Rectificare carte funciară. Decizia nr. 97/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 1864/307/2009
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 97/. publică de la 29 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. R.
Judecător: I. M. C.
Grefier: V. H.
Pe rol se află judecarea apelurilor civile formulate de apelanții-reclamanți S. V. și S. A., domiciliați în S. Marmației, Piața 1 Decembrie 1918, ., județul Maramureș și de apelanții-pârâți P. I., domiciliat în S. Marmației, .. 40, județul Maramureș, C. M. "P. I. " prin P. I., domiciliat în S. Marmației, .. 40, județul Maramureș, împotriva Sentinței civile nr._/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimatul-intervenient M. S. MARMAȚIEI PRIN PRIMAR, cu sediul în S. Marmației, .. 14, județul Maramureș, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Prin serviciul de registratură al instanței, la data de 27.05.2013 au fost depuse concluzii scrise din partea apelanților-pârâți P. I. și C. M. „P. I.”.
Se constată că judecarea apelului a avut loc în ședința publică din 22.05.2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, care face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de azi, când, în urma deliberării,
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/10.12.2012 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamanților; a respins cererea formulată de reclamanții S. V. ȘI S. A., în contradictoriu cu pârâții P. I., C. M. P. I. și MUN.S. MARMAȚIEI, prin primar, ca nefondată; a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanți și a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul MUN. S. MARMAȚIEI, prin primar, în contradictoriu cu pârâții S. V. ȘI S. A., în contradictoriu cu pârâții P. I., C. M. P. I. și a dispus rectificarea cărții funciare nr._ S. Marmației provenită din conversia pe hârtie a CF 1275, nr. top 774/2/1, rezultată din comasarea nr. top. 774/1 și 774/2/1 în sensul modificării suprafeței de teren aferente acestui nr. topografic, de la suprafața de 911 mp. la suprafața de 739 mp., dispunând și rectificarea mențiunii de la poziția B29 din CF 1275 S. Marmației, în sensul rectificării suprafeței de teren a nr. top. 774/2/1 la 911 mp. prin radierea acestei mențiuni. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în temeiul dispozițiilor art. 77 și 80 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil, acțiunile în justiție întemeiate pe dispozițiile Legii 7/1996 indiferent de data introducerii lor vor fi soluționate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau la data săvârșirii faptului juridic generator al dreptului supus încheierii, iar înscrierile efectuate în temeiul unor acte sau fapte juridice încheiate înainte sau produse înainte de . produce efectele prevăzute de legea în vigoare la data săvârșirii sau producerii acestor fapte. Prin urmare, dispozițiile aplicabile prezentei cauze sunt cele prevăzute de Legea 7/1996.
Cererea reclamanților a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 7/1996, art.33, conform cărora în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierii cu situația juridică reală se poate cere rectificarea cărții funciare în sensul radierii, îndreptării sau menționării înscrierii oricărei operațiuni susceptibile a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară daca printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca: înscrierea sau actul in temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic in temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciara nu mai este in concordanta cu situația reală actuala a imobilului.
Prin acțiunea in rectificare, persoanele interesate au la dispoziție o acțiune sui generis pentru a remedia orice ruptură existentă dintre starea tabulară a imobilului și situația sa juridică reală.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod proc.civ, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie.
Calitatea procesuală este un element obligatoriu al dreptului la acțiune, iar din punct de vedere activ presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului subiectiv dedus judecății, reclamantul fiind cel care trebuie să justifice atât calitatea procesual activă, cât și calitatea procesual pasivă a pârâtului.
În cauză, reclamanții sunt persoane interesate în sensul dispozițiilor art.34 din Legea nr. 7/1996, justificând astfel condițiile exercitării dreptului la acțiune.
În ceea ce privește calitatea reclamanților de a solicita rectificarea cărții funciare, instanța a reținut că în dosarul nr._, prin sentința rămasă definitivă la Tribunalul Maramureș, reclamanții S. au fost obligați la cererea pârâtului P. I. să ridice construcțiile ridicate ilegal pe terenul proprietatea lui P. I., înscris în Cf 1275 nr. 774/2/1, iar în caz de refuz a fost autorizat reclamantul P. I. să îndepărteze acele construcții de pe teren pe cheltuiala soților S.. În recurs, la data de 06.10.2008, Curtea de Apel Cluj, a suspendat soluționarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei S. Marmației (dosarul nr._ este dosarul sub care a fost înregistrată acțiunea reclamanților în primul ciclu procesual, la data de 27.11.2007).
Conform dispozițiilor art.34 din Legea 7/1996, are legitimare procesuală activă într-o acțiune în rectificare orice persoană interesată. Interesul reclamanților este unul legitim, actual și direct având în vedere că soluționarea recursului declarat de aceștia în dosarul nr._, depinde de soluționarea prezentei cauze, astfel cum s-a reținut prin încheierea din data de 06.10.2008 a Curții de Apel Cluj. D. fiind existența dovedită a interesului, Legea 7/1996 conferă astfel legitimare procesual activă reclamanților pentru a remedia neconcordanța dintre starea tabulară a nr.top. 774/2/1 din CF 1275 și situația sa reală.
Prin urmare, în temeiul art.137 Cod proc.civ. raportat la dispozițiile art.34 din Legea 7/1996 și art.109 Cod proc.civ., instanța a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamanților ca fiind nefondată.
În ceea ce privește cererea de intervenție principală formulată de Mun.S. Marmației, în temeiul art.49 alin.2 Cod proc.civ. instanța a admis-o.
S-a apreciat că nu sunt fondate susținerile pârâților cu privire la calificarea cererii ca o intervenție în interesul reclamanților, deoarece așa cum rezultă din cererea de intervenție și din concluziile rapoartelor expertiză întocmite în cauză, Mun.S. Marmației invocă un drept și interes propriu nu un drept al reclamanților.
Instanța a reținut că în temeiul art. 26 din Legea 18/1991, terenurile situate în intravilanul localităților care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat fără moștenitori trec în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, iar în conformitate cu art.36 din același act normativ terenurile aflate în proprietatea statului situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor la data prezentei legi trec în proprietatea comunelor, orașelor și municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute de art.26 din Legea 18/1991. Transferul dreptului de proprietate de la proprietarul tabular statul român la Mun.S. Marmației a operat astfel de drept, prin efectul legii. Această transmisiune a dreptului de proprietate prin efectul legii este opozabilă erga omnes și fără înscrierea în cartea funciară, conform dispozițiilor art.26 alin.2 din Legea 7/1996. Prin urmare, proprietarul terenului înscris în CF 6205 nr. top. 795/12/2/2 pe care se află amplasat garajul construit de către reclamanți este mun.S. Marmației. Această situație de drept este dovedită în fapt și prin încheierea contractului de închiriere încheiat cu reclamantul S. V. în anul 2001.
