Uzucapiune. Decizia nr. 425/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 425/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 1995/266/2010
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 425/R
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. K.
Judecător I. M. C.
Judecător M. G. R.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul G. V., domiciliat în com. Bixad, ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr.903 din 22.06.2011 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații A. D. și S. M., cu domiciliul necunoscut, având ca obiect uzucapiune, în vederea constatării perimării.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile în conformitate cu art. 92 alin. 4 C.pr.civ. Potrivit referatului întocmit de compartimentul arhivă, cauza a fost suspendată prin încheierea ședinței publice din data de 08.02.2012, dată de la care a rămas în nelucrare până la 20.03.2013, depășindu-se astfel termenul de 1 an.
În baza art.103 alin. 11 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 se constată că nu există alte cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile și considerând cererea lămurită, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra perimării recursului.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.903/22.06.2011 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Negrești Oaș a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul G. V. împotriva pârâților A. D. și soția, S. M.. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin documentația cadastrală întocmită de topograful Fat I.N., terenul din litigiu a fost identificat ca fiind înscris în CF. 374 T. cu nr. cadastral 1092/3 în suprafață de 135 mp și nr. 1994/2 în suprafața de 898 mp, a cărui proprietari sunt pârâții cauzei care au fost citați doar prin afișare, reclamantul neputând indica instanței domiciliul acestora, sau moștenitorii lor in cazul ca aceștia sunt decedați. Din documentația cadastrala aflata la dosarul cauzei se poate observa ca specialistul topograf a inclus in Lotul 1 in suprafața de 2136 mp si alte terenuri ce nu fac obiectul cauzei, respectiv cele cuprinse in CF nr._ Bixad. Deși instanța a acordat termene de judecata pentru ca reclamantul sa-si poată preciza acțiunea raportat la documentația cadastrala depusa in probațiune, acesta nu și-a precizat acțiunea.
Din depozițiile martorilor D. I. (55 ani) și D. I. ( 41 ani) rezultă că terenul în litigiu este situat în loc.Bixad, pe . suprafață de circa 20 ari, iar reclamantul a intrat in posesia si folosința terenului in anii 1979-1980, precum și faptul ca terenul anterior posesiei reclamantului ar fi aparținut unui cetățean pe nume E., fără însă să poată preciza numele acestuia.
Posesia reclamantului fața de terenul din litigiu este situată în timp de către martorii amintiți mai sus, în urmă cu 32 de ani, de la data promovării acțiunii (26.11.2010), fără ca martorii să poată preciza cine sunt antecesorii reclamantului și anul începerii acestei posesii.
Raportat la această stare de fapt, instanța de fond a constatat că prescripția achizitivă a început înainte de . Legii nr.7/1996, în speță făcându-se aplicabile disp. art. 27, 28 din D. L.115/1938.
Având în vedere că reclamantul nu și-a înscris dreptul de proprietate prin uzucapiune în CF, în condițiile disp.art.27 din D.L.115/1938 chiar fără cauză legitimă, posesia invocată se analizează din perspectiva disp.art.28 din același act normativ în conformitate cu care „cel care a posedat un bun nemișcător în condițiile legii timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în CF, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. De asemenea va putea cere înscrierea dreptului său, cel care a posedat un bun nemișcător în condițiile legii în timp de 20 de ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate”.
În ambele cazuri este vorba de decesul sau renunțarea proprietarului și numai în aceste ipoteze, posesia exercitată asupra imobilului în condițiile legii timp de 20 de ani poate produce efecte prin înscrierea dreptului uzucapat în cartea funciară. Niciuna din cele două condiții nu este îndeplinită în speța dedusă judecății.
Pentru aceste considerente instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului. La pronunțarea hotărârii atacate s-a avut în vedere și Decizia nr. 86/10 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea actelor normative privind prescripțiile achizitive începute sub imperiul D.L. nr.115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996.
