Obligaţie de a face. Decizia nr. 230/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 7637/296/2011
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 230/R
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. R.
Judecător Z. K.
Judecător I. M. C.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul L. I., domiciliat în Satu M., ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 2263/2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații I. V., domiciliat în Odoreu, ., jud. Satu M. și P. D., domiciliată în Satu M., ., ., jud. Satu M., având ca obiect obligație de a face.
La pronunțare nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 06.03.2013, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2263/22.03.2013 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a respins acțiunea formulată de reclamantul L. I. în contradictoriu cu pârâții I. V. și P. D., ca fiind nefondată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că cererea reclamanților este întemeiată pe dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.247/2005, care stipulează că, în cazul în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare.
Antecontractul încheiat de către părți a dat naștere obligației părților de a încheia contractul de vânzare cumpărare, creditorul în speță reclamantul având dreptul la îndeplinirea exactă a obligației asumate de către debitorii promitenți vânzători, în conformitate cu prevederile art.1073 din Codul Civil din 1864, publicat în M.Of. nr.271/4.12.1864 cu modificările și completările ulterioare.
Antecontractul de vânzare cumpărare a fost încheiat la data de 03.03.2002. Terenul în suprafață de 4,28 ha este înscris în TP nr.31-_ emis la data de 02.04.2003 și întabulat în CF_ pe numele lui I. A. și I. A., acesta din urmă fiind decedat la data de 13.11.2001, conform certificatului de deces . nr._.
S-a depus dovada demersurilor efectuate de reclamant pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică – filele 14-15. Înscrisurile aflate la dosarul cauzei și declarația martorului audiat sunt elocvente în sensul că reclamantul are posesia și folosința terenului de la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare în anul 2002.
Pârâții nu s-au prezentat în vederea interogatoriului, fără un motiv justificat, în temeiul art.225 Cod proc.civ, instanța considerând aceasta ca un început de dovadă scrisă în favoarea reclamantului (întrebările sunt depuse la filele 27 și 28).
S-a susținut de către reclamant, inclusiv prin interogatoriul pârâților că aceștia sunt moștenitorii lui I. A., fără a se depune dovezi în acest sens. Martorul audiat în cauză nu a putut preciza care este legătura de rudenie între I. V., P. D. și I. A.. Dacă pârâtul I. V. a semnat antecontractul de vânzare cumpărare în nume propriu, fiind vorba de aceeași persoană care figurează înscrisă în titlul de proprietate și cartea funciară, nici acest aspect nu a fost dovedit, iar în interogatoriul acestuia se menționează, de asemenea, calitatea sa de moștenitor al lui I. A..
De asemenea, calitatea de moștenitor, sau mai degrabă de unic moștenitor a pârâtei P. D. față de defunctul I. A. nu a fost dovedită, decât prin actele de stare civilă care atestă că aceasta este fiica defunctului. Situația moștenitorilor defunctului I. A. se putea dovedi în lipsa dezbaterii succesiunii notariale cu anexa 24 privind moștenitorii eliberată de Starea Civilă de la locul decesului, ceea ce reclamantul nu a înțeles să realizeze. În plus, în lipsa stabilirii calității de moștenitori a pârâților prin procedura succesorală notarială se impunea suplimentarea petitului cu un capăt de cerere prin care instanța să stabilească calitatea de moștenitori a pârâților, sau numai a pârâtei P. D., dacă este cazul.
Prin urmare, în lipsa dezlegării aspectelor referitoare la acceptarea moștenirii după defunctul I. A. și stabilirea calității de moștenitori a pârâților, sau numai a pârâtei P. D., instanța a respins acțiunea formulată ca fiind nefondată, având în vedere că nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare atât timp cât dreptul unuia dintre vânzători nu este clar stabilit.
Este adevărat că reclamantul nu este culpabil pentru conduita pârâților, dar acesta a cunoscut încă din anul 2002 situația juridică a terenului și faptul că nu era realizată succesiunea după defunctul I. A., prin urmare a contractat în cunoștință de cauză și pe riscul său.
În consecință, instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată. În virtutea principiului accesorium sequitur principale a fost respins și capătul de cerere privind intabularea dreptului reclamantului în cartea funciară.
În temeiul art.274 Cod proc.civ., s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul L. I., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate și, drept urmare: să se constate că prin actul intitulat „Contract de vînzare-cumpărare” sub semnătură privată, încheiat la data de 3.03.2002, recurentul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 4,28 ha, înscris în CF nr._ M. de sub nr.top._, teren aflat în extravilanul loc.M. de la intimații I. V. și P. D. - moștenitoare a def. I. A.; să se dispună obligarea intimaților la executarea obligației de a face asumată prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 3.03.2002, în sensul obligării acestora de a se prezenta la notarul competent în vederea încheierii actului autentic apt să transfere dreptul de proprietate, în caz contrar, hotărârea pronunțată de instanță să țină loc de act autentic apt de întabulare; să se dispună OCPI Satu M. înscrierea în CF a dreptului de proprietate al recurentului asupra imobilului teren în suprafață de 4,28 ha, cu titlu juridic vânzare-cumpărare; cu cheltuieli de judecată în condițiile în care se opun intimații.