Prin rapoartele de expertiză judiciară întocmite în cauză – raportul întocmit de dl. M. M. – filele 97-102 și raportul întocmit de expertul P. G., aflat la filele 45-55 – concluziile sunt identice în ceea ce privește cauza măririi suprafeței de teren a parcelei nr. top. 774/2/1 din CF 1275, de la 739 mp la 911 mp, s-a realizat în mod greșit fără a se ține cont de ./1 din CF 6205, proprietatea statului român, această suprafață suprapunându-se pe suprafața din CF 6205, diferența raportată fiind în legătură cu suprafața efectivă a măririi, respectiv 183 mp în cazul primului raport de expertiză și 142 mp în cazul celui de al doilea raport de expertiză. Concluziile experților se coroborează și cu verificările extrajudiciare întocmite de expertul Fornwald A. – filele 103-104. Astfel, se arată că terenul cuprins în CF 1275 S. Marmației cu nr. top inițial 774 avea o suprafață inițială de 855 mp, proprietari tabulari fiind B. I. V. și B. A.. În urma unor operațiuni de dezmembrare suprafața actuală a terenului este de 1027 mp fiind formată din 2 parcele nr. 774/2/1 în suprafață de 911 mp înscrisă în CF_ SM, având ca proprietar tabular pe pârâtul P. I. și 774/2/2 în suprafață de 116 mp înscris în CF_ proprietar fiind cabinetul de medicină generală P. I.. Dezmembrările și comasările ulterioare în baza încheierilor de carte funciară 239/06.02.1992, 403/12.02.2001, 290-291/30.1.2003 și 883-884 din 01.04.2004 au fost efectuate în mod corect, însă ulterior în mod greșit s-a rectificat suprafața de teren a nr. topografic de la 739 mp la 911 mp, cu încălcarea mențiunilor din CF 6205 SM privind terenul proprietatea statului român. Pe această suprafață de 142 mp, care face parte în realitate din nr. top. 795/12/2/2 din CF 6205 este ridicat garajul în suprafață de 30 mp cu privire la care reclamanții pretind un drept de proprietate. Aceasta este și concluzia expertului M. I. M. și a expertului Fornwald A..
Concluziile rapoartelor de expertiză menționate mai sus sunt elocvente cu privire la modalitatea eronată în care s-a realizat rectificarea suprafeței nr.top. 774/2/1 au fost confirmate. De asemenea, concluziile experților sunt elocvente în sensul că mărirea suprafeței de teren s-a realizat în detrimentul proprietății statului și nu al reclamanților.
Astfel, instanța a reținut ca fiind în mod temeinic întocmit și a validat raportul de expertiză elaborat de dl.expert P. G.. Concluziile sale se coroborează cu cele ale expertului Fornwald A. și cu cele ale expertului M. I. M. în ceea ce privește faptul că mărirea suprafeței de teren în cauză s-a realizat în detrimentul dreptului de proprietate al Mun.S. Marmației, astfel cum acesta este înscris în CF 6205 nr. top. 795/12/2/2, proprietatea statului român, fiind necesară din acest punct de vedere rectificarea de carte funciară.
Având în vedere toate aspectele reținute mai sus, instanța a admis cererea de intervenție în interes propriu a mun.S. Marmației și a dispus, în temeiul art.34 pct. 1 și 4 din Legea 7/1996, rectificarea cărții funciare 1275, deoarece rectificarea suprafeței de teren de la 739 mp la 911 mp din nr. top. 774/2/1 s-a realizat în mod greșit în temeiul unui act nelegal – încheierea de rectificare a suprafeței de teren de la poziția B 29 din CF 1275, iar situația din cartea funciară nu este în concordanță și nici nu a fost de la început în concordanță cu situația juridică a terenului. Astfel, instanța a dispus rectificarea cărții funciare nr._ S. Marmației provenită din conversia pe hârtie a CF 1275, nr. top 774/2/1, rezultată din comasarea nr.top. 774/1 și 774/2/1 în sensul modificării suprafeței de teren aferente acestui nr. topografic, de la suprafața de 911 mp. la suprafața de 739 mp.,precum și radierea mențiunii de la poziția B29 din CF 1275 S. Marmației, în sensul rectificării suprafeței de teren a nr. top. 774/2/1 la 911 mp.
În ceea ce privește acțiunea reclamanților, instanța a reținut și faptul că terenul pe care este amplasat garajul în suprafață de 30-35 mp este proprietatea tabulară statului român și a făcut obiectul unui contract de închiriere încheiat între Mun. S. Marmației și reclamantul S. V. pe perioada 01.04._01, prelungit ulterior. Prin adresa nr._, reclamantul a fost anunțat că respectivul contract de închiriere este sistat începând cu data de 01.11.2006. În susținerea dreptului lor, reclamanții invocă un contract de vânzare cumpărare încheiat prin înscris sub semnătură privată prin care au dobândit la data de 29.06.1999 o suprafață de teren în vederea construirii unui garaj. Nu rezultă că reclamanții ar fi încheiat un contract în formă autentică cu vânzătorul B. G. cu privire la suprafața de teren, iar în plus, prin încheierea contractului de închiriere cu Mun. S. Marmației ulterior recunosc dreptul de proprietate a acestei entități asupra terenului. De asemenea, nu rezultă ca starea de fapt a ridicării garajului de către reclamanți pe terenul proprietatea tabulară a statului român să fie consacrată și în drept prin operarea accesiunii imobiliare artificiale în favoarea acestora.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că reclamanții nu au drept subiectiv civil ce se impune a fi protejat sau consacrat prin prezenta acțiune, cererea acestora urmând a fi respinsă ca nefondată. Deși aceștia pot fi titularii dreptului la acțiune în prezenta cauză, prin îndeplinirea condițiilor legate de afirmarea unui drept, interes, calitate și capacitate procesual pasivă, lipsa dreptului subiectiv civil determină respingerea acțiunii astfel formulate ca nefondată, existența dreptului subiect civil fiind un aspect diferit de condiția exercitării dreptului la acțiune, respectiv afirmarea unui drept.
