Partaj judiciar. Decizia nr. 853/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 853/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 12313/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 853/R
Ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G. M.
Judecător T. T.
Judecător T. B.
Grefier L. D.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenții-pârâți P. A. și P. M., ambii dom. în Satu M., ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 1730/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. I., LEINER V. și T. A., toți dom. în Satu M., .. 87/A, având ca obiect partaj judiciar.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 19.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 26.11.2013 și apoi la data de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1730/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții P. I., P. V. și T. A., toți cu domiciliul în Satu M., .. 87/a în contradictoriu cu pârâții P. A. și soția P. M. domiciliați în Satu M., . și în consecință:
S-a constatat că pârâții sunt coproprietari devălmași asupra cotei de 1/4 părți din imobilul situat în Satu M., . înscris în CF_ Satu M., iar cota de 1/4 părți din imobil are o valoare de circulație în sumă de 68.985 lei.
S-a constatat că fiecare pârât are o cotă ideală de câte 1/2 din cota de 1/4 părți din imobil.
Pârâtului P. A. i s-a atribuit întreaga cotă de 1/4 părți din imobil, astfel încât acesta a fost obligat să achite soției lui, adică pârâtei P. M. suma de 34.492 lei corespunzător cotei de jumătate pe care a deținut-o din cota de 1/4 părți din imobil.
Pârâții au fost obligați să achite reclamanților suma de 1995 lei cheltuieli de judecată ocazionate și dovedite.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma pronunțării Sentinței civile nr. 7025/25.11.2008, având ca obiect partajul masei succesorale, imobilul - fosta casă părintească situată în Satu M., . - a fost atribuit pentru P. A. și P. M., dar cu obligativitatea acestora de a achita reclamanților din prezenta cauză câte o sultă în sumă de 34.492,50 lei pentru fiecare în parte. Ulterior, această sentință a judecătoriei Satu M. s-a atacat cu apel de pârâtul P. A., dar apelul său a fost respins prin Decizia civilă nr. 139/. Satu M., iar Curtea de Apel Oradea prin Decizia civilă nr. 1694/2009–R a respins în mod irevocabil recursul aceluiași pârât.
Datorită faptului că pârâtul P. nu s-a conformat obligației impuse de instanță de a achita sultele cuvenite celorlalți moștenitori, adică reclamanților, aceștia au inițiat calea executării silite în cadrul dosarului execuțional 98/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M..
Împotriva actelor de executare, pârâtul P. A. și soția acestuia, adică P. M., au procedat la formularea unei cereri având ca obiect contestație la executare, înregistrată la Judecătoria Satu M. sub dosar nr._ . În cadrul acestui dosar, s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1101/14.02.2012 prin care s-a admis contestația la executare, arătându-se că imobilul este proprietatea codevălmașă a lui P. A. și soția acestuia P. M. căreia nu-i incumbă nici o obligație față de reclamanți. Pârâtul și soția acestuia au dobândit cota de 1/4 din imobil în anul 2005 în baza unui contract de vânzare cumpărare, fapt ce rezultă și din extrasul CF_ Satu M..
În cauză s-a procedat la luarea interogatoriului părților (filele 49-52 dosar fond). Pârâtul P. A. a recunoscut că datorează sultă reclamanților, dar a arătat că va achita pe viitor, însă nu deține încă această sumă.
Văzând extrasul de CF_ Satu M., din care rezultă că, cota de 1/4 este proprietatea codevălmașă a pârâților și având în vedere hotărârile judecătorești mai sus arătate, instanța de fond, în baza art. 353 Noul Cod Civil, art. 400 și art. 493 C.proc.civ., a admis cererea reclamanților conform dispozitivului Sentinței civile nr. 1730/2013.
Art. 493 C.proc.civ. arată că „creditorii personali ai unui codebitor coproprietar sau devălmaș, nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui mai întâi să ceară împărțeala acestora”. Se poate cere partajarea bunurilor comune ale soților, doar în măsura în care acest lucru este necesar pentru acoperirea creanței și dacă nu se poate realiza acest lucru prin valorificarea bunurilor personale ale soțului debitor. Ori, așa cum rezultă din adresa emisă de Biroul Executorului Judecătoresc M. depusă la fila 65 dosar fond, soțul debitor, adică pârâtul P. A. nu are bun propriu pentru a-și achita sulta către ceilalți moștenitori, adică reclamanții în cauză.