De asemenea, din probele administrate în cauză rezultă că această uzucapiune nu a fost începută în momentul extinderii legislației române în Transilvania prin Lg.nr.389/22.06.1943 și data intrării în vigoare a Decretului Lege nr.115/1938, iar conform art.6 alin.2 din Lg.241/1947, pentru punerea în aplicare în Transilvania a Legii pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare din 27.04.1938, prescripțiile împlinite precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi, sunt cârmuite în ceea ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început. Astfel, uzucapiunilor începute înainte de 15.09.1943 li se aplică Codul civil austriac sau după caz, legile locale maghiare, iar uzucapiunilor începute între 15.09.1943 și 12 iulie 1947 li se aplică Codul român civil, condiții ce nu sunt îndeplinite în speța dedusă judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. V., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea căii de atac promovate, recurentul arată că prin sentința atacată a fost respinsă cererea recurentului pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui teren pe calea prescripției achizitive și dezmembrare.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut că raportat la data începerii posesiei asupra terenului, raportului juridic dedus judecății i-ar fi aplicabile dispozițiile Decretului-lege nr.115/1938, menținut în vigoare de disp. Legii nr.7/1996. În continuare instanța de fond a apreciat ca fiind nefondată cererea recurentului, întrucât starea de fapt dovedită cu martorii audiați în cauză nu s-ar încadra în prevederile art.27 și 28 din Decretul-lege, omițând însă să precizeze care anume dispoziții legale nu ar fi fost respectate.
Pentru acest motiv, apreciază că recursul este fondat pe disp.art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ., dispozitivul hotărârii atacate nefiind pronunțat în temeiul celor reținute în considerentele ei. Simpla arătare că nu au fost respectate anumite norme legale, fără a se preciza în mod explicit în ce fel anume s-a omis aceasta nu este de natură să atragă respingerea cererii ca nefondată.
Pe de altă parte, consideră că împrejurarea că nu a fost în măsură să facă dovada datei decesului proprietarilor tabulari pe parcursul judecății în fond nu poate să atragă drept sancțiune decât suspendarea judecății până la suplinirea lipsurilor arătate de instanță (în temeiul art.155 ind.1 alin.1 Cod proc.civ.) și nicidecum respingerea cererii ca nefondată, întrucât aceasta ar echivala cu respingerea ei ca nedovedită, ceea ce este inadmisibil reportat la principiul de drept procesual civil al aflării adevărului.
Menționează că înaintea instanței de recurs va face dovada datei decesului proprietarilor tabulari cu înscrisuri, ce nu le-a putut procura mai devreme, fiind vorba despre decese intervenite cu decenii în urmă.
Pentru toate aceste motive, apreciază că recursul este întemeiat și, pe cale de consecință, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În drept, invocă invocă disp.art.299 și urm., art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ.
Tribunalul cu privire la excepția de perimare reține următoarele:
Prin încheierea din 08.02.2012 instanța de recurs a dispus suspendarea judecării recursului în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod proc.civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la dezbateri și niciuna dintre ele nu au solicitat judecarea în lipsă.
Din referatul Arhivei rezultă că de la data suspendării, părțile nu au stăruit în judecarea pricinii. În baza art.248, art.252 Cod proc.civ., împlinindu-se termenul de perimare, tribunalul va constata perimată cererea de recurs.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimarea recursului civil declarat de recurentul G. V., domiciliat în com.Bixad, ., jud.Satu M., împotriva sentinței civile nr.903 din 22.06.2011 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații A. D. și S. M., cu domiciliul necunoscut, având ca obiect uzucapiune.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2013.
Președinte, Z. K. | Judecător, I. M. C. | Judecător, M. G. R. |
Grefier, V. S. |
Red.Z.K./ 10.06.2013
Tehnored_BER / 10.06.2013
Ex.2
Jud.fond: O. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 29-03-2013,... | Anulare act. Decizia nr. 210/2013. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
