Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3078/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3078/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 9447/83/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr. 3078/D
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Grefier I. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul R. V., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av.Z. C., din București, ..123-125, ., ., jud.Satu M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 13.09.2013 când susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi,încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, amânându-se pronunțarea la data de 20.09.2013, apoi la data de azi, când în urma deliberării:
INSTANȚA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub dosar cu nr. de mai sus, reclamantul R. V. a chemat în judecată în calitate de pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză: să se constate, în temeiul art.1 din Legea 221/2009, caracterul politic al măsurii condamnării și arestării dispuse împotriva lui în perioada 30.06._72 pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțarea tentativei de trădare, infracțiune pentru care a fost achitat conform deciziei nr.43/1972 pronunțată de către Tribunalul Suprem; în temeiul art.4 alin.2) din Legea 221/2009 să se constate caracterul politic al masurilor administrative de stabilire de domiciliu obligatoriu si a locului de munca obligatoriu dispuse în perioada 1976-1984 împotriva reclamantului; în temeiul art.274 Cod proc.civ. să se dispună obligarea pârâtului S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că după terminarea examenului de bacalaureat din cauza convingerilor sale politice și religioase la data de 30.06.1971 a fost arestat de către organele fostei securități, fiind judecat in prima instanța si condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare a tentativei de trădare, la 2 ani de închisoare cu executare. Ulterior, după 8 luni de zile de executare, a fost găsit nevinovat de către Tribunalul Suprem, a fost achitat si pus în libertate.
Cu toate acestea activitatea de cercetare si de urmărire de către organele securității a continuat o lunga perioada de timp. Aceasta perioadă de conflict cu organele securității și-a pus amprenta asupra evoluției sale profesionale și familiale. După susținerea examenului de bacalaureat reclamantul a dorit să urmeze cursurile unei facultăți, dar din cauza condamnării acest lucru a fost practic imposibil.
Datorita eforturilor făcute de părinți de a-i angaja un avocat, în anul 1972 reclamantul a fost achitat si eliberat din penitenciar, astfel ca s-a angajat la întreprinderea UNIO Satu M., unde a muncit până în anul 1974, când a fost luat în armata, iar după lăsarea la vatra în anul 1976 a reluat serviciul la Unio Satu M. cu dorința de a da examen la Facultatea de Mecanica Cluj N. la cursurile serale care se țineau la Satu M., însă în primăvara anului 1976 a fost transferat cu loc de munca obligatoriu în Negrești-Oaș într-o secție a Întreprinderii Unio Satu M..
Învederează că în anul 1979 a promovat examenul de admitere la facultate, dar era practic imposibil să urmeze cursurile care începeau în Satu M. la ora 16, iar programul de serviciu se termina la ora 15. Ar fi trebuit să facă naveta în fiecare zi Satu M. - Negrești Oaș, astfel că în final a fost exmatriculat de la școală din cauza absențelor.
Precizează că după promovarea examenului de admitere deși reclamantul a solicitat transferul înapoi la Satu M. pentru a putea fi prezent la cursuri, acesta nu i s-a aprobat.
Menționează că din cauza locului de muncă obligatoriu si a imposibilității de a face naveta de la Negrești Oaș la Satu M. reclamantul a avut și probleme de familie, care au culminat cu divorțul intentat de soția lui, care locuia si avea serviciul în Satu M..
Din cele relatate mai sus, solicită să se constate că o lunga perioadă din viață reclamantul a fost suspus persecuțiilor organelor de securitate din regimul comunist, aceasta situație afectând grav evoluția vieții familiale si profesionale, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, invocă art.1 alin.3, art.4 alin.2) și art.5 alin.1 lit.a) din Legea nr.221/2009.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Reclamantul R. V. a fost arestat la data de 30.06.1971 conform mandatului de arestare preventivă nr.23/B/1971 emis de Procuratura Militară Oradea (fila 92), pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.170 raportat la art.178 C.pen.
Prin sentința penală nr.216/15.11.1971 pronunțată de Tribunalul M. Teritorial București – Secția fond în dosar nr.1070/1971 (filele 63-71), reclamantul R. V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru nedenunțarea tentativei de trădare prin transmitere de secrete.