În temeiul art.57 și 58 Cod proc.civ, instanța a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a mun.S. Marmației ca fiind rămasă fără obiect având în vedere soluționarea cererii de intervenție principală formulată de această unitate administrativ teritorială.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intervenientul în interes propriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S. V. și S. A., solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și, pe cale de consecință, rectificarea înscrierii din C.F. nr._ S. Marmației provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 1275 S. Marmației, de sub nr. top. 774/2/1 în suprafață de 911 m.p.în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului P. I. cu privire la suprafața de 183 m.p., întrucât aceasta este proprietatea Statului Român potrivit concluziilor celor două expertize topografice judiciare efectuate în cauză. Solicită obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată care au fost ocazionate de purtarea procesului înaintea primei instanțe, constând în onorarii avocațiale, taxă judiciară de timbru și onorariu expertiză, precum și la plata cheltuielilor de judecată care vor fi ocazionate de judecarea prezentului apel.
În motivarea căii de atac apelanții-reclamanți, în primul rând, remarcă consecvența primei instanțe care, până în prezent, nu a luat la cunoștință despre faptul că, hotărârile pronunțate în materia acțiunilor având ca obiect rectificarea colii de carte funciară, sunt supuse căii de atac a apelului, potrivit prevederilor art. 50 alin.3 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare și nu recursului, cum a indicat aceasta, (n.red. aceeași greșeală a săvârșit-o și în ceea ce privește sentința civilă nr. 9360 pronunțată la data de 1 noiembrie 2012 de către Judecătoria Satu M. sub dosarul nr._ ).
Hotărârea judecătorească apelată este reprezentantivă pentru hotărârile judecătorești pronunțate cu rea-credință și în disprețul legii.
Bunăoară, opinia fermă a apelanților-reclamanți este aceea că, prima instanță nu avea posibilitatea legală de a respinge acțiunea în rectificarea colii de carte funciară nr._ S. Marmației provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 1275 S. Marmației, atâta vreme cât a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de către M. S. Marmației care avea obiect identic cu cererea principală.
Cu alte cuvinte, pe baza probelor administrate Ia solicitarea apelanților-reclamant și pe cheltuiala lor, constând în expertiză tehnică judiciară, prima instanță a admis cererea de intervenție în interes propriu și a respins acțiunea principală.
Consideră că acest lucru este inadmisibil și cred că s-a procedat cu rea-credință, tocmai pentru a nu-i obliga pe intimați la plata cheltuielilor de judecată care au fost ocazionate de purtarea procesului.
Consideră că soluția este profund inechitabilă și prin raportare la faptul că, potrivit prevederilor art.274 Cod proc.civ. partea care cade în pretenții este obligată de către instanța de judecată la plata cheltuielilor pe care le-a ocazionate procesul, la cererea adversarului. Or, în speța pendinte, cu toate că intimații P. loan și cabinetul M. P. loan au căzut în prezenții, aceștia nu au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Din acest punct de vedere hotărârea judecătorească apelată creează un grav dezechilibru între părți, favorizându-i, cu titlu gratuit, pe intimați, prin scutirea lor de la plata unor cheltuieli de judecată pe care apelanții-reclamanți le-au efectuat.
Ca atare, apelanților-reclamanți le-a fost refuzat dreptul de a primi cheltuieli de judecată și dreptul de a le fi admisă acțiunea introductivă de instanță, care a fost respinsă, iar probele pe care le-au administrat au fost, practic, folosite în favoarea intervenientului în interes propriu a cărui intervenție era identică cu acțiunea dedusă judecății.
Remarcă, cu viu interes, dificultatea pe care a întâmpinat-o prima instanță în momentul motivării ineptei hotărâri, când contrazicându-se cu cele susținute în momentul respingerii (n.red. corecte) a excepției lipsei calității procesuale active a apelanților-reclamanți decretează că „instanța constată că reclamanții nu au un drept subiectiv civil ce se impune a fi protejat sau consacrat prin prezenta acțiune". Adică, dacă cu câteva fraze anterior axiomaticei concluzii, prima instanță stabilea că apelanții-reclamanți au calitatea de constructori ai garajului aflat pe terenul proprietatea Statului Român, respectiv a unității administrativ teritorial M. S. Marmației, garaj aflat în pericol de a fi demolat la solicitarea intimaților, la câteva raționamente postume ajunge la o concluzie diametral opusă: aceea că nu au nici un drept subiectiv ce se cere a fi protejat.
Raționamentul este eliptic și evaziv, apelanții-reclamanți - după cum rezultă din probele cu caracter tehnic administrate în speță - au calitatea de constructori de bună-credință a garajului mai sus menționat, calitate în care au dobândit un drept de proprietate asupra acestui supraedificat, ca atare, justifică existența unui drept subiectiv care trebuie protejat, și anume, dreptul lor de proprietate asupra garajului.
Pe de altă parte, consideră că acțiunea lor trebuia admisă și prin prisma faptului că prima instanță a reținut în considerentele sentinței apelate, în mod explicit, întrunirea prevederilor art.34 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, publicată în M.Of. nr. 201 din 3 martie 2006 potrivit cărora „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară", prin urmare înseamnă că și apelanții-reclamanți au această calitate, după cum justifică și interes și, implicit, existența unui drept care trebuie protejat, drept recunoscut de către legiuitor, erga omnes, prin textul legal mai sus citat, adică dreptul de a fi informați în mod corect prin înscrierile din colile de carte funciară.
Este transparentă modalitatea în care prima instanță, din motive pe care apelanții-reclamanți nu le cunosc, a emis o inedită și totodată greșită teorie vis a vis de motivele reale pentru care a respins acțiunea introductivă de instanță.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
În drept, invocă prevederile art.50 alin.3 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel pârâții P. I. și C. M. „P. I.” solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, pe fond, respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de M. S. Marmației și admiterea cererii de obligarea a intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță în cuantum de 4.820 lei.
