Uzucapiune. Decizia nr. 273/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 969/266/2011
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 273/R
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G. M.
Judecător T. T.
Judecător T. B.
Grefier L. D.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de recurenții-reclamanți B. D. R. și B. M., ambii domiciliați în comuna Călinești Oaș, ., jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 1235/05.09.2012, pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. A. TERITORIALĂ CĂLINEȘTI OAȘ, având ca obiect uzucapiune.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 05.03.2013, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 12.03.2013 și apoi la data de azi.
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1235/05.09.2012, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții B. D. R. și B. M., domiciliați în com.Călinești Oaș, ., jud.Satu M. împotriva pârâtei . primar, în calitate de succesoare a proprietarilor tabulari decedați soția lui RAVASZ MIHALY NASC SZIMA MARIKA, S. G., S. F.; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin documentația cadastrală întocmită de topograful C. G. C. au fost identificate terenurile din litigiu, terenuri situate în intravilanul localității Lechința, în suprafață totală de 5800 mp. Aceste terenuri sunt înscrise în CF nr. 339 Lechința, cu nr.top 767 în suprafață de 4989 mp., CF nr.341 Lechința, cu nr. top 763, 764, 765, în suprafață totală de 5244 mp, a căror proprietari tabulari sunt soția lui Ravasz Mihaly născ.Szima Marika, S. G. și S. F. care în prezent sunt decedați.
Martorii audiați în cauză D. I. și M. V. arată că reclamanții au primit terenul din litigiu în urmă cu 15 de ani când s-au căsătorit, fiind primit ca zestre de la tatăl reclamantului B. V.. Martorii mai declară că terenul din litigiu este moștenire de familie fiind transmis din tată în fiu, niciunul neputând arăta instanței care este suprafața terenului ce se află în folosința reclamanților.
Martorii mai arată că în toată perioada de posesie exercitată de reclamanți și de antecesorii acestora asupra terenului din litigiu, aceștia nu a fost tulburați și nu au avut litigii cu privire la acest teren posesia lor fiind publică și sub nume de proprietar.
Posesia reclamanților împreună cu cea a autorilor lor față de terenul din litigiu este situată în timp de către martorii audiați în cauză, în urmă cu circa 40 – 60 de ani, de la data promovării acțiunii (24.06.2011), fără ca martorii să poată preciza anul începerii posesiei inițiale.
Raportat la această stare de fapt, instanța a constatat că prescripția achizitivă a început înainte de . Legii nr. 7/1996, în speță făcându-se aplicabile disp.art.27, 28 din D. L. 115/1938.
Având în vedere că reclamanții nu și-au înscris dreptul de proprietate prin uzucapiune în CF., în condițiile disp.art.27 din D.L. 115/1938 chiar fără cauză legitimă, posesia invocată se analizează din perspectiva disp.art.28 din același act normativ în conformitate cu care „cel care a posedat un bun nemișcător în condițiile legii timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în CF, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. De asemenea va putea cere înscrierea dreptului său, cel care a posedat un bun nemișcător în condițiile legii în timp de 20 de ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate”.
În ambele cazuri este vorba de decesul sau renunțarea proprietarului și numai în aceste ipoteze, posesia exercitată asupra imobilului în condițiile legii timp de 20 de ani poate produce efecte prin înscrierea dreptului uzucapat în cartea funciară. Niciuna din cele două condiții nu este îndeplinită în speța dedusă judecății.
Pentru aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Instanța, la pronunțarea prezentei hotărâri a avut în vedere și Decizia nr.86/10 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea actelor normative privind prescripțiile achizitive începute sub imperiul D.L. nr.115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996.
De asemenea, din probele administrate în cauză rezultă că această uzucapiune nu a fost începută în momentul extinderii legislației române în Transilvania prin Lg. nr.389/22.06.1943 și data intrării în vigoare a Decretului Lege nr.115/1938, iar conform art. 6 alin.2. din Lg. 241/1947, pentru punerea în aplicare în Transilvania a Legii pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare din 27.04.1938, prescripțiile împlinite precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi, sunt cârmuite în ceea ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început. Astfel, uzucapiunilor începute înainte de 15.09.1943 li se aplică Codul civil austriac sau după caz, legile locale maghiare, iar uzucapiunilor începute între 15.09.1943 și 12 iulie 1947 li se aplică Codul român civil, condiții ce nu sunt îndeplinite în speța dedusă judecății.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal recurenții B. D. R. și B. M., solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii reclamanților.
În motivare recurenții arată că hotărârea atacată este criticabilă din mai multe puncte de vedere care de fapt constituie și motivele de recurs.
Astfel, arată că principalul motiv de recurs este cel prevăzut de prevederile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Pe de altă parte instanța retine în mod corect (având în vedere declarațiile martorilor – filele 33 si 34) faptul că reclamanții posedă terenul în cauză, împreună cu antecesorii lor de o perioadă situată între 40-60 ani, prin joncțiunea posesiilor, însă apreciază, raportat la această stare de fapt, că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.27 si 28 din DL. nr.115/1938.