Prin decizia penală nr.43/29.02.1972 pronunțată de Tribunalul Suprem, Secția penală – Completul militar (filele 72-78), în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. și art.10 lit.b C.proc.pen. a fost achitat reclamantul R. V., pentru infracțiunea nedenunțare.
Reclamantul în calitate de persoană victimă justifică calitatea procesuală activă, prin prisma dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Lg. 221/2009, care recunoaște persoanelor victime dreptul de a solicita instanței de judecată constatarea caracterului politic al condamnării, cererea fiind imprescriptibilă conf. art. 4 alin. 4 din Lg. 221/2009. În opinia tribunalului de vreme ce reclamantul a fost arestat, ne aflăm în ipoteza art. 4 alin. 1 din Lg. 221/2009 și nu în cea reglementată de art. 4 alin. 2 când cererea poate fi formulată numai personal de victima măsurii administrative, noțiune definită de art. 3 alin. 1 din Lg. 221/2009.
Caracterul politic al arestării și condamnării rezultă din prezumția cuprinsă în chiar art. 1 din Lg. 221/2009, în care însă nu se regăsește și infracțiunea prev. de art.170 C.pen., respectiv nedenunțare a tentativei de trădare în temeiul căreia a fost acuzat reclamantul. Din considerentele deciziei penale de condamnare, cât și descrierea laturii obiective a infracțiunii săvârșite rezultă că a avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar comunist instaurat în România la data de 06.03.1945. Din materialul de urmărire penală dar și din documentele anexate de către C.N.S.A.S din dosarul personal al reclamantului ținut de organele Securității reiese în mod evident că acesta împreună cu prietenul lui aspirau la libera circulație în afara țării și din dorința de a fi liberi au trăit cu speranța că vor putea deturna un avion și să fugă din țară așa cum au mai făcut-o și cei de la Oradea. ( a se vedea nota nr. 1654/din fondul de arhivă a Securității). În consecință, se apreciază ca întemeiată cererea de constatare a caracterului politic al arestării reclamantului în perioada 30.06._72 cât și al condamnării penale, caracterul politic poate fi solicitat a se constata și față de alte condamnări în perioada de referință dacă s-a urmărit unul din scopurile prev. de art. 2 din OUG nr. 214/1999.
În privința constatarea caracterului politic asupra stabilirii domiciliului obligatoriu și a locului de muncă de la Unio Satu M. la Negrești Oaș, instanța apreciază că nu poate fi primită această solicitare, întrucât în 1975 potrivit notei informative din 06.10.1975 (fila 159 )și a notei de analiză din 19.03.1976 reclamantul a fost recrutat de organele Securității, condiții în care urma să ofere informații inclusiv de la locul de muncă, așa cu se descrie în nota informativă evocată anterior.
În aceste împrejurări nu poate fi asimilat transferul sau detașarea la o altă secție a fostei Intreprinderi UNIO ca o dislocare li stabilire forțată de domiciliu obligatoriu, considerente pentru care este evident că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 3 din Lg. 221/2009.
Față de cele ce preced, în baza art. 4 alin. 1, art. 1 alin. 3 din Lg. 221/2009 tribunalul a admis în parte acțiunea conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul R. V., domiciliat în Satu M., ., . M., cu domiciliul procedural ales în București, Șoseaua M. B., nr.123-135, ..B, ., la C..av.Z. C., în contradictoriu cu S. R. prin M.F.P. BUCUREȘTI, . și în consecință:
Constată caracterul politic al condamnării și arestării penale dispusă împotriva reclamantului în perioada 20.06.1971 – 03.03.1972, pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțarea tentativei de trădare, conform sentinței penale nr.216/15.XI.1971 a Tribunalului M. București și a deciziei penale nr.43/29.02.1972 pronunțată de Tribunalul Suprem.
Respinge cererea pentru constatarea caracterului politic al măsurilor administrative privind stabilirea domiciliului și a locului de muncă în perioada 1976-1984.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind dovedite.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.09.2013.
Președinte, I. M. C. | ||
Grefier, I. B. |
Red.I.M.C./25.10.2013.
Tehnored_VD /25.10.2013.
5 ex. – ..cu: R. V., S. R. prin MFP București, P. de pe lângă Tribunalul Satu M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 858/2013.... | Anulare act. Decizia nr. 555/2013. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