În motivarea căii de atac apelanții-pârâți arată că hotărârea atacată este netemeinică si in consecința nelegala ceea ce atrage după sine reformarea acesteia in sensul menționat în petitul apelului, astfel:
1. Deși apelanții-pârâți au solicitat obligarea intimaților Salagean V. si Salagean A. la plata cheltuielilor de judecata aceștia fiind in culpa procesuala, in disprețul prevederilor legale in materie aceasta cerere nu a fost examinata si, prin urmare, prima instanța nu a acordat aceste cheltuieli de judecata pronunțându-se doar cu privire la faptul ca intervenientul in interes propriu nu a solicitat cheltuieli de judecata. Se impune pe cale de consecința ca schimbând in parte hotărârea apelata instanța sa oblige, potrivit art.274 si 277 Cod proc.civ. pe intimați la plata cheltuielilor de judecata in prima instanța in cuantumul mai sus menționat.
2. Cât privește cererea de intervenție in interes propriu formulata de către M. S. Marmatiei consideră ca aceasta nu întrunește condițiile legale de admisibilitate si pe cale de consecința solicită a fi respinsă.
În aceasta ordine de idei, învederează că la data de 16.01.2008 s-a înregistrat cererea de intervenție in interes propriu care insa nu a fost pusa in discuția părților fiind admisa in principiu la termenul din 17.01.2008.
Precizează că au învederat aceasta nelegalitate prin „notele de ședința" depuse la dosar pentru termenul din 27.03.2008, însă în primul ciclu procesual aceste aspecte au fost ignorate.
După respingerea acțiunii reclamanților in primul ciclu procesual intervenientul nu a atacat hotărârea acceptând soluția primei instanțe.
De altfel pe întreaga durata a procesului, prima instanța, apel si rejudecare intervenientul nu a fost prezent la nici o dezbatere astfel ca acesta nu a susținut cererea, singura manifestare in proces fiind sesizarea scrisa a instanței care procedând contrar prevederilor legale in materie a acceptat in mod tacit judecarea acesteia.
Menționează că au învederat in cursul cercetării judecătorești aspectele de mai sus, chiar si după strămutarea judecării cauzei insa apărările lor nu au fost luate in considerare si nici nu au făcut obiectul analizei hotărârii apelate.
În opinia apelanților-pârâți, în speța au fost încălcate dispozițiunile art.52 alin.1 si 3 Cod proc.civ., împrejurare in care cererea de intervenție nu a fost soluționata in spiritul legii si pe cale de consecința intervenientului nu i s-a conferit calitate procesuala pasiva.
3. Cât privește fondul cauzei prima instanța nu a luat in considerare si nu a analizat exhaustiv probatoriul administrat limitându-se a face trimitere exclusiv la unele dintre expertizele efectuate in cauza, ignorate altele si ceea ce este mai grav invocându-se probe extrajudiciare ce nu le erau opozabile întrucât nu s-a administrat in contradictoriu cu apelanții-pârâți..
În realitate, arată că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului printr-un act de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 481 din 13.02.2001. Acest contract stipulează in mod expres si neechivoc ca suprafața de teren dobândita prin actul menționat are suprafața totala de 855 m.p., sens în care anexează acest act.
Consideră că prin hotărârea apelata dreptul lor de proprietate a fost încălcat prin diminuarea suprafeței de teren cu 172 m.p. astfel ca soluția adusa in cauza apare ca netemeinica si in consecința nelegala.
Este posibil ca urmare a multiplelor dezmembrări sa existe anumite erori cu privire la suprafețele intabulate insa câtă vreme suprafețele cuprinse in CF nu sunt garantate contractul de vânzare cumpărare indica cu exactitate suprafața de teren ce a intrat in proprietatea apelanților-pârâți.
Se impune deci analizarea acestui aspect si schimbându-se hotărârea sa fie remediat acest neajuns.
Prin întâmpinarea formulată intimații-pârâți P. I. și C. M. „P. I.” solicită respingerea apelului declarat de apelanții-reclamanți S. V. și S. A., motivat de următoarele:
I.1. În privința chestiunilor de ordin procedural puse in discuție de instanța de apel in ședința sa din 27.03.2013 învederează faptul ca apelul pârâților a fost timbrat potrivit art. 9 raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997,republicată, chitanța fiind depusa la dosar odată cu motivele de apel.
În ideea evitării oricăror dispute pe aceasta tema si conformându-se dispozițiunilor date de instanța au depus odată cu întâmpianrea, chitanța privind plata taxei de timbru judiciar la nivelul sumei de 5 lei.
2. La același termen de judecata reprezentantul apelanților a invocat oral tardivitatea apelului pârâților, însă mai multa acuratețe in studierea documentației de la dosar era de natura a evita excepții inexistente, formale si fără nici un suport.
Învederează că hotărârea primei instanțe le-a fost comunicată după data de 24.01.2013 (data poștei fiind 24.01.2013 așa cum rezulta din documentul de comunicare anexat). Luând in calcul termenul de 24.01.2013 rezulta ca potrivit art.101 Cod proc.civ. ultima zi de depunere a apelului este data de 09.02.2013 (zi nelucrătoare), iar data de 11.02.2013 este data limita de depunere a apelului, data ce apare pe sigiliul poștei aplicat pe plicul de trimitere a apelului.
Conchid, prin urmare, ca apelul a fost formulat in termen si pe cale de consecință, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
Il. Cât privește apelul propriu zis, punctează câteva elemente ce conferă apelului netemeinicie si nelegalitate, motiv pentru care solicitam respingerea lui cu cheltuielile ce le vor preciza la judecarea pricinii.
1. Potrivit art.296 Cod proc.civ. soluțiile ce pot fi aduse in apel sunt păstrarea hotărârii atacate ori schimbarea in tot sau in parte a acesteia.
Petitul apelului face trimitere la soluțiile ce pot fi aduse in recurs in raport de prevederile art. 312 alin. 2 Cod proc.civ.
Prin urmare, înainte de folosirea unor invective ce nu au nimic in comun cu obiectul cauzei (apel tardiv, modificarea soluției in apel) ar fi corect a se analiza propriile limite mai ales ca prevederile art. 287 punct 3 Cod proc.civ. stabilesc una din cerințele apelului "motivarea de fapt si de drept pe care se întemeiază".
În speță este invocat ca temei de drept art. 50 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 republicata, text de lege care indica doar calea de atac in contra hotărârilor aduse in materia acțiunilor in prestațiune tabulara si vizând încheierile de înscriere ori respingere a cererii prin care se solicita o anumita operațiune de publicitate imobiliara.
