Obligaţie de a face. Decizia nr. 536/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 536/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 489/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 536/R
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. R.
Judecător G. D. S.
Judecător M. F.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant M. T., dom. în loc. Odoreu, ., cu dom. procedural ales la cabinet av. A. L. C. în Satu M., .. 12, .>jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 152/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimatul-pârât P. Ș., cu ultimul dom. cunoscut în Cluj N., .,. ., jud. Cluj, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, la pronunțarea cauzei, nu se prezintă părțile.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 17.06.2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de azi.
INSTANȚA
deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 152/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic de mai sus, s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii privind obligarea pârâtului la declararea/ înregistrarea autoturismului la Direcția de Taxe și Impozite Locale și Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituția Prefectului Cluj și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. T. în contradictoriu cu pârâtul P. Ș..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile au încheiat la data de 15.08.2002, contractul de vânzare cumpărare având ca obiect autovehiculul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ și numărul de identificare UU1R11700Y2137036 (fila 5 dosar fond).
Conform dispozițiilor art. 246 alin. 1 C.proc.civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Prin declarația depusă la dosar la data de 03.01.2013, reclamantul M. T. a învederat instanței faptul că înțelege să renunțe la judecarea primului capăt de cerere și a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de consimțământ al pârâtului de a se radia autoturismul de pe numele vânzătorului-reclamant, din evidența Direcției Impozite și Taxe Locale, respectiv Serviciul de Înmatriculare a Autovehiculelor.
Conform dispozițiilor art. 17 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. 2 lit. „d” din Regulamentul privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, aprobat prin Ordinul nr. 1501/2006, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Potrivit prevederilor art. 25 din același act normativ, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului (pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 24 alin. 1-4.
Din textele de lege expuse mai sus, rezultă clar că dacă reclamantul ar fi respectat legea ar fi avut la îndemână o procedură administrativă eficientă care ar fi avut ca rezultat radierea de pe numele său a autovehiculului din circulație și din evidențele fiscale.
În altă ordine de idei, față de modul de redactare a precizării la acțiune depusă la dosar la data de 03.01.2013, instanța de fond a constatat că cererea în sensul de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de consimțământ al pârâtului, de a se radia autoturismul de pe numele reclamantului, nu poate fi primită, nefiind necesar acordul pârâtului pentru efectuarea acestui demers.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a reținut că, din punct de vedere pasiv, cadrul procesual este incomplet, în condițiile în care, Instituția Prefectului și Primăria Satu M. nu au fost împrocesuate.
Pentru toate considerentele reținute mai sus, instanța de fond a respins acțiunea, conform dispozitivului Sentinței civile nr. 152/2013.
Împotriva sentinței civile cu nr. de mai sus, reclamantul M. T., prin avocat, a formulat recurs, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în temeiul prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ. și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii formulate, pentru următoarele considerente:
Recurentul arată, în fapt, că prin sentința atacată, instanța de fond i-a respins acțiunea în vederea radierii autoturismului marca DACIA tipul 1310 de pe numele său, aplicând în mod eronat prevederile legale invocate în susținerea acțiunii și consideră soluția dată de instanța de fond neîntemeiată și nelegală, cel puțin pentru următoarele motive:
Astfel, cu toate că instanța de fond constată că, prin contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Dacia tipul 1310 cu nr. de înmatriculare SM-03-C0X, recurentul reclamant a vândut intimatului pârât P. Ș. acest autoturism, respectiv că, potrivit prevederilor art. 17 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 „Radierea, din evidența a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului” reține că avea posibilitatea să solicite radierea acestuia de pe numele său, cu condiția depunerii următoarelor documente în original: certificatul de înmatriculare, plăcuțele de înmatriculare, cartea de identitate, contractul de vânzare-cumpărare și, ca urmare a faptului că nu a întreprins aceste demersuri, a apreciat ca neîntemeiată acțiunea promovată și a dispus respingerea acesteia.
Se solicită instanței de control să observe faptul că recurentul reclamant nu putea să efectueze aceste demersuri, deoarece toate acele documente menționate anterior au fost predate în original cumpărătorului, o dată cu predarea autoturismului vândut.
În ceea ce privește aprecierea instanței de fond potrivit căreia cadrul procesual a fost incomplet, ca urmare a neîmprocesuării Instituției Prefectului, respectiv a Primăriei Satu M., recurentul arată că nu era necesară împrocesuarea acestora și, deci, cu atât mai mult, lipsa împrocesuării lor nu putea constitui temei legal de respingere a acțiunii formulate. Prin acțiunea promovată reclamantul a solicitat instanței să dispună radierea de pe numele său a autoturismului pe care l-a vândut, iar în calitate de pârât a considerat că poate și trebuie să stea doar cumpărătorul autovehiculului.
În drept, invocă art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., precum și celelalte temeiuri de drept invocate mai sus.
Deși legal citat cu această mențiune, inclusiv prin publicitate, intimatul pârât nu a depus întâmpinare în cauză.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la declararea și înregistrarea autoturismului la Direcția de Taxe și Impozite Locale, respectiv la Serviciul Public Comunitar – Înmatriculare vehicule.
În mod corect judecătoria, față de renunțarea la judecată și față de modificarea petit-ului acțiunii la 3 ianuarie 2013 (fila 35), a respins cererea ca nefondată, întrucât instanța nu poate pronunța o hotărâre care să se substituie consimțământul unei persoane decât în cazurile expres prevăzute de lege, cu caracter excepțional așadar, în speță nefiind necesar acordul pârâtului, fiind prevăzută însă o procedură administrativă accesibilă și eficientă pentru evidențierea situației proprietății asupra autovehiculului în caz de vânzare. În situația în care această procedură nu a fost urmată nu poate fi negat accesul la justiție, în fața instanței însă fiind necesară atât stabilirea cadrului procesual corect, cât și fundamentarea în fapt și în drept a acțiunii.
În ceea ce privește radierea autovehiculului de pe numele reclamantului, în mod legal a constata judecătoria că nu este complet cadrul procesual, această cerere fiind opusă autorităților competente, în caz contrar hotărârea nefiindu-le opozabilă. Din motivele de recurs rezultă că reclamantul nu consideră necesar să se judece cu Instituția Prefectului, respectiv Primăria Satu M., nefiind criticată soluția din perspectiva omisiunii instanței de a pune în discuție necesitatea împrocesuării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul M. T. cu domiciliul ales în Satu M. .. 12 .. Av. C. A. L., împotriva Sentinței civile nr. 152/2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimatul pârât P. Ș. citat prin publicitate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
Președinte, E. R. -în concediu legal de odihnă- pentru, semnează Președintele instanței, | Judecător, G. D. S. | Judecător, M. F. |
Grefier, C. Z. -în concediu legal de odihnă- pentru, semnează P. grefier, |
Red: G.D. S. – 11.07.2013
Tehnored_NM / 15.07.2013
2 ex.
Jud.fond: S. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2024/2013.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 853/2013. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