În motivarea căii de atac promovate, recurentul arată, în primul rând, că intimații fiind moștenitori sezinari au posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea moștenirii fără atestarea prealabilă a calității de moștenitor.
Contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat la data de 3.03.2002, la doar 4 luni de la decesul lui I. A. care s-a produs la data de 13.11.2001. Deci intimații au acceptat succesiunea în termenul de 6 luni.
Pe de altă parte, dreptul de proprietate este opozabil față de terți fără înscrierea în Cartea Funciară când provine din succesiune, conform art.28 din Legea 7/1996.
Este adevărat că succesiunea nu s-a realizat după defunctul I. A. dar obligația realizării succesiunii nu recurentului îi aparține, ci intimaților, pentru că aceștia aveau obligația de a se prezenta la notar în vederea realizării succesiunii.
Întrucât intimații nici până la această dată nu au efectuat succesiunea, recurentul s-a văzut nevoit a uza de prevederile art.5 alin.2, Titlul X din L.247/2005, care prevede că „în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la un teren cu sau fără construcții una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile,poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotîrâre care să țină loc de contract.
În temeiul principiului conversiunii actelor juridice civile, sub semnătură privată invocate au valoarea unor antecontracte de vânzare-cumpărare (promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare) pentru că, deși nu sunt prin ele însele apte de a transmite dreptul de proprietate, ele dau naștere în sarcina contractanților la obligația de a încheia în viitor contractul promis, în forma cerută de lege.
Ele constituie ad-probationem dovada legală în ceea ce privește realizarea acordului de voință privind vânzarea-cumpărarea imobilului moștenit, cât și cuantumul prețului și efectuării plății acestuia.
Ca atare, se află în prezența unor obligații de a face succesive, susceptibile de executare fie voluntar, fie silit, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic.
Apreciază că prin actele de stare civilă depuse la dosar a făcut dovada calității de moștenitori ai intimaților după def. I. A., care este tatăl acestora.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 3.03.2002 poartă semnătura ambilor intimați legal citați care nu au înțeles să conteste semnăturile, ba mai mult la dispoziția instanței au depus la dosar acte de stare civilă.
I. V. este una și aceeași persoană înscrisă în Titlul de Proprietate și Cartea funciară, în ambele acte fiind înscris și anul nașterii acestuia, respectiv 1952.
Anexa 24 privind moștenitorii care se eliberează de Starea Civilă de la locul decesului, se poate întocmi doar în situația în care moștenitorii se prezintă la Primărie și se declară ca fiind moștenitorii respectivului defunct. În lipsa acestei declarații, anexa 24 nu se întocmește, nu există. Nici în cazul în speță intimații nu au înțeles să se declare la Primărie pentru întocmirea anexei 24, astfel că nu a avut cum să producă recurentul acel înscris.
În ceea ce privește condițiile admisibilității acțiunii în pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic, respectiv existența unui antecontract valabil încheiat, dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun, refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare, partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, promitentul-vânzător să fie proprietar al bunului vândut, iar promitentul-cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii, acestea sunt îndeplinite, întrucât: antecontractul a fost valabil încheiat și întrunește toate condițiile de validitate prevăzute de lege pentru aceasta (art.948-969 Vechiul Cod Civil); dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun a fost realizată; refuzul părților de a autentifica actul a fost dovedită prin efectuarea demersurilor în vederea prezentării la notar, în cuprinsul antecontractului intimații obligându-se să se prezinte ori de câte ori este nevoie în fața Notarului Public pentru legalizarea contractului și înscrierea imobilului în noul CF; recurentul a achitat în întregime prețul de vânzare-cumpărare, astfel cum s-a obligat, la data încheierii contractului achitând prețul în întregime, vânzătorii declarând încasarea prețului; promitenții vânzători sunt proprietarii bunului vândut, astfel cum rezultă din înscrierile de carte funciară și contract, I. V. a vândut în nume propriu dar și în calitate de moștenitor împreună cu intimata P. D. după def. I. A., dreptul de proprietate al intimatei P. D., fiind opozabil față de terți și fără înscrierea în Cartea Funciară când provine din succesiune, conform art.28 din Legea 7/1996.
Astfel, consideră că cererea este întemeiată, dispozițiile legale în materie fiind neechivoce în acest sens. Astfel, art.969 Cod civ. statuează „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, în timp ce art.970 alin.2 Cod civ. dispune „convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa”.