Urmărirea silită a unui bun imobil, fără realizarea în prealabil a unui partaj ar fi dus la atingerea gravă a dreptului proprietarului și s-ar fi încălcat dispozițiile Protocolului 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului. Creditorii personali, trebuie să ceară mai întâi partajarea bunurilor comune așa cum s-a procedat în cazul de față. Instanța de fond față de aceste considerente, a admis cererea reclamanților. Văzând valorile de circulație stabilite în cadrul soluționării dosarului de stabilire a masei succesorale, care arată că valoarea totală a imobilului este de 275.940 lei, se conchide că cota de 1/4 din imobil care este proprietatea codevălmașă a pârâților are o valoare de 68.985 lei. Instanța de fond în urma constatării cotelor egale ale soților și în urma atribuirii cotei de jumătate din cota de 1/4 a imobilului către pârâtul P. A., l-a obligat pe acesta să achite soției lui, adică pârâtei P. M. sulta cuvenită, adică suma de 34.492 lei.
În baza art. 274 C.proc.civ., pârâții fiind în culpă procesuală, au fost obligați să achite reclamanților cheltuielile de judecată dovedite, în sumă de 1995 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. A. și P. M. solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii. Solicită cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului arată că potrivit dispozițiilor art. 31 lit. b Codul familiei și art. 340 lit. a Cod civil, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii, bunurile dobândite prin moștenire legală. Ori prin Sentința civilă nr. 7025/2008 al cărui obiect a fost masă succesorală, recurentul P. A. a dobândit în urma partajului, imobilul situat în Satu M. ., acesta devenind bunul său personal potrivit textelor mai sus invocate, bun ce face obiectul executării silite. Pe cale de consecință este falsă afirmația executorului judecătoresc reținută în considerentele sentinței că P. A. nu are bunuri personale comune. Valoarea acestui imobil este de 275.940 lei, iar sultele ce trebuie achitate sunt de câte 34.492 lei pentru fiecare intimat, suficiente prin vânzarea bunului prin licitație publică. Ca atare, aceste sulte pot fi obținute din vânzare, fără a fi necesară și promovarea unei acțiuni de împărțire de bunuri ale soților. Potrivit art. 353 cod civil „Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unui dintre soți” (alin. 1), iar în alin. 2 se prevede o condiție necesară demarării unui proces de partaj și anume ca anterior unei asemenea acțiuni creditorii să facă dovada că au urmărit bunurile proprii ale soțului debitor și ei nu pot fi îndestulați din valoarea acestora. Ori, este evident că ei deja urmăresc un bun personal din valoarea căruia își pot recupera ușor creanța. Totodată, legea prevede că, „creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale".
Prin întâmpinare, intimații P. I., P. V. și T. A. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că în mod corect prima instanță a procedat la atribuirea imobilului recurentului pentru a se putea urmări silit și a-și încasa sulta pe care recurentul o datorează. Critica adusă sentinței este făcută cu rea credință, cu atât mai mult cu cât recurentul i-a declarat executorului judecătoresc că nu are bunuri proprii.
În drept, invocă dispozițiile art. 451 și art. 205 NCPC.
Criticile aduse sentinței recurate sunt nefondate.
Așa după cum a reținut și prima instanță, recurentul P. A. datorează intimaților sulta stabilită prin Sentința civilă nr. 7025/25.11.2009 a Judecătoriei Satu M.. Întrucât acesta nu și-a executat obligația de plată, intimații au solicitat executarea silită, procedura fiind declanșată în dosarul execuțional nr. 98/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M.. În acest dosar execuțional și, ulterior, prin răspunsul la interogator administrat de prima instanță, P. A. susține că este de acord să plătească sultele corespunzătoare intimaților, din care a și achitat câte 7300 lei pentru fiecare, dar că nu are resurse pentru a achita și diferența. Instanța mai reține că acesta nu a făcut dovada că ar avea și alte bunuri proprii cu excepția cotei de 1/4 din imobilul obiect al litigiului, cotă care, având în vedere valoarea stabilită în dosarul succesoral este insuficientă pentru a acoperi plata în întregime, cu atât mai mult cu cât valoarea de piață, în condițiile actuale de criză economico-financiară este de notorietate că a scăzut. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 493 C.proc.civ., pentru a se îndestula, intimații nu au altă posibilitate decât de a cere partajul cotei devălmașe.
Din aceste considerente, nefiind incident vreunul din motivele de modificare ori casare reglementate prin dispozițiile art. 304 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a recurenților aceștia vor fi obligați să plătească intimaților 1500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții P. A. și P. M. domiciliați în Satu M., . în contradictoriu cu intimații P. I., P. V. și P. A. domiciliați în Satu M., .. 87/A împotriva Sentinței civile nr. 7025/25.11.2008 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ .
Obligă recurenții să plătească intimaților 1500 lei cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2013.
Președinte, R. G. M. | Judecător, T. T. | Judecător, T. B. |
Grefier, L. D. |
Red: R.G.M. – 04.12.2013
Tehnored_NM / 05.12.2013
2 ex.
Jud.fond: D. E.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 536/2013. Tribunalul SATU MARE | Succesiune. Decizia nr. 762/2013. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