Recurenții apreciază că în mod greșit instanța de fond a considerat faptul că nu sunt îndeplinite condițiile art.27 și 28 din DL nr.115/1938.
Potrivit prev.art.28 alin.l din DL nr.115/1938 "cel care a posedat un hun nemișcător, în condițiunile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară va putea cere înscrierea dreptului uzucapat ..."
Din interpretarea textului legal de mai sus, arată recurenții, rezultă faptul că pentru a opera uzucapiunea extratabulară, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
i. Titularul dreptului de proprietate să fie decedat.
ii. Moștenitorii sau statul să nu-și fi înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
iii. Exercitarea unei posesii utile asupra bunului întabulat în cartea funciară.
iv. Durata posesiei utile să fie de 20 de ani, de la data decesului proprietarului tabular cât si de la data intrării în posesie.
v. Uzucapantul să ceară să-i fie admisă cererea de înscriere a dreptului sau proprietatea în cartea funciară.
Precizează că din probele administrate în cauză, rezultă în mod evident faptul că sunt îndeplinite condițiile art.28 din DL nr.115/1938 respectiv:
i. Proprietarii tabulari sunt decedați:
- Szima Marika căsătorită cu Ravasz Mihaly este decedată - fila 16,
- S. F. căsătorita Băltar loan este decedată la data de 21.07.1993 - fila 66,
- S. G., este decedat la data de 23.12.1959 - fila 67.
ii. Moștenitorii proprietarului tabulari Szima Marika, S. G. și S. F. minora sau Statul Român prin unitatea administrativ teritorială . și-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară - extras CF nr.339 și 341 Lechința, ba mai mult . în cauză în calitate de moștenitor al proprietarilor tabulari nu se opune admiterii acțiunii.
iii. Exercitarea posesiei terenului în cauză a fost una utilă, - declarații martori
iv. Durata posesiei utile a fost de peste 20 de ani, de la data decesului proprietarilor tabulari cât și de la data intrării în posesie - declarații martori, înscrisuri.
v. Reclamanții au formulat cerere de înscriere a dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii.
Mai arată că din extrasul din registrul de deces rezultă că proprietara tabulară S. F. (căsătorită Băllar) ar avea ca părinți pe B. lonaș si B. M., ceea ce duce la concluzia că cel puțin ar exista posibilitatea ca cele două persoane să fie descendenți din familia acestora respectiv a tatălui, defunctul B. V.. Această stare de fapt conduce la concluzia că aceste terenuri au fost folosite de familia tatălui, respectiv au fost transmise cu titlu de zestre din tată în fiu.
În concluzie, pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului în sensul modificării în tot a Sentinței civile nr. 1235/05.09.2012 cu consecința admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În drept, invocă art.304 pct.9, art.312 alin.(1), (2) și (3) Cod de procedură civilă, precum și textele legale la care a făcut referire în cuprinsul cererii de recurs.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Astfel cum înșiși recurenții învederează în recursul formulat, condiția ca în temeiul art.28 din Decretul-Lege nr.115/1938, o persoană să uzucapeze, este ca să existe o posesie, exercitată în condițiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară.
Această condiție nu este îndeplinită față de niciunul dintre cele două terenuri.
Astfel, în ceea ce privește terenul pretins a fi uzucapat din terenul cu nr. cadastral 767 din c.f. nr.339 Lechința, proprietari tabulari sunt pârâții S. G. și S. F., în cote de 2/3, respectiv 1/3 parte, dar, în ceea ce privește pe S. F., în extrasul de deces indicat drept dovadă a decesului (fila nr.66 din dosarul primei instanțe), data decesului este 21.07.1993, dată față de care termenul de 20 de ani prevăzut de art.28 din Decretul-Lege nr.115/1938 nu s-a împlinit.
Astfel fiind, este suficient ca doar față de pârâta S. F. să nu fi îndeplinite condițiile uzucapiunii, pentru ca aceasta să nu opereze nici față de celălalt coproprietar, având în vedere că nu se pot uzucapa cote-părți ideale (fracțiuni din dreptul de proprietate).
În ceea ce privește terenurile cu nr. topo.763, 764 și 765, înscrise în c.f. nr.341 Lechința, deasemenea nu s-a dovedit decesul proprietarei tabulare și, prin urmare, posesia de 20 de ani de la decesul acesteia, dovada de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtei la ușa instanței (fila 16 din dosarul primei instanțe), indicată în recurs drept dovadă a decesului proprietarului tabular, nefiind apt de a proba decesul și data acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul recurenților B. D. R. și B. M., ambii domiciliați în comuna Călinești Oaș, ., județul Satu M., împotriva Sentinței civile nr.1235/05.09.2012, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata .>
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.03.2013.
Președinte, R. G. M. | Judecător, T. T. | Judecător, T. B. |
Grefier, L. D. |
Red.T.T./18.04.2013.
Tehnored_VD /19.04.2013.
2 ex.
Jud.fond: O. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2433/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 199/2013.... → |
|---|