Raportat la obiectul cauzei, calea de atac este reglementata de prevederile art.282 indic.1 Cod proc.civ. care interpretat "per a contrario" duce la concluzia ca hotărârile judecătorești date in prima instanța neevaluabile in bani sunt supuse apelului.
Așadar in opinia intimaților-pârâți apelul reclamanților nu respecta cerințele procedurale obligatorii privind motivarea in drept, corecta a acestuia.
2. În cuprinsul motivelor de apel se invoca faptul ca obiectul acțiunii îl constituie rectificarea colii de CF nr._ S. Marmatiei, noțiune generala si greșită, întrucât, pe de o parte, rectificarea presupune radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni in CF (art.33 alin.2 din Legea nr.7/1996 republicata), iar, pe de altă parte, din interpretarea acestui text de lege se deduce ca in speța rectificarea, sub orice modalitate, poarta asupra unui drept si nu asupra tuturor înscrierilor materializate într-o coala de CF.
În speță este vorba despre radierea dreptului de proprietate al intimaților-pârâți, pretins operat greșit in CF si prin urmare nu se poate extinde asupra tuturor înscrierilor cuprinse . CF.
3. Cea mai mare nedumerire a apelanților este faptul ca s-a respins acțiunea lor deși obiectul acesteia era identic cu cel cuprins in cererea de intervenție in interes propriu.
Consideră că hotărârea primei instanțe in privința respingerii acțiunii apelanților intimați este temeinica si legala si prin urmare respingând apelul solicită a fi menținută.
Încercarea de a acredita ideea potrivit căreia apelanții ar justifica un interes care le fundamentează cererea este lipsita de substanța si scoasa din contextul legal. Inițial aceștia si-au justificat calitatea procesuala prin aceea ca ar fi chiriașii parcelei de teren pe care au amplasat un garaj ipoteza ce a fost infirmata prin actul înregistrat sub nr. 21.008 depus la dosar in primul ciclu procesual.
În motivele de apel se invoca faptul ca ar fi de buna credința întrucât sunt constructori ai garajului amplasat pe terenul litigant. Cu alte cuvinte regimul juridic al garajului atrage după sine regimul juridic al terenului, împrejurare ce s-ar reflecta in legitimitatea lor procesuala.
În speță lucrurile necesita a fi privite dintr-o alta perspectiva anume ca deși buna credința nu trebuie probata construcția lor s-a edificat in disprețul prevederilor legale in materie (Legea nr.50/1991 republicata), iar pericolul demolării acesteia isi găsește sorgintea in acest act normativ.
Încălcarea prevederilor legale de către apelanți cu ocazia edificării construcției in litigiu înlătură buna lor credința clamata in motivele de apel.
În altă ordine de idei din interpretarea prevederilor art.492 Cod civ.(vechi) rezulta ca apelanții nu pot invoca un eventual drept de proprietate care sa le configureze un drept subiectiv, izvor al interesului care nu poate fi de orice natura chiar daca art.34 din Legea nr.7/1996, republicată, definește in mod generic noțiunea de interes.
Cererea in rectificarea unei înscrieri de CF este atributul oricărei persoane interesate numai ca interesul trebuie sa fie legitim.
A accepta o alta teză înseamnă a omite anumite principii ce guvernează drepturile si obligațiile civile ajungându-se la instabilitatea raporturilor juridice iar in final la un haos instituțional.
Conchid ca apelanții nu justifica un interes legitim si prin urmare, chiar daca prima instanța privește aspectul dintr-un alt punct de vedere, soluția adusa sub acest aspect este temeinica si legala.
4. În fine se critica hotărârea primei instanțe si prin prisma neacordării cheltuielilor de judecata în favoarea apelanților.
Este de prisos a comenta incidența dispozițiunilor art.274 Cod proc.civ. in raport de soluția adusa in cauza funcție de acțiunea acestora care fiind respinsa era exclusa acordarea de cheltuieli.
Pretinsul dezechilibru intre părți invocat de apelanți este scos din contextul legal, lipsit de orice fundamentare, împrejurare în care îl apreciază ca pur formal.
În concret, respingerea acțiunii apelanților atrage după sine culpa lor procesuala si pe cale de consecința îndrituirea intimaților-pârâți la cheltuieli de judecata.
Pentru considerentele de mai sus, solicită respingerea apelului declarat de reclamanți ca nefondat.
Prin întâmpinarea formulată, intimați-reclamanți S. V. și S. A., solicită respingerea apelului declarat de pârâtul P. I., ca fiind, în principal, tardiv, iar, în subsidiar, ca fiind neîntemeiat; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, în primul rând, în ceea ce privește excepția tardivității declarării apelului de către apelantul intimat P. loan, fac precizarea că acesta a fost trimis Judecătoriei Satu M. la data de 11 februarie 2013 (n.red. data poștei) în condițiile în care sentința civilă nr._ pronunțată la data de 10 decembrie 2012 de către Judecătoria Satu M. sub dosarul nr._ i-a fost comunicată acestuia la data de 23 ianuarie 2013 (n.red. după cum reiese din procesul verbal de comunicare a acesteia, data poștei).
Ca atare, având în vedere faptul că termenul de exercitare a căii de atac a apelului este de 15 zile de la comunicarea mai sus menționatei hotărâri judecătorești, rezultă că ultima zi pentru exercitarea acestuia a expirat la data de 8 ianuarie 2013.
Prin urmare, raportat la data expedierii apelului, aceea de 11 februarie 2013, apelul este tardiv prin prisma prevederilor art. 284 alin.1 Cod proc.civ. raportat la art.103 alin.1 Cod proc.civ., motiv pentru care se impune admiterea excepției invocate și respingerea apelului declarat peste termenul defipt de lege.
În subsidiar, în ceea ce privește fondul pricinii, motivele apelului au un caracter arhaic și vădit neîntemeiat.
Bunăoară, pretenția acestuia de a fi obligați intimații-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate acestuia, în temeiul prevederilor art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. este absurdă și nelegală, având în vedere faptul că prima instanță a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de M. S. Marmației și a respins acțiunea introductivă de instanță care a fost probat prin administrarea probelor tehnice de către intimații-reclamanți pe cheltuiala lor în mod nelegal și netemeinic.
