, a apărările evocate de părți deopotrivă cât și din oficiu, apreciază că în parte se justifică solicitarea de reluare a procedurii de judecată în fața primei instanțe și administrarea de probe noi, constând în expertiză topografică, motivat de următoarele:
Obiectul cauzei îl reprezintă punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 20,08 ha teren agricol, stabilit prin sentința civilă nr.6538/2009 a Judecătoriei Satu M., rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.288/R/2010 a Tribunalului Satu M..
Intimata C. locală de fond funciar Viile Satu M., consideră că s-a executat punerea în posesie pentru întreaga suprafață validată de 20,08 ha, însă recurenții-reclamanți deși inițial au fost de acord cu planurile și amplasamentele stabilite, ulterior au revenit asupra deciziei, refuzând cu rea-credință finalizarea procedurii prin semnarea proceselor verbale de punere în posesie care privesc vechiul amplasament până la 18,11 ha, diferența de 1,97 ha fiind propusă pe un alt amplasament datorită lucrărilor hidrotehnice care afectează terenul și au fost realizate cu mult timp înainte de obținerea dreptului la reconstituirea proprietăților funciare.
Pe tot parcursul judecății cauzei în fond, cât și în recurs, reclamanții-recurenți au susținut că actele de punere în posesie sunt formale, că nu s-a realizat efectiv în teren identificarea parcelelor și mai mult există suprapuneri cu alte parcele de teren deja reconstituite la alte persoane.
Este adevărat că prin înscrisurile depuse la dosar intimata C. locală a dovedit inițierea procedurilor de executare a sentinței civile nr.6538/2009 prin întocmirea proceselor verbal de punere în posesie și a planurilor de parcelare.
Cu privire la documentația folosită, recurenții au avut o poziție diferită de cea a comisiei locale, susținând că planurile cadastrale ca suport al punerilor în posesie, nu au fost întocmite în conformitate cu legislația funciară (HG 890/2005), adică nu au fost folosite planurile de situație la scara 1:2000 conform art.33 din Regulament.
Din interpretarea conținutului art.36 alin.1 din HG 890/2005, emiterea titlurilor de proprietate se face pe baza planurilor parcelare, conținutul acestora este definit de art.1 lit.f din Ordinul nr.634/2006 al ANCPI modificat prin Circulara nr.6646/20.07.2011.
Mai este de reținut că potrivit art.33 alin.1 din HG 890/2005 „Delimitarea și parcelarea pe proprietari se face pe baza hărților și planurilor de situație la zi din cadrul actualei unități administrativ-teritoriale”, iar intimata C. locală a precizat că toate punerile în posesie pe raza localității Viile Satu M. s-au realizat în baza planurilor de situație la scara 1:2000 predate de către OCPI în forma actualizată până la data de 01.01.1990.
Verificarea efectivă a documentației tehnice întocmită de intimata C. locală de fond funciar, pentru recurenții-reclamanți se poate realiza printr-o identificare topografică de specialitate, ocazie cu care se stabilește dacă procesele verbale de punere în posesie (f.236-288) și actele anexe, realizate pe seama recurenților sunt în acord cu dispozițiile legale incidente în cauză și respectă vechiul amplasament așa cum s-a stabilit prin sentința civilă evocată. Totodată se poate stabili și situația efectivă a suprafeței de teren de 1,97 ha pentru care s-a propus un alt amplasament datorită lucrărilor hidrotehnice care există pe această parcelă, aspect susținut de către C. locală.
În raport de cele ce urmează a se stabili prin expertiza topografică, se va aprecia dacă este cazul refacerii actelor de punere în posesie și acordarea daunelor cominatorii, respectiv dacă punerile în posesie sunt în acord cu cele susținute de intimată în sensul respectării vechiului amplasament care nu este afectat de alte reconstituiri fiind liber, aspect pe care l-au contestat recurenții. Toate aceste aspecte pot fi lămurite pe deplin numai pe cale de expertiză topografică, probă care va contribui efectiv la soluționarea cauzei și la încetarea oricărei stări de incertitudine asupra punctelor divergente aflate în litigiu referitor la punerile în posesie urmate de eliberarea titlurilor de proprietate.
Reținând solicitarea recurenților de retrimitere a cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe noi – expertiză, probă apreciată de tribunal ca fiind utilă, concludentă și pertinentă cauzei, cu finalitatea de a lămuri pe deplin poziția părților, în funcție de solicitarea acestora și de interesul pe care se situează, raportat la dispozițiile legale în materie urmează a se admite recursul, a casa sentința cu trimiterea dosarului spre rejudecare, întemeiat pe art.312 alin.1, alin.3, alin.6 ind.1 Cod proc.civ. astfel cum a fost modificat prin Lg. 202/2009.
Cheltuielile de judecată din recurs vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții D. S. și N. I., ambii cu domiciliul în Satu M., ..15, . M., împotriva sentinței civile nr.5898/04.07.2012 a Judecătoriei Satu M. și în contradictoriu cu intimații C. L. DE FOND FUNCIAR VIILE SATU M. și C. JUDEȚEANĂ SATU M. pentru aplicarea Lg.18/1991 și în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Satu M..
Cheltuielile de judecată din recurs vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 12.06.2013.
Președinte, I. M. C. | Judecător, Z. K. | Judecător, M. G. R. |
Grefier, V. S. |
Red.I.M.C./21.06.2013
Tehnored_BER /25.06.2013
Ex.2
Jud.fond: M. T.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2133/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2771/2013.... → |
|---|