Sunt temeiuri legale ce permit instanței de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să se restabilească echilibrul contractual perturbat.
De asemenea, arată că art.1073 Cod civ. consacră principiul executării în natură a obligațiilor „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare”.
Atunci când debitorul obligației de a încheia contractul în formă autentică nu își dă consimțământul la aceasta, creditorul poate obține îndeplinirea exactă a obligației prin hotărâre judecătorească.
Art.1077 Cod civ. prevede că „nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinirea pe cheltuiala debitorului”.
Acest text de lege reprezintă fundamentul juridic în pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
În drept, invocă art.299, 304 Cod proc.civ., art.111 Cod proc.civ., art.650 și urm. Cod civ., art.700 Cod civ., art.969 Cod civ., art.970 alin.2 Cod civ., art.1073 Cod civ., art.1077 Cod civ., Lg.nr.7/1996, art.5, alin.2, titlul X din L.247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, art.1846 și urm.Cod civ., art.1860 Cod civ., disp.art.28 D-L.115/1938.
Prin întâmpinare, intimații I. V. și P. D., au învederat instanței că împreună cu vândut reclamantului-recurent terenul extravilan în M. cuprins în titlul de proprietate nr.31-_ în suprafață de 4 ha 2800 mp., nr.top 482/3, ca moștenitori ai def.I. A., încasând prețul de vânzare-cumpărare la data de 3.03.2002.
Tribunalul, deliberând asupra recursului, în conformitate cu disp.art.304 ind.1 Cod proc.civ., prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate reține următoarele:
Conform înscrisurilor depuse în probațiune – acte de stare civilă, titlu de proprietate, extras CF_ M., nr.top100347, I. A., născ.în 1912 și decedat la 14.11.2001, împreună cu fiul său I. V., născ.în 1952 sunt coproprietari asupra terenului în suprafață de 42.800 mp. cu titlu de reconstituire în baza Lg.18/1991.
I. A. este și tatăl pârâtei-intimate I. D., născ.în 1949 și căsătorită P..
La data de 3.03.2002, descendenții def.I. A. – P. D. și I. V., acesta și în nume propriu ca proprietar tabular – încheie contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată mai sus menționat, fiind încasat integral prețul de 8.500.000 lei vechi.
Intimatul I. V. avea îndrituirea de a încheia acest act în nume propriu.
Împreună cu P. D., ca descendenți ai defunctului I. A., au exercitat un act de dispoziție asupra proprietății acestuia în termenul de 6 luni de la data decesului. Actul lor de dispoziție are valoarea acceptării succesiunii după defunctul lor tată, calitatea lor de descendenți conferindu-le calitatea de moștenitori sezinari, dreptul lor fiind recunoscut și fără înscrierea în CF.
Deși contractul sub semnătură privată nu este apt în sine să transmită proprietatea asupra terenului, acesta are valoarea unui antecontract – drepturile și obligațiile asumate impunându-se a fi îndeplinite conform art.969 Cod civil.
Pe de altă parte, vânzătorii intimați au recunoscut atât convenția încheiată, cât și încasarea prețului, neexistând între părți aspecte contestate.
În consecință, constatând refuzul acestora de a se prezenta în fața notarului pentru încheierea actului autentic de vânzare, refuz dovedit prin somația și procesul verbal depuse la dosar (filele 14-15), apreciem ca întemeiat demersul juridic al reclamantului-recurent de a solicita obligarea pârâților-intimați la executarea obligației pe care și-au asumat-o în vederea transferului de proprietate.
În virtutea acestor considerente, apreciem ca fondate criticile recurentului.
În baza art.312 Cod proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de reclamantul L. I., va modifica în tot sentința, în sensul că va admite acțiunea reclamantului, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantului L. I., domiciliat în Satu M., ., împotriva sentinței civile nr.2263/2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații I. V., domiciliat în Odoreu, ., P. D., domiciliată în Satu M., Al.P., nr.8, ..
Modifică în tot sentința atacată și admite acțiunea reclamantului L. I. împotriva pârâților I. V. și P. D. și în consecință:
Constată că prin actul intitulat „contract de vânzare-cumpărare” sub semnătură privată încheiat la 3.03.2002, reclamantului i s-a transmis dreptul de proprietate de către pârâți asupra terenului în suprafață de 4,28 ha extravilan, înscris în CF_ M., nr.top_.
Obligă pârâții-intimați să se prezinte la notar pentru încheierea actului autentic, în caz contrar prezenta hotărâre judecătorească urmând a ține loc de act autentic, cu consecința înscrierii de către OCPI în CF.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2013.
Președinte, M. G. R. | Judecător, Z. K. | Judecător, I. M. C. |
Grefier, V. S. |
Red.M.G.R./10.04.2013
Tehnored_BER /10.04.2013
Ex.2
Jud.fond: D.-E. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2334/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 785/2013.... → |
|---|