Cu alte cuvinte, cheltuielile de judecată nu i se cuvin apelantului intimat P. loan deoarece intimații-reclamanți nu se află în culpă procesuală, atâta timp cât, prima instanță a săvârșit un nepermis abuz în exercitarea și aplicarea actului de justiție.
Consideră că prima instanță nu avea posibilitatea legală de a respinge acțiunea în rectificarea colii de carte funciară nr._ S. Marmației provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 1275 S. Marmației, atâta vreme cât a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de către M. S. Marmației care avea obiect identic cu cererea principală.
Cu alte cuvinte, pe baza probelor administrate la solicitarea intimaților-reclamanți și pe cheltuiala lor, constând în expertiză tehnică judiciară, prima instanță a admis cererea de intervenție în interes propriu și a respins acțiunea principală.
Acest lucru este inadmisibil și cred că s-a procedat cu rea-credință, tocmai pentru a nu-i obliga pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată care au fost ocazionate de purtarea procesului.
Într-adevăr soluția este profund inechitabilă și prin raportare la faptul că, potrivit prevederilor art.274 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții este obligată de către instanța de judecată la plata cheltuielilor pe care le-a ocazionate procesul, la cererea adversarului. Or, în speța pendinte, cu toate că intimații P. loan și cabinetul M. P. loan au căzut în prezenții, aceștia nu au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Din acest punct de vedere hotărârea judecătorească apelată creează un grav dezechilibru între părți, favorizându-i, cu titlu gratuit, pe pârâți, prin scutirea lor de la plata unor cheltuieli de judecată pe care reclamanții le-au efectuat.
Ca atare, intimaților-reclamanți le-a fost refuzat dreptul de a primi cheltuieli de judecată și dreptul de a le fi admisă acțiunea introductivă de instanță, care a fost respinsă, iar probele pe care le-au administrat au fost, practic, folosite în favoarea intervenientului în interes propriu a cărui intervenție era identică cu acțiunea dedusă judecății.
Față de cele de mai sus solicită respingerea apelului declarat, cu cheltuieli de judecată.
Prin concluziile scrise, apelanții-pârâții P. I. și C. M. „P. I.” solicită admiterea apelului lor și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de intervenție formulata in interes propriu de M. S. Marmatiei.
În aceeași ordine de idei admițând apelul pârâților si ținând seama de faptul ca reclamanții intimați Salagean V. și Salagean A. se afla in culpa procesuala solicită, în temeiul disp. art.274 si 277 Cod proc.civ., obligarea la plata in solidar a cheltuielilor de judecata in prima instanța la nivelul sumei de 4820 lei reprezentând onorarii avocațiale dovedite cu delegațiile si chitanțele depuse la dosar. Solicită, de asemenea, obligarea acelorași reclamanți-intimați si in ipoteza admiterii apelului si a intimatului municipiul S. Marmatiei la plata in solidar a cheltuielilor de judecata in apel la nivelul sumei de 1009,30 lei reprezentând onorar avocațial si taxe de timbru.
I. În legătura cu excepția tardivității apelului invocata de către reclamanții-intimați solicită a fi respinsă și pe cale de consecința a se aprecia ca apelul a fost declarat in termen in raport de prevederile art.104 Cod proc.civ., arătând că prin întâmpinarea depusa la dosar la termenul din 10.04.2013 au dezvoltat pe larg teza respectării termenului de introducere a apelului, sens in care urmează a se verifica sigilul poștei aplicat pe plicul de trimitere recomandat a apelului raportat la data comunicării hotărârii (24.01.2013) așa cum rezulta din sigilul poștei aplicat pe dovada de comunicare. Apreciază comentariile de prisos in speța neavând relevanta însemnări ale agentului postal, prevederile art.104 Cod proc.civ. fiind cat se poate de clare in dezlegarea eventualelor îndoieli pe care apelanții reclamanți au încercat sa le acrediteze cu ocazia combaterii apelului pârâților..
Fundamentează cererea privind admiterea apelului si respingerea cererii de intervenție întrucât soluționarea acesteia atât in prima faza procesuală, cât si după strămutare s-a realizat in disprețul art. 49 si urmat. Cod proc.civ.
În aceasta ordine de idei învederează ca . procesuala înainte de strămutare si înainte de a fi soluționata pricina la nivelul Judecătoriei S. Marmatiei cererea de intervenție nu a fost soluționata in spiritul cerințelor art.52 Cod proc.civ.
Mai mult decât atât, intervenientul a dovedit o pasivitate cvasitotala in susținerea acestei cereri si ca atare conchid, fără nici o rezervă, că de fapt cererea de intervenție nu a fost niciodată susținuta nici in prima instanța si nici in căile de atac ce au urmat.
Din aceasta perspectiva apreciază că aceasta cerere trebuia respinsă, apărări formulate de altfel si cu ocazia judecării fondului prin concluziile scrise depuse la dosar.
2. În privința apelului formulat de Salagean V. si Salagean A. solicită a fi respins ca neîntemeiat.
Chiar daca oral reprezentanta apelanților a catalogat criticile pârâților materializate in motivele de apel ca fiind simple alegații nu îi surprinde acest aspect câtă vreme de pe aceeași poziție hotărârea primei instanțe a fost apreciata ca inepta la aceasta rezumându-se de fapt critica hotărârii aduse de instanța de fond întrucât motivele de apel nu au fundamentare faptica si nici juridica deoarece invocarea ca temei de drept a art. 50 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 o apreciază ca nepertinenta si abia de aici se pot folosi expresii vizând eventuale alegații ori inepții.
Lăsând la o parte faptul ca de pe poziția unui patetism dus la extrem se încearcă a se justifica temeinicia acțiunii apelanților reclamanți pe considerentul ca aceștia au suportat toate cheltuielile procesului insa nu se face nici o referire la motivul principal al respingerii acțiunilor astfel ca din acest punct de vedere hotărârea primei instanțe apare ca temeinica si legala.
Trimiterea care se face la un alt litigiu nu este de natura a fundamenta teza existentei unui interes legitim in promovarea unei acțiuni de natura celei supuse judecații.
Prima instanța a analizat acest aspect in mod temeinic si in concordanta cu prevederile legale, a jurisprudenței si doctrinei in materie.
Tribunalul, analizând cu prioritate, în baza art.137 Cod proc.civ., excepțiile de tardivitate invocate de apelanți, reține, în conformitate cu art.284 Cod proc.civ., art.101 și art.104 Cod proc.civ., următoarele:
Apelanții-reclamanți S. V. și S. A. au invocat prin reprezentant și întâmpinare tardivitatea apelului declarat de pârâții P. I. și C. M. P. I., cu domiciliul, respectiv sediul în S. Marmației, jud.Maramureș.
La rândul lor și apelanții-pârâți au susținut excepția de tardivitate față de apelul declarat de reclamanți, astfel că s-au verificat pentru toți apelanții dovezile de comunicare a hotărârii și curgerea termenului de 15 zile, calculat conform art.101 alin.1 Cod proc.civ. pe zile libere.
Astfel, din dovezile de la prima instanță (f.84-87) rezultă că hotărârea, adică sentința civilă nr._/10.12.2012 a Judecătoriei Satu M. a ajuns la Oficiul Poștal S. Marmației în data de 23.01.2013 pentru toate părțile, iar factorul poștal a făcut comunicarea cu reclamanții-apelanți la 24.01.2013, inclusiv cu intervenientul M. S. Marmației (f.86, 87, 88).
Față de apelantul-pârât P. I. hotărârea se comunică la data de 23.01.2013, iar cu „C. M. P. I.” situat la aceeași adresă, prin reprezentant doctor P. I. se completează o dată mai puțin lizibilă, dar care în niciun caz nu este 24.01.2013 (f.84,85).
Apelanții-pârâți susțin că hotărârea li s-a comunicat la 24.01.2013 – indicată ca dată a poștei, or ștampila poștei este 23.01.2013 data sosirii, și 25.01.2013 data returnării, niciunde nu apare data poștei ca fiind 24.01.2013 în privința apelanților-pârâți, această dată prezintă relevanță pentru apelanții-reclamanți.
Față de data comunicării ca fiind 23.01.2013, pentru că nu există rațiuni din care să rezulte că afișarea s-ar fi produs la date diferite decât cea reținută, pârâții aveau la dispoziție 15 zile libere pentru exercitarea în termen a apelului conform art.284 Cod proc.civ.
Apelanții-pârâți au declarat apel la 11.03.2013, data poștei aplicată cu ștampilă pe plicul de expediție, fila 21, deși termenul de 15 zile a expirat în 08.02-2013 (zi lucrătoare).
Depășirea termenului de 15 zile justifică admiterea excepției de tardivitate invocate, astfel că în considerarea celor evocate, tribunalul a admis excepția și a respins ca tardiv apelul pârâților.
Referitor la aceeași excepție invocată și față de apelul reclamanților, aceasta este neîntemeiată, întrucât apelul s-a înregistrat la Judecătoria Satu M. la 01.02.2013 (a se citi corect mențiunile din caseta ștampilei instanței care cuprinde anul, luna și ziua), iar față de comunicarea hotărârii care a avut loc la 24.01.2013, este pe deplin respectat termenul de 15 zile prevăzut de art.184 Cod proc.civ., astfel că tribunalul a respins excepția invocată de reprezentantul apelanților-pârâți.
Pe fondul apelului
Tribunalul analizând sentința apelată și prin prisma criticilor apelanților, dar și din perspectiva art.295 Cod proc.civ. a dispozițiilor de drept substanțial în materie, apreciază ca întemeiată calea de atac exercitată, motivat de următoarele:
Cu rigoare și fundamentat pe dispozițiile din Lg.7/1996, art.34, prima instanță a rectificat înscrierile din CF_ S. Marmației și CF nr.1275 S. Marmației, prin diminuarea suprafeței de la 911 mp., aferentă parcelei 774/2/1 provenită din comasarea celor 2 parcele 774/1 și 774/2/1 – la 739 mp., așa cum rezultă din expertizele efectuate în cauză, ultima fiind efectuată după strămutare de exp.ing.P. G..
De altfel, aceeași concluzie cu privire la modificarea eronată prin care s-a mărit suprafața nr.top 774/2/1 de la 739 mp. la 911 mp. se desprinde și din lucrarea întocmită de exp.M. I. M., și la care se face trimitere în considerentele hotărârii atunci când se prezintă situația de fapt.
Rectificarea înscrierilor din cărțile funciare arătate s-a realizat în primă instanță ca urmare a intervenției în nume propriu, cerere depusă de intervenientul M. Sioghetu Marmației și admisă de instanță în principiu prin încheierea din 14.02.2008 și în fond prin sentința apelată în temeiul art.49 alin.2 Cod proc.civ.
Principala critică a apelanților față de ceea ce s-a stabilit în primă instanță o reprezintă respingerea acțiunii reclamanților, deși prin aceeași hotărâre li s-a recunoscut calitatea procesuală activă deși nu sunt proprietari tabulari ai imobilelor în litigiu și implicit justificarea unui interes legitim.
Din considerentele hotărârii atacate referitor la această chestiune rezultă motivul pentru care instanța a respins acțiunea reclamanților constând, în esență, în lipsa unui drept civil subiectiv care trebuie protejat sau consacrat prin acțiune.
Sub acest aspect, tribunalul apreciază că elementele de facto prezentate de reclamanți susțin atât calitatea procesuală activă, interesul legitim dar dovedesc și existența unui drept civil subiectiv ce se tinde a fi protejat fiind amenințat prin conduita pârâților cu vătămarea lui.
Este neîndoios faptul că dreptul subiectiv constituie fundamentul acțiunii, adică potrivit cu cele arătate la art.112 Cod proc.civ. să cuprindă obiectul, pretenția sau folosul urmărit, precum și dreptul alegat.
Existența sau inexistența dreptului nu se verifică aprioric exercitării dreptului la acțiune în sens juridic procesual, dar această existență se confirmă pe parcursul judecății și se stabilește, în cele din urmă, prin hotărârea pronunțată.
Se poate conchide că existența dreptului reprezintă o condiție esențială pentru exercitarea acțiunii în sens material, reclamantul având posibilitatea de a obține recunoașterea sau realizarea dreptului său prin condamnarea pârâtului.
Distincțiile sumare de ordin teoretic expuse, explică soluția primei instanțe, care a partajat dreptul la acțiune al reclamanților în sens procesual, justificat de existența unui interes legitim (art.34 din lg.7/1996), iar în sens material s-a reținut lipsa dreptului civil subiectiv.
Din probele administrate în cauză, inclusiv din dosarul atașat (nr._ al Curții de Apel Cluj) prin reaprecierea lor și față de efectele juridice pe care le au înscrisurile prezentate de apelanți pe parcursul judecării cauzei, tribunalul apreciază că aceștia sunt titularii dreptului de proprietate asupra construcției garaj, drept pe care nu l-a contestat niciuna din părți.
Prin acțiunea promovată în dosar nr._ se tinde la demolarea construcției garaj, amplasată pe ./2/2, teren care a fost închiriat în baza contractului de închiriere nr.6679/6.03.2001 încheiat de apelanți cu Primăria Municipiului S. Marmației, după care au încheiat și o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare cu B. G., la data de 29.06.1999.
Valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nu poate fi apreciată în prezenta cauză, mai ales că după atâtea operațiuni de dezmembrare parte din teren s-a reînscris pe proprietarul tabular B. cu care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare. Apoi, câtă vreme autoritatea administrativă nu a inițiat demersurile pentru sancționarea ridicării construcției fără autorizație, reclamanților nu li se poate opune această neregularitate de către pârâți, întrucât așa cum corect a stabilit prima instanță nu au avut nici un drept să procedeze la mărirea suprafeței de teren de la 739 la 911 mp. aferentă parcelei nou formate sub nr.774/2/1 rezultată din comasarea parcelei cu nr.top 774/1 și 774/2/1.
Prin urmare, s-a apreciat că sunt titularii unui drept civil subiectiv care fundamentează dreptul la acțiune exercitat de către reclamanți, având drept scop și folos înlăturarea neregulilor din cele două cărți funciare (CF_ S. Marmației și CF nr.1275 S. Marmației) prin rectificarea corectă a suprafețelor de teren și radierea a ceea ce s-a înscris fără a deține vreun titlu dar și înlăturarea vătămării dreptului de proprietate privind garajul pentru care s-a inițiat de către apelanții pârâți acțiunea în demolare.
În contextul prezentat, a considerentelor arătate, apare ca întemeiată și pe fond acțiunea reclamanților, motiv pentru care, în baza art.296 Cod proc.civ., art.234 din Lg.7/1996, tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul admiterii acțiunii reclamanților.
Întrucât prin admiterea cererii de intervenție în interes propriu a MunicipiuluiSighetu Marmației, în mod temeinic și argumentat, prima instanță a rectificat înscrierile, nu se mai impune reluarea acelorași dispoziții și în privința acțiunii reclamanților.
Atât acțiunea principală, cât și cererea de intervenție în interes propriu au același obiect material și juridic, este totuși de observat că reclamanții-apelanți după depunerea expertizelor aveau obligația să indice corect suprafața solicitată în rectificare, care nu este de 183 mp., așa cum o pretind în mod greșit inclusiv în apel.
După măsurătorile efectuate, rezultă că mărirea parcelei 774/2/1 s-a făcut de la 739 la 911 mp., diferența este de 172 mp., pe care este amplasat garajul (35 mp.) și diferența de 137 teren liber, toată suprafața este în proprietatea Statului Român, iar prin efectul Lg.18/1991 a Municipiului S. Marmației.
Rectificarea de carte funciară privește numai aceste două nr. top 774/1 și nr.top 774/2/1, care și-au mărit suprafața în detrimentul parcelei 795/12/2/2, cu 172 mp., cealaltă parcelă 774/2/2 în suprafață de 116 m.p. este aferentă construcției Cabinetului medicial Dr. P. ioan, și nu face obiectul rectificării, iar suprafețele însumate de 172 m.p. cu 116 m.p corespund cu suprafața de 855 m.p. din contractul de vânzare cumpărare
În privința cheltuielilor de judecată, care reprezintă un motiv de apel distinct, tribunalul reține că reclamanții nu au dovedit onorariile avocațiale nici în faza în care dosarul a fost pe rolul Judecătoriei S. Marmației și nici după strămutare la Judecătoria Satu M.. Nefiind dovedită plata nu se poate stabili vreo obligație în sarcina intimaților-pârâți-apelanți. Ceea ce s-a dovedit reprezintă costul expertizewi efectuată de expert M. în sumă de 1600 lei, conform chitanțelor de la filele 60,89 dosar nr._ .
Reținând culpa procesuală a pârâților pentru faza procesuală din primă instanță, împrejurarea că expertiza nu a fost înlăturată și concluziile converg cu cele din expertiza ulterioară pentru care costul a fost suportat de intimații-pârâți, în baza art.274 Cod proc.civ., s-a dispus obligarea acestora la plata sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Fără cheltuieli de judecată în apel, nefiind dovedite prin depunerea documentelor justificative.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului declarat de pârâții P. I., cu domiciliul în S. Marmației, ..40, jud.Maramureș și C. M. P. I., cu sediul în S. Marmației, ..40, jud.Maramureș, împotriva sentinței civile nr.10.566/10.XII.2012 a Judecătoriei Satu M., excepție invocată de reprezentanta apelanților-reclamanți S. V. și S. A..
Respinge excepția tardivității invocată de apelanții-pârâți de mai sus, față de apelul declarat de apelanții-reclamanți.
Admite apelul formulat de apelanții-reclamanți S. V. și S. A., ambii cu domiciliul în S. Marmației, P-ța 1 Decembrie 1918, ., jud.Maramureș, împotriva sentinței civile nr.10.566/10.XII.2012 a Judecătoriei Satu M. și în contradictoriu cu intimații P. I., C. M. P. I., cu adresele de mai sus, și M. S. MARMAȚIEI prin PRIMAR și, în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite cererea formulată de reclamanți și dispune rectificarea cărții funciare nr._ și a cărții funciare nr. 1275 S. Marmației, în sensul și conform cu cele stabilite prin sentința apelată, față de admiterea cererii de intervenție în nume propriu formulată de intervenientul M. S. Marmației.
Menține restul dispozițiilor din hotărâre rămase neschimbate.
Obligă apelanții-pârâți să plătească apelanților-reclamanți suma de 1675 lei cheltuieli de judecată ocazionate în primă instanță, fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.05.2013.
Președinte, E. R. | Judecător, I. M. C. | |
Grefier, V. H. |
Red.I.M.C./28.06.2013
Tehnored_BER /28.06.2013
Ex.7
- ..cu: S. V., S. A., P. I., C. M. „P. I.”, M. S. Marmației prin primar
Jud.fond: D. E. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1435/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 833/2013.... → |
|---|
